Fitoterapia si aromaterapia Materii prime, forme si produse fitofarmaceutice

Fitoterapia si aromaterapia

Materii prime, forme si produse fitofarmaceutice

Prin termenul de materii prime întelegem diferite pãrti de plantã în stare crudã sau uscatã, care sunt utilizate pentru obtinerea unor forme farmaceutice sau produse fitofarmaceutice, în urma unui proces de prelucrare, mai mult sau mai putin avansat.

Cel mai simplu produs farmaceutic vegetal este sucul celular de plantã proaspãtã obtinut prin presare.

Utilizat în stare proaspãtã, sucul celular contine numeroase substante active naturale, nealterate de agentii fizico-chimici.

Sub aceastã formã se utilizeazã în special fructe si legume, care pe lângã valoarea lor nutritivã, contin substante active în cantitãti mici, dar de mare importantã pentru organismul uman : vitamine, enzime, fitohormoni, microelemente.

Pentru conservarea sucurilor proaspete, metoda cea mai convenabilã este suprasaturarea lor, cu zahãr la o concentratie de minimum 165 g zahãr pentru 100 g suc celular.

Se obtine un medicament lichid, dens – adicã un sirop – cu un continut de 62-65 % zaharozã.

În acet fel, siropurile se pot pãstra timp îndelungat, fãrã adãugare de conservant.

Existã si alte procedee de prepare a siropurilor, descrise in farmacopee.

În cazul plantelor medicinale uscate, forma cea mai simplã de administrare o constituie pulberile, care se obtin prin mãcinarea diferitelor pãrti din plantã si trecerea pulberii printr-o sitã finã.

Desi acest mod de preparare si administrare a plantelor sub formã de pulberi în casete, sau chiar ca atare prezintã unele avantaje, existã totusi pericolul, în cazul în care plantele medicinale nu au fost suficient spãlate înainte de uscare, sau au provenit din zone poluate sau infestate, ca o datã cu ingerarea lor, sã se introducã în organism : bacterii, fungi, ouã de paraziti sau alte substante nocive organismului ( insecticide, substante chimice nocive provenite din mediul industrial, etc. ).

Aceste dezavantaje ale utilizãrii plantelor sub formã de pulberi, au fost înlãturate prin elaborarea unei tehnologii noi originale românesti, de obtinere a comprimatelor din pulberi de plante în combinatie cu uleiuri volatile, microelemente sau substante active pure.

Tot ca forme farmaceutice de preparare si aplicare a plantelor medicinale si aromatice sunt solutiile extractive apoase pentru uzul intern sau extern.

Acestea se pot obtine prin mai multe procedee.

Macerarea la rece, care se aplicã la plantele ce contin substante active, care prin actiunea cãldurii se coaguleazã sau precipitã, sau chiar se altereazã.

Pentru a obtine un macerat apos la rece, plantele se spalã bine în curent de apã, la fel ca fructele sau legumele, apoi se fragmenteazã si se acoperã într-un vas închis cu cantitatea de apã prescrisã.

Se lasã în contact 8-12 ore, la temperatura mediului ambiant, dupã care se filtreazã prin tifon dublu, si se preseazã pentru ca o parte cât mai mare de substante active existente în plante, sã treacã în filtru.

Maceratele obtinute la rece se preparã ori de câte ori este nevoie, deoarece se altereazã usor.

Infuzarea, care în general se aplicã la pãrtile de plantã cu structurã finã ( flori, frunze ), sau la cele care contin, printre alte substante active, si uleiuri volatile.

Infuzia se preparã într-un infuzor sau într-un vas de portelan sau faiantã acoperit.

Dupã ce 1-2 lingurite de plantã mãruntitã se pun în infuzorul încãlzit în prealabil cu apã fierbinte, se toarnã peste plantã apã clocotitã ( circa 200 ml ), se acoperã vasul si se lasã la infuzat aproximativ 15 minute.

Se filtreazã, iar plantele rãmase în tifon sau strecurãtoare se preseazã.

Infuzia se îndulceste sau nu, conform prescriptiei, de la caz la caz.

Nu se pãstreazã mai mult de 24 de ore, la frigider sau la rece.

Decoctia, un procedeu de extractie tot la cald, se foloseste în special pentru pãrtile de plantã ale cãror celule au pereti cu îngrosãri secundare celulozice, prin care difuziunea substantelor active se face mai greu.

Decoctia se aplicã în special rãdãcinilor, scoartelor de rãdãcini sau ramuri, uneori bulbilor sau tuberculilor uscati.

Pentru a se obtine un decoct, pãrtile din plantã fragmentate se pun la fiert în apã rece, iar din momentul începerii fierberii, se tin în clocot la foc domol 20-30 de minute, completând lichidul pierdut prin evaporare.

Se filtreazã fierbinte si se utilizeazã la fel ca si infuzia, în aceeasi zi.

O altã formã de preparare a plantelor medicinale pentru uzul intern, ca si pentru cel extern, este tinctura.

Tincturile sunt solutii extractive hidroalcoolice, obtinute la rece, fie prin macerarea plantelor în alcool diluat timp de cel putin o sãptãmânã, fie prin percolare într-un aparat simplu, numit percolator, când timpul de obtinere este redus considerabil.

Mult mai repede se obtin tincturile prin turboextractie sau vibroextractii, procedee aplicate în industrie, cu consum de energie electricã însã.

