Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Iulia Motoc 15 august 2013

Iulia Motoc 15 august 2013

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Jesus-Christ

Jesus-Christ

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

Laura Adriana Bucharest Romania July 2009

Laura Adriana Bucharest Romania July  2009

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Mission to Magadan October 29 2014

Mission to Magadan October 29 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Gratiela Andreescu Romania Italia

Gratiela Andreescu Romania Italia

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Father Michael Shields of The Heart of Jesus May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Father Michael Shields of The Heart of Jesus  May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine Chisinau Moldova

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine  Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Jesus Christ Iisus Hristos

Jesus Christ Iisus Hristos

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés Bucarest Romania

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés  Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Jésus-Christ

Jésus-Christ

Nicolae Marcov tata si prof.Constantin Udriste

Nicolae Marcov tata si prof.Constantin Udriste
20 iulie 2012

Camelia,Mihai, Maria SMICALA, Romania v.Finland

Camelia,Mihai, Maria SMICALA, Romania v.Finland

Fecioara Maria pentru ROMANIA de la Jude DUC THANG NGO

Fecioara Maria pentru ROMANIA de la Jude DUC THANG NGO

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Presedinti americani. Harry Truman ( 1 )

“ Atunci cand nu-ti place caldura, nu ai ce cauta in bucatarie “.
Nu este, fara indoiala, cea mai patrunzatoare declaratie formulata vreodata de un om politic, dar Harry Truman nu este un politician de toata mana si, daca istoria nu si-l aminteste ca pe unul dintre marii presedinti americani, ei bine, greseste.
Acest omulet din Missouri, simplu, uneori coleric, plin de umor si de curaj, i-a succedat lui Roosevelt, iar misiunea care ii revine nu este usoara.
Sa termine razboiul care inca bantuie Pacificul si sa inlocuiasca pe nepusa masa un urias.
Pe zid, in spatele biroului sau, se poate citi o maxima a lui Mark Twain pe care a pus-o in rama : “ Straduiti-va intotdeauna. Aceasta le va face unora servicii si ii va uimi pe altii “.
Truman se va stradui intotdeauna. Este un temperament combativ, fara complexe. In ziua in care va parasi Casa Alba, pentru a-i ceda locul lui Eisenhower, ii va scrie o scrisoare fiicei sale, Margaret : “ E un epitaf care imi place mult, pe mormantul unui ilustru necunoscut, Jack Williams, la cimitirul din Boot Hill, la Tombestone, in Arizona. Si acesta spune : “ Aici odihneste Jack Williams. S-a straduit. Ce se poate face mai mult ? “ “
Tot ceea ce reprezinta Harry Truman se rezuma la campania din 1948, atunci cand incearca sa fie reales la presedintie. Cauza este pierduta. Toata lumea o stie, toti comentatorii politici, toti analistii, toti prietenii sai. Truman isi arata un caracter mizerabil atunci cand tuna si fulgera contra Congresului, pe care il considera ca “ o mare gramada de balegar de cal “, in timp ce tara este confruntata cu enorme dificultati de dupa razboi. Economia este in stare de tensiune, costul vietii creste, sindicatele se agita si, in exterior, Stalin isi avanseaza pionii intr-o Europa foarte volatila.  Fara a pune la socoteala razboiul din Coreea care se profileaza la orizont.
Gluma cea mai raspandita in sanul propriului partid este : ce ar face Truman daca ar fi in viata ? Sau : nu trageti in pianist, face si el ce poate.
Liderii democrati, la apropiererea alegerilor, ezita. Prin definitie, Truman este candidatul lor, insa este o alegere sinucigasa.
La Conventia de la Philadelphia, delegatii se divizeaza.
Este o sciziune.
Dixiecratii “, democratii din Sud, ostili la orice efort de integrare rasiala, parasesc conventia si isi aleg un candidat.
Aripa progresista a partidului, care se opune politicii externe a lui Truman, face la fel.
Ceea ce mai ramane din partid il desemneaza pe Truman, in lipsa de ceva mai bun.
Ziaristii nu mai pot de bucurie : democratii ar fi facut la fel de bine daca i-ar fi oferit acum victoria lui Dewey, candidatul republican.
Pana si soacra lui Truman incearca sa il descurajeze.
Atunci cand candidatul se prezinta in fata Conventiei de la Philadelphia pentru a-si pronunta discursul de acceptare, suporterii sai au dat drumul in sala la vreo cincizeci de porumbei, presupusi a incarna ambitiile pacifiste ale presedintelui.
Unul dintre ei se loveste in plin zbor de un balcon si cade mort la picioarele oratorului.
Toate acestea au un efect invers celui scontat : Truman se incapataneaza si se hotaraste sa duca el insusi vorba cea dreapta poporului american.
Trebuie, de asemenea, sa spunem ca nu are de ales, cu resursele putine pe care le are comparativ cu cele ale adversarului sau republican.
Partidul Democrat, care nu crede deloc in el, nu face cheltuieli pentru campanie.
Truman nu are nici macar, sau foarte putin, mijloace de a folosi radioul.
Putin ii pasa, se foloseste de acesta in deplasarile sale, iar multimea adora aceasta.
“ Republicanii au General Motors, General Electric si pe generalul MacArthur si, in ciuda tuturor generalilor din lume, eu o sa-i bat “.
Ca politician experimentat, el convoaca o sesiune extraordinara a Congresului, in plina luna iulie, si ii copleseste pe parlamentari cu toate problemele momentului, cerandu-le sa actioneze. Si nu probleme marunte :  inflatia galopanta, sau aproape, ori criza locuintelor. Foarte evident, in timpul scurt, Congresul nu poate face nimic, ceea ce ii permite lui truman, in marele sau turneu american, sa stigamatizeze neputinta Congresului dominat de republicani.
A inchiriat un tren, la bordul caruia calatoreste, non-stop, in compania sotiei si a fiicei sale si, la fiecare etapa, isi deverseaza artagul si dispretul pe aceia care nu fac nimic. “ Daca informati congresmenii despre starea lumii, ei devin isterici. Daca nu le spuneti nimic, ei se duc la pescuit. “.
Truman, care este mandru de originile sale modeste, stie sa le vorbeasca concetatenilor sai si nu face economie la cuvinte.
Doar ca nimeni nu mai crede in el, cu precadere in mediile informate din Washington. Reporterii care il insotesc pe presedinte in timpul campaniei se tavalesc de ras de fiecare data cand Truman anunta ca ii va da o mama de bataie adversarului sau republican. Toata lumea se baga in joc : ziarele, radioul, expertii de toate felurile, cei care sondeaza opinia publica, toti au concluzionat ca rugaciunea era spusa. Un cotidian publica o fotografie a domnului si doamnei Dewey care fac o croaziera in Golful San Francisco.
Legenda spune multe : “ Viitorul presedinte al Statelor Unite sub Golden Gate Bridge “.
In seara de 2 noiembrie 1948, primele rezultate ii dau un foarte usor avans lui Truman. Insa comentatorii radioului afirma ca presedintele care isi termina mandatul nu poate sa castige. Si, de altfel, putin mai tarziu, se anunta victoria lui Dewey in statul New York. Un prieten il suna pe Truman la cartierul sau general, la “ Excelsior “ in Missouri. Truman il anunta ca o sa se culce, ca este sigur de el si ca va castiga in timpul noptii cele trei state care conteaza : Ohio, Illinois si California.
Prietenul ramane cu gura cascata si incepe a se indoi de facultatile mentale ale presedintelui.
La ora patru dimineata este trezit. Are doua milioane de voturi avans, insa radioul il da tot invins : “ Nu poate sa castige. Alegerea se va juca la Camera Reprezentantilor “. Se cunoaste urmarea.
