Tr
: Salut! Bogdan Buzoianu 31 Ianuarie 1976 Constantine Algeria, 1 martie
2016-03-01
Objet :
|
Tr : Salut! Bogdan
Buzoianu 31 Ianuarie 1976 Constantine Algeria
|
De :
|
Olivia Marcov (...)
|
À :
|
............
|
Date
:
|
Mardi 1 mars 2016 16h43
|
olivia
Le Mardi 1 mars 2016 16h37, Olivia
Marcov <...> a écrit :
Bogdan Buzoianu : 31 ianuarie 1976, Constantine, Algeria,
la ziua de nastere a Oanei
Bogdanel :
Vestã rosie
din lânã, tricotatã
Cãmasã
albã, cu mansete destul de late
Pantaloni
roz-lilas-mov (usor luciosi ?) cu dungã
Salut !
Ieri
noapte am scos albumele cu fotografii din Constantine, din Algeria, din anii
1972-1976.
La
ziua de nastere a prietenei noastre, din comunitatea românilor din Constantine,
Oana Râp ( era, cred, cea mai mica dintre noi, caci la ziua ei a mai venit un
baietel, nu stiu daca era mai mare putin decat Oana ? ), in ziua de 31 Ianuarie 1976, acasa la
familia Râp, la Constantine, la “blocurile de români”.
Pentru
ca scannerul meu nu mai merge, nu va pot scana fotografia in care aparem copiii
invitatii Oanei.
In
fotografia de grup suntem in camera de joaca a copiilor, din apartamentul
familiei Râp ( o familie din Cluj sau oradea ? din Cluj, cred ), suntem noua
copii invitati, si cu Oana, sarbatorita noastra, zece.
Cred
ca ne-au fotografiat parintii Oanei, caci pe o fotografie, ai spune, scrisa cu
cerneala simpatica ( cerneala s-a sters complet dupa atatia ani ), ramane in
relief, daca treci atent mana, degetele, dar usor, cu delicatete, pe verso-ul
fotografiei, ascutita, urma “sapata” in hartia fotografiei, urma penitei care a
scris o dedicatie, in fotografie este numai Oana, singura, primise cadou o
rochie frumoasa, de culoare portocolie, lunga, cu motive albe, o rochie
traditionala algeriana care i se potrivea perfect si pe care de bucurie, Oana o
imbracase in acea seara.
Dupa
atatia ani, pe spatele fotografiei nu se mai vede nimic, in special daca
privesti fotografiile la lumina electrica, seara, sau noaptea.
Insa,
daca treci delicat mana, degetele, pe spatele fotografiei, vei simti urmele
ascutite, lasate de penita stiloului, din mana mamei Oanei ( nu stiu de ce, ma
gandesc ca poate mama Oanei a scris dedicatia ), in hartia fotografica, si
privind in lumina, atent, urmand liniile ascutite, invizibile, vei remarca ca,
demult, in 1976, mama Oanei a scris asa :
“Prietenei
mele Olivia, cu toata dragostea Oana Râp”, iar mai jos scrie “Constantine 31
ianuarie 1976”.
Mai
am insa, in afara de aceasta, alte doua fotografii, pe care, cel putin pe una
din ele, mama sau tata au scris cu pixul ( oare ? ), data de “31.01.1976
Constantine”, iar pe a treia stã scris “31 ianuarie 1976 Constantine”.
Pe
acestea doua din urma, data si numele orasului se vad foarte clar.
Intr-o
fotografie apãrem toti invitatii, copiii adica, asezati, unii pe pat, si altii
in fata patului, pe vine, astfel ca sa ne cuprinda in poza pe toti.
Cea
mai mare invitata, o fata frumoasa, Liliana din Baia Mare, cea cu ochi
albastri, o tine in brate pe cea mai micuta, pe Oana, sarbatorita noastra.
Corina
Opris a luat-o de gat, si-a trecut mana dupa gatul Oanei si zambeste, râde
chiar, asezata pe pat, langa fereastra cu perdelutã, in fata Corinei Opris,
asezat pe vine este un baiat, dar nu stiu daca e Horatiu, fratele mai mare al
Corinei, daca nu e Horatiu nu sunt sigura cine este, sa fie Andy din Constanta
( sau poate nu ), langa acest baiat care râde frumos este, serios si cu
privirea intrebatoare, Cezar Zainea, tot pe vine, si langa Cezar este Bogdan
“Compitã” [ Cosmitã ii chema cred ? ] din Iasi sau Suceava, din Moldova.