Tincturile se preparã de obicei, din plante uscate si fragmentate, dar pot fi preparate si direct din planta proaspãtã, în special cele utilizate în homeopatie.

Cele mai diluate extracte hidroalcoolice sunt vinurile medicinale, o formã farmaceuticã utilizatã în prezent din ce în ce mai putin.

Pentru uzul extern, pe lângã cataplasme sau prisnite aplicate local cu infuzii de plante sau tincturi diluate, se mai utilizeazã bãile cu plante medicinale, inhalatiile, lotiunile sau frictiile, care se preparã de obicei din tincturi în amestecuri cu uleiuri volatile.

Foarte rar se utilizeazã uleiurile medicinale, care au diferite moduri de preparare, la fel ca si unguentele în care se înglobeazã tincturi, extracte din plante sau uleiuri volatile.

În industria de medicamente se obtin prin diferite procedee extracte moi, extracte uscate continând cantitatea totalã de substante active din plante sau selectiv, numai o parte din ele, pânã la substante active pure sau unitare.

Tot industrial, se obtin ceaiuri medicinale tip “instant”, sau pulberi liofilizate, toate însã cu consum ridicat de energie.

Plantele medicinale, extractele obtinute din ele, substantele active pure ca atare, sau modificate prin semisintezã intrã în prezent, în proportie de 30-60 %, fie ca atare, fie în diferite formule cu alte substante chimice, în produsele farmaceutice utilizate în practica medicalã.

Plantele medicinale si aromatice, si în special produsele farmaceutice obtinute din ele, de altfel ca toate medicamentele, trebuie folosite în scopuri profilactice sau curative, pe baza prescriptiilor medicului specialist.

Plantele nu sunt remedii universale si nici un ultim refugiu la care se apeleazã adesea, dupã ce toate metodele au fost epuizate.

Ele îsi au locul bine stabilit de specialisti în arsenalul terapeutic, fie cã este vorba de cele cu actiune majorã sau medie, fie cã este vorba de adjuvante.

Existã numeroase criterii de clasificare a plantelor medicinale si a produselor farmaceutice obtinute din acestea.

Din considerente de ordin practic, în cele ce urmeazã s-a adoptat clasificarea în functie de afectiunile cãrora se adreseazã.

Datoritã compozitiei chimice complexe, a unor plante medicinale aromatice, pe principiul cauzã-efect, numeroase specii se vor întâlni la mai multe afectiuni.

S-a avut în vedere însã si o selectie a lor, tinându-se seama de actiunea lor majorã.

De asemenea, s-a avut în vedere recomandarea speciilor indigene utilizate de mult timp, care nu au efecte nocive sau secundare.

( extras din Medicina pentru Familie sub redactia : Prof. Dr. Marin Voiculescu Membru corespondent al Academiei Române, Editura Medicalã, Bucuresti, 1986 )

                                         

Fitoterapia si aromaterapia

Fitoterapia si aromaterapia

Definitie si Obiect :

Dacã în urmã cu douã decenii, notiunea de fitoterapie avea în limba românã dublu sens, adicã terapia cu ajutorul plantelor, si “tratarea plantelor sau a semintelor cu diferite substante chimice pentru combaterea bolilor sau dãunãtorilor”, în prezent, atât în limba noastrã, cât si în celelalte limbi de largã circulatie, prin fitoterapie se întelege din ce în ce mai mult, utilizarea plantelor sau a produselor obtinute din acestea în scop profilactic sau curativ.

În acelasi sens, prin aromaterapie – termen elaborat cu cinci decenii în urmã de Scoala din Lyon în 1926 -, se întelege utilizarea uleiurilor aromatice sau “esentiale” sau “volatile” sau “eterice”, în profilaxia sau tratamentul bolilor infectioase sau de altã naturã.

În ceea ce priveste obiectul fitoterapiei si aromaterapiei, si acesta si-a îmbogãtit continutul în special în ultimele douã, trei decenii.

Dacã între cele douã rãzboaie mondiale si în urmãtorii ani, o datã cu dezvoltarea chimioterapiei pânã la nivelul de “industrie grea, în unele tãri, fitoterapia a înregistrat stagnare sau chiar regres, în prezent si în special în perspectivã, aceastã ramurã a terapiei naturale cunoaste si va cunoaste o pondere, din ce în ce mai mare.

La baza acestei afirmatii stau douã argumente importante, unul de ordin stiintific, iar celãlalt de ordin economic, pe care le vom analiza în subcapitolul urmãtor.

Rolul si locul fitoterapiei si aromaterapiei în terapeutica modernã :

Fitoterapia s-a nãscut o datã cu omul, care prin instinct, prin observatie, prin experientã si inteligentã a învãtat sã-si aleagã din mediul înconjurãtor, pentru hranã si tratament, cele mai utile plante sau produse obtinute din regnul vegetal : ciuperci, alge, licheni si practic, toate pãrtile din plantele superioare.

În conceptia hippocraticã si paracelsianã se considera cã alimentele sunt remediile noastre, iar remediile sunt în primul rând, alimentele.

Desi un timp s-a uitat acest adevãr, în prezent ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sã recunoastem cã în plantele medicinale si aromatice, în legume, fructe, în seminte, - substantele active sau nutritive sunt bine proportionate, si mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea în stare cât mai crudã, mai putin prelucratã decât la derivatele ultrapreparate, sau la alimentele sau medicamentele semisintetice, obtinute în laborator.

Pe de altã parte, trebuie înlãturatã si prejudecata cã plantele ar fi lipsite de nocivitate.