Dewey, candidatul republican, nu-si revine. Dupa ce si-a recunoscut infrangerea, el spune : “ Noaptea trecuta m-am simtit ca un om care se trezeste lungit intr-un sicriu si m-am gandit : “ Daca sunt viu, ce caut aici ? Si daca sunt mort, pentru ce am dorinta sa dau o raita la toaleta ? “
Truman nu are o victorie amarata si va faca parada cu prima pagina a Chicago Tribune care anunta, cu titlul ingrosat, victoria lui  Dewey.
La intoarcerea in capitala, el descopera pe un panou instalat pe fatada lui Washington Post : “ Domnule presedinte, suntem gata sa mancam carne de corb de indata ce veti dori sa ne-o serviti “.
O modalitate eleganta de a se scuza in numele intregii profesiuni.
Dar ce ar fi putut cu adevarat sa il conduca pe Truman spre o carierea politica ?
S-a nascut pe data de 8 mai 1884 la Lamar, in Missouri.
Este prea sarac pentru a intra in colegiu, foarte handicapat din cauza miopiei pentru a se gandi prea mult la o cariera militara la West Point.
S-a autoeducat, mai ales in domeniul istoriei, si a citit toate cartile de la Biblioteca Municipala din Kansas City.
Inca de la varsta de sase ani, pe bancile gradinitei, a intalnit o fetita, pe Bess.
Ea este dintr-o familie buna. Nu o va pierde complet din vedere niciodata, insa este putin probabil, in orice caz in visele sale din tinerete, ca cei doi sa se poata casatori vreodata. Diferenta de clasa sociala este prea mare.
Harry Truman va sfarsi prin a munci in ferma parintilor sai, pana la intrarea in razboi a Statelor Unite in 1917.
Este mobilizat si va servi in Franta, in artilerie. Este demobilizat doi ani mai tarziu, cu gradul de capitan.
Se intoarce in Kansas City, unde deschide un magazin de confectii impreuna cu un alt veteran.
Afacerile nu merg prea stralucit si trebuie sa inchida magazinul. Ii vor trebui ani sa ramburseze datoriile. Singura veste buna este ca, in sfarsit, a regasit-o pe Bess, iubita sa, si ca a lut-o in casatorie.
Cei doi vor ramane indragostiti pana la capatul zilelor lor, chiar daca trecerea pe la Casa Alba va antrena anumite tensiuni in cuplu.
Truman are aproape patruzeci de ani, este casatorit, are un copil si nu are viitor.
Politica, la nivel local, constituie un inceput de solutie. Este solicitat de «  bossul «  local din Kansas, Tom Pendergast, un om corupt, in fruntea unei masinarii politice corupte. Intra in sistemul judiciar administrativ al statului sau.
Insa reputatia ii ramane intacta. Nu este coruptibil, ceea ce il agaseaza teribil  pe sponsorul sau. Totusi, au fost multe intrebari asupra relatiilor cu Pendergast, care, de altminteri, va sfarsi in inchisoare.
“ Sa fim clari, spunea Truman, mereu pragmatic, atunci cand intri in politica este pentru a fi ales. Si nu o poti face fara acordul organizatiilor care controleaza voturile. Dar, odata ales, ele nu mai pot face nimic impotriva ta “. Astfel se trezeste Truman ales in Senat, unde voteaza cu  regularitate in favoarea doctrinei New Deal a lui Roosevelt. Isi construieste o reputatie de integritate fara cusur si, in fruntea unui comitet pe care el l-a infiintat, ia urma fraudelor din industria de armament, pe atunci infloritoate in anii de dinainte de razboi. Va economisi  miliarde de dolari din banii contribuabililor americani.
Truman are o pozitie foarte buna in Senat si, atunci cand i se propune sa concureze pentru vicepresedintie alaturi de Roosevelt, in 1944, declina oferta fara a ezita.
Spuneti-i presedintelui sa se caute “, raspunde el fara a ezita.
Patronul comitetului national democrat, Robert E.Hannegan, insista foarte hotarat si precizeaza fara inconjur ca este dorinta imperativa a lui Roosevelt. “ Nu va cred “, afirma Truman. Telefonul suna in camera in care se gaseau cei doi barbati. Este presedintele. Truman ii recunoaste vocea.
Roosevelt il intreaba pe Hannegan daca Truman a acceptat oferta sa. “ Nu cred, domnule Presedinte “. Raspuns al lui Roosevelt, destul de tare pentru a putea fi auzit de Truman : “ Ei bine, spuneti-i ca daca vrea sa scindeze Partidul Democrat chiar in toiul unui razboi mondial, este responsabilitatea lui. “ Truman accepta.
Sotia sa, Bess, plange cand aude vestea. Ea nu este, poate pe atunci, experta in strategie politica, insa isi da perfect seama ca Roosevelt nu este un om cu o sanatate perfecta si are sentimentul ca sotul ei nu este la inaltimea responsabilitatilor care i-ar fi putut reveni in cazul disparitiei lui Roosevelt. In plus, stie ca nici el, nici ea nu sunt destul de la inaltime pentru a succeda familiei Roosevelt in inima publicului.
La urma-urmei, nu sunt decat niste americani din clasa de mijloc, originari din Missouri. Nici macar nu au facut studii superioare. Si apoi, Bess are un secret foarte dureros, pe care nu vrea ca ziarele sa il divulge : tatal sau, David Wallace, era alcoolic si, dupa ce s-a umplut de datorii, s-a sinucis. Si, in sfarsit, Bess isi iubeste fata si sotul mai mult decat orice pe lume si ii este teama sa ajunga pe mana presei.
Numai ca, iata, Harry Truman a acceptat si este prea tarziu pentru a regreta. Cu atat mai mult cu cat Truman nu traieste aceleasi angoase. In fond, activitatea i s-a schimbat putin. Continua sa-si petreaca cea  mai mare parte a timpului la Senat pentru a-i convinge pe parlamentari sa voteze proiectele prezentate de Casa Alba. Are foarte putine contacte cu Roosevelt. Cateva conversatii, ici si colo. Ii este greu sa-si imagineze ca se gaseste la “ o bataie de inima “ de Biroul Oval.
In dupa-amiaza de 12 aprilie 1945, se opreste in biroul lui Sam Rayburn, purtatorul de cuvant al Camerei Reprezentantilor, pentru a bea un paharel. Continuand sa pregateasca cocktailurile, Rayburn ii spune ca seful serviciului de presa de la Casa Alba, Steve Early, il cauta.
Truman il suna pe Early : “ Veniti imediat si, pe cat este posibil normal. “ Truman se duce, asadar, la Casa Alba crezand ca presedintele doreste sa ii incredinteze o alta misiune de intermediere cu Congresul. La sosire, este introdus in salonul lui Eleanor Roosevelt.
- Harry, presedintele a murit.
Truman tace, apoi murmura :
-         Doamna, pot face ceva pentru dumneavoastra ?
-         Nu, Harry, ntrebarea este : mai este ceva ce trebuie sa facem noi pentru tine ?
A doua zi, odata investit, Truman ii reuneste pe ziaristii acreditati la Casa Alba : “ Flacai, daca aveti obiceiul sa va rugati, rugati-va pentru mine. Nu stiu daca vi s-a pus vreodata o capita de fan in spate, dar, cand mi s-a spus ce se intampla, a fost ca si cum luna, stelele si toate planetele ar fi cazut pe mine dintr-o data “.
Harry Truman va avea nevoie de sotia lui. Amandoi dovedesc o veritabila stima unul pentru altul. Se cunosc, cu defectele si cu calitatile lor. Cum sa faci pentru ca Truman sa fie investit cu acelasi “leadership “ ca al predecesorului sau ?
In fiecare seara, sot si sotie se inchid in biroul lui.
Si vorbesc. Vorbesc despre tot.
Ea ii verifica discursurile, le amendeaza adesea, in acord cu temperamentul ei belicos. Isi da avizul asupra deciziilor care se cuvine sa se ia. Truman este presedntele unei natiuni in razboi, iar aceasta va dura pana la sfarsitul mandatului sau.
Ea isi poate permite sa critice un barbat care, tocmai, suporta foarte rau orice forma de critica. Are influenta : in mod sistematic, el va lua la socoteala parerea si sugestiile ei. Ea il sfatuieste pentru numiri, ii pregateste  raspunsurile atunci cand el este sub focul adversarilor si il incurajeaza sa continue proiectele cele mai controversate : planul Marshall, mai ales.
Insa aceasta va ramane un secret. Doamna Truman, care isi adora familia mai presus de orice, nu vrea sa fie sub lumina reflectoarelor. Ea nu este Hillary Clinton. Sotul ei este ales de catre popor, nu ea. Tacere. Formula sa preferata, a ei, care este asaltata zilnic de presa este : “ No comment “.
Ea se va implica in intregime in restaurarea Casei Albe. Nu numai ca nimeni nu a acordat nici cea mai mica atentie cladirii in timpul celor doisprezece ani in care familia Roosevelt a trait aici, insa probleme mai grave isi fac aparitia.
