Bonjour à tous! (4) Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie
2019-12-03
-
Atasat :
albumul foto cu str.Lucretiu Patrascanu, Aleea Barajul Iezeru si alte strazi
vecine –
-
ultimul album !
Bonjour à tous! (3)
Buna ziua tuturor! 3
décembre/decembrie 2019-12-03
-
Atasat :
albumul foto cu str.Lucretiu Patrascanu, Aleea Barajul Iezeru si alte strazi
vecine –
Bonjour à tous! (2
) Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie 2019-12-03
-
Atasat :
albumul foto cu str.Lucretiu Patrascanu, Aleea Barajul Iezeru si alte strazi
vecine –
-
plecand,
in metrou, spre Costin Georgian ...
Bonjour à tous!
Buna ziua tuturor! 3 décembre/decembrie 2019-12-03
Am ajuns ieri pe 2 decembrie 2019 – si era luni... – la
Directia Impozite si Taxe Locale sector 3, din str.Lucretiu Patrascanu 3-5....
Intr-adevar am reusit fara probleme sa ridic banii pentru
cele 2 zile de 23 si 24 noiembrie 2019, insa tata care m-a insotit era deja
foarte obosit...
Ma gandeam ca numai la scoala si pentru a cauta scoala
196 a facut 2 drumuri, apoi al 3-lea l-a facut sambata pe 23/11/2019 ca sa ma
insoteasca si sa-mi arate si mie concret unde anume e scoala si a facut bine, a
fost o seara ploioasa, friguroasa si era bezna afara la ora aceea...
Apoi s-a simtit el asa, plin de energie si cand m-a sunat
Laura si mi-a spus “ Vezi ca banii se dau marti, miercuri”, tata iar s-a dus sa
caute Directia Impozite-Consiliul Local Sector 3, si n-a gasit-o dar s-a “
plimbat “ pe niste strazi prin zona, a gasit cred Administratia Financiara sau
poate un sediu ANAF Directia Financiara a jud.Ilfov care se aflã pe
str.Lucretiu Patrascanu, chiar pe strada aceasta, dar cu mult totusi inainte de
Directia Impozite care ne trebuia noua...
Apoi luni dimineata, ieri, tata s-a dus dimineata si mi-a
incarcat cartela STB/RATB cu calatorii pentru autobuz, si pe urma m-a asteptat
pe mine sa fiu gata, a obosit...
A fost cu adevarat obosit....incat am ma si sperii, de
fapt urca si coboara incet scarile la metrou, cu atentie si se tine de bara, de
balustrada..
E greu pentru el si a facut deci mai multe drumuri in
sectorul 3, venind din Drumul Taberei sector 6, inca voia sa plece sa caute
Lucretiu Patrascanu 3-4 a doua oara, dupa ce prima data nu a gasit exact
adresa, dar am insistat sa nu mearga.
E totusi departe de noi, de exemplu vineri 29/11/2019 tata
a plecat pe la 10h00 si s-a intors la 13h41 incat ma si speriasem, si a venit,
l-am vazut de la bucatarie de la fereastra, venea totusi bine, mergea bine,
cand a sosit in casa a spus ca de ce mi-am facut probleme, ca el cand era mic
juca mingea si mergea pe jos si ma rog, ca toti copiii din vremea lor, cum
povestea si Mircea Eliade in Memoriile sale, ei copiii din vremea aceea se
plimbau mult pe jos, se duceau prin oras, mergeau mult pana la locul de joaca,
sau unde se dadeau pe derdelus..
Tata n-a prins niste vremuri prea diferite de cele ale
copilului Mircea Eliade – in copilaria lui...
Dar un AVC se cunoaste si privindu-l pe tata ma
inspaimant, cu adevarat nu mai ai o parte din neuroni, si ceilalti, si celelate
suprafete din creier preiau functiunile celor disparute din cauza accidentului
vascular cerebral, functiile celor distruse...
Tata spune ca e un proces zilnic de REINVATARE, adica el
trebuie sa se miste, sa mearga, sa se plimba zilnic- dar nu prea mult – pentru
ca e ca un fel de act pe care il inveti iar si iar sau trebuie sa il exersezi
ca sa nu-l uiti, ma refer la miscare, la plimbare, ma refer chiar la mers sau
la vorbit....
Si mereu spune ca trebuie sa se concentreze, el saracul
are mintea numai asupra unui aspect, mai ales cand pleaca din casa....
In metrou, ieri imi tot spunea imperativ sa las telefonul
si sa fiu atenta la ce statie suntem...
Nu trebuia ieri sa-l las sa vina cu mine, dar nici nu
accepta sa nu ma insoteasca..
