Objet :
|
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 28 mai 2019
|
De :
|
Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
|
À :
|
|
Date :
|
Mardi
28 mai 2019 14h14
|
Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 28 mai 2019 (despre 26 mai 2019, Europarlamentare)
Am aruncat o privire pe ziarul
Libertatea din 28 mai 2019, paginile 6-17 explica, infatiseaza, povestesc
cum s-a petrecut ziua de 26 mai 2019 in tari straine din toata lumea in care
traiesc români, cetateni romani care au stat la cozi sa voteze....
In Estonia se voteaza ONLINE, se
poate, si multi prefera votul acesta electronic, online....
In Finlanda au fost 5 grade Celsius,
ploua si batea vantul si oamenii au stat la cozi cateva ore, pentru a vota....
In Germania au batut recordul, au
stat 10 ore la cozi, iar un roman din Uganda s-a deplasat 690 Km cu autobuzul,
15 ore de autobuz, in Kenya, la Nairobi, pentru ca doar acolo putea vota, acolo
aflandu-se Ambasada Romaniei.
Nemtii ii intrebau pe romani, la fel
cum se intrebau romanii unii pe altii inainte de 22 dec. 1989 cand nu erau pe
piata alimente cam de niciun fel si tot omul nimerea intr-o "
multime" in fapt un rand, o coada, unde vazand, pricepand ca se da ceva,
se aseza, se oprea locului automat, sperand sa prinda si el....
Nemtii ii intrebau nedumeriti pe
romanii de la coada la Freiburg : " De ce stai aici la coada ? "
Auzind insa, ii felicitau, incurajau
si aplaudau.
Asa fiind dupa 10 ore ( as fi
lesinat cred, nu mai am sanatatea tineretii, cu bolile mele actuale ! ) bietii
romani, iesind de la vot, plangeau de fericire ca au votat !
O victorie asupra conditiei umane,
in sine, sa vezi daca nu lesini, daca nu pici pe jos 10 ore la un rand !
In Spania, zici ca s-a mutat
Romania, in Almeria, o provincie spaniola in care este consulat, o populatie
romaneasca mare precum a Lugojului ( oras din Romania ), 42.000 de cetateni
romani traind in Spania, inregistrati fiind acolo numai vreo 25.000 si ceva...
oamenii au dat, bietii, buluc, dar politia spaniola i-a impins, i-a scos afara
si a pazit apoi Consulatul....
E multa Romanie peste granite la ora
actuala !!!!!
Tallin, Estonia : votul cel mai
elegant, online, astfel ca in persona, in persoana putini s-au prezentat in
sectia mare, aproape pustie, la vot, o sectie in Mall-ul numit "
Solaris", acolo a fost organizata....
Si finlandezii voteaza prin corespondenta.
Estonienii, finlandezii s-au dus in
numar ( sau au votat online ) mai mare la vot, decat in alti ani.
Parintii cu copii bolnavi din
Romania, nu au primit urna mobila, ei neputand parasi patul copilului din
spital....
In concluzie, sute de romani din
diferite orase si zone geografice au ramas fara putinta de a vota, desi s-au
prezentat la sectia de votare.
Insa, mi-a venit sa plang, si acum
cand va scriu, ieri pe Facebook, 2 fotografii ale Iuliei Motoc, la coada la
Strasbourg, in fata Consulatului, cam 2, 3 ore de coada, de rand, era o zi cu
soare, si mi-am spus, macar e soare si cald si frumos afara....
Acum insa in Libertatea de azi, un
articol mic la pagina 12, deschid pagina, exclam : " A ! Uite-l pe Mihnea,
sotul Iuliei Motoc, dl Mihnea Motoc, diplomatul !"
Imaginati-va ca desi a lucrat 7 ani
in Consulatul de la Strasbourg *** [ *** a fost ambasadorul Romaniei la Londra, a lucrat in Ambasada si a votat pe 26 mai 2019 la LONDRA ! ], al Romaniei, intrucat e diplomat, acum cu alte
insarcinari, a reusit sa ajunga la ora 21h00 la Consulat pentru a vota, sau
poate mai devreme a ajuns la Consulat, dar la orele 21h00 se afla la o distanta
de 10 metri de Consulat si NU A PUTUT VOTA !!!!
Mi-a venit sa plang ! Ar fi trebuit
sa ii permita sa treaca, sa fie lasat sa voteze, nu pentru ca nu ar exista o
egalitate de tratament, dar pentru ca e un diplomat roman, lucreaza pentru
Romania in strainatate si mai ales a lucrat in acel Consulat* [* in acea Reprezentanta diplomatica ] timp de 7 ani de
zile, si acum statea la portile sale si isi astepta randul, care n-a mai venit.