In ziua in care este instalat pianul la primul etaj pentru Margaret Truman, podeaua este cat pe ce sa se naruiasca.
Structura cladirii nu a fost refacuta dupa incendiul din 1814, iar Casa Alba este pe punctul, pur si simplu, de a se prabusi.
Trebuie reparat totul. Nu este vorba doar de a deratiza si de a zugravi din nou.
Iar Bess Truman se va bate cu Congresul pentru a obtine creditele necesare pentru renovarea Casei Albe.
Sa reamintim in trecere ca nu este vorba doar de locuinta presedintelui si a familiei sale. Este simbolul intregii Americi. Si este, de asemenea, locul in care, de aici inainte lucreaza sute de angajati federali.
Congresul are alte idei : sa rada, pur si simplu, constructia si sa o reconstruiasca. Bess Truman va reusi sa ii convinga pe parlamentari ca merita, mai degraba, sa restaureze cladirea.
Lucrarile vor dura trei ani si vor fi spectaculoase, deoarece nu se vor pastra decat zidurile de incinta. Tot restul este literalmente ras. Presedintele, care se pricepe la arhitectura, urmareste santierul cu atentie. Familia Truman va trebui, bineinteles, sa se mute si se refugiaza, fara a face fasoane, la Blair House, resedinta obisnuita pentru oaspetii straini.
Acolo, de altfel, in anul 1950, doi portoricani vor incerca sa il asasineze.
Fara succes.
Una dintre garzile de corp ale lui Truman va fi ucisa, in acelasi timp cu unul dintre teroristi. Celalalt va fi condamnat la moarte, insa Truman il va gratia.
Casa Alba este o cladire, insa, la fel de bine, o notiune. Casa Alba este locul in care se gaseste presedintele la un moment dat.
Acesta poate sa fie un tren, un avion, o nava, o resedinta de vara.
Adesea, in cazul lui Truman, Casa Alba se va situa la bordul lui Williamsburg. Este un iaht, foarte confortabil, insa nu chiar construit pentru a face fata furtunilor oceanice.
Aceasta pica bine, deoarece Truman nu are deloc timpul de a pleca in croaziera.
In schimb, adora sa urce la bordul lui Williamsburg si sa navigheze pe Potomac sau in Golful Cheaseapeak. Este remediul sau la stres. Vasul, reputat pentru instabilitatea sa, este ancorat de obicei la Norfolk, in Virginia, insa este imediat disponibil la ordinul presedintelui.
Echipajul este in alerta permanenta, deoarece Truman adora sa urce la bord pentru o ora sau doua. S-a instalat acolo o pianina. Presedintele este un foarte bun muzician si ii place sa–si distreze invitatii.
Vasul dispune de o sala de mese, putand sa primeasca vreo treizeci de oameni. Are un salon suplimentar si doua apartamente prezidentiale cu Sali de baie.
Peste tot pe unde se deplaseaza Williamsburg, este escortat de catre doua vedete ale US Navy, ca masura de securitate.
Un viceamiral, nici mai mult, nici mai putin, comanda Williamsburg. Presedintele il cheama de mai multe ori pe saptamana. Adora sa vina sa dejuneze la bord.
El dispune de o linie directa cu viceamiralul Donald J. MacDonald. Daca nu are invitat, presedintele imparte masa cu viceamiralul. Intr-o zi, se vorbeste despre generalul MacArthur, care, de saptamani se razvrateste contra comandantului sau suprem, pe cand razboiul din Coreea face ravagii.
Viceamiralul isi spune parerea, din moment ce ii este ceruta : “ Domnule presedinte, nu poti comanda o armata si sa nu fii ascultat. “
Truman, in mod manifest, a ajuns la aceeasi concluzie : il va concedia pe MacArthur.
Cei doi barbati vorbesc despre orice si chiar despre Hiroshima. “ Presedintele parea a fi obsedat de efectele bombei atomice, insa aceasta facea parte din deciziile pe care trebuia sa le ia “.
Ca regula generala, Truman manifesta multa admiratie pentru militarii competenti.
El arata un respect infinit pentru seful de Stat-Major, George Marshall, din care va face secretar de Stat, in ciuda criticilor lui McCarthy, deja isteric.
Si se gandeste la ceea ce este mai bine pentru generalul Eisenhower.
La capatul celui de-al doilea mandat al sau, Truman spera ca “ Ike “ se va prezenta sub eticheta democrata.
Si el va afirma in mai multe randuri ca este absolut gata sa il pregateasca pentru Casa Alba. Va fi foarte intristat atunci cand Eisenhower, in ultimul moment, va alege campul republican.
Intre timp, Truman adora acest privilegiu, sa urce la bordul lui Wiliamsburg atunci cand are chef si sa uite de stresul functiei sale. Iar, in timpul weekend-ului, isi invita prietenii la bord pentru a juca poker. Uneori, partidele incep inca de joi seara si se termina dimineata. Atunci cand croaziera nu se mai termina, hidroavioane aduc corespondenta si ziarele. Uneori chiar, jucatori de poker in plus.
Truman evolueaza la trei categorii. “ Marii jucatori, care pariaza fara limita ; intermediarii, care se opresc la sapte sute de dolari ; si ceilalti, cei care joaca de placere, in general echipajul. In orice caz, presedintelui ii place sa joace si, mai mult, ii place sa castige.
Cand i se uraste de carti, isi baga capul in Potomac, fara fasoane.
Iar agentii Serviciului Secret il urmaresc, pe el, care inota cu ochelarii lui de miop, cu capul iesit din apa.
Nu ezita sa amestece placerea cu diplomatia.
In mod clar, se intelege bine cu Churchill.
Se adreseaza unul altuia pe numele mic. Churchill ocupa un loc special in inimile americanilor care au trait razboiul, iar Truman este sensibil la farmecul sau.
In acelasi timp, alegatorii britanici, carora le-a promis, cu cinci ani mai devreme “ sudoare, sange si arme “, l-au trimis la viata civila, la cateva luni dupa victorie.
Churchill vede venind un vant de cenusa si de jar, deasupra Europei.
Si are intentia hotarata de a o striga in gura mare in fata opiniei mondiale.
El a ales sa mearga si sa rosteasca un discurs istoric la Westminster College, la Fulton, in Missouri, fieful lui Truman. Acolo va evoca el “ Cortina de fier “ care s-a abatut asupra Europei.
Churchill soseste la Washington pe 4 martie 1946 si se urca la bordul trenului special inchiriat de Truman pentru ocazie.
Destinatie : Missouri, statul presedintelui. Vagonul pus la dispozitia sa este confortabil, iar compania este aleasa : Truman, amiralul Leahy, generalul Vaughan si cativa consilieri de la Casa Alba : Clark Clifford, Charlie Ross si colonelul Graham.
Se bea putin, cina este servita si se ajunge la subiectul serios : vrea Truman sa joace o partida de poker ?
Churchill marturiseste ca nu este un incepator si ca joaca poker de decenii, mai precis din timpul Razboiului Burilor ( purtat intre 1899 si 1902, a fost un razboi de cucerire a teritoriilor colonistilor olandezi si germani din Africa de Sud ( in olandeza, boer inseamna fermier ) )  din Africa de Sud, pe cand era corespondent de presa.
Truman considera util sa il previna : gentlemenii de fata nu erau nici ei niste incepatori.
Pentru a fi putin mai in largul sau, Churchill cere permisiunea de a merge sa se schimbe si sa se imbrace cu faimoasa sa tinuta de parasutist.
In timpul absentei sale, Truman le aminteste insotitorilor sai ca partida este importanta.
Ca Nelson la Trafalgar, le reaminteste ca se bizuie pe ei pentru a o castiga. Fiecare trebuie sa-si faca datoria.
Reputatia pokerului american este in joc.
Se intampla ca, dupa un martor, “ Churchill nu era prea stralucit la poker “ si, ca o oaie, este tuns de catre lupii care ocupa compartimentul.
El pierde trei sute de dolari in mai putin de o ora.
Apoi se scuza pentru o clipa.
Truman isi cheama trupele la ordine : “ Nu puteti sa-l luati ca pe un porumbel si sa-l lasati in slip “.
La capatul noptii, Sir Winston Churchill a recuperat ceva si pare bucuros de a se fi batut bine cu banda lui Truman.
In ziua urmatoare, timp de patruzeci si cinci de minute, Churchill isi va impresiona auditoriul anuntand ca “ Razboiul Rece ‘ este in toi in Europa.
Va dura patruzeci si cinci de ani. 