Era prea obosit, putin speriat, s-a mai linistit cand a
vazut ca pe drumul de intoarcere preiau eu, intr-un fel, ca sa zic asa
‘comanda”, obosise rau... daca ar fi fost singur, nu stiu, obosea mai rau, se
ratacea, pentru ca el se orienteaza, dar EL NU SE MAI POATE CONCENTRA.
Noi nu ne dam seama cand suntem sanatosi, ca pentru noi,
de pilda un mers, un drum in oras, pe care le facem natural, in fond implica un
act de concentrare, noi facem automat toate acestea....,dar cand ai ramas fara
o buna parte din neuroni, abia atunci realizezi importata neuronilor din creier
!!!!!!!!!
Si cand ma gandesc cum se nenorocesc oamenii adesea
reciproc in viata asta si poate mai ales la noi, cum se lucra, cum se muncea,
eu am prins in special anii ’90, dar si la inceputul anilor 2000 cam tot asa
era, cat stres, cata rautate pe fata, cata nemernicie.....
Vedeti, vorbeam pe Fb cu Nicoleta Donea, si v-am spus ca
lucreaza la Institutul National de Expertize Medicale si pentru Recuperarea
Capacitatii de Munca, cand am auzit, eu i-am scris pe FB ca jumatate din tara e
pensionata de boala, si ea a raspuns cu un emoticon care radea...
Nu rade de fapt, dar a vrut sa spuna ca e adevarat !!!!
Totusi, daca munca e o necesitate, sa fii imbolnavit si
chiar omorat la munca – asta nu e niciun fel de normalitate si spun eu, nici
necesitate !
Adica daca omul munceste, exista conceptia ca trebuie
nenorocit, imbolnavit, omorat de-a binelea !
Si pentru cruzimile astea chiar nimeni nu raspunde in
Romania !!!!
De pilda va spuneam ca eu am ramas cam 2 ani la
judecatoria sector 2 bucuresti, in fiecare zi, dar nu era zi sa am o zi de
liniste, in fiecare zi grefiera-sefa imi reprosa dosarele neterminate...
Si aici e o intrebare mare pentru mine : colegele mele,
acuma cred ca trebuie spus, nu cred ca trebuie considerat ca o spun ca o
rautate, nu sunt rea, pentru ca si ele munceau mult, si era acelasi gen de
munca, dar sunt nedumerita si chiar imi spun ca o fi existand o explicatie,
oare o fi existand ?
Intr-un dosar pe rolul unei instante, nu poti in
Incheierea de Sedinta sa nu scrii cat s-a vorbit si s-a dispus sau nu poti sa
scrii ce nu s-a admis/dispus de instanta, ce au spus/cerut/ obiectat partile
sau avocatii lor, ce a hotarat instanta, etc.
Or, eu am vazut incheierile colegelor mele, cel mai
adesea, si mai ales intr-un caz la o colega, dar nu vreau s-o numesc, incheierea
nu continea mai nimic !!!!
Or, daca nu scrii totul, nu se poate, partile cer probe,
sa zicem cer proba cu 3 martori ( de regula exista proba cu 2 martori dar se
admiteau si 3 mai rar ), si instanta nu admite de pilda, sau dimpotriva admite
chiar 3 martori...
Daca nu scrii, in primul rand chiar si judecatorii cum
pot judeca, solutiona dosarul, pe urma vin partile si avocatii si reclama ca ei
au cerut, ei au spus, ei au vorbit, ei au ridicat exceptii si grefierul nu a
consemnat in incheierea de sedinta.
Deci va spun ca am vazut incheierile colegelor mele, si
repet chiar nu vreau sa ma gandesc la rautate, nu e un aspect avut in vedere de
mine, ci sunt nelamurita cum puteau ele lucra asa an de an si fara nicio
reclamatie, rar, foarte rar, vreun avocat reclama daca s-a consemnat/sau nu/
sau s-a consemnat gresit ( poate ) ceva in incheierea de sedinta...
NU imi pot explica.... poate nu era intotdeauna prea mult
de scris, dar tot era, tot trebuia sa scrii in fiecare dosar in incheiere, ce
s-a intamplat la un termen de judecata sau altul.
Dar ele au lucrat asa, mai ales la sectorul 2 am vazut
asta...
La sectorul 1 desi nu prea am vazut, poate odata sa fi
aruncat o privire, stiu insa ca Arabela Geamanu care era si studenta la Drept,
se uita si era atenta si scria in incheierile de sedinta.
Asa au invatat – in parte – si ea si colegul Catalin
Mindroc, Catalin a devenit avocat si destul de repede...
Dar Catalin spunea ca “ trebuie sa “rulezi” cunostintele
ca sa le fixezi si sa nu le uiti”....
Si chiar ca sa le intelegi mai bine...
