Hipnoza. Teorii explicativ-interpretative ale hipnozei

Hipnoza

Teorii explicativ-interpretative ale hipnozei

( 1 ) Teoria disocierii psihice

A fost elaborata si sustinuta de Ernest Hilgard ( 1977 ; 1978 ; 1980 ) si are la baza modelul teoretic al sistemelor.

Hilgard considerã cã existã diferite sisteme care, sub raport functional pot deveni oricand dominante.

Fiecare sistem este separat de altul, dar fiecare poate deveni la un moment dat dominant in raport cu celelalte.

Functia fiecarui sistem este de a le controla si a le coordona pe celelalte.

Existã chiar si o “ierarhie” flexibila a sistemelor, unul dintre ele fiind la un moment dat sistem “executiv central” ( Eul ).

Nu intotdeauna insa sistemele actioneaza coordonat, dimpotriva, intre ele pot exista disocieri functionale, asa incat individul traieste aproape concomitent o “experienta duala”.

Un experiment imaginat de Hilgard este deosebit de interesant.

Subiectii trebuiau sa tina mâna stanga in apã rece, iar cu mâna dreapta urmau sa scrie tot ce le venea automat in minte [ * este aratata o figura in curs ].

In stare de hipnoza adanca, li s-a sugerat cã nu vor simti durerea produsa de apa rece, desi vor tine mâna stanga un timp indelungat in vasul respectiv.

Totodata, li s-a sugerat prin hipnozã cã nu trebuie sa acorde nicio atentie mâinii drepte, sa nu fie interesati de ceea ce vor nota cu ea.

Rezultatele au fost surprinzatoare : in timpul hipnozei, durerea dispare din punct de vedere subiectiv, dar se pastreaza corelatele ei fiziologice.

Subiectul relateaza verbal cã nu simte durerea la mâna stanga, dar scrie automat cu mâna dreapta cã o simte.

Explicatia ar reprezenta-o, dupa Hilgard, existenta unor disocieri intre diversele sisteme ale personalitatii, deci perturbarea sistemului de control exercitat de subiect, ca urmare a coexistentei unor tendinta opuse.

Se pare cã, in timpul hipnozei subiectul este si un “observator ascuns”, care poate inregistra o serie de fenomene in ciuda sugestiei hipnotice.

( 2 ) Teoria interpretãrii rolului

Îsi are geneza în cercetãrile psihosociale efectuate de catre Sarbin ( 1972 ), care considera cã multe aspecte ale comportamentelor umane, inclusiv ale comportamentelor hipnotice, pot fi interpretate ca expresii ale intruchiparii unor roluri.

In hipnoza, subiectii accepta rolul de hipnotizati si, ca urmare, se supun tuturor prerogativelor ce decurg din el, si din propria lor imagine asupra a ceea ce inseamna sa fii subiect hipnotizat.

Individul se identificã cu rolul ce i se sugereaza ( fapt care explicã regresiile in varsta in timpul hipnozei ), se adanceste si se pierde pe sine in rolul sugerat ( ceea ce explicã unele conduite aberante prezente in timpul hipnozei ).

Cu cat subiectul dispune de abilitati dramatice si actoricesti mai mari, cu atat hipnotizabilitatea sa este mai mare.

Aceasta teorie, desi probata si experimental, lasã deschise o serie de probleme : de ce uneori subiectii reusesc sa interpreteze rolul de hipnotizat si alteori nu ?

De ce unii il pot interpreta, iar altii nu ?

Cum se realizeaza transpunerea in rol in cazul fenomenelor de autohipnotizare, sau de producere spontana a hipnozei ?

( 3 ) Teoria hipnozei ca o comutare la nivel emisferic

Teoria disocierii psihice i-a condus pe unii autori ( Sperry, 1985 ; Tranel si Damasio, 1985 ; MacLeod-Morgan, 1982 ) spre legarea hipnozei de diferentele functionale existente intre cele doua emisfere cerebrale, ea constand in activarea emisferei drepte si dezactivarea emisferei stangi.

O asemenea ipoteza se bazeaza pe existenta in timpul hipnozei, a unor reactii si comportamente ce sunt caracteristice emisferei drepte ( modificari ale perceptiei spatiale, sugestibilitate, creativitate, tolerantã la ambiguitate, predominanta imaginilor etc. ).

