Cu Arjen Dijksman: Verbul în limba românã –continuare - ( 3.1 )
«
De : Olivia Marcov
À : Arjen DIJKSMAN
Envoyé le : Mercredi 31 octobre 2012 15h02
Objet : des leçons de grammaire roumaine pour arjen
Bonjour, Arjen,
Depuis dimanche nous sommes à la maison sans internet, ce qui est très désagréable.
A partir de dimanche j'ai commencé à écrire les leçons de grammaire roumaine promises, et en ce moment je continue de travailler sur le document " VERBUL INDICATIVUL Gramatica limbii romane prof Ion Coteanu...", car il n'est pas fini.
J'ai commencé [ par ] le Verbe, car tu m'avais montré tes fiches de grammaire de Mme Doina Spita, Imperativul si Conjunctivul.
Alors moi j'ai traité du verbe dans sa totalité, d'après mes livres roumains qui sont très bons, et je joins les documents en format Word avec les leçons que j'ai travaillées jusqu'à présent.
(Pour l'instant j'ai laissé de côté le substantiv, la 2ème leçon promise sur le genre des noms (substantifs) roumains et le nombre des substantifs, mais je vais préparer ces leçons aussi.)
Je souhaite vraiment que ces leçons t'aident à mieux comprendre la langue roumaine, car j'ai vu que tu aimes lire des romans roumains, de la littérature roumaine [...] .
«
Verbul : Indicativul
Actiunea considerata sigura, se exprima prin modul indicativ si numai prin acest mod, de exemplu :
( 1 ) Omul intelept isi face iarna car si vara sanie.
( 2 ) Pentru inginerii constructori se va înfiinta un curs special de seismologie.
( 3 ) Poti tu sa ridici sacul ãsta ?
( 4 ) Am înnoptat intr-un sat de munte.
Datorita acestei calitati, indicativul serveste la descrieri si chiar la darea de dispozitii ferme :
( 5 ) Te duci la locul dumitale !
( 6 ) Veti executa ordinele primite.
El poate exprima insa si ideea de nesiguranta, de dorinta, etc. :
( 7 ) Am ajuns oare la destinatie ?
( 8 ) Daca mânca strugurii nespalati, o pãtea.
In situatiile din propozitiile (7) si (8), in propozitie apare de obicei o parte de vorbire, care introduce ideea de nesiguranta, etc., ca oare si dacã.
Timpurile indicativului
Indicativul ( l’indicatif ) are sapte ( adica 7 ) timpuri (temps), si anume :
- prezentul, (le présent)
- imperfectul, (l’imparfait)
- perfectul simplu, (le passé simple)
- perfectul compus, (le passé composé)
- mai-mult-ca-perfectul, (le plus-que-parfait)
- viitorul, (le futur simple)
- viitorul anterior (le futur antérieur).
Prezentul
Prezentul aratã cã (le présent nous montre que) :
- Actiunea se petrece in momentul vorbirii (l’action se passe au moment où l’on parle) :
(1) Citesc aceasta carte. / Je lis ce livre.
(2) Ea are multe exemple. / Elle a beaucoup d’exemples.
- Actiunea se desfasoara in mod obisnuit (l’action se poursuit, se déroule de manière régulière) :
(3) Seara se culcã devreme. / Le soir il ( elle ) se couche tôt.
(4) Pleacã la slujba dimineata la 7. / Il ( elle ) part au travail ( boulot ) le matin à 7 heures.
- Actiunea este considerata un adevar general si evident (l’action est considérée (comme) une vérité générale et évidente) :
(5) Doi si cu trei fac cinci. / Deux et trois font cinq.
(6) Mâncãm ca sa traim, nu trãim ca sa mancam. / Nous mangeons pour vivre, nous ne vivons pas pour manger.
- Actiunea este adusa in actualitate pe baza a ceea ce stim despre ceva (l’action est mise à jour sur la base de ce que l’on sait (savait) sur un sujet ou autre) :
(7) Aud ca ati fost la bai. ( de fapt : am auzit mai demult / en fait : j’ai entendu, il y a longtemps ). / J’entends que vous êtes allés dans une station balnéaire.
(8) Vãd ca n-ati mai trecut pe la noi ( de fapt : am vazut... / en fait : j’ai vu ... ) / Je vois que vous n’êtes plus passés chez nous.
- Actiunea a inceput candva si continuã in momentul actual :
(9) Plouã de trei zile intruna. ( a început sa plouã acum trei zile ).
(10) Lucreazã in intreprindere de 10 ani ( a inceput sa lucreze acum 10 ani ).
- Actiunea s-a petrecut candva, dar este transpusa in prezent ( descrierea unei batalii istorice, a faptelor unor personaje din trecutul mai mult ori mai putin indepartat, etc. ) – asa-numitul prezent istoric, prezent dramatic, sau prezent al naratiunii :
(11) La Cãlugãreni, Mihai utilizeazã magistral teatrul bãtãliei.