- va continua -

( Istoria Casei Albe, Cap. 15 “ Omuletul din Missouri “, Jean-Luc Hees, Ed.Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2008,  titlul original al cartii : “ La  saga de la Maison Blanche “ , 2007 )

joi, 10 noiembrie 2011

Religia ( 6 ) in Statele Unite ale Americii. Quakerii ( Pennsylvania ). Prezbiterianismul in America

Pennsylvania si quakerii

Quakerii au aparut in Boston in anul 1656, dar au simtit curand ca nu erau primiti cu bucurie de puritanii din Noua Anglie, din cauza ideii lor de a separa biserica, de Stat, si din cauza indiferentei lor fata de doctrina.
Dupa anul 1674, New Jersey a fost impartit in Jersey de Est si de Vest, pana in anul 1702, iar Jersey de Vest a devenit o asezare a quakerilor.
Dar Pennsylvania a fost cea care a devenit marele refugiu al quakerilor, prin eforturile lui Wiliam Penn.
Carol al II-lea ii datora saisprezece mii de lire tatalui lui Penn, asa incat i-a dat lui William Penn controlul asupra Pennsylvaniei in anul 1681, in contul datoriei.
Penn a facut din colonie un azil, unde isi puteau gasi refugiul oprimatii oricarei credinte.
Aceasta explica marea diversitate de secte care apare la studiul istoriei religioase a Pennsylvaniei.
In anul 1683, s-au stabilit la Germantown, langa Philadelphia, un mare numar de menoniti germani.
In anul 1740, numerosi moravieni s-au stabilit in Pennsylvania, dupa o scurta sedere in Georgia, intre anii 1735 si 1740.
Zinzendorf, conducatorul moravienilor, a vizitat Pennsylvania in anul 1741, si el a incercat fara succes sa uneasca grupurile germane.
Bethlehem a devenit un centru principal pentru moravieni.
Desi luteranismul american si-a avut inceputurile in colonia olandeza New Amsterdam si in colonia suedeza de-a lungul raului Delaware, el nu a fost organizat clar, pana cand nu a ajuns in America, Henry Muhlenberg ( 1711 – 1757 ), in anul 1742.
El a reusit sa formeze un Sinod Luteran in Pennsylvania, in anul 1748.
In timpul Revolutiei existau numai in Pennsylvania in jur de saptezeci si cinci de mii de luterani.
Diversitatea religioasa a fost nota cheie a religiei in Pennsylvania si in coloniile din mijloc, in timp ce Biserica Anglicana domina coloniile din Sud, iar Biserica Congregationala, coloniile din Nord.


Prezbiterianismul in America

In timpul primei jumatati a secolului al XVII-lea, prezbiterienii scotieni care au fost adusi de Iacob I pentru a-i inlocui pe irlandezii bastinasi, au continuat sa se stramute in Irlanda de Nord.
Multi dintre irlandezii scotieni s-au stabilit in colonii dupa anul 1710, din cauza discriminarii economice practicate impotriva Irlandei, de catre legile comerciale ale Angliei.
Pana in anul 1750, in jur de doua sute de mii venisera in America. Dupa o sedere scurta in New England, multi s-au mutat in New Jersey si New York, unde au populat comitatele Ulster si Orange.
Mai multi au plecat in Pennsylvania Centrala si de Vest, si au avut o puternica influenta in regiunea Pittsburg, care a devenit un centru important al prezbiterianismului american.
Altii au plecat spre Sud, in Valea Shenandoah din Virginia.
                                                         
Francis Makemie ( 1658 – 1708 ), un irlandez care a sosit in colonii in anul 1683, a devenit parintele prezbiterianismului american.
Pana in anul 1706, el organizase un prezbiteriu in Philadelphia, iar in anul 1716 a avut loc primul sinod al coloniilor.
In anul 1729, sinodul a adoptat Marturisirea de credinta de la Westminster, ca standard al credintei.
Prezbiterienii erau considerati impreuna cu anglicanii, congregationistii si baptistii, ca fiind cele mai mari biserici din colonii.


( Teoria generala a dreptului, curs universitar, extras din curs, prof.univ.dr.Costica VOICU, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2002, Facultatea de drept si administratie publica Bucuresti a Universitatii “ Spiru Haret “, in anul intai de facultate 2005 – 2006 )






marți, 1 noiembrie 2011

Drept roman. Persoane. Personalitate

Persoane
Capacitatea juridica
Notiunea de persoana


In dreptul actual persoanele sunt subiectele raporturilor juridice ( subiecte de drept ). Oamenii apar ca subiecte ale raporturilor juridice fie individual, in calitate de persoane fizice, fie organizati in anumiter colective, in calitate de persoane juririce.
Ca si in dreptul actual, dreptul roman a cunoscut conceptele de persoana fizica si de persoana juridica, desi utiliza o alta terminologie.
Daca pe planul formal al conceptelor, cele doua sistem de drept prezinta elemente comune, pe planul continutului ele se deosebesc calitativ.
Intr-adevar, potrivit dreptului actual, orice fiinta umana este o persoana, si drept urmare, ea poate participa la viata juridica, pe cand dreptul roman nu a recunoscut niciodata calitatea de persoana tuturor membrilor societatii.
Potrivit dreptului roman, pentru ca fiinta umana sa poata participa la viata juridica, trebuia sa aiba capacitatea sau personalitate ( caput ).
Dar capacitatea nu era considerata ca o calitate inerenta fiintei umane.
Astfel, sclavii nu aveau caput, si, drept urmare, ei nu puteau incheria acte juridice in nume propriu.
Numai oamenii liberi aveau capacitate juridica, dar capacitatea lor nu era unitara, ci extrem de diferentiata, in functie de apartenenta la o anumita categorie sociala, de originea etnica, sau de atitudinea adoptata fata de expansionismul Statului roman.
Cu toate ca in dreptul clasic si postclasic s-a manifestat o tendinta de largire a sferei persoanelor, nici in ultimul moment al evolutiei sale, dreptul roman nu a admis generalizarea capacitatii juridice.