Sunt numeroase exemple, în care nu numai cã materiile prime vegetale sau substantele naturale obtinute din ele, sunt lipsite de toxicitate, dar ele contin otrãvuri puternice.

În special alcaloizii si glicozidele intrã în aceastã categorie ( aconitina, stricnina, morfina, atropina, alcaloizii lisergici, strofantozidul, glicozidele digitalice, s.a. ).

O dat cu izolarea morfinei în 1805, s-a crezut cã problema conservabilitãtii si standardizãrii plantelor, sau extractelor din plante, a fost rezolvatã.

S-a considerat cã numai un numãr mic de substante pure din plante sunt active, ceilalti compusi nefiind decât un balast.

S-a neglijat însã un fapt, si anume cã substantele active din plante constituie un complex organizat activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezintã avantaje terapeutice certe fatã de substantele pure, sau chiar fatã de unele asocieri de substante active pure.

Desigur cã nimeni nu contestã în prezent, cã în caz de prim ajutor, de afectiuni acute grave, se apeleazã la substante active pure, indiferent dacã sunt naturale sau obtinute în laborator.

Pentru majoritatea afectiunilor cronice, care necesitã tratamente îndelungate, este recomandabilã utilizarea plantelor ca atare, sau a unor extracte care sã continã cât mai nealterate structurile naturale, sau complexul de substante active existente în specia sau în speciile de plante asociate, cu scopul de a obtine un produs fitoterapeutic.

În acest caz, în care în produsul fitoterapeutic existã 20-30, sau chiar mai multe substante active, unele din ele în cantitãti foarte mici, pozitia este pe linia dintre alopatie si homeopatie.

În ceea ce priveste demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice, a produselor fitoterapeutice propriu-zise, abia în ultimul deceniu au început sã fie elaborate teste de mare sensibilitate, în special teste biochimice “in vitro”, sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentate pe animale de laborator.

Fitoterapia si aromaterapia modernã studiazã efectele plantelor la nivel infracelular, la nivelul tesuturilor si organelor, si în special asupra organismului bolnav.

În acelasi timp, fitoterapia considerã omul în totalitatea sa psihosomaticã, si de multe ori recomandã asocierea terapiei naturale, cu psihoterapia.

Dacã regnul vegetal poate trãi fãrã om, în niciun caz omul nu poate trãi fãrã el.

Nici oamenii si nici celelalte fiinte vii, care populeazã pãmântul, nu pot trãi fãrã plante : de la aliment si pânã la medicament.

S-a arãtat cã toate substantele fabricate în laborator si strãine organismului, trebuie acceptate cu multã prudentã de cãtre medici si bolnavi, si nu trebuie considerate ca inofensive, fãrã cercetãri complexe foarte aprofundate.

Apoi urmeazã un examen foarte important : proba timpului.

În aceastã privintã, fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut aceastã decisivã probã a timpului, în decursul mileniilor de când este aplicatã si practicatã de peste 80 % din populatia globului.

În ceea ce priveste aromaterapia, aceasta va fi aplicatã ca metodã de tratament la bolnavii alergici la antibiotice, si la bolnavii cu afectiuni infectioase provocate de tulpini de bacterii rezistente la antibiotice.

Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante aromatice sau legume continând uleiuri volatile, îsi aduc aportul pe toate meridianele lumii, în prevenirea a numeroase afectiuni provocate de microorganisme sau de paraziti.

Preluate si reluate la un nivel superior, fitoterapia si aromaterapia înregistreazã în prezent succese remarcabile în toate pãrtile lumii.

De altfel, si din punct de vedere economic, pentru a satisface cerintele populatiei globului în continuã crestere, fotosinteza si biosinteza “in vitro”, s-au dovedit solutia cea mai convenabilã.

Utilizând energia practic inepuizabilã, energia solarã, iar din celelalte resurse primare ale planetei pe cele reciclabile, regnul vegetal protejat si dirijat potrivit necesitãtilor noastre, va fi si în viitor sursa cea mai convenabilã si mai apropiatã de organismul uman, atât ca aliment, cât si ca medicament.

( extras din Medicina pentru Familie sub redactia : Prof. Dr. Marin Voiculescu Membru corespondent al Academiei Române, Editura Medicalã, Bucuresti, 1986 )

Utilizarea unor plante pe grupe de afectiuni : Afectiunile vasculare :

Utilizarea unor plante pe grupe de afectiuni

Afectiunile vasculare :

Plantele recomandate pentru aceste afectiuni au proprietatea de a mãri permeabilitatea capilarelor, sau sunt folosite pentru efectele vasodilatatoare periferice.

Frunzele si rãmurelele tinere de vâsc ( Viscum album ), de preferintã recoltate de pe 2-3 – specii diferite de arbori parazitati de aceastã plantã, se întrebuinteazã sub formã de pulbere, 2-3 vârfuri de cutit pe zi, sau sub formã de macerat la rece ( 2-3 – lingurite de plantã la douã cãni de apã timp de 8 ore ).

Maceratul obtinut dupã filtrare se bea în cursul unei zile.

Mãcesele ( Fructus cynosbati ) care provin de la diferite specii sãlbatice ale genului Rosa, în special în zonele de deal si munte, precum si sulfina ( Lelilotus officinalis ) au proprietatea de a dilata vasele periferice si a mentine permeabilitatea si lasticitatea vaselor capilare.