(12) Caragiale scrie atunci “1907. Din primavara pana in toamna”.
- Se citeazã spusele cuiva :
(13) Aristotel spune cã .... ( urmeazã un citat ).
- Actiunea se va petrece negresit in viitorul apropiat :
(14) Peste cateva zile începe noul an scolar.
(15) Mai repede, cã pierdeti trenul !
Formarea prezentului
Prezentul se formeaza din radicalul verbului, cu ajutorul sufixului gramatical de prezent si al desinentelor de persoanã si numãr.
Operatia are doua momente :
(a) stabilirea radicalului, a sufixelor si desinentelor ;
(b) combinarea sufixelor si desinentelor cu radicalul.
Stabilirea radicalului
Radicalul se descopera eliminand sufixul caracteristic infinitivului, adica :
Verbul la infinitiv
|
Eliminarea sufixului
|
Radicalul
|
(a) aduna
|
(a) adun(-a)
|
Adun-
|
striga
|
Strig(-a)
|
Strig-
|
purta
|
Purt(-a)
|
Purt-
|
Încheia
|
Închei(-a)
|
Închei-
|
apropia
|
Apropi(-a)
|
Apropi-
|
veghea
|
Veghe(-a)
|
Veghe-
|
cãdea
|
Cãd(-ea)
|
Cãd-
|
durea
|
Dur(-ea)
|
Dur-
|
Plãcea
|
Plãc(-ea)
|
Plãc-
|
Aduce
|
Aduc(-e)
|
Aduc-
|
Depune
|
Depun(-e)
|
Depun-
|
Merge
|
Merg(-e)
|
Merg-
|
Acoperi
|
Acoper(-i)
|
Acoper-
|
Asfinti
|
Asfint(-i)
|
Asfint-
|
Doborî
|
Dobor(-î)
|
Dobor-
|
Zvârli
|
Zvârl(-i)
|
Zvârl-
|
Notã.
La o serie de verbe, descoperirea radicalului pune probleme mai grele din cauza variatiilor din cursul flexiunii.
De exemplu, verbul (a) vedea (voir) are radicalul ved-, dar persoana intai ( I ) a przentului este vãd (je vois).
Verbul (a) usca (essuyer) are radicalul usc-, dar prima persoana a prezentului ( in exprimarea literara ) este usuc (j’essuie).
Verbul (a) bea (boire) are radicalul b-, dar prima persoana a prezentului este beau (je bois).
La fel, verbul (a) da (donner), cu radicalul d-, dar cu prima persoana a prezentului dau (je donne).
Verbul (a) sta (rester ; to stand), cu radicalul st-, prima persoana a prezentului : stau (je reste).
Verbul (a) pãrea (sembler; paraître) are radicalul pãr-, persoana intai : (eu) par (- ; je parais).
Verbul (a) putea (pouvoir) are radicalul put-, prima persoana pot (je peux), etc.
Unele verbe sunt neregulate, precum verbul : (a) lua (prendre), care are radicalul lu-, si prezentul, persoana I : (eu) iau ( je prends).
Radicalul din care se formeaza prezentul indicativului apare la persoana I ( întâi ) si a II-a plural :
Persoana I plural (nous)
|
Persoana a II-a plural (vous)
|
Radical
|
Persoana I plural (nous)
|
Persoana a II-a plural (vous)
|
Radical
|
adãugãm
|
Adãugati
|
Adãug-
|
Batem
|
bateti
|
Bat-
|
Avem
|
Aveti
|
Av-
|
Coasem
|
Coaseti
|
Coas-
|
Bem
|
Beti
|
b-
|
Scriem
|
scrieti
|
Scri-
|
Uscãm
|
Uscati
|
Usc-
|
Toarcem
|
toarceti
|
Toarc-
|
plãcem
|
plãceti
|
Plãc-
|
scoatem
|
scoateti
|
Scoat-
|
Stabilirea sufixelor prezentului
Sufixul principal
Toate verbele au la indicativ prezent un sufix caracteristic.
El este evident la persoana I si a II-a plural, desi existã si la celelalte persoane.
Acolo fiind insa ascuns, il vom considera sufix zero, sau ø.
La verbele cu infinitivul ( terminat ) în consoanã + a ( de exemplu, verbele : a aduna, a striga, a purta ), sufixul de prezent apare ca :
Ø ã – la persoana I plural : adunãm, strigãm, purtãm
Ø a – la persoana a II-a plural : adunati, strigati, purtati.
La verbele cu infinitivul în a, dar cu terminatia –chea, -ghea ( de exemplu, verbele : a împerechea, a îngenunchea, a veghea ) , sufixul de prezent apare ca :
Ø e – la persoana I plural : împerechem, îngenunchem, veghem
Ø a – la persoana a II-a plural : împerecheati, îngenuncheati, vegheati.