Continutul personalitatii

Numai cei ce aveau personalitate, adica caput, puteau sa dobandeasca drepturi, si sa isi asume obligatii.
Personalitatea insa, era completa sau limitata.
Se bucurau de o personalitate completa, numai cei care intruneau urmatoarele elemente : libertatea ( status libertatis ), cetatenia ( status civitatis ) si calitatea de sefi ai unor familii civile ( status familiae ).
Prin urmare, se bucurau de personalitate completa, numai cetatenii romani care erau sefi de familie.
Celelalte categorii de oameni liberi aveau capacitatea mai extinsa sau mai restransa, in functie de o serie de factori, asa cum vom vedea in randurile ce urmeaza.
Desi romanii nu au creat o terminologie speciala pentru a desemna capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, aveau totusi reprezentarea clasica a acestor concepte, asa um rezulta din numeroase texte.

Inceputul si sfarsitul personalitatii

Personalitatea incepe chiar inainte de nastere, potrivit principiului formulat pe baza unui terxt din Paul : “ Infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur “ ( Copilul conceput se considera nascut atunci cand e vorba de interesele sale ).
Gratie acestui principiu, copilul nascut dupa moartea tatalui sau venea totusi la succesiune.
Personalitatea inceteaza in momentul mortii, cu exceptia cazului mostenirii neacceptate cand personalitatea defunctului se prelungea.
Intrucat in dreptul roman nu se admitea existenta unui patrimoniu fara titular, s-a considerat ca in intervalul de timp, cuprins intre moartea unei persoane si acceptarea mostenirii sale, titularul patrimoniului este chiar defunctul, a carui personalitate se prelungeste : Hereditas iacens sustinet personam defuncti ( Succesiunea jacenta sustine persoana defunctului ).
Acest principiu se intemeiaza pe un text din Ulpian.
Potrivit textelor din opera legislativa a lui Justinian, oamenii se impart in doua mari categorii : liberi si sclavi.
In vreme ce conditia sclavilor era, in linii generale, unitara, oamenii liberi aveau un regim juridic neomogen fiind impartiti in numeroase categorii, in functie de factori extrem de diversi.

Succesiunile

Generalitati
Institutia succesiunilor este intim legata de cea a proprietatii private, caci a aparut si s-a consolidat in procesul acapararii mijloacelor de productie si a produselor, de catre minoritatea dominanta, constituind principalul instrument juridic prin care s-a asigurat perpetuarea sistemului exploatarii sclavagiste.
Privita in lumina semnificatiei sale istorice, mostenirea ne apare ca un sistem juridic prin care se inlocuieste o persoana printr-o alta persoana, apartinand aceleiasi clase, iar cel mai adesea chiar aceleiasi familii.

Materia succesiunii cuprinde totalitatea normelor care reglementeaza transmiterea patrimoniului defunctului catre mostenitorii sai.
Romanii au ajuns la aceasta conceptie abia mai tarziu, in procesul evolutiei generale a ideilor privind transmiterea patrimoniului.
La origine, ei nu admiteau ideea transmiterii patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai, asa cum nu au admis nici ideea transmiterii proprietatii intre vii.
Pornind de la principiul ca nu exista patrimoniu fara titular, vechii romani considerau ca patrimoniul dispare odata cu moartea sa.
In acea epoca, raportul dintre o persoana si patrimoniul sau aparea ca o legatura materiala, intemeiata pe ideea de putere, care se stingea odata cu moartea titularului patrimoniului.
Ca atare, dobandirea bunurilor defunctului de catre mostenitori nu implica ideea de transmitere a unui patrimoniu.
Intrucat dreptul defunctului se stingea odata cu personalitatea sa, romanii considerau ca mostenitorii dobandesc un drept nou, un drept de proprietate - putere.
Asadar, succesiunea se intemeiaza, la origine, nu pe transmiterea unui patrimoniu, ci pe stapanirea dobandita de catre mostenitori asupra bunurilor defunctului.
Numai astfel se explica faptul, ca cel mai vechi termen care desemneaza pe succesor este heres, termen care vine de la herus, adica stapan.
Termenii de succesiune si de succesor apar mai tarziu, abia dupa ce romanii au admis principiul continuitatii persoanei defunctului.


( Drept roman, curs universitar,  - extras -, Emil MOLCUT, Dan OANCEA, Ed. « SANSA «  SRL, Bucuresti, 1995, Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresi )

duminică, 30 octombrie 2011

Religia ( 5 ) in Statele Unite ale Americii. Romano-catolicismul. Religia baptista

Plantarea bisericilor baptiste americane


Inceputul bisericilor baptiste in America a fost de asemenea asociat cu roirea puritanilor.
Roger Williams ( aprox. 1603 – 1683 ), care a fost educat la cambridge pentru pastoratul anglican, a adoptat curand vederi separatiste.
Independenta lui in gandire l-a adus in anul 1631 din neprietenoasa Anglia, la Boston.
De acolo, el a plecat la Plymouth deoarece credea ca biserica din Boston nu se purificase suficient.
Timp de doi ani, el a slujit la Plymouth. Cand in anul 1635 biserica din Salem l-a solicitat ca pastor, a intervenit Tribunalul General, fiind influentat de John Cotton. I s-a ordonat sa paraseasca in sase saptamani teritoriul de sub jurisdictia Tribunalului, pe motiv ca ( 1 ) sustinea proprietatea indiana asupra pamantului, ca ( 2 ) se opunea unei biserici de Stat, si ca ( 3 ) insista asupra faptului ca magistratii nu aveau putere asupra religiei unei persoane.
Lasandu-si sotia si copiii intr-o casa ipotecata, el a pornit spre padure in miezul iernii, ratacind pana cand indienii prietenosi i-au oferit ajutor.
In anul 1636, el a cumparat de la indieni pamant si a infiintat orasul Providence.
In anul urmator, doamna Anne Hutchinson ( 1691 – 1643 ) a cazut sub interdictia autoritatilor, pentru ca tinuse in casa ei intruniri unde proclama, ceea ce ea numea “ un legamant al harului “. Acest legamant era opus legamantului faptelor, pe care, spunea ea, il proclamau toti pastorii in afara de John Cotton.
Conceptul de lumina launtrica sustinut de ea, si ideea sigurantei depline a mantuirii, i-au creat necazuri.
Exilata din colonie cu scurt timp inainte d nasterea copilului, ea a fost obligata sa plece in toiul iernii in Rhode Island, unde ea si cei care au urmat-o, s-au stabilit in Newport si Portsmouth.
John Clarke ( 1609 – 1676 ), medic si predicator, a devenit invatator intr-o biserica din Newport, in anul 1638.
In anul 1639 a fost infiintata o biserica in Providence, si toti membrii, inclusiv Williams, au fost rebotezati.
Nu se stie sigur daca botezul s-a facut prin scufundare, dar in orice caz, cei doisprezece membri au organizat biserica dupa reguli baptiste.
A fost, probabil, prima biserica baptista din America.
Desi in anul 1638 exista o biserica in Newport, documentele arata ca prima biserica baptista din Newport a aparut in anul 1648.
Ambele biserici, din Newport si din Providence, isi disputa inca titlul de cea mai veche biserica baptista din America.
Mai tarziu, Williams s-a retras din biserica din Providence, dar a continuat sa slujeasca asezarea, facand rost de o autorizatie temporara pentru Rhode Island in anul 1644.
Aceasta a fost confirmata de Carta din anul 1663, acordata de Carol al II-lea, a fost accentul pus de el pe separarea bisericii de Stat si pe libertatea de constiinta ; iar marea asociatia baptista din timpurile moderne s-a nascut din primele lui activitati in Rhode Island.