Primele sub formã de decoct, 10 minute, 1 lingurã la o canã, iar sulfina sub formã de infuzie ( 1 linguritã flori ) la o canã, se administreazã în timpul unei zile în mai multe reprize.

Ca adjuvante în aceste afectiuni se mai întrebuinteazã frunzele si rãdãcinile de pãpãdie ( Taraxacum officinalis ) si frunzele de salvie ( Salvia officinalis ), ambele sub formã de infuzie ( 1-2 lingurite la o canã ) din care se beau : 1-2 cãni pe zi.

Pentru tratamentul extern al ulcerelor varicoase se recomandã comprese sau bãi locale în cure de 2-3 sãptãmâni cu infuzie de musetel ( Matricaria chamomilla ) sau coada soricelului ( Achilea millefolium ), folosind 50-60 g flori la 1 litru de apã.

În acelasi scop se recomandã si infuziile de frunze de urzicã ( Urtica dioica ), frunze de patlaginã ( Plantago ), de rachitan ( Lythrum salicariae ) sau badijonãri cu tincturã de tãtãneasã ( Symphytum officinale ).

Hipertensiunea arterialã

În tratamentul acestei afectiuni care se manifestã începând cu cea de-a doua vârstã, se utilizeazã numeroase produse farmaceutice, fie chimioterapice, fie fitoterapeutice sau mixte.

În numeroase cazuri se obtin rezultate bune prin utilizarea unor plante medicinale, în cure periodice, anual.

Datoritã faptului cã modul de preparare si administrate este simplu ( pulberi din plante, infuzii, decocturi ), folosirea plantelor în cure de lungã duratã este la îndemâna oricãrui bolnav.

Pe lângã vâsc, pãducel, talpa gâstii, sulfinã, traista ciobanului, al cãror mod de preparare si administrare a fost descris la afectiunile sistemului cardiovascular, ca adjuvante se mai pot folosi frunzele de anghinare ( Folia cynarae ) sub formã de infuzie ( o linguritã de frunze la 2 cãni cu apã ), cantitate care se bea în cursul unei zile ca atare, fie îndulcit cu miere.

Alternativ, se foloseste infuzia obtinutã din 1-2 lingurite rãmurele înflorite, cu frunze de isop ( Hyssopus officinalis ) la o canã cu apã, douã cãni pe zi.

Cantitatea de infuzie administratã se scade din ratia zilnicã de apã prescrisã de medic.

Afectiunile cardiace cu substrat nervos

Plantele utilizate au proprietãti sedative generale, fiind indicate în tulburãri neurovegetative ale inimii : tulburãri de ritm cardiac, palpitatii, nevrozã cardiacã.

Florile, frunzele si fructele de pãducel ( flores, folia et fructus Crataegi, care provine de la speciile Crataegus oxyacantha sau C.monogyna, arbusti din zona de ses sau colinarã ).

Din flori si frunze se preparã o infuzie ( 1 linguritã la o canã ).

Jumãtate de canã se bea în timpul zilei, iar restul, seara înainte de culcare.

Pentru persoanele din cea de a treia vârstã se recomandã cure lunar de 2-3 ori pe an.

Sub formã de tincturã, de 3 ori pe zi 15-20 de picãturi.

Rãdãcina de valerianã sau odolean ( Radix valerianae ) de la specia Valeriana officinalis din flora spontanã sau din culturi, se poate folosi sub formã de infuzie ( 1 linguritã la o canã cu apã ), care se bea treptat în cursul unei zile.

Sub formã de tincturã, de 2-3 ori pe zi câte 15-20 de picãturi.

Pãrtile aeriene superioare ale plantei talpa gâstii ( Leonurus cardiace, L. Villosus ) au avantajul unui miros si gust mai agreabil, au proprietãti sedative mai puternice decât valeriana.

Se utilizeazã sub formã de infuzie ( 1 linguritã la o canã ).

Se beau douã cãni pe zi, din care una seara la culcare.

Un amestec de pãrti egale de flori si frunze de pãducel, talpa gâstii si tei sub formã de infuzie ( 2 lingurite la o canã ) constituie un bun remediu nu numai în afectiunile cardiace cu substrat nervos, dar si ca sedativ central.

Ateroscleroza

În primul rând se recomandã profilaxia acestui proces complex prin utilizarea unor ceaiuri medicinale, un regim alimentar echilibrat, cu multe fructe si legume, evitarea grãsimilor, abuzului de alcool si cafea, evitarea sedentarismului, tensiunii nervoase, stresului.

Pe lângã vâsc, pãducel si pãpãdie în aterosclerozã ca adjuvant al tratamentului de bazã, fitoterapia recomandã infuzia de traista ciobanului ( Capsella bursa pastoris ), la care se asociazã plante cu actiune diureticã :

-         frunzele de mesteacãn ( Folia betulae ), cozile de cirese ( Stipites cerasorum ) si coada calului ( Equisetum arvense ). Se beau 1-2 cãni pe zi de infuzie ( 2 lingurite plante fragmentate la o canã cu apã ) în cure de 2-3 sãptãmâni.

( extras din Medicina pentru Familie sub redactia : Prof. Dr. Marin Voiculescu Membru corespondent al Academiei Române, Editura Medicalã, Bucuresti, 1986 )

Ceai împotriva tulburãrilor cardiace

Inima este organul central care alimenteazã cu sânge corpul omenesc.

Inima este în directã legãturã cu întreg sistemul nervos.

