Ziua de Sfantul Nicolae ( 6 decembrie 2013 ) : familia mea

Ziua de Sfantul Nicolae ( 6 decembrie 2013 ) : familia mea

“

Astazi este ziua de Sfantul Nicolae.

Inca de la ora 9h15 au inceput sa sune telefoanele pentru a-i ura “La multi ani” tatalui meu, Nicolae.

Primul a fost prietenul lui din copilarie si scoala si liceu, Puiu ( Mircea ) Istrate, sau “Puiutu”.

Puiu ii spunea ceva despre o problema de sanatate de-a lui, despre o articulatie, o tija ce va trebui sa ii fie pusa in picior, pe exterior.

Tata ii spunea sa vorbeasca cu un alt coleg al lor de liceu, care este doctor ( dr.Boldei ).

Puiu a mai intrebat si de mama, tata i-a raspuns ca : “Nu, ea nu are frati, are veri” si ca “A avut probleme cu o vecina”.

Pe la ora 10h00 a telefonat si matusa Mioara din Brasov.

Vestile Mioarei...dar cate nu s-au schimbat din 2003 cand eu am vazut-o ultima oara, atunci in primele zile ale anului 2003, cand mi-am petrecut Revelionul la Brasov, cu Oana si Mioara, in casa Mioarei din str. Pictor Pop nr. 16 !

Sa o luam pe rand cu vestile :

Mioara era racita, are sinuzita si vocea ragusita. [Dar era optimista cum este ea de obicei].

Mai intai, Mioara a avut o relatie de 9 ani si jumatate cu domnul Mihai, de care s-a despartit ( din cauza Oanei si a discutiilor repetate, iar Oana are diferende cu fiul dlui Mihai ) in urma cu o luna de zile.

Mioara a locuit cu dl Mihai la ea acasa, in vila ei.

S-au cunoscut Mioara si Mihai la o inmormantare.

Vaduva raposatului era distrusa de suparare, si atunci Mioara s-a ocupat sa pregateasca mancare, coliva, masa, si tot ce mai era necesar.

La inmormantare, a vazut-o domnul Mihai care a placut-o insa nu stia cum sa o gaseasca.

A cautat-o [Mihai pe Mioara] timp de 8 luni de zile, cu vaduva, si in final au dat de Mioara.

Dl Mihai este si el vaduv, sotia lui a murit cu un an inainte de Ion, sotul cel de-al doilea ( si ultimul ei sot ( cu acte ) pana azi ).

(Iar Ion, daca imi amintesc bine, a murit prin vara anului 2003 ).

Persoana ingropata, la inmormantare fusese o cunostinta a Mioarei, a murit electrocutata, lucra la un panou electric de mare tensiune, si nu se asigurase potrivit normelor muncii, curentul a trecut prin el, inalt, si Mioara spune ca nu au deschis capacul sicriului intrucat nu se mai vedea nimic din raposatul.

Si familia raposatului era prietena cu domnul Mihai, sau si cu Ion sotul Mioarei ?

Ideea este ca persoana raposata fusese un cunoscut si al Mioarei si al lui Mihai, cu care Mioara avea sa aiba o relatie de 9 ani si jumatate.

Mihai s-a despartit de Mioara si s-a mutat in apartamentul lui din Brasov, de doua camere.

Vecina Mioarei : Cristina si mama ei :

Mioara spune ca ele locuiesc la numarul 20, pe strada Pictor Pop, si da, eu am vazut bine pe google map, exista o constructie noua care nu exista in 2003 deloc, dar la numarul 18 [spune matusa mea Mioara], pe str. Pictor Pop si nu la numarul 16 unde sta Mioara.

[ Mie mi se paruse ca la numarul 16 a aparut o constructie noua si ca nu se mai vede fatada vilei Mioarei pe care am fotografiat-o exact la sfarsitul anului 2002 ].

Noii locatari din vila Mioarei ( in fapt, ei sunt proprietari ) in pod au facut 2 dormitoare si casa acum pare, sau si este, mai inalta.

Mioara spune ca nu i-au luat insa fatada vilei sale.

Intr-adevar, asa cum putem vedea pe Google Map, la numarul 16 pe strada Pictor Pop unde sta Mioara, exista un gard din fier forjat maro si cu un soi de glasvand ( un material albicios, semi-opac ) iar numarul “16” este lipit mare, pe exteriorul gardului.

Cristina este acea vecina a Mioarei despre care imi povestea matusa in 2002-2003.

Si azi, Cristina locuieste la Bucuresti si sta intre Italia si Romania.

Bunica din Brasov a Cristinei a murit mai demult, au mostenit-o mama Cristinei si sora ei, caci mama Cristinei are o sora.[...]

Anca, sora lui Dan – primul sot al Mioarei din tinerete si tatal Ioanei-Laura ( alias Oana ), o suna pe Mioara de 2 ori pe saptamana sau de 3 ori pe luna, cam asa.

Socrul Ancai, din Brasov ( care intre timp a murit, dar Mioara spune ca nu de varsta, ci pentru ca era operat la inima, deci din cauza problemelor inimii ), in anii trecuti a platit si el o suma de bani, datoria la intretinere la Asociatia de Proprietari, a Oanei, care locuieste in apartamentul Ancai.

Mioara a platit si ea din banii ei, vreo 10 milioane de lei, la fel, cu aceeasi destinatie, adica datoria Oanei la Asociatie cum spune Mioara.

De 9-10 luni, Mioara nu a mai fost la Oana, caci Adi i-a spus Oanei si asa au si facut, sa schimbe butucul la usa, yala, ca sa nu mai vina Mioara la ei.

Adi s-a mutat la Oana. [Adi este prietenul Oanei de mai multi ani, si oricum din 2002 cand eu am fost la Brasov pentru cateva zile, exact la sfarsitul anului 2002 ].

Parintii lui Adi au murit, in urma cu vreo 5-7 ani de zile.

Adi, la moartea lor, a vandut casa parintilor unde locuia si sotia lui cu fiul lor, caci Adi are un baiat.

Cu banii din vanzarea casei, Adi ar fi facut niste imbunatatiri in apartamentul unde sta Oana, al Ancai, niste faianta in bucatarie pe pereti, niste gresie pe jos in hol ( si, a mai spus ceva ? )

Acum Adi sta la Oana, iar sotia lui Adi s-a mutat dupa moartea socrilor ei, la mama ei, inapoi, cu copilul ei si al lui Adi.

Adi i-a spus inca din trecut, Mioarei, ca el niciodata nu divorteaza.

Deci Adi nu e divortat nici azi, si nu va divorta.

Insa, mai nou, pe fiul lui l-a adus acasa sa locuiasca cu el si cu Oana.