La fel, la verbele cu infinitivul în –ia ( precum sunt verbele : a incheia, a apropia ). Vom avea aici : încheiem, apropiem ; încheiati, apropiati.
La verbele cu infinitivul terminat in consoanã + ea, si in consoanã + e ( precum sunt verbele : a cãdea, a vedea, a duce, a plãcea ), sufixul de prezent apare ca :
Ø e – atat la persoana I plural, cat si la persoana a II-a plural.
Vom avea aici : cãdem, vedem, ducem, plãcem ; cãdeti, vedeti, duceti, plãceti.
La verbele cu infinitivul terminat în –i, sau în –î ( cum sunt verbele : a acoperi, a zvârli, a doborî ) , sufixul de prezent apare la cele doua persoane, ca :
Ø i, respectiv
Ø â .
Astfel vom avea : acoperim, zvârlim, doborâm ; acoperiti, zvârliti, doborâti.
Sufixele secundare ( -ez, -esc )
Unele verbe au la prezent, incã un sufix pe care il vom numi sufix secundar, si care apare numai la persoanele I singular, II singular, III singular si III plural.
La verbele terminate în :
1. consoanã,
2. u + a,
3. –chea, -ghea, si în
4. –ia,
( cand apare ) sufixul secundar este :
eu
|
încetez
|
Împerechez
|
Înviez
|
veghez
|
Tu
|
incetezi
|
imperechezi
|
inviezi
|
veghezi
|
El,ea
|
inceteazã
|
imperecheazã
|
inviazã
|
vegheazã
|
Ei,ele
|
inceteazã
|
imperecheazã
|
inviazã
|
vegheazã
|
La verbele cu infinitivul în –i sau –î, ( cand apare ), sufixul secundar este :
eu
|
Potrivesc
|
Muncesc
|
doresc
|
amãrãsc
|
Tu
|
Potrivesti
|
Muncesti
|
doresti
|
Amãrãsti
|
El,ea
|
Potriveste
|
Munceste
|
doreste
|
Amãrãste
|
Ei,ele
|
potrivesc
|
muncesc
|
doresc
|
amãrãsc
|
Cele doua sufixe secundare, -ez si –esc nu se intalnesc la verbele terminate la infinitiv in “e” sau in consoanã ( altele decat consoanele ch sau gh ) urmatã de “ea “.
Verbe care primesc la indicativ prezent sufixul secundar –ez :
Din cauza ca nu exista o regula pe baza careia sa putem recunoaste ce verbe primesc sufixul secundar –ez, dam mai jos lista celor mai frecvente dintre ele :
(a) aciua
|
(a) îmbujora
|
(a) înjgheba
|
(a) pãstra
|
Arenda
|
Imbuna
|
Inmagazina
|
perpetua
|
Într-aripa
|
împãna
|
Inmormânta
|
Pipera
|
Arma
|
împerechea
|
Înnopta
|
pisa
|
Binecuvânta
|
Împestrita
|
Înrãdãcina
|
Priveghea
|
brãzda
|
Impovãra
|
Insãila
|
Proba
|
Bura
|
Improspãta
|
Insãrcina
|
Regula
|
Cãina
|
Imputina
|
Insenina
|
Reglementa
|
Cãpia
|
Inainta
|
Insera
|
Ruina
|
Cãsuna
|
Inapoia
|
Instrãina
|
Rusina
|
Cerceta
|
Inarma
|
Instiinta
|
Sãgeta
|
Cina
|
Incãpãtâna
|
Insuruba
|
Sãra
|
Cocosa
|
Inceta
|
Intemeia
|
Scânteia
|
Cresta
|
Inclesta
|
Intortochea
|
Scurta
|
Crestina
|
Incorda
|
Intrebuinta
|
Semna
|
Cuvânta
|
Incorona
|
Intrema
|
Sângera
|
Dãuna
|
Incotosmãna
|
Intrista
|
Subtia
|
Depãrta
|
Incovoia
|
Intrupa
|
Strâmba
|
Desfiinta
|
Incresta
|
Invecina
|
Schiopãta
|
Desperechea
|
Incrucisa
|
Invesmânta
|
Tatua
|
Dezarma
|
Incuiba
|
Invia
|
Tãmâia
|
Dezrãdãcina
|
Incunostinta
|
Inviora
|
Trãda
|
Dormita
|
Incuviinta
|
Inzestra
|
Trâmbita
|
Dura
|
Înfia
|
Lãcrima
|
Trunchea
|
Examina
|
Infiera
|
Linia
|
Turba
|
Forma
|
Infiinta
|
Lucra
|
Ura
|
Furisa
|
Inflacara
|
Lumina
|
Urla
|
Grebla
|
Infrumuseta
|
Micsora
|
Urma
|
Holba
|
Infrâna
|
Minuna
|
Usura
|
Ierna
|
Infumura
|
Mura
|
Vãra
|
Imbãrbãta
|
Ingenunchea
|
Ofta
|
Veghea
|
Imbrãtisa
|
Ingloba
|
Ospãta
|
Vibra
|
Inbufna
|
Ingusta
|
Pagina
|
Visa
Vâna,etc.
|
Din 133 verbe insirate mai sus, 59 sunt compuse cu prefixul în-, respectiv îm-.