La Judecatoria sector 1 Bucuresti au fost deci grefierii
de sedinta Mindroc Catalin, Geamanu Arabela ( care, cine mi-a spus ? – ar fi
devenit consilier juridic, dar la ce institutie nu stiu ) care lucrau
incheierile de sedinta si sigur, invatau la sau pentru facultate ( nu stiu in
ce masura ajungeau ei la cursuri ), caci erau studenti la Drept si voiau sa nu
ramana grefieri, ci sa le foloseasca facultatea dupa ce aveau s-o absolve.
Ei au reusit, dar numai asa, “ stateau” pe dosare,
Arabela parca le “clocea”, Catalin era mult mai rapid – olteanul de Catalin, e
oltean de fel ! – dar se uitau, incercau sa isi explice, isi explicau lor
insisi cum/ de ce/ ce masuri a luat/ dispus instanta...
Numai asa, prin repetitie, repetitie, si facut numai
dosare, numai Drept – numai asa au reusit, pentru ca, daca vrei sa practici
trebuie sa le stii, cu timpul le stii, aproape pe de rost, daca nu la litera,
dar stii exact cam...totul...
Din coduri...
Totusi in trecut codurile nu se modificau ca in ziua de
azi, si asta dadea o siguranta si stabilitate a actului de Justitie, daca pot
spun asa, si chiar si in munca unui grefier, o certitudine juridica, nu veneai
cu frica ca a doua zi iar s-a schimbat ceva in cod sau in codurile cu care
lucrai....
Ei bine si daca acorzi atentie dosarelor, pe cat ai in
atributii si se poate si trebuie sa se poata, nu poti merge cu incheierile
chiar asa in viteza trenului, mai trebuie sa copiezi adresele pentru citativ,
ale partilor, sa fii atent la parti, la adrese, le citezi, nu le citezi, etc.
Uneori iti indica in cereri scrise de mana o adresa/
domiciliu unde sa le citezi, sau unde sa citezi martorii – cazul cel mai des –
si uite, ia timp, uneori deslusesti sau trebuie sa fii atent la scrisul de
mana, la adrese...
Una peste alta, e o mica bucatarie si incheierea de
sedinta pana se termina cu citatii cu tot si cu adrese sau cu ce mai trebuie
facut, aferent, la ea...
Ei bine si eu am avut colege la sectorul 2, care nu stiu
cum isi faceau incheierile, dar daca nu scrii mai nimic in ele, normal sa
oricum merge mai rapid, dar ma mir ca nu isi faceau probleme, ma mir de
judecatori ca, la atatea dosare mai stiau ce au facut/ dispus la termenul
anterior, ma mir ca nu erau reclamate acele grefiere pentru ca scriau totusi
prea putin si inca, in atatea dosare care le treceau prin maini !
Si Alexandra Horga si Ioana Lungu la sectorul 1 acordau
atentie incheierilor, Alexandra cand a venit prima data in judecatorie, era
studenta la Stat la Drept...
Si intrau in sedinte nu tocmai usoare, cu toate dosarele
din categoria celor considerate cele mai dificile.... in sedintele de
dimineata...
Si eu am ajuns la concluzia ca pe pamantul asta sunt si
lucruri cu adevarat ciudate, in lipsa unei explicatii....
Sectorul 1 era foarte diferit, cu totul, de sectorul 2.....
Alexandra Horga- maritata Marinide – a terminat Dreptul
si a ramas grefiera, Ioana Lungu s-a imbolnavit de cancer si de vreo 7 ani se
trateaza sau s-a tratat, sau chiar de mai multi ani....
Ioana, [...] , Ioana mi-a spus ca s-a pensionat, dar inca lucreaza, a
iesit la pensie de la judecatoria sector 1, dar lucreaza acum la Parchetul de
pe langa judecatoria sector 1, din str. Scaune.
Dana sau Emilia Daniela Golea a fost o colega grefiera pe
care in 1998 am cunoscut-o, cand m-am intors la sectorul 1 la judecatorie, era
studenta la Drept....
Prin 2001 intrase in Baroul Bucuresti si acum si ea e pe
Facebook....
Dana era banateana, eu asa tin minte.
De pe FB am vazut ca bunica Ioanei Lungu a fost dintr-un
sat, Ciurari (?) din judetul Teleorman, deci, “recapituland” putin as zice ca
biroul de la parterul Palatului de Justitie din anii – cu totul 1993-1999 -,
biroul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti era biroul grefierilor de sedinta :
Catalin Mindroc, oltean, Ioana Lungu, sa zic ( nu ii stiu toti bunicii, adica
toata ascendenta ) teleormaneanca, cel putin dupa una din bunicile ei, Ioana* [*Alexandra] Horga [...] , Arabela Geamanu, nu stiu, dar ca figura aducea putin
de tot cu Toto Cutugno, o fi avut vreodata, sus in neam, vreo ascendenta
italiana ? sau e poate numai filiera romana din neamul dacilor care se
manifesta in ADN-ul ei, in nasul ei usor coroiat si ascutit, in fetisoara cu
ochi caprui destul de mici as spune, asa, cam cum il vedem pe Toto Cutugno... o
figura “ à la Toto” dar la feminin : Arabela Geamanu....
