Bonsoir à tous! Buna seara tuturor ! dimanche-duminicã 4 nov. / noi. 2018
Cateva vesti asa, ca de duminica seara, dintr-o seara linistita de duminica...
Mai intai ca m-am uitat la Vecernie la ora 16h00 si putin, atunci am ajuns eu sa deschid, la Patriarhie, pe trinitas tv.
Apoi, am intrat pe FB sa vad daca e ceva nou...
Si Parohia Halaucesti postase, am gasit postata slujba sau liturghia ( ei au postat la 5h00 pm ) inregistrata de azi 4 noiembrie 2018, am ascultat-o si vazut-o, sunetul e bun, clar, si la sfarsit au anuntat ca pe 11 nov.2018 duminica viitoare vor face in cadrul Liturghiei de la ora 11h00 rugaciuni pentru sarbatorirea tuturor persoanelor din parohie care au implinit / implinesc varsta de 60 de ani, iar in cadrul Liturghiei de la ora 17h00 vor face o strangere de fonduri, oameni vor pleca acasa cu lumanarile ( nu stiu exact cum e organizata liturghia si actiunea aceasta, adica actiunea strangerii de fonduri de fapt, la asta ma refer ) si vor lasa in schimb ofranda lor, fiecare cum poate, fonduri pentru persoanele varstnice, pentru asistenta celor bolnavi din parohie la domiciliu.
Am sa caut, poate si reusesc su acest internet- bata-l vina de internet ! - sa intru iar pe pagina FB a parohiei sa va trimit un link spre slujba de azi, o puteti asculta si vedea, , din Evanghelia dupa Sf Marcu s-a citit despre PORUNCA IUBIRII, SAU CARE ESTE CEA MAI MARE PORUNCA. Sa nu dezvolt, desi mi-am notat si predica Parintelui, cate ceva din cele spuse de parintele, pentru ca poate veti asculta voi, merita sa ascultati, apropo de invitatia lui Dumnezeu la ASCULTARE.
" Sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu".
Spune in Predica parintele ca in vremea aceea, un evreu trebuia sa respecte 613 Porunci, impartite in 2 categorii : poruncile pozitive si poruncile negative.
De aceea un carturar, odata L-a intrebat pe Iisus : " Care este cea mai mare Porunca ? "
Am impresia, cred, ca in trecut parohia a avut si o pagina internet, dar daca au avut-o, se pare ca nu o mai au.
Pe youtube au cateva slujbe mari, inregistrate, dar nu ce caut eu.
Deci ramane sa vedeti slujbele pe pagina lor FB, le difuzeaza Live, Directi si le inregistreaza totodata.
Apoi, imi propusesem sa vad daca au - si au - pagina web, cei de la Biserica Sf. Arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail din Paris, Biserica ortodoxa romaneasca, pentru ca Julie - Iuliana Dupont postase intr-un grup de-al ei, o inregistrare Direct, si am gasit-o si pagina web si apoi am intrat pe pagina lor web si de acolo am deschis o inregistrare, este si inregistrata Liturghia de duminica aceasta 4 noiembrie 2018, am sa va dau link-ul, e toata Liturghia peste 3 ore, macar putin, macar 10, 20 de minute sa priviti, sa vedeti ce frumos este, in inima Cartierului Latin din Paris !!!!
Si ma gandeam, ce bine ca au asa o Biserica acolo romanii, si ma mai gandeam, sa fii acolo in Paris, stabilit in Franta, si duminica sa mergi la Liturghie ( sau in alte zile, au programul afiat pe site, al slujbelor din timpul saptamanii ), cred ca nu suporti, cred ca vrei asa mult sa fii in Romania, la Bucuresti, acasa, sa mergi la Bisericuta ta sau la ce Biserica vrei tu, sau la Patriarhie, cred ca mori de dorul de casa, de atmosfera noastra.
Acum avem multe Biserici si catolice la Bucuresti si in orase mari si mici chiar din Romania, ma refer acum la noi, toti romanii, si unde vrei, acolo mergi si esti acasa si e asa de bine !!!!