Cum insa localizarea cerebrala a multor functii psihice este departe de a fi exactã, se opineaza cã ar fi prematurã definirea hipnozei ca o comutare la nivel emisferic ( Unestähl, 1987 ).

( 4 ) Teoria comportamentalã

Teoria interpretarii rolului a primit o larga acceptare din partea lui Theodore Barber ( 1974 ), care, pornind de la ea, formuleaza o Teorie comportamentala asupra hipnozei.

El considerã hipnoza un produs al gradului de sugestibilitate a individului, al atitudinilor, motivatiilor si expectatiilor acestuia, toate acestea putand fi masurate cu ajutorul unor scale.

Comparând reactiile subiectilor supusi hipnozei, cu reactiile unor subiecti aflati in stare de veghe, deci nesupusi hipnozei, el observã si la acestia din urma reactii specifice hipnozei.

Se poate trage concluzia cã nu diferentele de stare genereaza reactiile, ci gradul de sugestionabilitate si de motivare a individului.

Un subiect aflat in stare de veghe, daca are atitudini, motivatii si expectatii favorabile fata de situatia test, daca este capabil sa-si imagineze cele spuse de experimentator, poate obtine performante asemanatoare subiectilor intr-o stare hipnotica.

Multe fenomene specifice hipnozei :

1. ( amnezia,
2. analgezia,
3. catalepsia,
4. regresia hipnotica )

pot fi provocate si fara hipnoza, cu conditia ca subiectul sa fie instruit in prealabil, pentru a-si putea reprezenta cele sugerate.

Se recunoaste usor in aceasta conceptie schema traditionala S – R practicata de behaviorism.

Consecinta extrema a acestei conceptii, o constituie renuntarea la termenii “stare hipnotica” sau “hipnoza”.

De altfel, Barber pune cuvantul hipnoza intre ghilimele si il inlocuieste cu cel de “motivatie pentru indeplinirea sarcinii”.

El pierde din vedere faptul ca, dupa o procedura hipnotica se constatã prezenta unor reactii, care in niciun caz nu pot fi intalnite la subiectii nehipnotizati.

De asemenea, chiar daca se obtine cresterea motivatiei pentru sarcina, uneori subiectii se angajeaza artificial si complezent in sarcina.

“Motivarea pentru sarcina” poate “mima” comportamentul hipnotic, dar nu se identifica cu el.

In sfarsit, este greu de crezut cã o operatie chirurgicala s-ar putea efectua doar creand o motivatie pozitiva pacientului.

Fiind diametral opuse, teoriile asupra hipnozei nu pot fi reconciliate, de aceea hipnoza ramane inca pentru multi cercetatori un fenomen putin cunoscut, desi “remarcabil” ( Wortman, 1985, p 349 ).

Mai recent, un asemenea punct de vedere a fost combatut sustinandu-se cã, desi persista controverse considerabile referitoare la natura hipnozei, nicio alta problema nu-i separã pe teoreticieni in tabere opuse.

Dimpotriva, toate diferentele trec dincolo de aparenta distinctie, pozitiile teoretice in legatura cu unele probleme putand fi in realitate descrise ca “puncte ale unui continuum” ( Kirsch si Lynn, 1995, p. 846 ).

Nu este mai putin adevarat cã o serie de intrebari persista.

Iatã câteva, prezentate de cei doi autori citati :

( 1 ) Existã o stare hipnotica unica ce dã nastere experientelor subiective modificate produse prin sugestie ?

( Clinicienii cred ca da, cã hipnoza este o stare unicã cu proprietati cauzale.

Alti autori se indoiesc, deoarece n-au fost descoperite caracteristicile generale si valide ale transei hipnotice. )

( 2 ) Poate fi modificata responsivitatea hipnotica ?

( Fara indoiala cã da, numai cã acest lucru este posibil in laborator, or, ar fi interesant de demonstrat cã este posibilã si translarea castigurilor prin antrenament, in rezultate clinice pozitive si in situatiile reale ).

( 3 ) Produce hipnoza schimbari importante in procesarea informatiilor ?

( S-a presupus cã da ; mai mult, s-a observat cã subiectii hipnotizati proceseazã informatia mai holistic, cu un efort redus si cu o accentuatã automaticitate decat cei nehipnotizati, numai cã aceasta ipoteza “meritã o mai mare atentie si o evaluare mai atenta” ).