Dana Golea din Banat ca origine, ea [...] ...
Dana [...]
Stiti, odata, prin 2001 am venit cu JP Foinant in fostul
meu birou din 1998 ( in 1998 m-au plimbat insa prin 3 birouri ), sa il numesc
cel principal, si sa-mi revad colegele....
Judecatoriile au adesea un Personal, pe care eu il numesc
“migrator”, pentru ca incontinuu grefierii, si chiar judecatorii, dupa niste
ani vechime promoveaza la alte instante, superioare, sau poti fi mutat prin
transfer, nu numai disciplinar, ci daca nu sunt locuri, sau sunt cereri la alt
sector de grefieri – deci cum necum, grefierii migreaza, in locul lor vin alti
grefieri sa se completeze organigrama...
Dar totusi, la sectorul 1 la judecatorie au ramas ani
intregi cativa grefieri de baza, - baza judecatoriei....
Ioana Lungu, Arabela, Alexandra Horga, Catalin ( Cata
pana sa devina avocat )... mai era George Tudor, si el student la Drept, el si
Cata’ cei 2 baieti ai judecatoriei, cei 2 grefieri.... ambii au devenit avocati
si erau colegi birou langa birou, masa langa masa si studenti la Drept in
aceeasi perioada....
Au mai fost grefieri, veneau, plecau, avansau/promovau,
se mutau/ erau mutati, plecau...etc.
A mai fost si Emilia Vartic, care a devenit avocata, [...]
Tot prin 1998, sau 1999 a intrat si ea in Barou, in vara
1998 era inca cu noi grefiera de sedinta...
In 2000/ 2001 aproape sigur era deja avocata.....
In principiu se poate verifica in Tabloul avocatilor
definitivi, de pe siteul Baroului Bucuresti, dar in cazul fetelor, unele isi
schimba numele daca se marita...
Instantele sunt o lume in miscare, o lumea dinamica si la
propriu si la figurat, azi grefier, maine avocat, azi judecator la judecatorie,
maine la tribunal sau la curte sau poate in Invatamantul superior.... sau in
alta institutie a Statului....
O lume dinamica, pentru ca atata timp cat lucrezi acolo,
aproape nu poti respira de cat ai de munca si de ritmul in care se merge....
O lume dinamica si pentru ca, asa cum am aratat,
alcatuirea colectivului e in plina miscare si ea.... in plina transformare...
Imi amintesc ca la
judecatoria sector 2 bucuresti, la un moment dat, cineva a spus, parca cu
ocazia unei Inspectii, ca judecatoria – sau la sectorul 1 mai tarziu ? – in fine,
cineva dintre magistrati a spus ca JUDECATORIA SA FIE O RAMPA DE LANSARE PENTRU
ANGAJATI, direct spus, pentru cei din judecatorie, pentru ca in judecatorie
deprinzi o buna practica, imbini munca intelectuala cu dinamismul, cu agerimea
chiar, vioiciunea mintii, pentru ca inveti sa lucrezi si sa vorbesti (
teoretic, ca multi nu reuseau si nu voiau, ba erau impotriva ) cu oamenii,
inveti ca trebuie sa intelegi – pentru cei care nu pricep – ca esti un om intre
oameni, ca nu trebuie sa faci nazuri, cum faceau unii la sectorul 1....
De pilda chiar Valentina Tatulescu judecatoarea,
presedinta, in anii 90 a spus – se referea la unii in mod precis, dar nu i-a
numit ea, primise probabil plangeri, informatii – care nu vor sa intre in
sedinta de judecata cu “oricine”....
Unii grefieri sau unii judecatori – voiau pe cineva
anume.
Si valentina tatulescu atunci a spus ca ne invata sa
lucram cu oamenii, ca nu se fac nazuri, si ca ne va pune in sedinta tocmai cu
cine nu ne place...
Sa fiu sincera ideea in sine mie mi-a placut, da, mi-a
placut.
Mie imi placeau toti.
Nu pot spune ca cineva anume nu imi era pe plac mie,
pentru ca eu nu am antipatii, in schimb, un neajuns a fost, ca erau si
judecatoare care nu ma placeau ele, poate ma antipatizau ele pe mine.
Eu, la viata mea, pot spune ca nu am avut antipatii.
Dar stiu ca sunt oameni care din capul locului s-au
condus in viata dupa simpatie si antipatie, care chiar apreciau cum vedeau un
om sau altul : “ Asta mi-e antipatic domnule !”- asa, pur si simplu, si asta
mie nu mi se pare normal.