Acestea par a reprezenta o categorie, dar multe de acelasi tip nu primesc sufixul –ez, de exemplu : (a) incheia, inchina, incuia, ingheta, impresura, etc.
Verbe care primesc la indicativ prezent sufixul secundar –esc :
Sufixul secundar –esc se intrebuinteaza la mai bine de 90% din verbele terminate la infinitiv în : -i si -î.
De aceea, este mai bine sa stim ce verbe nu primesc acest sufix.
Cele mai frecvente sunt :
(a) adormi
|
(a) cârâi
|
(a) hurui
|
(a) oferi
|
(a) reveni
|
(a) trebui
|
Ascuti
|
Coborî
|
Iesi
|
Omorî
|
Sãri
|
Turui
|
Auzi
|
Conveni
|
Impãrti
|
Pieri
|
Scârtâi
|
Tiui
|
Azvârli
|
Cuveni
|
Inãbusi
|
Pipãi
|
Scoborî
|
Târâi
|
Behãi
|
Deveni
|
Inghiti
|
Pârâi
|
Sfârâi
|
Topãi
|
Bâjbâi
|
Dezminti
|
Lãpãi
|
Plescãi
|
Simti
|
Veni
|
Bâlbâi
|
Doborî
|
Mãcãi
|
Pogorî
|
Sâsâi
|
Vâjâi
|
Bârâi
|
Dormi
|
Minti
|
Presimti
|
Sorbi
|
Zbârnâi
|
Bâzâi
|
Fâlfâi
|
Mârâi
|
Preveni
|
Suferi
|
Zgudui
|
Bubui
|
Fugi
|
Mormãi
|
Puti
|
Sui
|
Zumzãi
|
chiui
|
hârâi
|
muri
|
repezi
|
sti
|
Zvârcoli, etc.
|
Stabilirea desinentelor de indicativ prezent
(1) Desinentele prezentului indicativ se stabilesc potrivit principiului ca ele se asaza totdeauna dupã sufix ( principal sau secundar ). Ele privesc si indicã persoana si numãrul, fiind :
( Persoana + numãrul ) Radical + sufix + desinentã
Numãrul
|
Persoana
|
Persoana
|
Radical +
|
Sufix
|
Desinenta
|
Singular
|
I
|
Eu
|
|
|
ø sau -u
|
Singular
|
II
|
Tu
|
|
|
-i
|
Singular
|
III
|
El, ea
|
|
|
-ã, (-e dupã un –i), -e
|
Plural
|
I
|
Noi
|
|
|
-m
|
Plural
|
II
|
Voi
|
|
|
-ti
|
plural
|
III
|
Ei, ele
|
|
|
-ã, (-e dupã un –i), ø
|
2. Desinenta –u se foloseste numai la persoana I singular a verbelor cu radicalul terminat in :
Ø -bl,
Ø -fl,
Ø -pl,
Ø -rl,
Ø -tr
care nu au si sufixul secundar –ez :
( Eu ) umblu, aflu, umflu, umplu, intru, mustru, zvârlu, urlu, etc. ;
la verbele : (a) bea, da, sta, vrea, lua :
( Eu ) beau, dau, stau, vreau, iau ;
la verbele cu radicalul in –i precedat de o consoanã, ca :
( Eu ) scriu ( plus derivatele lui ) si, din ce in ce mai rar astazi, la verbe precum :
( Eu ) apropiu, mâniu, sfâsiu, zgâriu.
Afara de verbul (a) scrie, celelalte verbe cu radicalul in –i, precedat de o consoanã, au la persoana I singular o desinentã reprezentata de un –i plenison ( scrisã –ii ) :
( Eu ) apropii, mânii, sfâsii, zgârii.
Notã.
Explicatia aparitiei acestei desinente este urmatoarea : când –u se aflã dupa consoanã + i, el se pronuntã impreuna cu –i intr-o singura silaba si nu mai este plenison, de exemplu :
a-pro-piu ( 3 silabe ),
mâ-niu ( 2 silabe ),
sfâ-siu ( 2 silabe ),
zgâ-riu ( 2 silabe ) constituind un diftong, -i îl dominã in pronuntare pe –u, care este neglijat in favoarea lui –i, de unde rezultã –ii.
______________________
«