Fiul lui Adi are 17 ani, iar Roxana, fiica Oanei are 15 ani.

Acum stau cu totii in acelasi apartament, al Ancai.

Oana nu mai lucreaza la buticul unde lucra, seful ei i-a tot reprosat ca se invoise in ultimul timp de la serviciu.

Acum Oana lucreaza la o Alimentara.

Adi nu lucreaza nici azi.

Roxana : in ultimul timp i s-a facut rau si la scoala si la Mioara acasa.

A stat in spital cu perfuzii.

Mioara spunea ca e pe fond psihic.

O intreb pe Mioara : “- Si doctorii ce ziceau ca este ?”

Mioara imi raspunde : “-Doctorii ziceau ca mine, ca e psihic”.

I-am raspuns : “Tare ! Ziceau ca tine...” [ Mioara nu este doctorita si nu a facut niciun an de facultate la Medicina ].

Mioara a mai adaugat ca Roxanei i-au facut toate analizele, si au ajuns sa o trimita inclusiv la „Ginecologie“.

Oana deci (mamica Roxanei) mergea la spital la Roxana, caci situatia asta dureaza de niste ani cred, de bun timp oricum.

Acum, Mioara spune ca, in viitorul apropiat Roxanei ii face un Test Holter la care e programata, pentru inima.

I-ar fi gasit o aritmie, un suflu sistolic.

Mioara spune ca, atunci cand era mica – sau chiar la nastere – doctorii, atunci, au spus ei ceva in acest sens, legat de inima Roxanei.

Pesemne de atunci, Mioara nu a dat atentie.

Roxana e la scoala, cred – [...].

Mioara spune ca astazi in Brasov se fac angajari si numai cine nu vrea, nu isi gaseste de lucru.

Ma intreb de ce nu lucreaza Adi ?

Cand am intrebat-o, mi-a dat de exemplu pe un inginer constructor, care acum este Contabil la firma de constructii unde a lucrat ca inginer.

Dar cum o putea si s-o pricepe la Contabilitate, inginerul constructor ? – ma intreb eu.

Mioara imi spune de locuri de munca, incepand cu managementul, pana mai jos.

Imi spune ca “daca te cobori pe o treapta mai jos, atunci iti gasesti de lucru”, dandu-mi exemplul de mai sus al inginerului.

Eu am spus ca, deci, angajarile se fac in sfera comertului, pentru ca Mioara spunea si de contabilitate, firme, management.

[In sfera] Comertului, negotului, in sensul sãu larg.

Cam acestea sunt vestile.

Si da, despre Mihai, adica daca e cu vreun barbat, implicata intr-o relatie, am intrebat-o eu pe Mioara.

Nu stiusem de dl Mihai, desi stiusem ca dupa moartea lui Ion Brezaie, Mioara isi gasise pe cineva, nu stiam insa mai mult.

Am stiut si ca, prietenul Mioarei – nu stiu daca era vorba de acest Mihai – cel nou, avea 2 baieti, pentru ca la adresa de email a unuia dintre ei, scriu eu de mai multi ani.

In trecut, Mioara mi-a spus sa ii scriu la adresa aceea, ca acolo e un apartament si ea sta mai mult pe acolo si citeste ce ii scriu.

Adresa in sine de email este aceea cu “fllorinell” si este a unui baiat, - cred, presupun, fiul acestui domn Mihai, erau 2 frati, Chelariu ii chema, Florin si.... Gabi ?

Nu stiu daca fratii Chelariu sunt copiii lui Mihai.

Pesemne ca da.

Cand am intrebat-o, azi, daca are o relatie, Mioara m-a intrebat si ea pe mine.

A auzit ca nu am pe nimeni si a intrebat : “De ce ? Nu vrei tu ? Sau nu se leaga ?”

« Din problemele vechi mai ai ceva ? »

Aici am spus despre sanatate, despre gleznele mele inflamate ( reumatism articular ) si despre inima ca ar trebui sa merg din nou la un control, ca ma cam doare.

Acum, Mioara a parut ca ma intelege.

In trecut, nu parea ca ma intelege.

Acum insa s-o fi lamurit de cand Roxana a avut probleme cu inimioara ei.

I-a spus si de vezica, ca sunt sensibila la frig, si asa este.

Pe urma, ca de obicei, Mioara imi spune : “De ce nu vii la Brasov ?”

O intreb : “Cu ce bani ma rog, stii ca nu am bani”.

Imi spune : “Cu autobuzul, cu autocarul, cu trenul”.

I-am repetat : “Stii ca nu castig bani”.

Si mi-a spus, cand i-am explicat ca vreau sa pot avea un venit, “ Sa iti gasesti de lucru, sa dea Dumnezeu sa gasesti de lucru ceva”.

Ultima oara la telefon, nu mai stiu cand, acum mai multe luni de zile, cand i-am spus ca nu am bani, Mioara mi-a raspuns razand : “Stai linistita, ca nici eu nu am avut bani niciodata !”

Acum parea mai serioasa, e prima oara ca pare serioasa fata de problemele mele, desi le-am discutat ca un ultim punct al conversatiei cu Mioara, la telefon azi, si asta, pentru ca eu am deschis discutia cu “Si tu ce mai faci Mioara ? Esti singura, ai pe cineva ?”

Cam acestea sunt vestile.

Pe mine ma irita faptul ca se face ca nu pricepe.

Pentru ca, eu la Brasov, unde e foarte frumos, mie mi-a placut la Brasov si la ea e frumos la Mioara, chiar si la Oana ( e calduros apartamentul Oanei ), insa nu mai am incredere in ele doua si nu mai merg.

Si ma irita ca se face ca nu intelege ce probleme am si sunt.

Ea stie bine Mioara ca nu astept nimic de la ea.

Chestiunea este ca imi raspunde : « Vii cu trenul » cand eu ii spun «  Stii ca nu am bani, adica nu am serviciu ».

Normal cã ceea ce as fi vrut de la Mioara dintotdeauna, ar fi fost sa judece corect situatia mea, ca a oricarei persoane si eu am aceleasi probleme de viata : nevoia de loc de munca bun, de un venit sigur, de viata personala, etc.

Dar cand este (era) vorba de mine, Mioara parca trata totul “la misto” si asta, de ani de zile !

Despre viata personala :

Remarca : Oana, in liceu a fost colega cu Liviu, primul ei barbat si sot si tatal Roxanei, de care a divortat prin anii... cam dupa 2003.

Dupa Liviu, l-a cunoscut pe Adi care este insurat si azi si cu care s-a imprietenit intim si cu el a ramas pana azi.