( 4 ) Este structura comunicãrii un determinant important al responsivitatii hipnotice ( care sunt mai eficiente, sugestiile imaginative formulate pasiv – “mâna ta se va ridica deasupra mesei” – sau cele formulate activ – “ridicã-ti mâna deasupra mesei” ? ;

Ipoteza ericksonianã potrivit careia sugestiile directe, specifice, asemanatoare comenzilor ar fi mai putin eficiente decat sugestiile indirecte, ambigue sau permisive – nu a fost sustinuta de evidente disponibile ).

( 5 ) Care este efectul clinic al adaugarii hipnozei la psihoterapie ?

( Se pare ca efectul este relativ general si foarte substantial, totusi, raman de solutinat o serie de probleme : pentru ce pacienti ? cu ce probleme ? ).

( 6 ) Care sunt substraturile fiziologice ale hipnozei ?

( Aceasta problema trebuie subdivizata in trei sarcini separate :

1. identificarea fenomenelor fiziologice specifice, prezente la subiectii hipnotizati si absente la cei nehipnotizati ;
2. descoperirea, dupa corelatele fiziologice, a diferentelor individuale dintre subiectii hipnotizati ;
3. descoperirea substraturilor fiziologice ale raspunsurilor la sugestie )       

( vezi Kirsch si Lynn, 1995, pp 854-856 ).

                                                                                                                             

( Extras din Introducere în psihologie, editia a III-a, Mielu Zlate, Ed.Polirom, 2000, Iasi )

Lecturi

Lecturi

Pentru o reimprospatare a memoriei, am aruncat o privire pe doua legi si anume este vorba de Legea 39 / 2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate si de Legea 143 / 2000 privind traficul de droguri.

Aceste doua legi erau in programa de invatamant pentru anul I 2010-2011 la masterul de Stiinte Penale, organizat de facultatea de drept din universitatea noastra "Spiru Haret".

In vederea lecturii le-am cautat si gasit pe site-ul diicot.ro, unde aceste legi se afla la rubrica Legislatie, in limba romana si in limba engleza.

Ma gandeam unde pot face masterul din moment ce la facultatea de drept unde am invatat 4 ani nu se poate, am fost uimita, socata de realitatea de la master din anul intai.

Am ramas ca sa o spun deschis cu impresia ca nu se poate face si termina masterul, tocmai la universitatea unde am invatat.

Din ceea ce stiu, un alt coleg care s-a inscris la acelasi master cu un an inainte, a renuntat.

Iar alti colegi de facultate care au reusit totusi sa termine masterul la universitatea noastra au spus cu totii acelasi lucru, si anume ca nu stii niciodata daca sau cand se tin cursurile si nici ce te asteapta in sesiune.

Cat priveste secretariatul, acesta se apara spunand ca toate informatiile sunt pe blackboard, dar nu este asa, atunci cand informatiile legate de master nu se afla - toate - pe acel blackboard.

Si in aceste conditii, eu una nu am reusit sa termin acel master, am fost cu adevarat socata de indiferenta celor din jur si de faptul ca nu aveam cu cine vorbi.

Le Matou

Le Matou

Un cetatean român care se teme pentru viata si familia lui, mi-a trimis un mesaj in urma cu cateva zile, m-am hotarat sa il infatisez, interesante sunt si reactiile care vor aparea.

Este un mesaj serios si acest cetatean are nevoie cu adevarat de protectia Statului roman.

In functie de reactiile care vor urma infatisarii acestui mesaj, este posibil ca in orele urmatoare sa nu il mai public, sa il sterg.

Este un mesaj pe care l-as dori citit de persoane rationale, cu un bun echilibru ; este un mesaj serios.

Iata mesajul :

"