Supãrãrile si emotiile provoacã o accelerare a pulsatiilor inimii si o crestere a presiunii sângelui.

Repetarea lor duce la slãbirea inimii, palpitatii, stãri de obosealã, paloare, etc.

Bolnavul de inimã trebuie sã se prezinte imediat la medic.

Pentru completarea tratamentului prescris de medic, se recomandã un ceai în compozitia cãruia intrã plante medicinale, ca : pãducelul, talpa-gâstei, odoleanul, care datoritã compozitiei lor chimice au însusirea de a regla circulatia sângelui si calma stãrile de surescitare nervoasã.

Menta si florile de tei, pe lângã actiunea lor antisepticã, ajutã la calmarea spasmului muschiului cardiac si dau un gust plãcut ceaiului.

Ceaiul se bea ori de câte ori se simte nevoia, mai ales seara la culcare.

( extras din Plantele medicinale în apãrarea sãnãtãtii , editia a VII-a, Farm. Corneliu Constantinescu, Bucuresti, 1979,  lucrare editatã de RECOOP )

Acatistul Sfantului Ioan Rusu - Sfant Cuvios !

Acatistul Sfantului Ioan Rusu - Sfant Cuvios  Nou facator de minuni !

Icosul 6:

Vindecand prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, desi nu ai invatat de la oameni mestesugul doctoricesc, te-ai aratat mai iscusit decat cei ce si l-au insusit pe acesta prin stiinta lumeasca. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tau iti canta:

Bucura-te, vas de mir neimputinat si de sanatate izvorator;
Bucura-te, venind in sprijinul celor neputinciosi pe care ii bantuiesc deznadejdea;
Bucura-te, cel ce prin suferintele tale ai primit darul de a alina suferintele celor aflati in nevoi;
Bucura-te, ca ai indepartat chiagurile de sange din capul Vasulei; Bucura-te, ca unui copil i-ai tamaduit picioarele paralizate;
Bucura-te, ca mama caruia i-ai vindecat copiii a venit sa iti multumeasca;
Bucura-te, cel ce vindeci copiii incercati de boala;
Bucura-te, ca parintii lor alearga la tine cu nadejde;
Bucura-te, ca unei batrane garbove i-ai indreptat spatele;
Bucura-te, ca in chip de doctor te-ai aratat unui medic necredincios;
Bucura-te, ca vindecandu-se de cancer, aceasta a crezut in Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai izbavit de o veche suferinta pe preotul care slujea in biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Sursa : http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-ioan-rusu-67119.html

Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil

Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil  ( 26 martie, 13 iulie si 8 noiembrie )

Cel care duce la Cer rugãciunile noastre, atunci când ne rugãm :

Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui-Preainalt si ca pe o calauza binecuvan­tata a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vietii si al invierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, si inchinamu-ne credinciosiei tale ca unei icoane ceresti a slujirii celei fara de preget, strigandu-ti tie cu glasul evlaviei dreptmaritoare: Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Icosul 1

Cu cei sapte sfinti ingeri care vad fata lui Dumnezeu si duc rugaciunile dreptilor dinaintea Tronului ceresc tu intru mare cinste te numeri si fara de istov te ostenesti sa ne aduci noua, celor in trup vietuitori, vestile randuielilor si milelor de sus, temeluind nadejdea mantuirii dupa care toata firea suspina, drept care si noi, cunoscand prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credintei ne aprindem de ingereasca ta lumina si cu grai cucernic te agraim, zicand:

Bucura-te, cel ce-n fata Domnului cu cinste sezi;

Bucura-te, proslavire care nu te-mputinezi;

Bucura-te, glas de taina al ostirilor de sus;

Bucura-te, ca prin tine s-a vestit Hristos Iisus;

Bucura-te, ca Fecioarei dinainte i-ai statut;

Bucura-te, logofatul Celui fara de-nceput;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 2

Inaintea celor vazute si cu trup daruite, a fost voia lui Dumnezeu sa le aduca in fiinta pe cele nevazute si slobode de trup, ca pe o ostire slujitoare, sa vegheze cerurile si pamantul, smerite Sfatului de Taina al Sfintei Treimi, Careia si noi ne inchinam si-I aducem slava in tot ceasul, dupa pilda ingerestilor cete, intru cuminecarea duhului cantand: Aliluia!

Icosul 2

Iar ingerului care s-a trufit, voind sa troneze pe norii cerului si asemenea lui Dumnezeu sa imparateasca, osanda i s-a facut razvratirea lui si-n beznele adancului a fost alungat. Si tu martor esti, Gavriile Voievoade, al dreptatii ce s-a facut in cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreuna esti cinstit. De aceea si noi, ravnitori a urma tie si ingerescului Sobor, rugamu-te sa ne fii intru toate luminator si sa porti la Domnul rugaciunile celor ce cu inima curata iti graiesc tie unele ca acestea:

Bucura-te, puritate niciodata intinata;

Bucura-te, maretie ce-n smerenie se arata;

Bucura-te, ca prin tine mantuirea s-a vestit;

Bucura-te, cel de turma credinciosilor cinstit;

Bucura-te, Voievoade al Soborului ceresc;

Bucura-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 3

Doamne, Cel ce ai pus pe cele vazute in paza celor nevazute si ne-ai luminat noua, celor cazuti in pacat, calea izbavirii, din vechime si pana la plinirea Legii in har si in adevar, si care pana la sfarsitul veacurilor ne-ai trimis noua Mangaietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primeste prinosul rugaciunilor noastre si de masura cea ingereasca invredniceste-ne pe noi, cei ce glas inaltam catre Tine, zicand: Aliluia !