In schimb, iata, Mioara l-a cunoscut pe Dan, si ea si Dan erau tineri de tot si cam de o seama, atunci, demult, le statea bine impreuna, mie imi placea de Dan, imi amintesc ca eram mica pe atunci prin clasa a 3-a inca, dar Dan era un tanar foarte finut ( in comparatie cu “animalele” de azi pe care le vedem si pe strada, in presa, la TVR, etc. ).

Dan era inaltut bine, blond, blond, slabut, adica trasaturile lui erau finute, avea ochi albastri si nasul usor sau mai pronuntat un pic “coroiat” parca...parca... dar semana cu acel cantaret Joe Dassin care canta asa de frumos !

Mioara si el traiau impreuna, ea era insarcinata cu sarcina avansata care se vedea bine si clar pe sub rochia frumoasa de mireasa, alba, croita in forma de crin, cum au crinii floarea, forma aceea de cupa.

S-au casatorit iarna, era tare frig.

La nunta lor, la petrecerea de la restaurant ( am fost atunci la Biserica ? poate ca nu.. imi amintesc doar la restaurant ).

La nunta lor am fost doar cu tata, Silviu [ fratele meu ] era inca un mic nou-nascut, se nascuse in 23 iunie 1977, si venise acum iarna.

A ramas cu mama, in bratele mamei de care ne-am luat ramas bun, am plecat cu tata si cu vechiul nostru WV de culoare gri, aveam inca masina cumparata din Algeria.

Am locuit in vila Mioarei de azi.

Dar, pe atunci, traiau parintii Mioarei, tanti Maricica, sora bunicii mele Feodosia Sestocenco sau Teodora Marcov ( cum stiti, la Bucuresti din Feodosia, i-au transformat in acte numele in Teodora , si Marcov s-a numit cand s-a maritat cu bunicul Alexei Marcov ) si sotul ei, Gicu Precup, Maricica si Gicu Precup ( nu stiu de la ce prenume venea “Gicu” ) erau parintii Mioarei.

Mi-o amintesc in bucataria vilei pe tanti Maricica.

Ne-au  cazat pe tata si pe mine, poate in dormitorul vilei ( da, ca ele aveau numai parterul casei, unde nu e decat dormitorul, construit pe coltul casei, foarte frumos, insa friguros rau ! , si in casa mai e bucataria, destul de mare, apoi din bucatarie dai in alta camera, unde e o soba cu gaze, din camera aceea dai in holul casei, ingust, complet in bezna, nu e niciun geam, nimic, unde Mioara are o canapea, dar e loc de trecere, nu poti sta acolo, si te indrepti din holul in bezna, in camera-dormitor de pe colt, cea frumoasa si nelocuita ).

Acolo Mioara de Craciun decoreaza si aseaza bradul verde cu luminitele aprinse in pom.

Mai are baia mare, o baie frumoasa si mare – chiar daca o vezi, iti place baia, alba, mare, spatioasa, dar si ea rece ! baia este cand iesi din camera cu soba cu gaz, in hol, din hol in dreapta, adica la capatul opus dormitorului.

E frumos la Mioara, mie imi place, soba cu gaze insa se incalzeste greu, si se raceste camera imediat ce inchizi soba.

Vila Mioarei e la poalele masivului Tâmpa si cand mergi, urci pe strada inclinata, in pantã, Pictor Pop numita, unde la nr. 16 e casa Mioarei, ai in dreapta ta o priveliste superba, brazii si copacii inalti de pe masivul Tampa, de un verde inchis spre negru.

E aer curat, pur, e superb !

Atunci la nunta Mioarei cu Dan, in iarna 1977, Maricica a pus o bomboniera cu bomboane, cred, cubaneze, mi-au placut, dar dupa ce am servit, noaptea [Maricica] a pus bomboniera sus pe un sifonier, dulap foarte inalt.

Camerele sunt foarte inalte.

M-am straduit pe un scaun, sa ma inalt si sa iau bomboniera, cand m-am trezit in chip de mic dejun am luat o bombonica.

Abia am ajuns la bomboniera, OK, stiam ca pot sa ma servesc, si am luat numai una, dar eram mica imi spun azi, pentru ca abia abia am ajuns cocotata pe scaun, la bomboniera.

Tata cred ca astepta micul dejun, sa mergem in bucatarie unde Mioara si mama ei se pregateau de nunta.

Stiu ca in ziua aceea am fost si la Dan si parintii lui acasa, de Anca nu imi amintesc, am fost in apartamentul lor, cred ca acolo au imbracat-o mireasa pe Mioara, ii aranjau voalul.

Sincer vorbind, erau un cuplu tanar si frumos Mioara si Dan.

Mioara era – asa e firea ei – foarte degajata, ma gandesc la fete tinere stresate de soacra si prezenta soacrei.

Nu era cazul Mioarei.

La Dan acasa, in fata oglinzii, asezata pe scaun sa o coafeze, ( fusese la coafor ) sa ii puna voalul, florile in par, de lamaita, Mioara era ca la ea acasa.

Parca toata lumea era acolo sa o faca sa se simta bine.

Asta mi-a placut, are un fel al ei de a fi, asta a ajutat-o in viata cred.

Oana mi-a spus in 2004 cand a venit la noi acasa, pentru prima data si ultima pana azi, ca Mioara cand era cu Ion, cu care a trait fara a se fi cununat, de la moartea lui Dan...

Dan a murit tanar, Oana era micuta, iar Mioara sa ne amintim era insarcinata cu Oana, pronuntat insarcinata, in ziua casatoriei ei.

Dan il cunostea pe Ion.

Probabil ca stia si ca Ion si cu Mioara se plac.

Dan l-a chemat pe Ion si i-a spus ca el sa aiba grija de Mioara si de fiica lui Oana, pe care niciodata sa nu o atinga.

Mioara a sunat la noi prin 2001, 2002, sa ne invite, a doua oara, la casatoria ei cu Ion de data aceasta.

Eu nu am fost.

Au fost tata si Silviu.

A fost ceva mult mai diferit si restrans.

Toata viata lui, Ion a fost colonel la unitatea de transmisiuni din Miercurea-Ciuc.

Ion era divortat cand a cunoscut-o pe Mioara, deci a avut o sotie inaintea ei ( si copii nu stiu ), a lasat o garsoniera la moartea lui, si Mioara s-a judecat cu rudele lui Ion pentru mostenirea asta, spunand ca din banii ei, a contribuit la imbunatairea garsonierei lui Ion.

Nu stiu din ce bani ai ei, ea nu a lucrat ?

Atunci din munca ei, caci este o femeie gospodina, spala, calca, gateste.

Oana spune ca Mioara ar fi lucrat, Mioara spune ca nu lucreaza, despre trecutul ei nu spune nimic in acest sens.

Dar cred, se pare ca, in primii ani ai tineretii Mioara a fost secretara sau ceva contabila, undeva, nu stiu unde.