Am observat insa ca azi intr-adevar, a devenit o
normalitate, multi oameni nu discuta decat cu 2, 3 amici, cunostinte, pentru ca
nu suporta pe unul, pe altul, sau au tot felul de idei in cap, unii au chiar o
paranoia, altii au tot felul de idei....care mai de care...
Azi daca alegi anume cu cine sa vorbesti, se pare ca e
normalitatea cea mai normala....
Ei bine si despre Judecatorie ca rampa de lansare...am
auzit asta, trebuie sa recunosc, pe vremea cand deja cred ca presedinte era
profesorul Emil Constantinescu, parca se schimbasera lucrurile....
Sa stiti ca, nu stiu exact de ce, dar stiu cum a fost in
schimb, - cata vreme Iliescu a fost la putere, nu zic ca Iliescu se “apleca”
asupra fiecarei persoane in parte, dar stiu ca in instante n-a fost prea
bine... si atmosfera era cam neplacuta, mai ales la sectorul 2, care nu stiu ce
avea, dar avea....
Si, dintr-o data, cand prin 1996 a venit la presedintie
E.Constantinescu, presedinte al Romaniei, stiu ca – dar cine a spus exact ?
cineva a spus, altcineva poate a lansat ideea sau ‘conceptul” de judecatorie
care sa fie o rampa de lansare pentru grefieri ( da, chiar si pentru grefieri
), pentru judecatori, cred ca cineva a spus ca de aici vor pleca in lume, ii
vom trimite, vor reusi... etc.
Poate chiar
aveau niste planuri cu noi, pentru ca, in 1998... – eu incerc sa imi amintesc
cand scriu acuma – da, cand m-am reintors la judecatoria sector 1, am primit
toti niste formulare/fise de completat, daca stim limbi straine, ce limbi
straine cunoastem, si parca si daca avem avere sau bunuri, si in ce valoare...
Dar se desprinde o concluzie si anume ca este cu adevarat
important CINE ESTE PRESEDINTE AL ROMANIEI, ce fel de om, ce pregatire are- dar
nu numai ce pregatire are ( adica e muncitor, e intelectual, ce este concret ),
ci si ce fel de om si de spirit este !!!!
Problema este ca un mandat are numai 5 ani, sau oricum
cativa ani si nu poti ramane mereu presedinte, dar daca/ cand e ales un
presedinte bun sigur, ar fi de dorit, daca face lucruri bune si oamenii o duc
mult mai bine, sau mai bine, sau au concret alte perspective de viata, de
munca, - atunci ar fi de dorit sa ramana asa, presedinte, sau macar politica
lui si stilul de viata ‘ adus” de el sa ramana si pe mai departe !!!!!!!!!!!!!
Dar dupa E.Constantinescu a venit Iliescu – SI S-A
SIMTIT, A FOST O CATASTROFA.
Pentru ca odata cu Iliescu au venit si altii care au fost
mari “ sub Iliescu”, si nu stiu de ce,
dar parca nu ne-au dorit binele !!!!!!!!!!!!
Ideal n-a fost nici sub Constantinescu, dar prin comparatie
cu Iliescu – a fost cu totul diferit, cu totul diferit, repet, prin comparatie
cu Iliescu si tot ce fusese cu/ sub Iliescu !!!
Dar mama spunea ca
Emil Constantinescu nu il suferea pe tata si chiar ca il dusmanea pe tatal
meu !!!!
Bine, si partea negativa a fost ca, s-a spus, Emil
Constantinescu ar fi batut palma cu Iliescu, pentru a ajunge, pentru a fi lasat
sa ajunga presedinte al Romaniei, o dovada ar fi fost faptul ca dupa
Constantinescu, la presedintia Romaniei s-a intors dl Iliescu !!!
Mai bine sa va spun acuma, ca ieri am vorbit cu Laura, m-a sunat....am
asigurat-o, ca asta voia sa stie, ca mi-am ridicat banii de la Directia
Impozite si Taxe Locale...
MI-a spus deci ca merge luni la Directia Impozite, si
m-am dus si eu tot luni, numai ca, ajungand acolo am aflat si pe urma am vazut
imediat, ca pe geamul Casieriilor era o lista-tabel cu sectiile de votare si
ziua in care sa vina sa isi ridice banii, si sectia 571 a mea se incadra
MIERCURI si eram LUNI... zic in sinea mea, sa ma intorc miercuri ????
Un tanar la coada, zice ca da, daca scrie miercuri,
atunci numai asa pot sa ridic banii, in ziua hotarata, dar o doamna la rand si
ea mi-a spus zambind “ Stati ! Stati !”
Oricum eu voiam sa stau si cand ajungeam in fata, sa o
intreb pe Casiera daca totusi nu ma poate ajuta atunci, ca sa nu mai revin
miercuri, sa nu mai fac alt drum...