Desi - stiu bine, nu intelegeti va
rog, gresit, cunosc ca e o diferenta, insa totusi este si o oarecare asemanare
... - am fost [ numai ] un grefier de sedinta, insa vreo 6 ani am lucrat in
Judecatorii in Romania.
Peste cativa ani dupa demisia mea
din 1999, in 2007 in vara ma intorceam in Palatul de Justitie ( in 2007 acolo
era si e si azi, sediul doar al Curtii de Apel Bucuresti si al judecatoriei
sector 5 Bucuresti ( mi se pare ca doar sectorul 5 a ramas in Palat ) )
studenta la Drept anul II, in practica de specialitate, obligatorie, aveam si
examen de an, de practica, la facultate, dupa perioada practicii.
Si nu imi permiteau sa intru, cu
greu am razbit, vrand sa vizitez locurile in care am lucrat - coridoarele, nu
si birourile, totul se schimbase, nu mai treceai liber ca in anii '93 si
urmatoarii - am ramas pe dinafara de un post al Politiei / Jandarmilor care
pazeau instanta ( Curtea ) si am ramas cu geanta in Arhiva Penala a Sectiei a
II Penale a Curtii de Apel, unde eram "localizata " cu practica, desi
ar fi trebuit sa pot vizita si birourile grefierilor cel putin si macar unul al
judecatorilor, doar eram o studenta la Drept, in practica, ma rog, normal e sa
vizitezi o instanta in totalitate !....
Am ramas cu geanta in Arhiva, pe
dinafara, norocul meu ca vazand paza la 2 metri ( ca pe vremea lui Ceausescu
cand trecea el pe Calea Victoriei si postau Securisti din metru in metru ) sau
mai putin, unul de altul, jandarmii, mi-am luat din Arhiva legitimatia de
student, carnetul de student, nu stiu daca si cartea de identitate, posibil, nu
mai retin, dar de legitimatia mea de STUDENT, JANDARMII RADEAU COPIOS, CA DE O
BUNA gluma, erau asa, concilianti in felul lor, hai treaca, o legitimatie de
student, si se aratau ca si cum nici nu credeau in existenta ei !
Fara un leu, fara cheile casei,
cartela de metrou, tichetele de RATB, pe dinafara, fara geanta, fara nimic, ma
intrebam cum sa ajung acasa in Drumul Taberei, pe jos ?????
Sunt situatii in care te intrebi,
rapid, acum ce sa fac ?
Norocul meu atunci - DAR NU VA POT
SPUNE CE AM SIMTIT IN SUFLETUL MEU ! - ca mi-a dat ideea, vazand pe masuta mica
a jandarmului solid ( mai mare ca masuta ), un telefon si listele cu Personalul
instantelor ( aceleasi erau si in Arhiva Penala si le rasfoisem ), sa rog
jandarmul sa sune la dna jud. Ursulescu Elena, prin ea ajunsesem la practica,
desi in fond, nu ar fi trebuit sa fie cumva, obligatoriu ca ajungi prin cineva
pe care sa il fi cunoscut, ea plecase, nu raspundea in birou, am rugat atunci
sa SUNE LA BIROUL PERSONAL / RESURSE UMANE, la Cadre cum se numeau inainte de
1989, la DNA MIOARA VALCAN.
Norocul meu ca ea inca lucra acolo (
peste un an, doi, s-a pensionat ! ), ea ma angajase in 1993 prima oara, in
Justitie, in Judecatorie, si ma stia, am sunat, ea era acolo, era asa, cam in
jurul pranzului, orele 13h - 14h ?, si ea, care nu mai auzise din 1999 de mine,
auzind ca o caut de la biroul de jos al jandarmilor ( masuta = biroul ), a
spus, simplu, auzind numele :
SA URCE ACUM !
M-au lasat astfel sa urc si m-a
primit ca in prima zi !
Atunci in 1993 in vara in prima zi,
imi facuse, mi-a facut o primire frumoasa, in sensul de calda, in sensul de a
arata cuiva bunavointa, intelegere, simpatie.
M-a intrebat chiar auzind in 2007 ca
sunt anul II la Drept la USH, daca ma poate angaja cu doar 3 ani de Drept, ca
se zvonea ca facem doar 3 ani " acum " facultatea de Drept
"studii de licenta de lunga durata" [ 3 ani - " lunga
durata" ].
Va dati seama, imediat m-a intrebat
: " MA INTERESEAZA OLIVIA DACA TE POT ANGAJA CU 3 ANI FACULTATEA DE DREPT,
DUPA CE TERMINI ?"
Nici nu i-am mentionat deloc, dar
deloc, nici nu visam, nu gandeam sa ii spun, sa o rog, sa ma angajeze din nou
!!!!
I-am raspuns insa ca, da, pesemne ca
da, din moment ce acum asa se invata, numai 3 ani, cf. procesului de la
Bologna.