Oana spune ca [Mioara] ar fi lucrat mai multi ani si are dreptul la pensie, dar nu are inca varsta.

Mioara a obtinut pensie de urmas dupa colonelul [ Ion ] Brezaie, cu care s-a maritat pe ultima suta de metri.

Ion Brezaie, datorita muncii lui, statea mult, acolo locuia, in unitatea de la Miercurea-Ciuc, militara, ma rog, avea un apartament de serviciu, ceva, acolo.

In rastimp cat el era plecat si cat a fost activ avea perioade cand nu putea veni la Brasov acasa la Mioara, a locuit cu Mioara si el.

Oana spune ca Mioara il cunoscuse pe Eugen.

Oana : daca ascultam ce spune ea, ea zice asa : Ca, Eugen o multumea pe Mioara foarte bine, insa Ion era un barbat de casa, familist, un bun sot, si asa a trait cu Mioara ca un sot cu sotia lui.

Oana spune ca, sau pe Eugen ? sau chiar pe Ion ? – cand se supara, Mioara nu ii primea in casa, ii tinea la usa.

In final Eugen si-a vazut de viata lui.

Acum Mioara spune azi, ca si cu Mihai a trait in ultimii 9 ani jumatate, ca si cu Ion, adica a fost ca un sot bun pentru ea.”

_____________

Jurnal FB, 6/7 decembrie 2013

Jurnal FB, 6/7 decembrie 2013

Saturday, December 07, 2013

12/7/2013 12:51:38 PM

                                                                                   

Olivia Maria Marcov :

( 22 minutes ago near Bucharest ) la ora 13h09 ( 1:09 PM ) la Bucuresti

Eu zic ca, din atitudinea, educatia oamenilor rezulta si familiile : organizate sau dimpotriva, dezorganizate. De aici si cerutul berii pe strada unei femei pe care crezi ca o prostesti in fata, lucru pe care nu il suport. De aici si aruncatul cu banii mei dati milostenie, in sus in metrou si ramasi cazuti pe podeaua metroului : eram grefiera atunci. Daca ar sti cineva ce greu lucreaza si au lucrat in Romania grefierii in ce conditii bestiale si inumane ? Orice ban l-am castigat muncind, invatand si muncind si nimanui nu i-a fost mila de mine. In plus nu am fost educata sa mint oamenii, sa ii pacalesc, sa profit de ei. La polul opus, "prieteni" care nu suporta sa iti castigi viata, sa ai un venit sau un salariu, care se manifesta foate ciudat, dar care au grija sa aiba mereu un salariu consistent.See More

In alta ordine de idei, nu mi se pare un semn bun cand o femeie - sau un barbat- ajuns la varsta adulta, "foarte adulta", minte si nu spune adevarul. Fie nu e o persoana matura, deci are deficiente mentale, fie e o persoana lipsita de buna-credinta. Sunt lucruri care socheaza : [...].

Pe urma, anumite fapte, intamplari, mi se par ciudate cu adevarat : si anume, cum se face ca femei - fara sot, fara barbat - raman insarcinate si nasc copilul ( unele il avorteaza ) tot singure ? Cum se intampla asta ? Ma intreb, pentru ca barbatii in general sunt atenti sa nu lase o femeie insarcinata, daca nu sunt casatoriti cu ea, sau daca nu o iubesc si deci nu vor copii. Deci, pe drept cuvant, mi se pare ceva suspect in toata istoria asta : Cum, dar cum de un barbat are un raport cu o femeie, mai intai, il are exact in perioada lunii in care femeia poate sa conceapa, apoi, o lasa asa insarcinata ? Cum ? Sunt, si am auzit cazul unor femei in Europa de Vest ( chiar o romanca, ruda unei vecine din bloc, candva, in anii trecuti ), emigrase, plecase in Austria pe vremea comunismului din Romania. Nu si-a gasit niciun barbat pentru ca era romanca, si in fapt, era de origine unguroaica, a apelat la un barbat pentru a avea un copil. Am mai auzit ca unele femei incearca cu bani, fara bani, sa faca un copil cu un barbat, doar copilul. Barbatul de multe ori se opune, pentru ca zice ca, da, dupa aceea copilul va avea dreptul sa il mosteneasca si el nu vrea sa aiba de-a face cu acel copil ( daca s-ar naste ). Am auzit printr-o colega, ca un coleg de-al nostru de facultate a primit o propunere ca asta : colegul e insurat, casatorit. El a refuzat propunerea. Sunt lucruri ciudate : pentru ca o femeie nu ramane intotdeauna asa de simplu si usor, "de prima data", gravida, asa, hodoronc-tronc, sunt totusi cazuri mai rare. Deci cand o femeie spune ca s-a culcat o data cu un barbat, ea nu spune adevarul ( o data si atunci a ramas insarcinata ). Ce sa mai spunem de o femeie care face vreo 10 avorturi ? Asta inseamna o relatie cu un barbat de minim 10 luni de zile.

Stiu ca doare, dar ce copii pot rezulta din astfel de apropieri intime, fizice ? Sau, de multe ori am auzit tinere femei care spuneau ca : "s-au culcat 1 data cu un barbat, si hop, au ramas insarcinate !" Ia te uita, si s-au culcat chiar in perioada in care ramai insarcinata ! Sau, am auzit o femeie, o persoana intelectuala spunand, nu mi-a venit sa cred : o femeie ok, o doamna, a fost casatorita multi, multi ani, a ramas vaduva, a avut 2 fiice. Mi-a spus odata cat de greu i-a fost cand a devenit mama - cat de greu o fi fost, totusi ? - pe vremea cand erau comunistii, avea un salariu lunar, stabil, sigur, in fiecare luna, sotul ei era un sot bun, avea si el un salariu, mai mare. Cat de greu sa fie pt 2 adulti cu un salariu sigur si bun sa creasca 2 fete ? Si a mai spus ceva, de am crezut ca nu aud bine : "Ce sa fac, daca fetele au venit, ( s-au nascut adica ) una dupa alta ? Nu am stiut ca va fi asa !". Adica ce nu a stiut ? Ca se casatoreste si va putea ramane oricand, insarcinata ? Sau ce nu a stiut cand s-a casatorit ? Recunosc ca m-a lasat perplexa, e o doamna, nu e oricine acea persoana.

Simona-Adriana Dinca nu a stiut k o ca o ramana vaduva si ca ii va fi greu in conditiile actuale.La acest lucru se referea.

Olivia Maria Marcov Ah ! Cand a ramas vaduva, fetele erau deja mari, cea mai mare la facultate.

Olivia Maria Marcov Facultatea la Stat, si, pe atunci primeai repartitie de la Stat la un loc de munca.