Dar femeia de la rand mi-a zambit si m-a incurajat si am
luat banii fara nicio obiectiune de la Casierita, femeia aceea si-a luat banii
inaintea mea si cand a plecat i-am zambit cand a trecut pe langa mine, dar
ciudat, a trecut serioasa, ca si cum nu ea imi zambise cu 5-10 minute inainte !
Ciudat !
Semana cu dna Mioara Romana dar scunda, la fata insa
semana cu ea, pe dna Roman o stiu numai de la TVR sau fin fotografiile ei din
ziar.
Deci am plecat pe la 12h30 sau 13h00 de acasa si ne-am
intors acasa, tata si cu mine, la ora 16h00.
Am vazut ca pe drum, tata nu intreaba cum sa ajunga, era
problema de la metrou costin georgian, cand ajungeam acolo, mai departe incotro
s- o luam ?
Trei persoane m-au indrumat.
Dar ma uitam la tata cum tacea, el, daca era singur,
cauta, cauta si daca nu gasea se intorcea acasa negasind sediul repectiv !
Pe cand eu intreb oamenii si au fost ok, poate am avut si
noroc si m-au indrumat foarte bine, numai ca de la metrou ai de mers 2 statii –
si le-am mers pe jos – si cand ajungi 2 statii de troleibuz 70, 79 sau autobuz
102 parca, mai sus de metrou ( de fapt de la metrou te intorci ), atunci o iei
pe o alee printre blocuri, sunt blocuri la indesire acolo...
E o zona degajata acolo, strada principala, sunt multe
blocuri joase, de 4 etaje si zona pare foarte degajata, spatioasa...
Insa printre blocuri constati ca e o mare aglomerare de
imobile, care mai de care....
Se pare ca multi se incurca pe acolo, dupa spusele unei
doamne...
A doua persoana, in statia de 70 si 79, deci 2 statii mai
sus de metrou, pe jos – m-a indrumat bine, numai ca la capatul aleii nu mai era
deloc clar pe unde s-o luam...
Ne-a iesit in cale o doamna din cartier si ea a stiut
exact si ne-a luat cu ea o bucata de drum, apoi ne-a parasit si ne-aratat pe
unde s-o luam noi singuri si ajungem, intr-adevar cativa pasi mai sus am ajuns,
dar totul era incalcit daca nu stiai locurile....
Ea locuia acolo de la Revolutie, ne-a spus ea.
Cladirea Impozite si Taxe Locale nicidecum nu e pe strada
mare numita Lucretiu Patrascanu 3-5, cum scrie pe site ca ii e adresa, in fapt
intrarea e pe Aleea Barajul Iezeru, dar nu stii cum sa dai de barajul
respectiv, Iezeru... pe acolo sunt multe baraje, dar nu gasesti Iezeru...
Si nu numai ca intrarea nu e pe Lucretiu Patrascanu, dar
nu inteleg cum poate fi cladirea toata socotita pe Lucretiu Patrascanu, pentru
ca e varata adanc printre multe blocuri si cladiri....
Langa o scoala, vazusem pe googlemaps, scoala 94 mi se
pare, cladirea a ramas, dar s-a desfiintat scoala, acum acolo e Politia Locala,
desi cladirea cu politie, parea parasita....
Sau nelocuita.
Doamna aceea care ne-a iesit in cale zice “ Am vazut ca
parca vreti sa ma intrebati ceva, ca o sa ma intrebati ceva...!!!!”
Cu parul alb, cu fata inrosita de frig, pleca cu o sacosa
in mana, la cumparaturi, la scoala aceea, 94 sau ce numar avea, invatase fiica
ei, si alti copiii din cartier invatasera, dar s-a desfiintat scoala...
Ne-a descurcat foarte bine, ne-a fost de mare ajutor !
Dar mi-a amintit de cineva, aceasta doamna care ne-a
ajutat cand ajunsesem la capatul aleii pe unde apucasem pornind de la a doua
statie de autobuz /troleibuz, mai sus (sau mai jos ) de metrou Costin
Georgian....
Cand eram grefiera
de sedinta, dar cand... in 1997 ? in 1998 ?
Era o avocata, o
chema LAURA GEORGESCU, or, doamna care ne-a ajutat ii semana, dar la dimensiuni
mai reduse...
Pe avocata Laura Georgescu mi-o amintesc cu fusta ei
frumoasa plisata, alba, oare alba ? lunga, eleganta...
Nu se vopsea, se tundea scurt, avea parul grizonat,
alb...
Lucrase, desigur, prinsese toata viata aproape sub
comunisti... iesise la pensie de la institutie/ uzina, fabrica, sau nu stiu ce
institut unde fusese jurista sau consilier juridic in anii comunismului cand o
chinuise un sef, care o curta si ii facea neplaceri.....