In
stanga Lilianei, si deci a Oanei cea sarbatorita, ma aflu eu si o tin in brate
pe Iustina Zainea ( sora lui Cezar Zainea ), care si ea, venise imbracata
intr-o rochie algeriana traditionala, lunga, de culoare insa bleu-marine cu
imprimeu, cu floricele, rochia Iustinei, in ce priveste materialul (imprimeul
si poate chiar si tesatura), era diferita de rochia Oanei, langa mine, in
stanga mea se afla Bogdan Buzoianu, care si el tine in brate un copil, nu mai
stiu cine era acel copil, si cred ca nu am stiut prea bine nici in seara aceea,
pare un baietel, e inaltut, insa s-ar putea sa fie de varsta Oanei, desi ca
inaltime o depaseste putin pe micuta Oana.
Liliana
purta o bluza din garofita rosie, tricotata, cu niste ( se vad trei ) flori
galbene mici, tricotate, aplicate pe bluza ( stiu pentru ca mama a avut si ea o
bluza la fel, rosie, si o alta, la fel ca model, dar alta culoare, si le-a
purtat mult timp la Bucuresti, dupa ce ne-am intors din Algeria ).
Corina
Opris avea o bluzita galben-pal, spre alb, cu maneci scurte si o fustita, poate
tricotata, nu stiu, de culoare roz, cu bretele, si ciorapi lungi albi (
“strampi” ) si niste sandale rosii.
Cezar
purta o bluza din lana, tricotata, cu maneci scurte, pana spre cot par, de
culoare verde, un verde ce tragea spre turcoaz, cu dungi orizontale de culoare
roz ( par roz in poza ) si poarta si bretele de culoare negru cu portocaliu,
Iustina sora lui, era in rochia ei lunga bleu-marine, din panza, cu maneci
trei-sferturi, cu flori, pe dedesubt insa purta o bluza gri, de altfel venise in
ghetute beige cu sireturi roz ( roz-rosii ) si purta ciorapi lungi sau
“strampi” portocalii.
Oana
se schimbase de rochia ei lunga portocalie din panza, cu motive albe pe partea
din fata, si isi pusese o bluza roz-roz-fuchsia, care avea si o floricica alba
in piept, si un model cu alb la manecile trei-sferturi, de fapt, cred ca doamna
Rap nu terminase sa ii schimbe tinuta, pentru ca in partea de jos pare in
strampi albi, dar poate avea o fustita alba.
Baiatul
pe care nu il cunosc, despre care nu stiu daca putea fi Horatiu fratele Corinei
Opris, purta o camasa cu maneca lunga, in carouri, in patratele mici, albe,
rosii si albastre.
In
ce ma priveste, mama ma imbracase intr-un pulovar cu maneca lunga, din lana
alba, tin minte ca, trebuie ca acela era, avea un fermoar la gat, intr-o parte,
si intr-un pantalon simplu, din jersey de culoare gri ( gri, ca roba de peste
ani, a grefierei de sedinta ).
Bogdan
“Compita” [ Compitzã ] era imbracat ca mine, in ce priveste culorile, in camasa
( insa ) alba, cu maneca lunga, calcata impecabil, si in pantalon de
culoare gri, insa Bogdan mai purta si un papion negru la gat, care i se
desfacuse cred, dintr-o panglica neagra frumoasa, destul de ingusta, ce pare
din catifea.
Langa
mine, pe pat, in randul celor asezati pe pat, in stanga mea, era Bogdan
Buzoianu care il tinea in brate pe baietelul, micul invitat, care nu stiu cine
este, si nici nu am stiut nici in seara aceea, era si mai timid si nu prea
vorbea, acest baietel e imbracat in salopeta de culoare bleu-marine, tricotata
se pare, din cat se distinge in poza, si pe pieptul salopetei, precum si pe
fiecare picior al pantalonului in partea de jos, de la genunchi in jos, se
aflau mai multe dungi orizontale, de culoare rosu si galben, pe fiecare picior
se afla sase dungi orizontale, iar pe piept se afla patru dungi orizontale
rosu-galben si rosu-galben.
Dungile,
toate, sunt pereche rosu-galben, fiecare pereche rosu-galben se afla la o mica
distanta de perechea urmatoare rosu-galben.
De
asemenea, acest invitat, baietelul, poarta o bluzita, camasuta alba cu maneci
scurte.