Stiu ca, de-al lungul istoriei umanitatii si al epocilor istorice, femeile s-au aflat in situatii grele, chiar de inferioritate, si de multe ori sa nu avut incotro, au acceptat situatii dificile si umilitoare si vatamatoare pentru ele. Dar, incet, incet, vremurile s-au mai schimbat. Si totusi, chiar si azi femeile, unele absolut "nonsalante" accepta situatii care ne pun pe ganduri. De pilda, cand auzi de 19 sau de 10 avorturi la o singura femeie, ce parere ai despre femeie si despre barbatul ei ? Nu intra in mintea mea, nu imi pot imagina ca un om normal la cap, sanatos mintal, poate repeta aceeasi greseala de 19 sau de 10 ori. Adica, de fiecare data, are o relatie intima cu femeia lui, o lasa insarcinata, ea merge si avorteaza, dupa aceea, barbatul din nou, are o relatie intima cu femeia , in aceeasi perioada de cateva zile din luna in care femeia este fertila si iarasi o lasa gravida, femaia iarasi merge sa avorteze, si tot asa, de 10 ori ?! Si asta nu inseamna ca vorbim de un barbat redus mintal ? Nu e evident ca omul e intarziat, inapoiat mintal ?

Familii dezorganizate ? E adevarat, in comunism, multi oameni, nu as fi crezut, mai multi decat vom sti vreodata, casatoriti, nu au dorit sa aiba un copil, sau copii : dar partidul comunist iti facea necazuri daca divortai, si, pe de alta parte, era bine vazut sa faci si tu un copil. Imi amintesc prin anii 1987, 1988, Ceausescu daduse o Directiva : familiile sa faca cam 5- 7 copii. Nu a mai avut timp sa implineasca Directiva sa. Pentru ca in 1989 a venit Revolutia din 22 decembrie. Si a cazut regimul comunist - in fine, e un fel de a spune ca a cazut comunismul : el traieste in inima multor oameni.

Crezi, Sudule Extrem ca tanarul acela care vroia bere, vroia bani ? Cand nu ai bani, te gandesti la bere ? Adica nu ai bani, si daca ai putini bani ii vei da pentru o bere ? Pe urma, nu e normal sa iti ceara pur si simplu o bere si daca i-o refuzi, asteapta, ai vazut ce a scos din el, a inceput sa imi spuna : "Hai, spune cati ani ai ? "Cred ca mi-a spus "Ai 35, sau 40 ?", se poate sa fi spus 40. Era tanar, era bine facut si vine si iti cere asa, bani de bere cu tupeu ? Si se exprima asa : "Berea o platesti tu !" Asa nu poti ajuta o persoana in nevoie, eu cred ca acesti oameni au si alte probleme.

Pe de alta parte nu pot uita anii facultatii in care auzeam pe cineva ( o colega ) cum spune tot timpul ca nu are bani, dar vara pleca negresit in vacanta in mai multe locuri, la munte, la bai pentu reumatism, la mare pe litoral si nu mai stiu unde. In timpul anului nu avea bani de cursuri ( sau asa spunea cel putin ), dar vara toata pleca in toate directiile Romaniei in concediu. De asemenea, continua sa iti spuna ca nu are bani, dar cand nu era plecata din Bucuresti, era pe toate strandurile noi si scumpe ( bilet de intrare scump pentru o singura intrare ) aproape zilnic. O ajutai cat puteai pentru ca apoi sa iti strige tare, in plina strada : "Cu ce m-ai ajutat Tu pe mine ?", "Eu m-am descurcat - numai - singura !" si asta desi nu ii cereai absolut nimic, dar absolut nimic ! Pe mine ma revolta aceasta atitudine, de ajutorul dat, atat cat am putut nu imi pare rau, cand vreau sa ajut pe cineva o fac pentru ca vreau eu si pentru ca ( probabil ) asa trebuie, adica este nevoie. Totusi, recunosc ca nu mi se pare normal sa toleram asemenea comportamente, adica sa lasam o astfel de persoana in credinta ei ca se poarta cum trebuie, zicand ca "in viata trebuie sa te gandesti nmai la binele tau si sa ai grija numai tu de tine, pentru ca cine sa aiba grija de tine ? daca nu tu ? " Asa este aproape inutil sa ajuti pe cineva, pentru ca se inalta si pe urma te si loveste, te da la o parte. Aceasta colega in facultate era tot timpul langa o alta colega de an, de-a ei, pentru ca a avut nevoie de niste consultatii la doctor si colega ei era asistenta medicala, deci s-a dus la doctorul colegei. Dupa terminarea facultatii, au lucrat catva timp la acelasi cabinet de avocat ( nu mai spun ca se pare, au dat bani profesorului care era si avocat, ca sa le ia la cabinetul sau ! ) ( si, retine, colega mea spunea ca nu are bani ! ) iar colega mea, si-a dat la o parte colega-asistenta medicala, pur si simplu, a dat-o la o parte : fizic, a dat-o la o parte din fata unui calculator ( PC ) unde vroia ea sa lucreze. Iar colegei asistente medicale, care o ajutase in anii facultatii ii murise un frate - cel mai bogat putin, nu bogat, dar mai instarit, prin munca de altfel - si ii ramasese in viata un alt frate, cel cmai sarac care devenise somer si pe care colega asistenta medicala trebuia sa il ajute cu bani, pentru ca nu era sa isi lase fratele sa moara de foame. Deci ? [...].

@ Sudul Extrem Photografie: Nu mi-am dat seama ca acel baiat tanar era cersetor. Numai ca nu imi place sa isi bata cineva joc de mine, si in general nu imi place ca barbatii nu respecta femeia. Cat despre cersetori si eu le dadeam bani cand aveam, odata unul ( era un copil ) in metrou, cand a ajuns aproape de statie metroul, a luat in pumn monedele pe care i le dadusem ( care insumate, insemnau totusi ceva ) si le-a azvarlit in sus cat a putut el de tare : pentru o clipa prin aer s-au vazut monedele ( sau monezile ? ) argintii cum zburau prin aer, pe sus, prin Metrou, apoi s-au raspandit cu un zgomot de clinchet si sec, in cele din din urma, pe podeaua murdara si prafuita ( jegoasa ) a metroului.