Icosul 3

Lui Daniil proorocul vedenie i s-a aratat despre sfarsitul veacurilor si glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul talmacitor al tainelor dumnezeiesti, sa-i talcuiasca vedenia, spre vesnica pomenire. Iar acela, cu chip de om infatisandu-se, seninele i le-a deslusit, zicand: „Ia aminte, fiul omului!”. Dinaintea aceluia si noi ne cutremuram, ca Daniil odinioara, si cinstire ii aducem ca unui sol ceresc, graind catre dansul, intr-un duh si cu un glas:

Bucura-te, stralucire care nu mai in­serezi;

Bucura-te, parga noua a edenicei amiezi;

Bucura-te, cel prin care Daniil vazu departe;

Bucura-te, ca prin tine harul Duhului se-mparte;

Bucura-te, ca vestit-ai calea prin Ioan deschisa;

Bucura-te, ca slujit-ai Evanghelia promisa;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 4

Unul si acelasi a descoperit Sfintei Ana ca va naste la batranetele ei. Unul si acelasi a hranit-o in Templu pe Fecioara cea intre toate aleasa. Unul si acelasi l-a incredintat pe Zaharia ca Elisabeta va naste pe Ioan, Inaintemergatorul, care ingerul Pustiei se va numi. Unul si acelasi a binevestit Mariei, zicand: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Duhul Sfant Se va pogora peste tine si puterea Celui-Preainalt te va umbri. Vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui-Preainalt se va chema”. Iar noi acestea stiindu-le si cu credinta marturisindu-le, pe Dumnezeu il preamarim pentru toate, strigand: Aliluia !

Icosul 4

Si auzind Fecioara cuvantul ingeru­lui Gavriil, si crezand nesmintit ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, s-a smerit voii celei de sus, incuviintandu-se zamislirii fara de samanta si nasterii fara de stricaciune, prin care ne-a venit mantuirea cea dintru inceput fagaduita. Iar noi, cautand a urma in credinta celei ce a zis: „Fie mie dupa cuvantul tau!”, laolalta lui Dumnezeu ne plecam si binevestitorului Sau ii graim, iarasi si iarasi:

Bucura-te, bucuria minunatelor pliniri;

Bucura-te, caier tainic al cucernicei iubiri;

Bucura-te, care noaptea o prefaci in zori de lume;            

Bucura-te, care-ntaiul l-ai spus Domnului pe nume;

Bucura-te, ca primita fuse a cerului solie;

Bucura-te ca Maria zise preasmerita:„Fie!”;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 5

Preamarit esti, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel ce pentru mantuirea noastra Te-ai intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si Te-ai facut om. Si ai indurat pentru noi patima, rastignire si moarte, iar a treia zi ai inviat din morti, facandu-te temei si arvuna dumnezeiasca a invierii celei de obste. De aceea noi, necurmat, dimpreuna cu ingerii si cu sfintii din ceruri, slava iti inaltam si zicem: Aliluia !

Icosul 5

Dupa cuvantul Arhanghelului, Fecioara a zamislit de la Duhul Sfant si a nascut pe Mantuitorul si Lumina lumii, pe Hristos, Rasaritul cel de Sus, intru Care iubirea si puterea Sfintei Treimi ni s-au aratat noua intregi, in veac si in vecii vecilor. Iara noi, pe Dumnezeu cel in Treime slavindu-L, nici pe minunat crainicul Sau nu-l uitam, ci cu cinste il pomenim, graindu-i intru dreptate:

Bucura-te, crainicia Rasaritului cel mare;

Bucura-te, ingereasca voii voilor strigare;

Bucura-te, ca prin tine harul Domnului se-arata;

Bucura-te, vrednicie cu nimic asemanata;

Bucura-te, fulger tainic intre ceruri si pamant;

Bucura-te, partasia plinatatii-ntru Cuvant;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 6

Ferice de cei ce, in trup fiind, viata ingereasca duc! Ca Dumnezeu, in purtarea Lui de grija, trimite pe ingerii Sai sa ne ocroteasca si sa ne pilduiasca intru curatie si credinciosie, ca sa ne invrednicim noi, lucrandu-ne desavarsirea, de imparatia cea mai dinainte pre­gatita noua, unde insine vom fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer, si chiar mai presus de ingeri chemati. Deci Ziditorului vazutelor si nevazutelor sa-I aducem prinos fara de prihana inimile noastre si cu rost de sfintenie sa zicem: Aliluia !

Icosul 6

Cel ce pe Fecioara mai dinainte o vestise de nasterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamura a lumii, ce mai presus de ingeri s-a ridicat, acelasi a strigat celei pline de dar: „Preacurata Fecioara, bucura-te, si iarasi zic: bucura­te, caci Fiul tau a inviat a treia zi din mormant. Lumineaza-te, lumineaza-te, Noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta, salta de-acum si te bucura, Sioane, iar tu, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te intru invierea Celui nascut al tau!”. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecand, sa-i strigam si noi, cu aceeasi bucurie:

Bucura-te, ca strigat-ai celei doldora de dar;

Bucura-te, indulcitorul feciorescului amar;

Bucura-te, mangaierea Nascatoarei de Hristos;

Bucura-te, purtatorul ingerescului prinos;

Bucura-te, cu intregul nevazutelor alai;

Bucura-te, care-n ceruri intreita slava dai;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 7

O, minunat alai ingeresc, care-n ce­ruri aduci neincetat intreita slavire, zi­cand: „Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot. Pline-s cerul si pamantul de marirea Sa!", iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, in chip tai­nic veghezi si de toata dreptatea te bucuri, fii pururea insotitor plin de bunatate al neamului nostru si tot sufletul crestinesc lumineaza-l pe calea rugaciunii, a dragostei si a osardiei slujitoare, ca una sa fim cu totii intru Hristos si rapiti in bucuria Duhului sa zicem: Aliluia!