Plantarea romano-catolicismului in Maryland


America Centrala si de Sud au primit o cultura romano-catolica autoritara, omogena, latina, de la Spania si Portugalia, dar America de Nord, cu exceptia Québec-ului si a Louisianei, a primit o cultura protestanta pluralista anglo-saxona, din Nordul si Vestul Europei.
In anul 1565 spaniolii au introdus in Florida si, ulterior, in New Mexico, Arizona si California, un romano-catolicism de scurta durata.
Francezii l-au plantat in Québec.
In cele treisprezece colonii americane, catolicismul nu a prins radacini decat in Maryland, in anul 1634.
Lorzii Baltimore – George Calvert ( aprox. 1580 – 1632 ) si fiul sau, Cecil Calvert ( 1605 – 1675 ) – au fost proprietarii succesivi ai teritoriului care a ajuns sa fie cunoscut sub numele de Maryland.
Spre deosebire de idealistul Roger Williams, cei doi Calvert aveau interesul de a face profituri.
Din anul 1634, cand a inceput colonia, ei au permis toleranta religioasa, asa incat sa se poata stabili acolo, atat protestantii, cat si romano-catolici.
Controlul politic strict, din partea lui Calvert a fost echilibrat de toleranta religioasa, pana cand Maryland a fost declarata colonie regala in anul 1692.
In anul 1702, anglicanismul a devenit religia instaurata, cand guvernul englez a aprobat in sfarsit, actul din anul 1692 al Adunarii Coloniale.


( Teoria generala a dreptului, curs universitar, extras, Prof.univ.dr.Costica VOICU, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2002 – Facultatea de Drept si Administratie Publica Bucuresti a Universitatii “ Spiru Haret “, in anul intai de facultate 2005 – 2006 )

joi, 27 octombrie 2011

Religia ( 4 ) in Statele Unite ale Americii. Congregationismul.

Plantarea congregationismului in Noua Anglie

Congretationismul a devenit biserica statului Noua Anglie. La inceputul secolului al XVII-lea, congregatia din orasul Scrooby, care emigrase din localitatea Leyden din Olanda, pentru a scapa de persecutiile datorate ideilor lor congregationaliste, s-a hotarat sa emigreze in America, pentru a impiedica incorporarea tinerilor lor in populatia olandeza.
O companie londoneza de comercianti “aventurieri “ le-a imprumutat sapte mii de lire pentru finantarea calatoriei.
Emigrantii, care nu aveau de dat nimic in schimb, doar munca lor, urmau sa isi restituie datoria, ajutandu-i sa puna bazele unei industrii de pescuit.
In luna august a anului 1620, cam o suta de colonisti, cunoscuti sub numele de pelerini, au ridicat panzele din Anglia spre America, pe vasul Mayflower.
Nu se stie din ce motive au ancorat la Plymouth in Noua Anglie, in loc sa se opreasca in nordul Virginiei, asa incat au trebuit sa primeasca o noua autorizatie de la compania pe ale carei teritorii au ajuns.
Pentru a preveni tulburarea coloniei de catre cei certati cu ordinea, inainte de a debarca au redactat Acordul Mayflower, ca un instrument de guvernare.
Acest acord era de fapt pe linia de legamant a separatistilor fata de guvernarea civila, si el a ramas principala lor constitutie, pana cand Plymouth a fost incorporat in anul 1691 cu asezarile din Salem, in Massachusetts.
Debarcarea la Plymouth a fost providentiala, pentru ca, daca ar fi debarcat in Virginia, ar fi fost persecutati tot asa cum fusesera in Anglia.
Batranul Brewster le-a fost conducatorul spiritual, iar William Bradford a devenit primul lor guvernator.
Cel putin cincizeci din colonisti au murit in acea prima iarna grea ; dar incepand cu primavara urmatoare, afacerile colonistilor au inflorit si ei au reusit curand sa isi plateasca datoriile.
Biserica era centrul vietii spirituale si sociale din comunitatea lor.
Un mare numar de puritani nonseparatisti s-au stabilit in Salem si Boston dupa anul 1628.
In anul 1626, John White, un pastor puritan din Dorchester, Anglia, a organizat o campanie pentru a instala cativa oameni la Salem.
In jur de cincizeci de oameni au ajuns la Salem in toamna anului 1628 si l-au ales pe John Endicott, guvernator.
Acesti oameni erau, fie congregationisti puritani, fie anglicani inclinati spre congregationalism inainte de a fi parasit Anglia.
Faptul acesta, mai mult decat serviciile medicale amabile ale dr.Samuel Fuller, care venea de la colonia separatista Plymouth pentru a le acorda ajutor medical in timpul iernii din anul 1628 - 1629, a determinat colonia Salem sa infiinteze sistemul congregational de guvernare a bisericii, bazat pe un legamant.
In anul 1629, organizatia lui White a fost incorporata in Compania Golfului Massachusetts. Toti actionarii Companiei Golfului Massachusetts care nu vroiau sa emigreze in Anglia, impreuna cu liderii companiei si cu documentul de constituire – “ charter “ – pentru a scapa de domnia despotiva a lui Carol I.
In anul 1631, Tribunalul General din Massachusetts a limitat dreptul de a vota, doar la membrii bisericii, si congregationismul a devenit religia de Stat.
Colonistii au respins conducerea bisericii de catre episcopi, dar au sustinut principiul uniformitatii credintei.
John Winthrop ( 1588 – 1649 ) a fost declarat guvernator al acestor asezari din Salem si Boston.
Peste douazeci de mii de puritani au venit in aceste asezari intre anii 1628 si 1640.
Pastorii unui numar tot mai mare de biserici erau absolventi de universitate, majoritatea educati la Cambridge.
Ei le interpretau oamenilor Scriptura, asa incat acestia sa cunoasca modul in care trebuie sa o aplice in viata lor particulara si sociala.
Cu toate ca organizarea bisericilor era congregationala, teologia acestor puritani era calvinista.
Dorinta de a ocupa regiuni fertile invecinate si intoleranta conducatorilor asezarii din Noua Anglie, au dus la ceea ce s-ar putea numi “ roirea “ puritanilor.
Thomas Hooker ( 1586 – 1647 ), numit pastor la Newton in anul 1633, era iritat din cauza limitarii drepturilor cetatenesti la membrii bisericii.
Impreuna cu congregatia lui, a cerut magistratilor permisiunea de a emigra spre Vest, in fertila Vale a raului Connecticut.
Au primit permisiunea de a pleca, si in jurul anului 1636 erau infiintate trei orase.
In anul 1638 au fost elaborate Regulile Fundamentale ale Connecticut-ului, fiind de fapt Constitutia noii colonii.
Aceasta Constitutie era mai liberala decat cea a coloniei mama, deoarece numai guvernatorul trebuia sa fie membru al bisericii, iar guvernarea era bazata pe acordul poporului exprimat prin votul pentru magistrati.
Infiintarea unei alte colonii poate fi atribuita lui John Davenport ( 1597 – 1670 ), pastor al unei biserici din Londra, si unuia din membrii sai, Theophilus Eaton, care au navigat spre America impreuna cu multi membri ai congregatiei in anul 1636.
Ei s-au gandit ca nu vor fi fericiti la Boston, si astfel au infiintat colonia New Haven din Sudul Connecticut-ului de azi.
Prin negocieri, au obtinut pamant de la indieni, si in anul 1639 au creat un commonwealth, o comunitate economica de bunuri bazata pe Biblie, in care numai membrii bisericii aveau dreptul de vot.
In anul 1664 aceasta colonie s-a unit cu celelalte, pentru a forma colonia Connecticut.
Unitatea teologica si de organizare a fost asigurata la Sinodul de la Cambridge in anul 1646, la care reprezentantii a patru colonii puritane au adoptat Marturisirea de credinta de la Westminster, ca expresie a teologiei lor, elaborand in final Platforma de la Cambridge in anul 1648.
Aceasta platforma declara ca fiecare biserica este autonoma, fiind creata printr-un legamant al bisericii, care ii lega pe credinciosi unii de altii si de Cristos, Capul Bisericii.
Primii puritani nu i-au ignorat total pe vecinii lor pagani.
John Eliot ( 1604 – 1690 ), pastor al bisericii Roxbury, care a inceput sa lucreze printre indieni in anul 1646, si-a organizat convertitii in mici asezari urbane.
In jurul anului 1647 existau patrusprezece localitati, cu aproape douazeci si patru de mii de indieni crestini.
De asemenea, el a tradus si a publicat Vechiul si Noul Testament in limba indiana in anul 1661, si respectiv in anul 1663.