Buna ziua. :) Va rog frumos sa ma ajutati cu un caz. Sa ma ajutati cu niste sfaturi intr-o problema destul de serioasa. In orasul in care-s domiciliat, Tecuci, am o problema cu un mare... Jmeker, destul de influent in cercurile de politie, si firmele de protectie si paza. Nu are un statut special in societate. Se ocupa cu vanzarea de droguri, femei, etc si merge pe amenintari. Multi, chiar si din politie au frica de el, nu personal ci catre familie. Acest individ nu se ocupa personal de aceste cai de influenta deoarece are totusi un dosar frumos la politie, plus ca afacut cativa ani grei la puscarie (prea putin dupa parerea mea), ci are  "sageti", oameni de baza... Aseara am fost implicat intr-un incident la un club (club g - .................) unde am lucrat dar asera ma aflam acolo ca sa ajut barmanii care totusi erau si prietenii mei. Acest individ in cauza [...] zis *Le MATOU, are interdicite in acest club deoarece cu ceva timp in urma, inainte sa fie intr-un caz cu o masina implicata intr-un accident in germania, facea scandal mare in clubul cu pricina, plus ca lasa datorii mari (cand lucram eu acolo). Aseara 30/31.03.2013 a venit in club iar agentii de paza au incercat sa il opreasca. Eiiii de aici a inceput toata fanfara, fiindca acest *MATOU era acompaniat de vreo 20 25 de ***persoane de sex masculin + cateva ***femei. Sincer eu cred ca a venit special sa faca scandal, deoarece s-a aprins foarte repede. De aici au inceput injurii si amenintari la adresa mea si a celor 2 paznici. Eu am ramas singur la etajul 1 (sala de biliard) deoarece am dus toti barmanii la etajul 2 (sala discoteca) ca sa nu aiba si ei probleme cu acest tub digestiv cu furie de simi-zeu si putere de zimbru. In fine, intr-un final a venit si politia, s-au rugat de el in jur de o ora ca sa plece. La final am scris toti cei prezenti la incident procesul verbal, s-au facut sesizari... etc. Faza este nu are nimeni tupeu sa mearga mai departe deoarece... au familii si totusi acest *MATOU merge la extreme. Din moment ce el are relatii cu seful politiei din Tecuci, [...], are acces la orice este scris despre el in orice incident si caz, inclusiv la datele personale ale martorilor. Intr-un fel sau altul am cam fost obligat sa semnez procesul verbal, unde se aflau si datele mele personale. Cunostintele mele (deocamdata) puierile despre cazuri de genul si codul penal in general in declaratiile martorilor nu imi permit sa iau o decizie de siguranta, si morala in acelasi timp. Aici va rog pe dumneavoastra sa ma ajutati cu niste sfaturi, sau informatii. Orice poate sa ma ajute in acest caz, delicat din partea mea. Eu unul pot face o vizita la sectia de politie sa scot din arhive declaratia semnata de mine. Totusi ea este un pas inainte in rezolvarea acestui "caz". Caz deoarece el acum mai este anchetat de Diicot pentru posesie si trafic de droguri, alte cazuri pentru viol, violenta fizica, si lista poate continua. Nu sta nici prea bine dar nici in pericol nu este, daca ma intelegeti. Singurul lucru pentru care am indoieli in aceasta situatie este [...]. 

Iti multumesc pentru intelegere si astept un raspuns cat mai curand. "

Hipnoza, stare de somn sau stare de veghe ?

Hipnoza, stare de somn sau stare de veghe ?

In ce priveste natura psihica a hipnozei, asistãm la diversificarea conceptiilor, pana la polarizarea lor.

In momentul de fata s-au conturat douã asemenea conceptii opuse.

Una dintre ele, destul de raspandita si sustinuta de marea majoritate a cercetatorilor, este cea care considerã hipnoza o stare de somn partial, un somn incomplet.

In sprijinul acestui punct de vedere se aduc diverse argumente.

De pilda, se recurge chiar la argumente de ordin lingvistic.

Termenul de “hipnozã”, introdus de James Baird in secolul trecut ( 1845 ), vine din grecesul hypnosis, care inseamna somn.

Mai importante decat argumentele lingvistice sunt argumentele fiziologice.

Cu multi ani in urmã, Pavlov emitea ipoteza verificata si experimental, cã hipnoza s-ar datora inhibãrii anumitor zone corticale.

Numai cã aceasta inhibitie nu este generalizata, ci partiala, deoarece pe scoarta cerebrala se pastreaza in focar de veghe.

Concluzia lui Pavlov era cã somnul obisnuit si hipnoza au la baza un mecanism comun – inhibitia – si ca, prin urmare, cele doua fenomene sunt asemanatoare.

Aceasta concluzie a fost imbratisata de multi cercetatori.

Ea nu este insa atotcuprinzatoare, dupa cum s-ar putea crede la prima vedere.

Cercetarile bioelectrice ale creierului au probat cã, in timpul hipnozei nu sunt prezente undele electroencefalografice specifice starii de somn.