Din cate stiam atunci, nu avea copii si nu era maritata,
cred ca nu se maritase...
Laura Georgescu aparea cand si cand, parca si la
Judecatoria Sector 1 in 1998 cand m-am reintors eu la sectorul 1...
Nu era de mirare ca nu se maritase, prinsese vremuri
urate de tot....
Laura Georgescu din
cate cred ca stiam, era / fusese
LIBERALA.
Si, va dati seama liberala sau din familie de liberali,
in vremea regimului comunist !!!!!
Nici nu avusese pesemne cu cine se marita.
Si seful ei de la institutia unde lucrase sub comunisti,
o chinuia, ii facea si curte, dar desigur era o persoana nedelicata, un om rau,
poate o curta chiar ca s-o chinuie....
A si persecutat-o cred, asa intelesesem, sau asa imi
amintesc.
Intr-o zi Laura Georgescu m-a invitat la ea acasa si m-am
si dus !!
A fost singura vizita facuta de mine in anii mei de
grefier !
Locuia in sectorul
3 si ca sa ajung la ea, - am urmat explicatiile ei, culmea ca m-am descurcat
bine, si din cate imi amintesc fara sa cer indrumare pe drum, - a trebuit sa ajung cu metroul la COSTIN
GEORGIAN !!!!
Si de acolo, mi-a
explicat ea cum, pe unde sa merg – parca erau mai putine constructii in 1998
sau 1997 – si cum sa ajung la blocul ei !
Locuia intr-un bloc, intr-un apartament ca
oricare....singura.
M-a invitat si la masa in ziua aceea, foarte naturala, am
mancat in bucatarie, fata in fata, la masuta din micuta ei bucatarie, cu ce
avea de mancare m-a servit si pe mine...
Am vorbit putin despre plecarea in strainatate... Laura
Georgescu, cu toate neajunsurile din viata ei, suferite – vedeti, nu ? o viata
de om....asa i s-a dus viata... – era insa de parere ca in alta tara nu poti fi
ca la tine in tara, ca nu e bine sa pleci din tara ta...si ca, oricum ai reusi
in alta tara, tot strain esti, esti in realitate si esti si considerat strain.
Si nu poti fi ca la tine acasa.
E adevarat ca in alta tara, chiar daca obtii cetatenia si
sa zicem, faci si bani si ai de toate – totusi nu ai totul, nu ai radacinile,
AI O ALTA ISTORIE, traiesti intr-o tara cu o alta Istorie...
Si trebuie sa renunti cel mai adesea la parinti, frati/
surori....
Si eu am tinut
minte ce mi-a spus Laura Georgescu.
Avea o varsta, cat
sa fi avut ?
Daca se pensionase avea oricum cam spre 60 de ani in
1998.
Se pensionau femeile la 55 de ani, si la 57 de ani barbatii, in anii 90.
Si acum, ieri pe 2 decembrie 2019 cand ne uitam cu tata,
pe unde s-o luam, ca sa gasi Directia Impozite printre blocurile acelea scunde,
de 4 etaje, ca sunt blocuri scunde...si asta creeaza iarasi impresia totusi, de
zona oarecum spatioasa, larga...
Din spate, dintr-un bloc, a iesit o doamna cu o sacosa in
mana, cu parul grizonat, tuns scurt, cu ochii caprui, mica, destul de scunda,
in negru mai mult imbracata, negru, gri...
Nefardata, niciun artificiu, naturala....
Cam rosie la fata.
Ea ne-a indrumat cu MULTA AMABILITATE SI CU SOLICITUDINE
SI RABDARE.
Dupa ce m-am intors acasa ieri, am plecat la un magazin
din piata Moghioros, si mi-am imprimat si inramat icoana FECIOAREI MARIA,
MAICII DOMNULUI DE LA MEDJUGORJE !
Am ales o rama din lemn, alba, si am sa va arat cat de
frumos a iesit, imediat, in nici 25 de minute... a fost gata !
Laborator Foto din piata Moghioros, Laborator Foto Drumul
Taberei, au si pagina facebook !
Cladirea Impozite si Taxe Locale e una albastru-galbena,
cu albastru si galben, dar nu intri in cladirea albastru-galbena, ci intr-o
cladire alba mica, ca un soi de ghereta din beton, aflata intr-un impas, unde
este si o ghereta alba la propriu pe care scrie “ Asigurari...”
Directia Impozite si Taxe Locale, care ar trebui sa aiba
sediul in str. Lucretiu Patrascanu 3-5, e varata adanc printre blocuri, si nici
pe Aleea Barajul Iezeru nu ai zice ca are intrare....
O s-o vedeti in fotografii...
Tatal meu era asa obosit....
Si azi se simte obosit....