( Teoria generala a dreptului, curs universitar, - extras – prof.univ.dr.Costica VOICU, Ed.Lumina lex, Bucuresti, 2002 – Facultatea de Drept si Administratie Publica Bucuresti a Universitatii “ Spiru Haret “, in anul intai de facultate 2005 – 2006 )

Religia ( 3 ) in Statele Unite ale Americii. Biserica Anglicana in America

Biserica Anglicana in America

Compania Virginia, care a primit in anul 1606 autorizatia de a se stabili si de a exporta teren in America, a trimis colonisti la Jamestown in anul 1607.
Aceasta colonizare cu mica nobilime si cu muncitori a fost organizata pe baza comunista si ea prevedea infiintarea unei Biserici Anglicane.
Printre colonisti se afla si Robert Hunt, un capelan, care le-a oficiat pentru prima data colonistilor Cina Domnului, la adapostul unei panze vechi, in timp ce credinciosii sedeau pe busteni.
John Rolfe, care s-a casatorit cu Pocahontas, o fata dintr-un trib al pieilor rosii, a pus bazele bunastarii coloniei, cultivand cu succes tutun.
Colonia a prosperat economic abia cand li s-a recunoscut colonistilor dreptul de a poseda pamant, si de a alege un organ reprezentativ de guvernare.
Tot mai multi puritani anglicani emigrau spre colonie.
Alexander Whitaker, care avea inclinatii puritane, a devenit preotul conducator al Bisericii Anglicane in Virginia intre anii 1611 si 1617.
A infiintat sclavia, o data cu cumpararea de scalvi de la comerciantii olandezi in anul 1619, care sa munceasca pe plantatiile de tutun.
In anul 1624, compania a fost dizolvata, iar Virginia a devenit o colonie regala condusa de catre un guvernator.
Biserica Anglicana a ramas biserica noii colonii.
Pastorii ei slujeau cu indiferenta, pana cand James Blair ( aprox. 1655 – 1743 ), pastor al parohiei Bruton din anul 1710 pana in anul 1743, a venit in Virginia ca si comisar, in anul 1689 ca sa inspecteze bisericile si sa le aduca reforme.
El a pus bazele Colegiului William si Mary, in anul 1693.
De asemenea, Biserica Anglicana a devenit in final biserica de Stat din Maryland in anul 1702, in ciuda opozitiei romano-catolicilor, carora Lordul Baltimore le permisese sa se stabileasca acolo. In felul acesta s-a pus capat tolerantei religioase, pe care o permisese Lordul Baltimore.
Biserica Anglicana a fost declarata biserica de Stat in anumite parti din New York in anul 1693, in ciuda opozitiei din partea olandezilor, care se asezasera mai intai la New York.
Un act din anul 1765 declara Biserica Anglicana ca biserica de Stat in Carolina de Nord si mai devreme, in anul 1706, ea fusese infiintata in Carolina de Sud.
Georgia a acceptat Biserica Anglicana in anul 1758.
Aceasta situatie s-a schimbat numai dupa Revolutia Americana.
Societatea pentru Raspandirea Evangheliei din Tarile Straine, fondata in anul 1701 de Thomas Bray ( 1656 – 1730 ), comisarul statului Maryland, a facut posibila o lucrare mai consacrata si mai spirituala in diferite biserici oficiale.
Inainte de acel timp, bisericile de Stat fusesera deseori caracterizate de lipsa de strictete morala si spirituala.
Societatea a trimis spre colonii trei sute de misionari.
Astfel, coloniile din Sud au ajuns sa aiba biserici anglicane de Stat.

( Teoria generala a dreptului, curs universitar, extras, prof.univ.dr.Costica VOICU, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2002 – Facultatea de Drept si Administratie Publica Bucuresti, Universitatea Spiru Haret, in anul intai de facultate, anul universitar 2005 - 2006 )

duminică, 23 octombrie 2011

Religia ( 2 ) in Statele Unite ale Americii si universitatile. Metodismul si Educatia


Religia in Statele Unite ale Americii


Intre descoperirea Americii de catre Columb si inceputul Reformei, au fost numai douazeci si cinci de ani. Aproape fiecare dintre bisericile protestante ale Reformei, si mai tarziu Biserica Romano-Catolica, sau fost si sunt reprezentate in America.
Departarea de Europa, aparitia timpurie a voluntarismului si, ca urmare, a controlului laic asupra Bisericii, treziri spirituale frecvente, influenta spiritului de pionierat in Vestul salbatic, si radicalismul religios relativ al sectelor ce au venit in America, au facut crestinismul american foarte creativ in activitatile lui.
Adunarile in aer liber in tabere de vara, evanghelizarea in masa, miscarea antialcoolica, Biserica institutionala ce se ingrijea atat de nevoile religioase, cat si de cele sociale si culturale, educatia tinerilor, misiunile in orase si miscarea ecumenica – toate ilustreaza creativitatea crestinismului american.

Plantarea crestinismului american

Diverse motive au stimulat colonizarea anglo-saxona de-a lungul Coastei atlantice a Americii de Nord. Multi dintre colonisti sperau sa gaseasca o cale vestica pe mare, spre bogatiile Asiei, spre materii prime valoroase si spre piete pentru comert profitabil. Altii au fost trimisi, deoarece se credea ca aceste colonii puteau absorbi surplusul de populatie al tarii.
Plantarea de colonii a ajutat de asemenea sa se tina piept amenintarilor militare din partea Spaniei in Lumea Noua.
Dar, extrem de importanta a fost motivatia religioasa pentru fondarea acestor colonii. Majoritatea documentelor mentioneaza dorinta actionarilor de a-i converti pe bastinasi, si de a extinde granitele Imparatiei lui Cristos.
In alte cazuri, cum a fost cel al puritanilor din Plymouth si din Salem, colonistii vroiau sa practice propriul lor mod de inchinare.
Astfel, transplantarea englezilor, francezilor, spaniolior, suedezilor si a olandezilor in America de Nord, nu poate fi disociata de transplantarea religiei lor in aceasta tara.
Cei mai muilti dintre acestia au fost orientati spre calvinism.
Instrumentul folosit in aceasta transplantare de oameni, a fost societatea pe actiuni, predecesoarrea societatii moderne pe actiuni, care a facut posibila strangerea unor mari sume de bani, necesare pentru a finanta asemenea intreprinderi.

Metodismul in colonii

Metodismul a fost introdus in cele treisprezece colonii dupa anul 1760, de catre Rober Strawbridge in Maryland, si Philip Embury si Captain Webb, in New York.
In anul 1768, John Wesley ( i ) i-a trimis pe Richard Boardmann si pe Joseph Pilmoor, ca misionari oficiali.
Marele predicator itinerant Francis Asbury ( 1745 – 1816 ) a sosit in anul 1771, iar in anul 1784, cand metodismul a fost organizat oficial in colonii, el a devenit primul episcop.
In felul acesta, in primii 150 de ani ai istoriei coloniilor, diferitele biserici create de Reforma, au fost transplantate din Europa in America, Anglia fiind puntea.
In Maryland si in coloniile de centru, a existat o biserica bine stabilita care, cu exceptia unei scurte perioade, a avut rol conducator pana la Revolutia Americana.
Dupa Revolutie, separarea Bisericii de Stat, a facut ca bisericile din America sa fie dependente de donatiile banesti voluntare, pentru a le finanta, si dependente de evanghelizare pentru a-i castiga pe necredinciosi si pe copiii membrilor bisericii.