Pe de altã parte, cercetãrile experimentale au demonstrat cã in hipnozã inhibitia cortexului nu este partiala, ci generalizata.

Inhibitia “poate fi extinsã asupra intregului cortex si adancita in asa masura, incat se poate ajunge intr-o veritabila stare de narcoza, din care individul nu mai poate fi trezit prin stimuli sonori si in care nu mai simte stimulii durerosi, astfel incat in asemenea stari se pot practica si interventii chirurgicale” ( Popoviciu et al. , 1972, p. 134 ).

In sprijinul punctului de vedere potrivit caruia hipnoza ar fi o stare – fie si partiala – de somn, sunt aduse si argumente de ordin comportamental : in trecerea la starea hipnotica si in timpul ei, individul are un aspect somnolent, stã cu ochii inchisi, iar in iesirea din transa hipnotica manifestã comportamente asemanatoare “trezirii” din somn.

La polul opus se amplaseazã acei autori care afirmã cã hipnoza nu este somn, ci o stare psihica apropiatã de starea de veghe, de fapt o alta expresie, mai aparte, mai speciala, a starii de veghe.

Doua argumente sunt invocate in sprijinul acestei conceptii.

Unul este de ordin neurofiziologic : inregistrarile curentilor bioelectrici din creier atestã prezenta in timpul starii de hipnoza, a undelor prezente si in starea de veghe.

Traseele EEG aparute in timpul hipnozei sunt specifice starii de veghe, si nicidecum starii de somn.

Un alt argument este de ordin psihologic : performantele obtinute in timpul hipnozei nu diferã calitativ de cele din timpul starii de veghe.

Dupa opinia noastra, hipnoza este o stare modificatã a constiintei amplasatã intre starea de veghe si starea de somn, insa mai aproape de starea de veghe decat de starea de somn.

Faptul cã hipnoza este o stare de constiintã modificatã, nu credem cã ridicã nicio problemã.

Ramane sa demonstram cã celelalte doua afirmatii facute, si anume cã ea “se aflã amplasata intre starea de veghe si somn”, dar “mai aproape de starea de veghe”.

In demonstrarea primei afirmatii recurgem la un argument de ordin logic, si la altul observational.

Dacã am compara hipnoza cu somnul si am constata cã între ele existã numai asemanari, atunci am fi siguri cã hipnoza este o stare de somn ; in realitate, intre hipnozã si somn existã si asemanari, si deosebiri.

Astfel, ambele pot fi induse prin folosirea stimulilor fizici sau comportamentali ; ambele presupun o serie de modificari vegetative ; ambele se caracterizeaza prin ingustarea campului constiintei, desi cu variatii de la una la alta, dar in somn se intrerupe relatia si legatura subiectului cu realitatea, in timp ce in hipnoza aceasta este pastrata, individul hipnotizat auzind comenzile ce i se transmit, si reactionand prin diverse comportamente la sugestiile ce i se dau ; in somn apare hipotonia musculara, in hipnoza activitatea motorie se intensificã, asistandu-se chiar la o hipertonie musculara.

“Somnul este o punere in repaus a personalitatii, hipnoza si catalepsia reprezinta o alterare a personalitatii” ( Baruk, 1988, p. 71 ).

Acelasi lucru este valabil si pentru comparatia hipnozei cu veghea : daca intre ele ar exista numai asemanari, atunci n-am avea nicio indoiala cã hipnoza este o stare de veghe.

Cum intre ele existã si asemanari, si deosebiri, este evident cã hipnoza este o stare intermediara intre veghe si somn.

Cei mai multi autori ( Hilgard, 1965 ; Ruch, 1973 ; Kihlstrom, 1985 ) au pus in evidenta urmatoarele efecte observabile ale hipnozei :

1. scaderea initiativei si spontaneitatii subiectului ;
2. accentuarea starii de selectivitate a atentiei ;
3. reducerea facultatilor discriminative, dar nu abolirea lor ;
4. cresterea capacitatii de transpunere si “jucare” a unor roluri sugerate ;
5. reducerea controlului realitatii si acceptarea distorsiunilor realitatii ;
6. amplificarea capacitatilor imaginative.

Ordonarea acestor efecte nu am facut-o intamplator.

Se poate lesne observa cã ele pot fi cuplate douã cate douã, scaderea unei capacitati psihocomportamentale datorata, probabil, starii de somn hipnotic, asociindu-se cu amplificarea ei ca urmare a activismului psihic prezent in astfel de stari.