Mie mi-a placut Bucurestiul intotdeauna, e cam prafuit, sunt zone si strazi prin centru, tare prafuite, cand adie vantul se ridica praful, asta nu imi place, nu pot spune ca mi-ar fi placand, dar Bucurestiul cu tot ce are el frumos, e asa, e plin de farmec, e capitala noastra, e orasul nostru, e trecutul si Istoria noastra ! E atmosfera noastra.
Bizantini, orientali, catolici, ortodocsi, cu strazi frumoase, cu multe case frumoase, cu cladiri frumoase si pline de Istorie, cred ca sa fii pentru mult timp departe de casa e teribil...
Eu nu mi-am dorit niciodata.
Nici cand Roland a vorbit de casatorie, nu vedeam prea clar cum o sa raman eu continuu in Franta, desi Franta e frumoasa, desi mie Franta mi-a placut intotdeauna si e o tara frumoasa, nu vedeam prea limpede cum va fi aceasta, iar el, imi amintesc, spunea, nu stiu zau asa, ma intreb daca nu inventa sau isi facea planuri marete fara temei, spunea ca vom sta si la Bucuresti si in Franta, ca el vrea sa faca afaceri in Romania si vom sta 6 luni aici, 6 luni acolo, ma rog, n-a mai fost nimic din toate acestea, dar e adevarat si ca Roland era omul calatoriilor si mereu plecase din Franta, perioade destul de lungi, cu reveniri si iar plecari si tot asa.
Fraisans mi-a placut chiar mai mult ca Parisul, in sensul ca ai viata ta mai asezata, daca o poti totusi avea intr-o tara de peregrini prin excelenta, de oameni ai drumurilor si plimbarilor pana la exces uneori, ca te si ametesc.... Roland nu putea sta fara sa nu-si ia masina sa mearga in alt loc, localitate, sat, comuna, oras, etc.
Drumul in sine mie niciodata nu mi-a placut.
Imi amintesc din trecutul mai indepartat : in septembrie 1976 am plecat din Constantine, mama, tata si eu, Olivia spre Romania, cu Volkswagenul nostru gri, lunguiet, comod in interior, dar cu o baterie care te putea oricand lasa in drum, si am strabatut cateva tari, adica asa am venit inapoi pana la Bucuresti, acasa.
Si uneori ma plictiseam, mai ales in Italia, cand am ajuns in Italia, la granita, S-A PORNIT O PLOAIE MAI CEVA CA POTOPUL LUI NOE, CAT AM STRABATUT ITALIA A PLOUAT CA IN POTOPUL LUI NOE, NECONTENIT.
Ma intinsesem pe bancheta din spate si nu puteam neaparat dormi, dar sa tot vad ploaia aia siroind pe geam ma plictisea, si tata imi spunea de la volan : " OLIVIA, DORMI ? OLIVIA, NU TE MAI UITA IN TAVAN CA TRECEM PRIN ITALIA, PRIVESTE PE GEAM OLIVIA, CA NU STIM CAND MAI TRECEM PE AICI, UITA-TE SI TU, CE....CE FRUMOS E !"
Frumos, nimic de spus, dar apos peste poate, ca stropii de ploaie bateau in geam si nu vedeam frumusetea, si se lasase un frig, in primele zile ale lunii septembrie 1976 !
De multe ori, la Bucuresti, de-a lungul anilor, tata ii spunea mamei ,sau repeta in casa ca Olivia se uita in tavan cand calatoream prin Italia, in loc sa se uite si ea ca desteapta pe geam sa vada peisajul !!!!!
dar ce frig, de ud, ce rece a fost peisajul italian ! ca nu il uit nici azi !!!!
IN schimb, in Italia, mi-a placut mult la Florenta, in Palatul Medicilor, cand am ajuns la poarta, sa intram si mama tot spunea " Sa vizitam Palatul Medicilor ", eu ma tot uitam dupa vreun Palat si nu intelegeam unde se afla Palatul si de ce stam noi in fata unor CASUTE DESTUL DE SCUNDE CU ACOPERIS DE CASA, parca rosiatic, si erau mai multe astfel de case, parca unite, lipite unele cu altele, unele de altele, am intrat inauntru si mama tot spunea Palatul Medicilor, celor de Medicis, ce frumos este - eram inca la intrare, eu ma gandeam ca vizitam niste CASE si asteptam vreo alta intrare eventual INTR-UN PALAT.