IN ultimele saptamani a facut multe drumuri in sectorul
3, prea multe pentru el in tot cazul, si singur....
In plus s-a dus la centrele care incarca carduri STB/
RATB, sa-mi incarce cartela.... cu calatorii de autobuz/tramvai/troleibuz, tot
el a fost si la metrou si a cumparat cartele de metrou, cu o zi, doua inainte
ssa mergem unde aveam treaba.
Si pana la metrou trebuie sa ia autobuzul pana la
Eroilor, plecand din zona Romancierilor Drumul Taberei.
Am incasat 280 de lei pentru 23 si 24/ 11/ 2019....
Am avut si niste bani de la tata, separat, ca sa ma
intorc cu un taxi duminica noaptea pe 24, dar nu i-am cheltuit, pentru ca
strabati Bucurestiul in taxi din sectorul 3 in sectorul 6, poate nici nu imi
ajungeau, cine stie, ma rog, tot de la tata mai aveam niste bani, un rest, de
la banii pentru cartela Vodafone !!!
Metroul totusi e foarte bun !!!!
I-am cumparat ieri mamei o gentuta cu banii de taxi, dar
nu a vrut-o, desi era in genul uneia [...] si o purtase.
Am ezitat intre 2 gentute, sunt simple, una e o gentuta
unisex, mama acum merge la piata mai ales, la cumparaturi prin cartier si nici
n-o mai intereseaza, ii trebuie ceva foarte practic...
Si nu a vrut s-o primeasca !!!! A spus ca nu vrea, ca
mi-a spus sa nu cheltuiesc banii, ca nu vrea cadouri ( spusese pentru tata, nu
se gandise ca ei i-as face un cadou )...
Ca eu n-am avut bani de mult timp – pentru toate aceste
motive m-a refuzat.
Pastrez eu gentuta, pentru ca e practica si nostima.
E fabricata in china, am vazut acasa.
Voisem sa aleg borseta neagra, cu curea lunga de umar,
cum are ea una, cam uzata a ei – si cand am sosit acasa mi-a spus : “Eu o am pe
cea neagra !”
Am s-o fotografiez sa v-o arat, gentuta aleasa de mine, am
gasit-o la o Papetarie care s-ar fi extins de 5 ani, inseamna ca de 5 ani n-am
mai trecut pe acolo, prin piata da, dar nu am intrat in Papetarie, era un
spatiu mic, acum s-a extins acolo mult...
Dar stiam ca acolo aveau rucsace, genti.....
Gentuta e albastra, spre bleumarine, albastru inchis, din
imitatie de piele, oarecum, ma rog, piele ecologica, dar e buna cand burniteaza
sau ploua si e comoda, si arata bine.
Ieri a fost mai cald la pranz, dar imediat pe la ora
14h00 a inceput sa se faca mai frig, si la 16h00 se lasa bine frigul cand ne
intorceam acasa, nu mi-am luat cojocul albastru, ci pe cel scurt, negru, dar am
facut bine, mi-am ridicat si gulerul, ca simteai aerul rece in jurul gatului,
desi aveam un pulovar din lana, liliachiu, calduros, pe gat....
MI-am pus o palariuta neagra-caciulita palarie, e
calduroasa destul, dar e palariuta si cand mi-am ridicat gulerul cojocului
negru, palaria nu mai puteam s-o ridic de pe/ pe frunte deloc ! Nici nu ma mai
vedeam... chiar si asa, e o palariuta care acopera bine fruntea, asa e modelul,
dar acum nu mai puteam s-o ridic deloc...
Am sa va trimit, am cateva pdf-uri, mai mult cu poze din
sectorul 3, drumul de la metrou Costin Georgian pana la Directia Impozite si
Taxe Locale si inapoi....
Numai fotografiind peisaje, blocuri si alei si am adunat
3 pdf-uri... plus cel cu tabloul inramat cu icoana Fecioarei Maria de la
Medjugorje...
Mi-am facut cateva selfiuri cu camera spre mine, cand
indrept camera spre mine, selfiurile nu ies prea bine, mi-au scos fata asa, asa
cum nu arat totusi in realitate, ca si cum am ceva pe fata, imperfectiuni pe
care totusi nu le am....
Pe unele le-am sters, am lasat altele totusi...
Ca sa imi iasa bine un selfie trebuie sa me fotografiez,
ca si cum cineva asezat in fata mea m-ar fotografia pe mine !!!!
Daca insa aleg optiunea de pe smartphone Camera Foto –
optiunea in care camera ma vede direct, atunci nu ies bine deloc...
Dar am sa va trimit numai vreo 2, sau 3 din ele...
Voi repeta acest mesaj si voi atasa alt pdf....
Un singur pdf poate fi atasat la un singur email....
Olivia.
03/12/2019 14:48:22, Bucuresti.