Faptul cã in timpul starii hipnotice se pastreaza contactul cu lumea inconjuratoare prin intermediul hipnotizatorului, cã se conservã posibilitatea receptarii mesajelor externe si posibilitatea reactivitatii motorii si verbale a subiectului, faptul cã se produc o serie de modificari psihice importante care demonstreaza activismul accentuat al creierului ne fac sa credem insã, cã hipnoza este mai aproape de starea de veghe, decat de starea de somn.

Pendularea starilor hipnotice intre somn si veghe, chiar daca balanta înclinã cãtre starea de veghe, n-ar impieta oare asupra specificitatii ei ?

Este hipnoza doar un amalgam de caracteristici ale celor douã stari de constiinta ?

O asemenea conceptie ar fi inacceptabila.

Si atunci, pe buna dreptate, ar trebui sa ne intrebam in ce constã specificul starii hipnotice ca stare modificata a constiintei.

Un prim raspuns l-ar putea constitui urmatorul : specificul hipnozei derivã din chiar amalgamarea caracteristicilor ei, amalgamare care se realizeaza altfel decat in alte stari ale constiintei.

Un asemenea raspuns ar fi speculativ si nesatisfactor.

Dupa cate ne dam seama, existã cel putin patru insusiri ale hipnozei care ii conferã o anumita specificitate si distinctivitate in raport cu alte fenomene.

Aceste manifestari considerate tipice pentru fenomenul hipnotic ar fi :

1. amnezia hipnotica ;
2. hiperamnezia hipnotica ;
3. influentarea proceselor senzorio-perceptive si motorii sub hipnoza ;
4. sugestibilitatea posthipnotica ( vezi Gheorghiu, 1977, p. 79 ).

Specificul hipnozei rezultã si din analiza mecanismelor ei.

Si in acest domeniu, explicatiile date de autori sunt extrem de diferite.

S-a trecut de la teorii explicative naive, cum ar fi Teoria fluidului vital a lui Franz Anton Mesmer ( 1734 – 1815 ), potrivit careia la baza hipnozei s-ar afla “magnetismul animal”, un fel de fluid care curge din corpul hipnotizatorului in corpul hipnotizatului, la teorii mult mai complexe, ca de exemplu Teoria tridimensionala elaborata de Ronald Shar, care combinã unele elemente apartinand diverselor teorii.

Informatii detaliate in legatura cu Istoricul cercetarilor asupra hipnozei ( debut, evolutie etc. ), multe dintre ele avand astazi pur si simplu un interes limitat, pot fi gasite intr-o serie de lucrari ( vezi Cauchard, 1960 ; Chertok, 1989, etc. ).

O impresionanta lucrare asupra Istoriei hipnotismului, de peste 700 de pagini, a fost publicata de Alan Gauld in 1992.

Din multitudinea teoriilor elaborate vom prezenta doar patru, socotite mai semnificative.

( Extras din Introducere în psihologie, editia a III-a, Mielu Zlate, Ed.Polirom, 2000, Iasi )

România, asa cum este perceputã de oameni de peste granitã

România, asa cum este perceputã de oameni de peste granitã

Un prieten mi-a recomandat lectura unui interviu publicat in saptamanalul "Formula AS" in anul 2004 si este despre România si cum este ea perceputã de oameni aflati peste granitele tãrii.

Puteti citi acest articol interesant, aflat in arhiva saptamanalului, in "Formula AS" nr.626 / 2004 :

http://www.formula-as.ro/2004/626/acasa-1/jean-yves-conrad-5230

Literatura mai mult sau mai putin SF, presa din Romania si presa galactica

Literaturã mai mult sau mai putin SF, presa din România si presa galacticã

De la presa din România, care ne infatiseaza o realitate foarte ciudata, trecem cu usurinta la literatura SF - mai mult sau mai putin - si la presa galactica.