In schimb, desi am ramas nedumerita pe toata perioada vizitei si la iesire am aflat ca acele case erau Palatul, mi-a placut interiorul, erau mobile dragute, cochete, unele prezentate ca fiind din aur, sau cel putin suflate cu aur, probabil chiar din aur, si unele mi-au placut asa de mult incat o data mi-a scapat un oftat si am spus : " De ce nu le avem noi ? De ce nu stam si noi asa ? "
Mama ii dadea de zor ca e Palat, vezi bine.
La iesire am intrebat-o de ce sunt aceste case lipite cu acoperis ?
MI-a explicat ca nu stie, dar asa era .... arhitectura vremii pentru Palat.
DIRECT Catedrala Paris, 4 noiembrie 2018
Da, insa cand coboara seara peste Catedrala Patriarhala, care de fapt nu e prea mare si mie imi place asa cum este, nu prea mare adica, Patriarhia noastra de pe Dealul Mitropoliei cum s-a numit mult timp, se vad luminitele aprinse in interior si in turlele Bisericii, si peste turle, se lasa seara si lumina scade si e atat de frumos !!!!
Esti acasa....
Sau Biserica noastra, are Crucile de pe turle aprinse toata noaptea, si dimineata in zori cand se lumineaza, se vad inca crucile aprinse cu toate luminile !!!
Si nu sunt singura care are astfel de sentimente....
IN vara 2017 o doamna mutata din Bucurestii Noi in Drumul Taberei la noi, acum din parohia noastra, ii murisera pe rand, tatal, sotul ( mama probabil inainte de tata ), si ramasese singura cuc.
Spunea ca noaptea cand e singura, se trezeste si se uita pe fereastra si vede aprinse luminile CRUCILOR DE LA BISERICA NOASTRA NASTEREA MAICII DOMNULUI si sta si se uita si se uita si isi spune ca nu e singura ca Dumnezeu este cu noi, cu ea......
Mie mi-a fost asa, m-am gandit ca nu a bine sa te " depaysesi" [ depeizezi ] adica sa te desprinzi din peisajul natal, pentru ca nu e bine, nu ai radacini in alta tara si trebuie ca la un moment dat vei simti asta pregnant....
Cata vreme tarile au granite, chiar daca avem acel spatiu Schengen, cata vreme sunt natiuni compacte - inca - si nationalisme si pe urma nu ai radacini in alta tara, istoria e plina de surprize, acum se pot inchide frontierele oricand, niciodata in Istorie nu stii ce se intampla....
Nu te poti baza pe politica vremurilor, fara suparare, nici pe bietii politicieni, ei adesea nu se gandesc pe termen lung, ci vad numai ziua in care planuiesc ceva sau voteaza o lege....
Sunt tare ingusti....
Si de aici au iesit mari necazuri ale oamenilor.
Nici cetatenia franceza nu am vrut-o niciodata, pentru ca nu vedeam ce sa fac cu ea.
Eu am judecat intotdeauna asa : trebuie sa ai radacini in tara in care se afli, un trecut, o istorie, o familie, altfel nu merge, nici nu merge pentru ca gasesti oameni rai sau ai naibii destui, care sa iti strice viata si destinul, si nu merge nici raportat la sine, la tine insati, pentru ca ( imi spuneam eu ) pentru ca iti va fi greu sa te rupi, timpul trece si nu vei avea radacini in Franta, si vei fi de acum de multi ani " disparuta " din peisajul romanesc, de acasa, si peste timp se asterne uitarea oamenilor....
Roland sau alti barbati francezi - ma rog, in general au tendinta asta - fara radacini parca nici ei insisi, desi ei au radacini in Franta lor natala, dar e nestatornicie in Franta, dovada ce au patit acum cu arabutii din lumea araba...
Intotdeauna m-a tras ata inapoi acasa, unde erau mama si tata, nu pentru ca in trecut nu vroiam sa ma casatoresc, dar mama si tata nici nu vroiau sa vina in vizita in Franta macar...
deci ma rupeam cu totul de ei.