Imi amintesc ca intr-o zi veneam de la facultate, din str. Ion Ghica 13, sector 3, si ma aflam in statia RATB de la Universitate ( la fantani ) asteptam autobuzul pentru a merge acasa. Un tanar m-a abordat frumos sa imprastie niste pliante. Apoi m-a intrebat : "Hai, nu mergem si noi doi la o bere ?" M-a amuzat, aveam putini bani la mine si intotdeauna erau pentru manuale si cursuri de drept, in pr...imul rand. I-am raspuns ca nu am bani. El mi-a spus ca "berea o dai tu", adica eu insami. Iar eu l-am intrebat : "Cum asa ? Asa, dintro data, hodoronc-tronc ? " El mi-a raspuns : "Asa e moda, plateste fata !" Eu i-am raspuns : "Mai sa vezi tu acum cum schimbam noi moda asta imediat !" Tanarul ( frumusel de altfel) mi-a zambit si a devenit serios dintr-o data si m-a intrebat : "Cati ani ai ? Hai spune, cati ani ai ? Ai vreo....? 35 ? "

Sudul Extrem Photografie tanarul care dorea o bere intra in categoria =cersetorilor=/regret faptul ca in orasul BUCURESTI exista foarte multi cersetori care fac parte din toate categoriile sociale /

Sudul Extrem Photografie cersetoria se pare ca a ajuns o profesie practicata peste tot in toate marile orase ale lumii /

Sudul Extrem Photografie romanii cersetori pot fi intalniti in numar mare in UNIUNEA EUROPEANA -fiind spaima europenilor/

Sudul Extrem Photografie personal sunt darnic cu cersetorii din BUCURESTI -acestia sunt oameni ca si noi defavorizati de familiile din care provin -sistemul politic instaurat in ROMANIA incepand cu anul 1945 -rebuturi ai unui sistem de invatamant rusinos care scoate pe banda rulanta -hoti -corupti -mincinosi -si cu parere de rau de BISERICA la care sunt afiliati /

Sudul Extrem Photografie ROMANIA -o tara trista cu oameni tristi si pesimisti care te sperie in momentul cand o cunosti mai bine /

                                                                                                                                                

Olivia Maria Marcov :

( 15 hours ago )

Probabil ca cei mai multi credinciosi cunosc Poveste Sfantului Nicolae, episcopul Mirelor si Lichiei. Printre minunile Sf. Nicolae se numara si una in care, acest sfant a dat 3 pungi cu galbeni ( bani din aur ) unui om sarac ( sau poate adus la sapa de lemn ) care avea 3 fete, iar fara bani ( zestre ) fetele nu se puteau casatori ; omul, tatal adica, se gandea sa le dea spre prostitutie. Dar Sf. Nicolae, noaptea, i-a aruncat pe geam, in casa, 3 pungi cu galbeni si fetele s-au casatorit ( maritat ) toate, pe rand. In loc ca Sfantul Nicolae sa fi schimbat mentalitatile si sa nu incurajeze femeile sa dea bani, adica sa isi cumpere barbat. Remarc : daca aveau bani de dat ( zestrea, si aceea de la parintii lor ) se maritau, practic ele isi cumparau barbat. Daca nu aveau bani, fetele trebuiau sa "produca" bani, in "beneficiul" barbatilor, ceea ce inseamna iarasi, sa dea ceva barbatilor. Nu inteleg de unde credinta, obiceiul ca barbatul sa fie cumparat de femeie, si culmea, ca pare un fapt normal acesta ?!

Am citit acum veo 3 ani o carte despre viata printesei Grace de Monaco, actrita americanca Grace Kelly. Cand si-a cunoscut viitorul sot, ea s-a indragostit de el, o fata fina si cuminte ca ea, caci asa a fost ea. Tatal ei insa, un irlandez, cand a auzit ca printul vine si o cere la ei acasa in America ( printul era in Europa ) si cere si zestre, da, pe fata, vroia cam 1 milion de dolari, bietul tatic irlandez, era sa lesine, s-a intrebat : "Ce barbat e si printul acesta, ca vrea sa il platesc ca sa ii dau mana fiicei mele ? " . Dar fata era indragostita de el. Si taticul irlandez, un bun tatic, nu l-a lasat inima si a platit milionul de dolari 'printului", pe ideea ca asa este moda in Europa. El nu ar fi platit, dar si mama fetei, sotia lui, a insistat, ca sa nu fie fiica lor nefericita. Si cand te gandesti, ca peste ani si ani, printesa a murit in accident de masina, despre care s-au facut presupuneri diverse. Mai bine nu se marita cu el, din capul locului. O fata fina si cuminte ! Printul ca "asa e cutuma, obiceiul pamantului in micul sãu regat”, avea nevoie de bani pentru supusii sai. Dureros ! Povestea aceasta m-a impresionat foarte mult.

Matusa mea spunea azi ca in Brasov se fac angajari, in contabilitate, management si nu mai stiu ce, dar ea spunea ca "numai cine nu vrea nu se angajeaza", dupa ce, multi ani a fost somaj in Brasov. Si totusi, remarc ca prietenul verisoarei mele nu s-a angajat. Mie nu imi vine sa cred, daca asa e viata in Brasov, asa este, am impresia ca nu a muncit niciodata ( cel putin de cand il stiu eu, din 2002, iar matusa spunea ca nu muncise nici inainte, parca nu imi vine sa cred asa ceva ?! ) Nu conteaza. Traim in epoca mai mult decat proletara, in care femeile trebuie sa munceasca si numai ele si cat mai mult.”

https://www.facebook.com/oliviamaria.marcov

 

St. Nicholas: 6 decembrie

St. Nicholas: 6 decembrie

St. Nicholas, called “of Bari” was Bishop of Myra (Fourth Century). The great veneration with which this saint has been honored for many ages and the number of altars and churches which have been everywhere dedicated in his memory are testimonials to his holiness and of the glory which he enjoys with God.

He is said to have been born at Patara in Lycia, a province of Asia Minor.

Myra, the capital, not far from the sea, was an episcopal see, and this church falling vacant, the holy Nicholas was chosen bishop, and in that station became famous by his extraordinary piety and zeal and many astonishing miracles. The Greek histories of his life agree that he suffered imprisonment of the faith and made a glorious confession in the latter part of the persecution raised by Diocletian, and that he was present at the Council of Nicaea and there condemned Arianism, even going so far, according to some accounts of the council, as to slap the heretic across the face. The silence of other authors makes many justly suspect these circumstances. He died at Myra, and was buried in his cathedral.

We are assured that from his earliest days Nicholas would take nourishment only once on Wednesdays and Fridays, and that in the evening according to the canons. “He was exceedingly well brought up by his parents and trod piously in their footsteps. The child, watched over by the church enlightened his mind and encouraged his thirst for sincere and true religion”. His parents died when he was a young man, leaving him well off and he determined to devote his inheritance to works of charity. An opportunity soon arose.

A citizen of Patara had lost all his money, and had moreover to support three daughters who could not find husbands because of their poverty; so the wretched man was going to give them over to prostitution.