Am gasit un site cu o denumire simpatica, se numeste "Presa galactica" ( lapressegalactique.net ), un alt site care ne infatiseaza cazul real al unui copil din Rusia, deosebit de majoritatea copiilor ( erenouvelle.fr ),  si un site care poate fi considerat sau apreciat ca fiind mai mult sau mai putin SF ( pointdereference.free.fr ) unde gasiti portretele altor semeni - umanoizi sau neumanoizi - care traiesc in Universul acesta nemarginit, cel putin site-ul asa ne explicã.
Iata cateva exemple :
pointdereference.free.fr/m/www.erenouvelle.com/MESSOMNE.HTM
La fel ca Baroul Bucuresti care nu este unicul barou din Bucuresti si din Romania la ora actuala, nici noi pamantenii se pare ca nu suntem singurii locuitori ai acestui Univers.
Trebuie sa fie loc pentru toata lumea sub Soare si in Univers, altfel Dumnezeu nu mai crea Universul si nu ne mai crea pe noi oamenii.

Eclipsa din 10 mai 2013

Eclipsa de Soare din 10 mai 2013

La sfarsitul saptamanii trecute am primit si vestea buna a manifestarii unei eclipse de Soare in data de 10 mai 2013.

Profesorii vor putea studia efectele ei asupra gravitatiei, cu ajutorul pendulului.

De data aceasta cercul profesorilor se va largi, si echipei de cercetatori din Suceava - Anglia, li se vor alatura profesori din Canada si Ucraina.

Astfel, alaturi de profesorii Dimitrie Olenici ( Suceava ) si Thomas Goodey ( Anglia ) vor sosi in Romania si un profesor membru al Academiei de Stiinte din Ucraina, precum si un profesor specialist in pendule, de la Universitatea din Québec.

Asociatia AIRAMA din Franta va fi prezenta prin secretarul sau general, dl inginer Jean-Bernard Deloly.
Separat, echipa de profesori-cercetatori de la Bucuresti se va intalni - credem - cu secretarul general al AIRAMA, domnul Jean-Bernard Deloly care de altfel ne-a facut o invitatie in acest sens.
Discutiile vor avea drept tema, desigur, efectele eclipselor asupra gravitatiei, asupra Pamantului.

Hipnoza, un fenomen complex si contradictoriu

Hipnoza, un fenomen complex si contradictoriu

Este, poate, una dintre cele mai complexe si contradictorii stari psihice.

Daca cercetarile au ajuns la un oarecare consens, cu privire la natura si mecanismele somnului si ale viselor, nu acelasi lucru s-ar putea spune despre hipnoza.

Fenomen cu aparenta de supranatural, aflat multa vreme in domeniul magiei, ce fascineaza prin nota ei de inedit, hipnoza a suscitat cele mai contradictorii intrebari si opinii.

Unii autori s-au intrebat daca hipnoza este un fenomen normal, firesc, sau, dimpotriva, patologic.

In aceste conditii, nu-i de mirare ca ea a fost introdusa fie in randul fenomenelor parapsihologice, fie in al celor patologice.

Insusi Charcot, marele psihiatru francez, considera hipnoza un fenomen patologic, datorita faptului ca receptarea hipnotica este intalnita doar la persoanele isterice, care, dupa ce isi recapata echilibrul, nu mai pot fi hipnotizate.

In acet context, un punct de vedere interesant asupra hipnozei este formulat de Henri Baruk.

El comparã hipnoza cu starea de catalepsie.

In catalepsie omul devine pasiv, un fel de robot sau o papusa articulata care doar suporta influentele externe, fiind deposedat de mijloacele de expresie si de actiune.

Omul se aflã intr-o « stare atroce », deoarece vede, percepe, gandeste si suferã, dar este blocat, lipsit de posibilitatea de a vorbi si actiona.

In stari mai deosebite, tulburarile ce apar sunt si mai grave : dispar sentimentele morale, de bine, de rãu, de altruism, sentimentele afective etc.

Hipnoza este extrem de asemanatoare cu starea de catalepsie ( atat cu forma ei isterica, cat si cu forma ei catatonica, ce reprezinta “somnul vointei” ), deoarece subiectul ramane pasiv, dar apt de a primi sugestiile terapeutului, prin intermediul carora poate fi :

1. eliberat de ideile patologice,
2. poate deveni insensibil fizic,
3. poate fi chiar anesteziat in vederea unei operatii chirurgicale.

Concluzia autorului derivã de la sine : “Hipnoza este o catalepsie provocata prin mijloace artificiale” ( Baruk, 1988, p.7 ).

Alti autori s-au intrebat daca hipnoza este o stare speciala a constiintei sau una comuna, obisnuita.

Unii au raspuns cã ea reprezinta o stare particulara de constiinta modificata, deci, distincta de altele.