Peste 1, 2 ani, poate nici 2 ani,
Valcan Mioara s-a pensionat !
Mioara Valcan nu era - cum sunt
multi azi, cum am vazut ca sunt sau s-au " transformat " oamenii - ea
nu se facea ca nu te mai stie, ca a uitat cine esti, ca nu te cunoaste, ca n-o
mai intereseaza, ca ai plecat, ca nu mai e cazul sa iti dea/ sau sa iti
raspunda la buna ziua, la un apel, etc.
Mioara Valcan in vara 1993 era sefa
Personalului din Tribunalul Municipiului Bucuresti, ea de mai multi ani lucra
la " Cadre".
Inainte de 1989 se spunea "
Cadre ", dupa 2000 mai ales, serviciul Personal s-a numit serviciul de
Resurse Umane ( HR ).
Cel putin, daca e un bine in "
rau", raul de dinainte de 1989, CEL PUTIN CADRELE nu glumeau cu
identitatea persoanei, nu se faceau uituce, nu sufereau de amnezie, nu erau
lovite de instincte urate ( chiar daca, cine stie, poate, asa, personal, ca
oameni, aveau desigur gandurile lor, si instinctele lor chiar ).
Dar ce am simtit eu in ziua aceea
din iulie 2007 ? La fiecare metru, jandarmul. Spre judecatoria sector 5,
nu stiu daca mai era acolo, dar in acea aripa a Palatului se aflase, jandarmul
s-a pus in calea mea, ca nu si nu si nu si nu, nu pot sa trec, el nu imi da
voie sa trec.
Stiti ca exista la noi obiceiuri
foarte vulgare, din lipsa de orice educatie - la unii - daca i-as parafraza,
desi mi-e greu sa rostesc intocmai cuvintele ( chiar fosta noastra vecina le
folosea, si mai urate inca... ), as spune ca, la propriu, JANDARMII, pardon ! -
FACEAU CEVA PE LEGITIMATIA MEA DE STUDENT LA DREPT !!!! Da, da, e adevarat
!!!!!
Unii vulgari, in expresie spun ca se
" p.... sau...[ p...shau ]", fosta mea vecina care lucra la cabinetul
directorului aeroportului Otopeni, folosea expresia mai vulgar inca, am auzit-o
cand vorbea la telefon langa mine : " se c .... cã pe ....", sau
simplu " se c....cã "...
Ei bine, asta faceau si ei cu
legitimatia si carnetul meu de student la UNIVERSITATEA SPIRU HARET
BUCURESTI.
Revenind la dl Mihnea Motoc, nu cred
ca era un privilegiu, o ne-egalitate intre cetateni daca ar fi putut trece si
vota, in Consulatul* [ *Reprezentanta diplomatica ], unde, de ce nu se tine cont de munca omului pe pamantul
asta - unde lucrase timp de 7 ani de zile !!!!!!
In ce ma priveste, sigur, multi pot
spun ca stau acasa, dar culmea ca imi e greu sa ajung undeva, trebuie sa ma
pregatesc din timp, pentru ca acasa, 2 camere, o baie, o bucatarie, 4 persoane,
nu am timp sa intru la baie, sa ma imbrac, sa ma misc prin casa ca si cum as fi
singura....
Vrei sa pleci , sa te pregatesti,
unul sau altul vor la baie, mama sa spele rufe, Silvu ca pleaca la job sau unde
mai pleaca.... nu ai cum....
Intre plecarile astea, cand ai un
program cat de cat, sa pleci undeva, eu una trebuie sa am grija de casa, de
hainele mele, de tot ce ma priveste....
Si asa, nu prea mai pot sa calc cu
fierul rufele, m-am dus cu ia necalcata cu fierul, noroc ca e panza topita !
Silviu a plecat azi la 6h50
dis-de-dimineata de acasa, nu stiu unde, mama ii spunea in hol , ea stie bine
unde e el dus : "daca nu e pentru olivia...." " nu-i
nimic", si parca dadea sa planga...
Nu stiu unde s-a dus Silviu, poate
fi, teoretic, oriunde....
S-o fi dus la un azil sa-mi caute un
loc.
Ieri noapte aveam dureri de
reumatism, dupa spalatul parului pe cap, si dusul mai prelungit, si mi-am dat
cu crema Tuiazin sa pot dormi totusi, si el pune sare pe ranile mele, e genul
care pune o tona de sare pe rana care te doare, " Du-te, dar nu vrei Olivia,
sa iti faci asigurare de sanatate, cand o sa te doara ceva sa nu vii la mine,
EU NICI NU VREAU SA VORBESC CU TINE, STAU CU O NEBUNA IN CASA CARE NU VREA SA
FACA TRATAMENT ".... ii spun " Pai chiar in clipa asta ma si doare
!"