Educatia in colonii

Dupa ce au fost construite case, ridicate biserici, infiintate Guverne civile, si asgurate mijloacele de trai, educatia a fost una din primele preocupari ale colonistilor, cum reiese din brosura Primele roade din Noua Anglie.
Acest interes fata de educatie era in traditia Reformei, deoarece Calvin si Luther accentuasera nevoia de educatie, asa incat individul sa fie capabil sa isi citeasca Biblia, si sa poata fi educati conducatori pentru biserica si pentru Stat.
Biblia detinea primul loc in programul lor, si in programa analitica a institutiilor educationale de la inceputurile Americii, iar educatia clasica avea un loc secund, ca un ajutor pentru cunoasterea deplina a Bibliei.
Educatia profesionala in colonii era asigurata de continuarea sistemului de ucenicie din Anglia.
In acest sistem, un tanar era dat ca ucenic unui mestesugar intr-o anumita meserie, pana cand el invata acea meserie.
Prin lege, in coloniile de Nord educatia elementara cadea in grija Guvernului, in timp ce, in coloniile din Sud, acelasi scop, educatia elementara, era atins in familiile bogate prin angajarea unui profesor particular.
Scolile gimnaziale au fost infiintate pentru a pregati elevul pentru universitate, dandu-i o baza in limbile clasice.
Colegiile urmau sa asigure lideri civili si religiosi.
Universitatea Harvard a fost infiintata in anul 1636, pentru a “ promova invatatura “, si a asigura un cler cult, capabil sa transmita traditia culturala si religioasa generatiei prezente, si generatiei care o urma.
Principalul scop al vietii si al studiului era de a-L cunoaste pe Dumnezeu si pe Fiul Sau Isus Cristos, asa incat El sa devina “ singura baza “ a invataturii.
John Harvard, al carui nume a fost dat colegiului, a lasat mostenire noului colegiu opt sute de lire, si Biblioteca sa cu aproximativ patru sute de carti.
Colegiul William si Mary, din Williamsburg a fost fondat in anul 1693, in ideea ca una din principalele sale functii sa fie “ educarea de buni pastori “.
La scurt timp dupa aceea, puritanii din Connecticut au deschis Colegiul Yale in anul 1701, pentru a le da tinerilor o “ educatie umanista si religioasa “, asa incat liderilor bisericilor sa nu le lipseasca nimic din educatie.
In anul 1726, William Tennet ( 1673 – 1764 ), un pastor irlandez, a infiintat un colegiu langa Philadelphia, pentru a-i educa pe baietii lui si pe altii pentru pastorat.
Jonathan Dickinson a obtinut in anul 1764 o autorizatie pentru o scoala care sa continue aceasta lucrare.
                                                        
Aceasta scoala, cunoscuta sub numele de Colegiul din New Jersey, s-a mutat la Princeton, fiind apoi cunoscuta sub denumirea de Universitatea Princeton.
Colegiul King’s ( Columbia ) a fost infiintat printr-o carta regala in anul 1754.
Baptistii au fondat Colegiul Rhode Island, in anul 1764, ca o institutie care sa predea religie si stiinte, fara a tine cont de diferentele dintre religii.
Ulterior, el a devenit Universitatea Brown.
Dortmouth a fost fondata in anul 1770.
Rutgers de astazi a luat fiinta in anul 1825, iar Scoala quakerilor din Haverford a fost fondata in anul 1833.
Fiecare grup a cautat sa fondeze o institutie de invatamant superior pentru a asigura lideri credinciosi in Biserica si in Stat.



( extras curs Teoria Generala a Dreptului, prof.univ.dr.Costica VOICU, Ed.Lumina lex, Bucuresti, 2002 )

joi, 20 octombrie 2011

Dreptul si Statul in America. Religia ( 1 ) in Statele Unite ale Americii

Dreptul si Statul in America.
Religia in Statele Unite ale Americii

Scurt istoric

Istoria poporului american este legata de numele lui Cristofor Columb, un temerar navigator italian, care angajat in serviciul Reginei Isabela a Spaniei, a traversat Oceanul Atlantic si a descoperit Lumea Noua, in anul de gratie 1492.
Acesta constituie momentul in care incepe cea mai puternica migratie, neintrerupta pana astazi, prin care sute de mii de oameni, din zeci si zeci de State de pe intreg globul, s-au indreptat spre Lumea Noua cu speranta unei vieti mai bune.
America avea sa devina leaganul poporului american. Un popor faurit prin efortul si prin inventivitatea celor veniti din toate partile lumii, care si-au dorit sa lupte pentru a razbi si a reusi, pentru a inlocui existenta umilitoare traita in tarile de origine, cu o viata libera si prospera.

Primii imigranti erau spanioli, preoti si misionari catolici, functionari, tarani, negustori, mestesugari si membrii ai straturilor inferioare ale nobilimii.
Cu toate acestea, cea mai prolifica sursa pentru popularea Americii a constituit-o Marea Britanie, astfel ca, in mai putin de 150 de ani, populatia de origine britanica depasea 3 milioane.
In Virginia, prima colonie britanica, au fost trimisi, inca din anul 1607, cautatorii de aur si persoanele cu condamnari penale, iar mai apoi agricultorii, meseriasi si pelerini.

Este cunoscut episodul celor 40 de puritani englezi care, oprimati de Biserica Anglicana, s-au imbarcat pe vaporul Mayflower si, acostand in America, au fondat aici cel mai vechi oras din Noua Anglie ( Statul Virginia ) si prima colonie engleza pe pamant american.
Puritanii nu erau doar purtatorii si predicatorii unei doctrine religioase ; ei au adus in America idei si teorii extrem de moderne despre democratie si republica.
La inceputul secolului al XVII-lea, litoralul estic al Americii de Nord a devenit, aproape in intregime, o provincie engleza.
In acele vremuri se acceptase ideea ca tinuturile din Lumea Noua sa apartina primei natiuni europene care le descoperise.
Anglia a desemnat, in teritoriile descoperite, guvernatori trimisi de la curtea regala, care concentrau puterea politica si civila, sub controlul coroanei britanice.

In America s-au organizat la inceput comunele, apoi comitatele, care reunite au alcatuit Statul, iar mai tarziu, Statele au realizat Uniunea de State.
In anul 1775 a izbucnit razboiul intre coloniile engleze din America si Marea Britanie, care se va termina abia dupa sase ani.
Cele 13 colonii britanice, insirate de-a lungul tarmului estic al Americii si-au declarat independenta fata de Anglia, la 4 iulie 1776, prin Declaratia de Independenta de la Philadelphia.
In plin razboi de independenta, in anul 1777, coloniile care se numeau Statele Unite ale Americii, au redactat un acord care le reunea intr-o natiune.
Numit “ Articole ale Confederatiei si Uniunii Perpetue “, acordul a fost semnat oficial in luna iulie 1778.
Articolele Confederatiei stipulau o asociatie lipsita de orice constrangere intre State, instituiau un Guvern federal cu puteri foarte limitate.
In problemele critice, cum erau Apararea, veniturile publice si comertul, Guvernul federal era supus vointei Adunarilor legislative ale Statelor componente ale federatiei.
Aceasta situatie nu era de natura sa asigure stabilitate si vigoare federatiei, in mai putin de sase ani, slabiciunile Confederatiei erau evidente pentru toata lumea.
Noua natiune se apropia, din punct de vedere politic si economic, de haos. Aceasta situatie complexa a determinat trecerea la elaborarea Constitutiei Statelor Unite.


( extras curs Teoria Generala a Dreptului, prof.univ.dr.Costica VOICU, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2002 )