Ma
gandesc ca, cine stie, o fi fost fetita ?
Bogdan
Buzoianu venise imbracat, la fel ca si Bogdan Compita, ca “scos din cutie”,
purta o camasa cu maneca lunga, impecabil calcata, alba, cu
mansete destul de late, si cu gulerul, as zice, destul de lat, de vizibil,
pe deasupra purta o Vestã rosie din lânã, tricotatã, si avea Pantaloni roz-lilas-mov (usor luciosi ?) cu dungã.
Am scris cu culori, pentru ca
in poza, exact in aceste culori il vedem pe Bogdanel, cum vedeti mai sus, adica
in :
Bogdanel :
Vestã rosie din lânã, tricotatã
Cãmasã albã, cu mansete destul de late
Pantaloni roz-lilas-mov (usor luciosi ?) cu dungã
Unde am scris cu gri “camasa alba”, imaginati-va ca
vedeti alb, camasa alba.
Vesta
rosie, fara maneci, desigur.
Bogdanel
avea parul ondulat, bogat, mai bogat ca al meu, si cu o jumatate de nuanta, sau
nuanta mai inchis la culoare, mie, treptat, mi se inchisese parul la culoare.
Bogdan
avea un par ca o fetita, de fapt cam toti baietii aveau aerul unei fetite la
varsta aceea, in 1976, si ondulat, cu breton, Bogdan se intinsese putin, isi
intinsese capul intr-o parte, spre stanga, la fel ca mine, ca sa apara si el in
fotografie, si eu si el, si eu ma gandisem, nu vom aparea in poza.
Eu
apar, ma vad, mai putin ca el, fiindca eram asezata intre copii, insa Bogdan
era in margine, asa incat e vizibil in fotografie.
Mi
se pare ca seamana mult cu mama lui, de care era cred foarte atasat, de fapt
cred ca era atasat de amandoi parintii sai, este o parere a mea, pe care mi-am
facut-o eu.
In
spatele grupului nostru, pe pat, in spatele lui Bogdan, se vede salteaua, pe
care de buna seama, pe pat, se jucasera copiii, cuvertura e data la o parte si
pe cuvertura, nostim, chiar in spatele lui Bogdan, e o papusica a Oanei, rasturnata,
biata, rochita din lana tricotata de culoare verde ii dezveleste complet, ii e
data peste cap, papusa e cazuta un capul in saltea, in jos, si cu posteriorul (
funduletul ) complet in sus, si, biata, nu poarta nici chilotei (sau nu se vad
ca ar purta ), cu picioarele goale, fara ciorapi, papusa sta uitata acolo,
singura.
Salteaua
de pe pat pare de culoare roz foarte deschis, si pe pat cred ca era o cuvertura
rosie, adica sa nu fi fost un pulovar, sau vreun lucru.
In
camera de joaca a Oanei erau pe peretii goi, lipite litere din hartie colorata,
literele urcau, erau lipite in diagonala, de jos in sus :
AEF,
apoi in spatele capului Corinei Opris sunt niste litere si K( ? ) L, deasupra
mea ( literele urcau ) se aflã literele MN si mai sus de mine, literele TVX,
apoi si mai sus, literele V Z.
Aceste
litere lipite pe peretele camerei, sunt vizibile intr-o alta fotografie de
grup, in care eram numai fete, in randul lipit de peretele zugravit in
bleu-deschis, albastru foarte deschis, ca cerul senin de vara, eram, la mijloc
eu insami, Olivia-Maria, apoi in stanga mea, mai scunda era Iustina Zainea (
fiica profesorului de matematica Zainea, de la facultatea de Constructii ), in
dreapta mea era Corina Opris, inaltuta, mai scunda decat mine, insa mai inalta
decat Iustina Zainea, in fata mea, chiar in fata mea este Oana Rap in rochita
ei lunga portocalie, si in dreapta Oanei, chiar in fata Corinei Opris, este
invitatul necunoscut, baietelul in salopeta bleu-marine cu dungile rosu-galben.
Toate
fetele suntem “la perete”, cu spatele la perete, in picioare.
Pe
jos, incaperea are, ca toate apartamentele din Constantine, ciment, ii spuneam
ciment, acuma, ar putea sa fi fost o gresie fina, insa aspectul ii era, si asa
ii spuneam, de ciment.
marţi, 1 martie 2016 01.03.2016 16:36:42
olivia