Acest punct de vedere a fost contestat de altii, dupa opinia carora hipnoza n-ar reprezenta decat o stare de inalta motivare a constiintei ( Council, 1983 ).

Cele mai aprige dispute le-a generat insa natura fenomenului hipnotic.

“Rar un fenomen psihofiziologic, ca acela al hipnozei, care sa “izbeasca” atat de direct prin multitudinea contradictiilor sale”, scria unul dintre teoreticienii si practicienii hipnozei ( Gheorghiu, 1977, p.213 ).

                                                                                                           

“Hipnoza – scria el in continuare – reprezinta o manifestare constienta si inconstienta, de detasare si de atasare, de comportament simulat si autentic in acelasi timp” ( ibidem, pp. 213-214 ).

Aceasta i-a facut poate pe multi autori, sa se “bata” intre ei.

Nu intamplator, un autor isi intitula o carte a sa despre hipnoza : “O batalie de douã sute de ani” ( Chertok, 1984 ).

In psihologia americana se confrunta doua modalitati de intelegere a hipnozei, ca :

1. stare, sau ca
2. nonstare

de constiinta modificata, ca :                                                                                                

Ø      proces special sau

Ø      ca proces psihosocial,

Ø      ca trasatura sau

Ø      ca situatie.

Teoreticienii stãrii mentin hipnoza ca inductoare a unei stãri unice de constiintã, spre deosebire de teoreticienii nonstãrii, care considerã cã hipnoza nu este o stare fiziologica distincta, ceea ce conteaza, cred ei, fiind puterea influentei sociale a hipnozei si nu transa starii modificate de constiinta ( Kassin, 1995, pp. 158-159 ).

O asemenea situatie a dus la dificultatea definirii hipnozei.

Unii autori, neputand cuprinde acest fenomen intr-o definitie coerentã, ajungeau la concluzia eronata cã el nici n-ar exista.

Altii au recurs la definitii “circulare”.

Constatand cã in timpul hipnozei apar o serie de fenomene, ei considerau cã acestea s-ar datora transei hipnotice, pe de alta parte, individul s-ar afla in transa hipnotica tocmai pentru cã ar prezenta manifestarile respective.

In sfarsit, sunt si cercetatori care incearca sa formuleze definitii nu atat logice, cat mai degraba practice, operationale, referindu-se la un sir de « operatii practice » implicate in hipnoza.

Se afirmã astfel cã hipnoza este o procedurã practicata de o persoana cu insusiri speciale, capabila a induce in subiect conditii de sugestibilitate crescuta, astfel incat aceasta sa execute anumite actiuni sugerate, sau sa-si modifice comportamentele.

Hipnoza este “o interactiune sociala in care un participant ( subiectul ) raspunde la sugestiile oferite de o alta persoana ( hipnotizatorul ) pentru a experimenta trairi ce presupun modificari in perceptie, memorie si actiune voluntara” ( Kihlstrom, 1985, p. 385 ).

Subiectul nu este “adormit”, asa cum ar parea la prima vedere, dimpotriva, el este constient, dar relaxat, ascultand doar de comenzile hipnotizatorului [...].

La aceasta trebuie sa adaugam si “reprezentãrile sociale” extrem de diversificate, ce existã despre hipnoza.

Didier Michaux desprinde patru tipuri de reprezentari sociale ale hipnozei :

1. forma somnambulica ;
2. forma pseudoletargica – ( caracterizata prin modificarea starii de constiinta, insotita de o mare pasivitate care limiteaza sugestibilitatea subiectului ) ;
3. forma cataleptica – ( individualizata prin inhibitia capacitatii de expresie verbala, prin modificarea starii de constiinta, si prin mentinerea tonusului motor ) ;
4. forma letargic-treazã - ( paradoxala, caracterizata prin scaderea tonusului motor si prin mentinerea unui inalt nivel de activitate a constiintei ).

Autorul constata cã, intre fenomenul real al hipnozei si reprezentarea lui sociala existã un mare decalaj ( Didier Michaux, in : Chertok, 1984 ).

Daca la cele de mai sus, adaugam si asa-numita “hipnozã de scenã” provocata de hipnotizatorii cu o etica discutabila, doar pentru a produce distractia celorlalti, vom intelege si mai bine statutul oarecum incert, discutabil, al hipnozei.

( Extras din Introducere în psihologie, editia a III-a, Mielu Zlate, Ed.Polirom, 2000, Iasi )