Icosul 7

Sfantului Arhanghel Gavriil, cu Mihail intaistatator al Soborului Puterilor ceresti celor fara de trup, cuvine-se sa-i aducem cinstire si sa urmam dreptatii lui, asemenea parintilor nostri, pe care din neam in neam i-a calauzit, de la patriarhi si prooroci pana la Maica Domnului si de la Apostoli pana la sfintii cei mai aproape de noi. De aceea, sa nu prididim a ne ruga in tot locul si in toata vremea, iar acum mai cu inflacarare sa glasuim catre el:

Bucura-te, a ingerimii frunte binecuvantata;

Bucura-te, duh ce-n chipul omenimii se arata;

Bucura-te, care ai adus Nascatoarei imn din cer;

Bucura-te, ca si sfintii ajutorul tau il cer;

Bucura-te, ca din piatra bun izvor ai izvodit;

Bucura-te, darnicia crestinescului zenit;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 8

Rugaciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umila ofranda poarta-le dinaintea Dumnezeu­lui celui viu si adauga-le lor puterea ta mijlocitoare, ca noi la tine nadajduim si la tot ajutorul ingeresc pe care Dum­nezeu l-a randuit oamenilor, dupa bunatatea si intelepciunea Lui. In genunchi cersind indurare pentru putinatatea si neputintele noastre, dumnezeiestii Pronii ne incredintam intregi, cu sufletele si cu trupurile deopotriva, si, laolalta cu cetele ceresti, Dumnezeului Ostirilor celor de sus indelung ii cantam: Aliluia!

Icosul 8

Preafericit esti tu, Gavriile, slujitorule al Dreptatii si Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotararile vointei dumnezeiesti si stai pururea gata, cu tot Soborul cel intraripat, sa plinesti poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, crestinii te cinstesc si te lauda, si binenadajduiesc in sprijinul tau, iar noi, nevrednicii, in ceasul acesta numele tau cel plin de putere il chemam, strigandu-ti din tot sufletul si din tot cugetul nostru unele ca acestea:

Bucura-te, ducatorul rugaciunilor la cer;

Bucura-te, incredintare despre cele ce nu pier;

Bucura-te, ca cetit-ai in vedenii de profet;

Bucura-te, stralumina pogorata-n Nazaret;

Bucura-te, ca lui Iosif deslusire i-ai adus;

Bucura-te, ca Maria zamislit-a pe Iisus;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 9

Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru, in fel si chip a fost vestit oamenilor inca din vechime, prin ingeri si prooroci. Iar Gavriil, ingerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, si pavaza cereasca Fecioarei din Nazaret, si straja dumnezeiescului Mire. Si toate in­tocmai au fost precum le-a grait, la vremea de Dumnezeu harazita, ca sa se intareasca credinta cea ravnitoare si nadejdea celor ce au strigat si striga: Aliluia!

Icosul 9

Intru totul vrednic de lauda esti, Sfinte Voievoade Gavriil, ca tie ti-au fost incredintate mai inainte tainele Sfatului dumnezeiesc si crainic ales ai fost dintre miriade de ingeri, dara de lumina facand intre cer si pamant, ca si prin aceasta sa se preamareasca Treimea cea Sfanta si de grija purtatoare, caci slava Stapanului si in ravna slugii straluceste. Drept care si noi, cu infiorata cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvantului iti graim:

Bucura-te, maiestatea cerului inflacarata;

Bucura-te, care-n slava precum vulturul dai roata;

Bucura-te, stralucire care soarele-l intreci;

Bucura-te, destainarea tainuitelor poteci;

Bucura-te, ascultare fara preget si clintire;

Bucura-te, ca prieten esti al vesnicului Mire;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 10

O, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, Facatorul tuturor celor vazute si nevazute, Cel ce vesnicesti intre ostiri fara de numar si dupa Care toate se cer, de la rasarit pana la apus si de pe pamant pana in tarii, ca Tu esti viata si rostul si plinatatea lor, da-ne si noua duh sarguitor si limbi ca de foc, sa pre­amarim acum si pururea numele Tau cel sfant, si randuielile Tale fara gres sa le pazim, si cu ingerii sa-ti cantam inmiit: Aliluia!