Asa fiind mi-a convenit mai mult ( desi nu a iesit bine ce-a iesit, ma rog.... ) relatia cu Bruno Lavail care statea la Bucuresti si care, personal, Bruno nu adora Franta, dar in ce sens ?????
Nu murea sa traiasca in Franta pentru ca maica-sa l-a dat spre crestere bunicii sau unei matusi, trimitea cam 500 de FF pe luna pentru cresterea lui, bunicii, in Normandia, ea si sotul ei, tatal lui Bruno traiau la Paris, unde l-au tinut cu ei si pe Stephane, fratele cu vroe 9, 10 ani mai mic, al lui Bruno. Bruno a fost luat acasa, primit, acasa la ei la Paris, cand avea vreo 16 ani ? La 18 ani ai lui Bruno s-au despartit parintii lui. Bruno mi-a spus ca primul lucru pe care l-a facut cand a terminat liceul, si-a luat permisul de conducere.
A mai stat el o vreme prin Paris, dar n-a izbandit mare lucru, personal cred ca avea un cui impotriva faptului ca crescuse departe de parinti, chiar o trauma.
Despre mama lui nu vorbea, desi era in relatii , as zice, ok, cu mama lui.
Cand l-am cunoscut eu il intrebam daca nu vorbeste cu ea la telefon, daca n-o suna, sa o intrebe ce mai face, el imi raspundea ca nu, ca mama lui are viata ei si e bine....
Pe urma, odata mi-a spus ca vorbit cu ea.
Dar a durat mult timp pana acolo.
Nu vroia sa vorbeasca despre mama lui, iar tatal lui plecase si traia cu alta femeie de multi ani, si acea femeie era despartita de sotul ei.
Erau despartiti, nu mai stiu daca parintii lui Bruno au si divortat.
Multi francezi nu divorteaza, desi se despart as spune, inca din tinerete.
Acuma, asta e ce povestea Bruno despre familia lui, daca o fi povestit adevarul intocmai nu stiu, dar poate ca ceva adevarat era, sau poate ca totul era adevarat.
Ce nu credeam eu, era ca el spunea ca e mereu la Bucuresti, iar eu ma gandeam ca precis mai pleaca in Franta si revine la Bucuresti si mie nu imi spune.
Acuma insa, cand vad ca sunt copiii in Franta, luati silit si pusi in plasament sa ii creasca asistente familiale, si parintii sau mamele plang dupa copiii lor, imi spun ca si in povestea lui Bruno exista adevarul, caci el avea o trauma, nu stiu, sa fi fost poate altceva, dar o trauma legata de familie sigur avea. De copii nu vroia sa auda.
Niciodata nu va avea copii, caci la ce sunt buni copiii ?
A fost respins de parinti, si iata, consecinta.
Dupa ce azi, am semnat Petitia pentru Iuliana Dupont, mi-a aparut pe pagina respectiva un anunt ca poate vreau sa fiu contactata de o asociatie care ajuta copiii saraci din Franta, si ca, in Franta sunt nu stiu cate milioane de copii saraci si in Franta, DACA TE NASTI SARAC, RAMAI SARAC TOATA VIATA.
CEEA CE SCANDALIZEAZA !!!!
Cum, o tara cu asa pretentii ca Franta ? Daca nu se pot ridica cei saraci, inseamna ca cetatenii sunt oameni rai si ii impiedica sa iasa din saracie.
Dar cum e cand esti instarit si te aduc la sapa de lemn, te saracesc niste oameni rai si imbecili si meschini ?
Cat despre Franta eu am avut o reala admiratie pentru ea, si o iubeam si tot ce era francez pentru mine era vazut foarte bine.
Dar Franta nu a raspuns cu aceeasi moneda, oamenii intalniti de mine in relatii sociale ma refer, ca nu a fost numai Roland logodnicul sau Bruno prietenul intalnit, in sens larg acum, oamenii nu au raspuns cu aceeasi moneda, s-au aratat chiar prosti si au socotit ca daca le admiri civilizatia franceza, ei trebuie sa te considere rau, sa te considere prost, si sa te considere ca esti un prost, bun de trecut cu tancul peste el ! Bun de batjocorit si calcat in picioare.
Chiar si Roland a facut asta.