This came to the ears of Nicholas, who thereupon took a bag of gold and, under cover of darkness threw it in at the open window of the man’s house. Here was a dowry for the eldest girl and she was soon duly married. At intervals Nicholas did the same for the second and third; at the last time the father was on the watch, recognized his benefactor and overwhelmed him with his gratitude. It would appear that the three purses represented in pictures, came to be mistaken for the heads of three children and so they gave rise to the absurdstory of the children, resuscitated by the saint, who had been killed by an innkeeper and pickled in a brine-tub.

Coming to the city of Myra when the clergy and people of the province were in session to elect a new bishop, St. Nicholas was indicated by God as the man they should choose.

This was at the time of the persecutions at the beginning of the fourth century and “As he was the chief priest of the Christians of this town and preached the truths of faith with a holy liberty, the divine Nicholas was seized by the magistrates, tortured, then chained and thrown into prison with many other Christians.

But when the great and religious Constatine, chosen by God assumed the imperial diadem of the Romans, the prisoners were released from their bonds and with them the illustrious Nicholas, who when he was set at liberty returned to Myra.”

St. Methodius asserts that “thanks to the teaching of St. Nicholas the metropolis of Myra alone was untouched by the filth of the Arian heresy, which it firmly rejected as death-dealing poison”, but says nothing of his presence at the Council of Nicaea in 325.

According to other traditions he was not only there but so far forgot himself as to give the heresiarch Arius a slap in the face. Whereupon the conciliar fathers deprived him of his episcopal insignia and committed him to prison; but our Lord and His Mother appeared there and restored to him both his liberty and his office. As against Arianism so against paganism, St. Nicholas was tireless and took strong measures: among other temples he destroyed was that of Artemis, the principal in the district, and the evil spirits fled howling before him.

He was the guardian of his people as well in temporal affairs. The governor Eustathius had taken a bribe to condemn to death three innocent men. At the time fixed for their execution Nicholas came to the place, stayed the hands of the executioner, and released the prisoners. Then he turned to Eustathiujs and did not cease to reproach him until he admitted his crime and expressed his penitence. There were present on this ocfcasion three imperial officers who were on their way to duty in Phrygia.

Later, when they were back again in Constantinople, the jealousy of the prefect Ablavius caused them to be imprisoned on false charges and an order for their death was procured from the Emperor Constantine. When the officers heard this they remembered the example they had witnessed of the powerful love of justice of the Bishop of Myra and they prayed to God that through his merits and by his instrumentality then might yet be saved. That night St. Nicholas appeared in a dream to Constatine, and told him with threats to release the three innocent men, and Ablavius experienced the same thing.

In the morning the Emperor and the prefect compared notes, and the condemned men were sent for and questioned. When he heard that they had called on the name of the Nicholas of Myra who had appeared to him, Constantine set them free and sent them to the bishop with a letter asking him not to threaten him any more but to pray for the peace of the world. For long this was the most famous miracle of St. Nicholas, and at the time of St. Methodius was the only thing generally known about him.

The accounts are unanimous that St. Nicholas died and was buried in his episcopal city of Myra, and by the time of Justinian there was a basilica built in his honor at Constantinople. An anonymous Greek wrote in the tenth century that, “the West as well as the East acclaims and glorifies him. Wherever there are people, in the country and the town, in the villages, in the isles, in the furthest parts of the earth, his name is revered and churches are built in his honor. Images of him are set up, panegyrics preached and festivals celebrated.

All Christians, young and old, men and women, boys and girls, reverence his memory and call upon his protection. And his favors, which know no limit of time and continue from age to age, are poured out over all the earth; the Scythians know them, as do the Indians and the barbarians, the Africans as well as the Italians.” When Myra and its great shrine finally passed into the hands of the Saracens, several Italian cities saw this as an opportunity to acquire the relics of St. Nicholas for themselves. There was great competition for them between Venice and Bari. The last-named won, the relics were carried off under the noses of the lawful Greek custodians and their Mohammedan masters, and on May 9, 1087 were safety landed at Bari, a not inappropriate home seeing that Apulia in those days still had large Greek colonies.

A new church was built to shelter them and the Pope, Bd. Urban II, was present at their enshrining. Devotion to St. Nicholas was known in the West long before his relics were brought to Italy, but this happening naturally greatly increased his veneration among the people, and miracles were as freely attributed to his intercession in Europe as they had been in Asia. At Myra “the venerable body of the bishop, embalmed as it was in the good ointments of virtue exuded a sweet smelling myrrh, which kept it from corruption and proved a health giving remedy against sickness to the glory of him who had glorified Jesus Christ, our true God.” The translation of the relics did not interrupt this phenomenon, and the “manna of St. Nicholas” is said to flow to this day. It was one of the great attractions which drew pilgrims to his tomb from all parts of Europe.

It is the image of St. Nicholas more often than that of any other that is found on Byzantine seals; in the later middle ages nearly four hundred churches were dedicated in his honor in England alone; and he is said to have been represented by Christian artists more frequently than any saint except our Lady.

St. Nicholas is venerated as the patron saint of several classes of people, especially, in the East, of sailors and in the West of children.

The first of these patronage is probably due to the legend that during his life time, he appeared to storm tossed mariners who invoked his aid off the coast of Lycia and brought them safely to port. Sailors in the Aegean and Ionian seas, following a common Eastern custom, had their “star of St. Nicholas” and wished one another a good voyage in the phrase “May St. Nicholas hold the tiller”.

The legend of the “three children” gave rise to his patronage of children and various observances, ecclesiastical and secular, connected there with; such were the boy bishop and especially in Germany, Switzerland and the Netherlands, the giving of presents in his name at Christmas time.

This custom in England is not a survival from Catholic times.

It was popularized in America by the Dutch Protestants of New Amsterdam who had converted the “popish” saint into a Nordic magician (Santa Claus = Sint Klaes = Saint Nicholas).

The deliverance of the three imperial officers naturally caused St. Nicholas to be invoked by and on behalf of prisoners and captives, and many miracles of his intervention are recorded in the middle ages.

Curiously enough the greatest popularity of St. Nicholas is found neither in the eastern Mediterranean nor north-western Europe, great as that was, but in Russia. With St. Andrew the Apostle he is patron of the nation, and the Russian Orthodox Church even observes the feast of his translation; so many Russian pilgrims came to Bari before the revolution that their government supported a church, hospital and hospice there. He is a patron saint also of Greece, Apulia, Sicily and Loraine, and of many citiesand dioceses (including Galway) and churches innumerable.

At Rome the basilica of St. Nicholas in the Jail of Tully (in Carcere) was founded between the end of the sixth and the beginning of the seventh centuries. He is named in the preparation of the Byzantine Mass.