Si ma durea inima, sufletul de cum
imi vorbeste.
I-am spus azi mamei ca o sa am
probleme cu el, cand voi ramane fara parinti, s-a mirat, cum ? imi face mie
Silviu probleme vreodata ?
Si mama, adauga ca poate cand raman
fara parinti [ ceea ce nu vreau ], voi gasi si eu pe cineva....
E aceeasi problema, uneori, desi mai
rar, imi spuneau ca poate ma marit, mama spunea, tata niciodata, niciodata !
Dupa ce cunosteam pe cineva, la un interval de timp, ai mei incepeau sa spuna
ca sunt neserioasa, adica " cu....a", superficiala, oamenii mai simpli,
mai lipsiti de educatie, asta intelegeau ca fiica lor e o c.... va....
Dupa inca un timp mama incepea ca nu
o ajut in casa, ca nu fac nimic, ca " umblu cu barbati", chiar daca,
de pilda, eram numai cu Bruno, un prieten,un francez la Bucuresti.
Si mai ales pe la spate incepeau sa
ma loveasca.
Sau : ma indemnau sa ma duc sa iau
aer, la plimbare, ca nu stiu sa imi traiesc viata, nu ies si eu, nu ma plimb,
cand ieseam, incepeau la fel, ca sunt o fiica neserioasa, ca nu ii ajut pe
ei....
Am sa incerc sa va trimit, pentru ca
e o ocazie intr-un fel, sa vedeti frumusetea parcului nostru - nici nu l-am
vizitat tot de cand s-a redeschis, treptat, tot, dupa reamenajarile suferite -
Moghioros - Drumul Taberei.
Din plimbarea din 26 mai, seara, cu
tata, el mergea mai mult inaintea mea, Slava Domnului ! pe el nu il dor
picioarele....
Pe mine ma dor, si atunci chiar merg
mai incet, abia merg, mi-e ciuda, ma uitam la tineri cum se joaca, cum se misca
liber, sanatosi, as fi vrut si eu, imi venea asa sa pot si eu ca si ei sa ma
misc libera, fara durere....
Asa ma miscam si eu candva....
Ma durea si soldul stang....
Tata zice ca l-a salutat dl Iacob,
tatal Lilianei, eu nu l-am vazut, tata : "Ei ! Pai s-a schimbat , nu il
mai recunosti !", pesemne din pricina varstei....
Obosisem eu, zic : " Hai sa
stam jos pe banca putin, ca ma dor picioarele ", tata a inceput sa rada,
dar m-am bucurat, pentru ca vreau sa prinda curaj, putere, el e tanar pntru
varsta lui ma refer, daca nu avea acel AVC la activ suferit..... si ii adaug eu
: " Da, tata, pai am imbatranit si eu, sunt babuta, nu vezi ? Esti mai
tanar ca mine !"
Tata : " pe mine nu ma dor
picioarele !"
Stiti, ? Stiti ca eu ma bucur
auzindu-l ca spune asta, vazand ca are putere....
Eu sunt mai suferinda ca ai mei, mai
lipsita de putere, si ma bucur insa cu toata inima ca ei sunt puternici
parintii mei si ma si rog sa le dea putere si sanatate....
Tata sta pe medicamentele lui
insa.... la ore fixe, neaparat !
Si mi-e frica din cauza asta.
Ieri am baut un ceai verde cu lamaie
si 2 bucati zahar brun, ceaiul chinezesc frunze, ar fi bun pentru artere,
pentru inima ( dar nu in exces !!!!! )
Stiam ca ceaiul verde e bun pentru
grasimi, greutatea corpului, si implicit, zic eu si pentru artere, vasele de
sange, dar cu prudenta, nu cu exagerare.
Am baut o cana cu ceai verde dupa
masa de pranz, pe care eu insa o iau adesea dupa orele pranzului...
Ceai verde adus din Anglia , de
vecinii de la ap.9, lui Silviu, ca lui Silviu " ii place " sa imparta
cu sora lui, am luat un pliculet si eu....
IN trecut insa imi cumparam ceai,
cumparam, nu pentru mine neaparat, pentru noi toti din casa... eu intotdeauna
am cumparat pentru noi toti din casa...
La Bucatarie spal cu apa rece,
vasele, si ce mai e pe acolo cand speli, chiuveta, etc....
Ma dor mainile, ma dor degetele....
Verigheta bunicii pe care in anii
'90 mi-a daruit-o mie anume, mi-a pus-o chiar in deget, bunicul meu Paraschiv
Mardale, imi era mare, desi bunica era o femeie delicata, cu degete finute,
fine, si imi era totusi mare, acum imi vine bine !!!! Am degetele umflate....
olivia
Pièces jointes
- 26 mai 2019 (5) tata parc
Europarlamentare Scoala 169 Sector 6.pdf (20,81
Mo)