Icosul 10

Ce fericire si cinste poate fi mai mare decat aceea de a contempla fara de vreme slava cea neapropiata a Sfintei Treimi si de a sluji Vointei dumnezeiesti celei una si atoateoranduitoare, din care cele de sus si cele de jos isi au fiinta lor? In fericirea si in cinstea aceasta aflandu-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici si nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim in trup spre imparatia cea fara de sfarsit a lui Dumnezeu si nadajduim la tine cu nadejde mare, ca sa ne fii noua tainic sprijinitor pe calea cea stramta a mantuirii? Drept care iara si iara cuvios iti graim:

Bucura-te, sarguinta de cand lumea lucratoare;

Bucura-te, ca iubirea din adancuri te dogoare;

Bucura-te, marturia hotaratelor soroace;

Bucura-te, ca prin tine voia Domnului se face;

Bucura-te, ca Treimea o contempli indeaproape;

Bucura-te, bucurie care nu ne mai incape;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 11

Dumnezeu cel Unul si intreit, cu intelepciunea Lui cea neajunsa, ostire slu­jitoare a randuit in cer, miriade de miriade, si toate cele vazute prin cele nevazute tainic se pazesc. Cutremura-te, omule, si masura ingereasca agoniseste-ti tie, ca Dumnezeu, in bunatatea Sa fara de seaman si in nemarginita Lui darnicie, la desavarsirea fapturii dintru inceput te-a chemat, ca inger nefiind, cu ingerii sa te intreci, intru smerita ascultare, si cu ei laolalta sa canti Celui de trei ori Sfant: Aliluia!

Icosul 11

Aducand noi multamita si slava Celui ce ingerii Si-i trimite din inalt, pe tine, trimisule fara de trup care in chip de om te-ai aratat odinioara, ca un de mai inainte crainic al lui Hristos, vestind celor alesi mantuirea ce avea sa vie si pazindu-i pe ei de toata urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfanta si sfintitoare, si-i fericim pe cei laolalta cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicand:

Bucura-te, care-n ceruri intreita-nalti cantare;

Bucura-te, a celor sfinte straja marturisitoare;

Bucura-te, cel ce-n cinste esti cu Mihail de-o seama;

Bucura-te, leac angelic de-ndoiala si de teama;

Bucura-te, care-n nume porti a ceru­lui tarie;

Bucura-te, bogoslovul veacului ce va sa vie;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 12

Neinserata este slava si fara de margini mila Domnului si Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toti si peste toate ca un cort se intinde, iar caile cele ascunse ale lucrarii Lui ce minte ingereasca sau omeneasca poate in de tot sa le cuprinda? De cine ne vom teme, dara, cand cu noi este Dumnezeu? Ascultati, neamuri, si preamariti Preasfanta Treime cea deofiinta si nedespartita, pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant, cu fara de numarul ostirilor celor de sus laolalta cantand: Aliluia !

Icosul 12

In minunata si infricosata vedenie a celor de pe urma, la ruperea celei de-a saptea peceti, vazut-a Sfantul Ioan Bogoslovul pe cei sapte ingeri care stau dinaintea Celui-Preainalt si care au sa sufle pe rand in trambitele Dreptatii, vestind plinirea celor ce trebuie sa fie. Deci si noi, nevrednicii, infricosandu-ne pana mai este vreme si pocaindu-ne de atata intuneric de pacate, celui desavar­sit intru slujire, glas inaltand, sa-i can­tam cu inmultita nadejde:

Bucura-te, proslavire a treimicului Sfat;

Bucura-te, al voii sfinte mesager in­traripat;

Bucura-te, ajutorul celor ce spre ceruri striga;

Bucura-te, ca-ntre ingeri si-ntre oameni esti veriga;

Bucura-te, infricosata beznelor de jos certare;

Bucura-te, ca masura esti a ravnei slujitoare;

Bucura-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 13

O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai deslusit calea si le-ai vestit soroacele, care neincetat veghezi peste fata pamantului prin dumnezeiasca randuiala, care la sfarsitul veacurilor cu Dreptul Judecator vei fi la innoirea lumii, cerceteaza-ne si pe noi, nevrednicii veacului acestuia, si pazeste-ne de vrajmasii nostri vazuti si nevazuti, de tagma lui Irod si de tagma Satanei, ca sa nu ne smintim si sa nu ne pierdem, ci sa dobandim si noi cetatenia Ierusalimului ceresc, unde laolalta cu ingerii si cu sfintii sa vesnicim cantand: Aliluia!

Condacul acesta se repeta de trei ori, dupa care se zic iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune catre Sfantul Arhanghel Gavriil

O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desavarsit lucratorule, care cu numele si cu fapta marturisesti puterea Celui-Preainalt, catre putinatatea omeneasca apleaca-te cu ingaduinta, si vegheaza-ne in ceasul rugaciunii noastre, si calauzeste-ne spre implinirea a toata dreptatea, cu multimea harurilor anume incredintate tie, ca noi in puternicul tau ajutor cutezam a nadajdui si ascultatoarei tale slujiri urmatori nazuim a ne face.

Tu pe oameni cercetandu-i din neam in neam, cu bunele si cu relele noastre ne stii; de aceea te rugam sa fii rabdator cu nedesavarsirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele sa ne lepadam, iar intru cele bune sa sporim, caci de indreptarea omului scris este ca si ingerii se bucura. Deci pricina de bucurie inlesneste-ne sa fim Puterilor ceresti celor fara de trup, peste care Dumnezeu fruntas te-a randuit, Voievod intre Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastra si invredniceste-ne sa fim bucuria ta, ca intru Domnul bucuriei duhovniceste sa ne veselim.

Rugaciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iutimea aripilor tale si de vestirea ta mantuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nadajduim cu ravna duhului sa biruim neputintele cele trupesti si ingerilor asemanatori sa ne facem, ca dimpreuna cu ostirile ceresti si cu cetele dreptilor, spre imparatia luminii celei neinserate catand, din tot sufletul si cu tot cugetul nostru sa aducem multamita, lauda si inchinaciune Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimea cea deofiinta si nedespartita, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Sursa : crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-arhanghel-gavriil-67193.html