Sursa :

http://www.ucatholic.com/saints/saint-nicholas/

Cu un bun coleg doctor, din liceu, despre sistem si locul de muncã: sistemul medical in Romania

Cu un bun coleg doctor, din liceu, despre sistem si locul de muncã: sistemul medical în România

In urma cu catva timp, am postat corespondenta de mai jos, insa partial, acum sa revedem email-ul, de data aceasta in intregime :

                                                                                                                              

                                                                       

----- Mail transféré -----

De : Alin Rasina <...>

À : Olivia Marcov ; Sorin Udubasa ; [ colegii clasei 9-12 V, liceul Balcescu, promotia 1986, dintre care, mai multi sunt doctori ]

Envoyé le : Dimanche 4 juin 2006 23h21

Objet : colegi IX V

Sorine iti multumesc pentru albumul cu poze pe care mi l-ai trimis . Geniale
. Nu te mai elogiez ca o sa-mi zici iar ca iti fac declaratii si imi mai aud
vorbe ca am fost vazut simbata la parada ...Andrei [Fane] , se pare ca ai plecat cu trecutul in Reunion . A fost deajuns sa
privesc pozele si sa-mi reamintesc de nebuniile noastre . Ce bine era acum
20 ani pe vremea lui Ceausescu ! Stai , nu ma injura , eram copii si credeam
in iluzii ! Marius are dreptate , lucrez la balamucul din Berceni . Am avut
cu el cea mai tare intilnire , la 10000m , l-am ginit de departe cu privirea
mea de uliu . Desi m-am odarit , buhait , bosorogit , hormonit , acrit , eu
, poate cel mai mare fan al lui Marius , trebuie sa spun ca el nu mai are
nici un chichirez : serios , politicos etc , numai calitati . Mariuse ,
trebuie sa sti asta si sa spui si urmasilor cum erai in urma cu 20 ani si a
le arati pozele . Astept cu nerabdare sa te revad ca si pe Cristi Florea ,
Bertica etc . Cu restul m-am mai intilnit .Fane pentru ca vorbim la comun , fara secrete , nu prea am cu ce ma lauda . Sint in formatia cu care am fost la tine in Calarasi in urma cu ... n ...
ani . La servici ma enervez de atitia ani cu aceeasi nenorociti , traiesc
uneori clipe de disperare , fiecare cu calvarul lui . Incerc cu greu sa-mi
creez universul meu profesional chiar daca ma autoizolez . Autoritatile
profesionale ( sti tu la cine ma refer ) sint mai nenorocite ca atunci cind
ai plecat , parca au turbat . Ma amuz copios ca au ajuns la faza sa-si dea
la gioale unul celuilalt si sa se elimine reciproc iar noi primim mai putine
suturi in cur . Efectiv nu mai inteleg nimic , e anarhie si toti isi dau
arama pe fata recunoscind deschis ca nu ii intereseaza decit interesul
personal . Criza morala , putin zis ! Ma ocup atit cit pot de neurochirurgie
functionala ( am esuat in zona asta , dar mie imi place atita timp cit ma
lasa in pace , e atit de ingrat domeniul in Romania si ei sint atit de
timpiti incit nici nu exist pentru ei asa cum nu exista nici capitolul asta
) . Cred ca intelegi , de-aia m-am si confesat la tine . Trage singur
concluziile , cu exceptia ca sint un frustrat , lucru perfect adevarat .
Daca mai vrei birfe medicale de la noi , oricind , sint un mare amator . Vezi ca astia m-au reeducat , nu mai sint acelasi ! Poshtim toti
calculatorul asta , acum a fost rindul meu , scurt ca intotdeauna , se pare
ca s-a terminat azi , pe curind , complimente la toti ai tai , colegul Alin .”

Objet :	Tr : RE :
De :	Olivia Marcov
À :	Maria Craciunas, Iulia Talvescu, Arjen Dijksman, [...]
Cc :
Cci :
Date :	Lundi 18 novembre 2013 15h41

Olivia

----- Mail transféré -----

De : Alin Rasina <...>

À : Olivia Marcov

Envoyé le : Vendredi 16 mars 2007 19h03

Objet : RE: RE :

Draga Olivia , uite care e treaba : eu nu deschid f.des cutia de scrisori
asa ca iti raspund cu intirziere . Intr-adevar , Andrei vine , o sa aflam
cind si unde . Situatia e sub control , nu-ti face griji . Nu reactiona asa
spontan , o sa vedem despre ce e vorba . Andrei a dorit sa ne vedem , mie
chiar imi face placere ca am fost colegi de banca . Nu cred ca au rost
comentarii , sintem rezonabili , maturi . Pe mine chiar ma doare in cur , pe
romaneste , de opinia oricui . Nu mai sintem copii ofticosi , se poate ? Ia
incearca si-ai sa vezi . Iti faci prea multe probleme , doar aparent miza
vietii e mare . Da e , bine , daca nu e , e la fel de bine . N-ai invatat
inca lectia asta ? Fara patima , crede-ma . Eu am la tot pasul motive de
amaraciune , daca as da importanta la toate amanuntele , as plezni . Eu
promit sa te tin la curent despre Andrei , bine ? Tu , care faci Drept ,
crezi ca mafiotii si escrocii de azi sint oameni care reactioneaza
instinctiv , spontan ? Nu , ei ne evalueaza ( cintaresc) in viu pe fiecare ,
fie ca sint la locul nostru de munca , fie in fruntea statului . Mai
gindeste-te . Numai noi , ca prosti ce sintem , ne facem probleme . Lasa
viata de la sine , ca tot c...ul ala e . Pa . Alin”.

>From: Olivia Marcov <....>

>To: Alin Rasina <...>

>Subject: RE : Date: Thu, 15 Mar 2007 09:45:33 +0100 (CET)

>ALIN,

buna dimineata ! este dimineata, inca...
>
>  te rog  cum de  mie nu mi-au spus de intalnirea aceasta ?>
>    spune Alin,  ce se intampla chiar asa ?
>
>  la intalnirea trecuta eu,  tu stii ca nu am vrut sa vin, dar  chiar
>aveam  probleme....sa stii. in fine,  nu e chestiunea ca  nu mi-a facut
>placere, DIN CONTRA am avut asa emotii sa va regasesc si m-am bucurat, am
>si plans de bucurie.
>
>  poate colegii  e vreo neintelegere sau cum ?
>
>  sau chiar  unii nu au inteles ca nu era vorba ca nu doream sa vin, ci
>faptul ca  mi-a fost  greu... si in fine..... a fost.

>Alin Rasina <...> a écrit :

>  Cu foarte mare placere vin la intilnirea cu Andrei . Va rog sa ma tineti
>la
>curent cu localul . Sper sa ne adunam cit mai multi ca acum un an . Sorine
>as vrea sa te intilnesc zilele astea sa ma ajuti cu ceva daca se poate .>Alin Ivan.”