Franta nu mai e bine educata, scoate numai raul din ea, sunt oameni care sub POSEDATI DE DIAVOL SI CRITICA NON STOP, EI GASESC NUMAI DE CRITICAT, ASTA E VIATA SI VISUL LOR.
Sunt deja degenerati, au pe dracul in ei, la propriu ! Nu mai gandesc !!!!!
Educatia pe care am primit-o eu la Maici in Constantine, Maici franceze, asa ceva nu am gasit, nu am regasit printre francezii din Franta !!!!!
Anii 72 si urmatorii din Algeria inca- inca- Algeria Franceza, pe ultima suta de metri franceza, se dusesera de mult si nu i-am regasit la nivelul PURTARII OAMENILOR, CARACTERELOR, BUNAVOINTEI, NICI IN 1991 SI NICI IN 1999 si cu atat mai putin la Bucuresti cand, abia la Bucuresti am avut ocazia sa lucrez cu francezii.
De fiecare data prin Bruno Lavail.
Azi nici la acel trecut nu m-as mai intoarce.
Totusi, dupa Roland, Bruno mi s-a parut ideal, statea la Bucuresti, era francez, aveam Institutul Francez aici, mai mergeam la vreun film impreuna seara, in unele duminici sau seri, locuia in str. Dogarilor nr. 9 in casuta, in vila lui Stefanescu, un om al perioadei trecute, interbelice as spune, cochet, desi sobru si modest, cochet insa...
Ma intorceam la mine acasa imediat si totul era ok, confortabil.
daca Bruno nu s-a purtat corect, asta este, imi pare sincer rau pentru el, eu in perioada in care eram impreuna ma rugam pentru el chiar la Biserica.
Nu poti trage de om cu sila, sa il faci bun si corect, daca nu are in fibra lui asta, si daca se tine de Diavol si la Dumnezeu nu vrea sa vina.
Bruno imi spusese ca la Biserica franceza din Bucuresti el nu mergea, odata insa stiu ca a fost invitat si s-a dus, la un botez mi se pare, al unor francezi, ca el nu mergea decat invitat la francezi, cu romanii pastra distanta.
S-ar putea sa fie si politica lor, si asa sa fie sfatuiti de cei din Ambasada lor la Bucuresti, pe de alta parte, e trist dar adevarat, si la noi oamenii erau multi salbatici si rai....
Din aceste contacte sociale nimeni nu trebuie sa iasa ranit sau prejudiciat, contacte bilaterale !!!!
Dar nu se intampla asa.
Vinile ar fi, din pacate, si de o parte si de alta.
Asta inseamna nationalismul.
Dar uite, eu, sa stiu ca de pilda, ma aflu in Franta, si ca sunt francezii - mai mult sau mai putin capabili de iubire - si ca nu te iubeste ( a fi iubit CRESTINESTE VORBIND !!!!! ) pentru ca tu nu esti de origine franceza, sa auzi ca ei se simt bine numai daca vorbesc, socializeaza, se imprietenesc, se " iubesc" [ din pacate fizic mai mult, ca afectiunea... unde o fi ????? ] numai francez cu francez, ca asa e politica lor, ca asa e inima lor, ca asa e mai bine, ca asa se simt ei bine, e mai comod asa, si pentru ca in fond sunt nationalisti.
Chiar sa nu poti vorbi si iubi o persoana pentru ca nu e un francez ca tine, sau o frantuzoaica ca tine, asta spune multe despre SUFLETUL OMULUI.
Din perspectiva aceasta, IMI SPUN CA RAIUL LA DUMNEZEU E MAI MULT GOL GOLUT, CA NIMENI SAU PREA PUTINI IL MERITA.
Eu nu aveam chef sa aud jignirile francezilor, tu nu esti frantuzoaica, tu esti romanca, in tara ta e saracie sau e putin dezvoltata, sau a fost comunista, si asa mai departe....
Jigniri peste jigniri.
Cand e vorba de ceva, ei discuta numai intre ei, sunt deschisi intre ei, daca planuiesc ceva, planuiesc intre ei, SI TU ESTI DAT LA O PARTE.
Nu, merci, mie chiar nu imi trebuie asa ceva !!
Aveti aici link-ul spre slujba de azi la Parohia Halaucesti, o ora si un minut.
olivia
