Memoria implicita a reflexelor conditionate. Psihologie cognitiva

Memoria implicita a reflexelor conditionate

“ Prin conditionare ( clasica ) se dobandesc o serie de cunostinte stocate in memoria implicita, detectabile in comportamentul subiectului, dar care nu pot fi evidentiate prin reamintire intentionata.

Literatura de specialitate este plina de referinte asupra fobiilor care rezulta dintr-o generalizare difuza a reactiei fobice.

“ Micutul Albert “, replica behaviorista la “ micutul Hans “ al lui Freud, constituie un exemplu ilustrativ in acest sens.

Pentru a arata ca reactia fobica este un comportament invatat, de fiecare data cand unui copil ( micutul Albert ) i se prezenta un iepuras, Wattson il asocia cu producerea unui zgomot puternic si neplacut.

Desi anterior copilul nu manifestase nicio temere fata de iepuras, dupa cateva sedinte, aparitia iepurasului era suficienta pentru a genera reactia fobica.

Ulterior, aceasta reactie se  generalizeaza si asupra altor animale asemanatoare cu cel in cauza.

Etiologia fobiei este de cele mai multe ori necunoscuta pacientului, deoarece ea se bazeaza pe cunostintele implicite, dobandite in urma conditionarii.

Pentru a arata ca, pacientii cu amnezie retrograda pot dobandi noi cunostinte prin conditionare, s-a recurs la urmatorul experiment.

De fiecare data cand le era prezentat un anumit stimul, un jet de aer propulsat in dreptul ochilor ii facea sa clipeasca.

Dupa mai multe sedinte de acest gen prin conditionare clasica, subiectii au ajuns sa clipeasca la fiecare prezentare a stimulului respectiv.

Fara o alta invatare, acelasi efect se constata si la 24 ore dupa faza initiala de conditionare : prezenta stimulului duce la aparitia clipitului ( Squire si colaboratorii, 1993 ).

Aceste rezultate evidentiaza faptul ca, pacientii cu amnezie retrograda pot dobandi noi cunostinte, dar aceste cunostinte sunt de alta natura, decat cele afectate de amnezie.

Amnezia afecteaza memoria declarativa, explicita, dar se pare ca lasa intacta memoria implicita ( nondeclarativa ).

Decoperirea memoriei implicite modifica, asadar, considerabil viziunea noastra asupra amneziei.

Cunostintele implicite dobandite prin conditionare clasica sunt localizate, in principal, la nivelul cerebelului.

Lezarea unei suprafete de 1 mm²  din aceasta zona, a determinat pierderea unor reflexe conditionate la animalele de laborator ( Kalat, 1988 ).

In finalul subcapitolului, pentru mai buna intelegere a diferentelor dintre memoria declarativa ( explicita ), si memoria nondeclarativa ( implicita ), vom rezuma caracteristicile celor doua sisteme mnezice intr-un tabel.

Luand in considerare aceste evidente, vom conchide ca, exista doua sisteme mnezice diferite, sustinute de structuri cerebrale diferite : memoria explicita si memoria implicita.

In afara de impactul teoretico-experimental, diferentierea memoriei implicite, de memoria explicita, are importante consecinte practice.

Fara sa trecem in revista spectrul de implicatii si aplicatii posibile, sa ne gandim numai la constructia instrumentelor de evaluare a memoriei.

Pana in prezent, testele de memorie s-au bazat numai pe probe de recunoastere si reamintire, pretinzand insa, ca rezultatele obtinute ne ofera informatii despre toata memoria.

Or, este evident ca aceste teste nu acopera decat  ( o parte din ) memoria explicita.

Pentru diagnosticul memoriei implicite este nevoie de teste noi, iar calea cea mai economica si mai valida consta in standardizarea experimentelor deja efectuate.

De altfel, in diagnosticul neuropsihic, acestea au inceput chiar sa fie folosite. “

( extras, curs universitar, Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, Mircea Miclea, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, editia a II- a revazuta, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1999 )          

Memoria implicita a deprinderilor. Amorsajul ( priming ). Psihologie cognitiva

Motto : - Names are an important key to what a society values.  Anthropologists recognize naming as 'one of the chief methods for imposing order on perception.'  ~ David S. Slawson

Tigers die and leave their skins ; people die and leave their names.  ~ Japanese Proverb

 “Every human being has hundreds of separate people living under his skin. The talent of a writer is his ability to give them their separate names, identities, personalities and have them relate to other characters living with him.” -  Mel Brooks quotes (American Actor, Writer, Producer and Film Director. b.1926 Brooklyn, New York, USA

“Names are not always what they seem. The common Welsh name BZJXXLLWCP is pronounced Jackson.” -  Mark Twain quotes (American Humorist, Writer and Lecturer. 1835-1910

“I keep six honest serving men : They taught me all I knew : Their names are What and Why and When and How and Where and Who” -  Rudyard Kipling quotes (English short-story writer, poet, and novelist. Nobel Prize(1907), 1865-1936)

Memoria implicita a deprinderilor

“ Am mentionat deja ca pacientii cu amnezie retrograda , desi nu pot invata noi cunostinte declarative, ei pot, totusi, dobandi noi deprinderi motorii sau cognitive.

Una dintre deprinderile cele mai cunoscute este aceea de utilizare – cvasi-corecta – a limbii naturale.

Se pare ca la baza ei se afla cunostintele implicite de gramatica, dobandite de indivizi in mod inconstient, neintentionat.

Pentru a proba acest lucru, Reber ( 1973, 1989 ) a efectuat o serie de experimente ingenios concepute.

El a prezentat, spre memorare, in fata a doua loturi de subiecti – unii amnezici, ceilalti normali, - siruri de litere, generate pe baza unor reguli gramaticale.

De exemplu, putem concepe sirul MAMBMCMDMEMFM.

El este generat prin inserara literei M, in sirul literelor din alfabet, intr-o pozitie corespunzatoare unui numar prim : 1, 3, 5, 7, 11, 13 ... .

Subiectii vizionau aceste siruri, fara sa li se spuna ca ele erau generate pe baza unor reguli sintactice.

Abia dupa terminarea expunerii li se aduce la cunostinta acest lucru.

Ulterior, le sunt prezentate perechi de siruri – unul “ gramatical “  ( generat dupa aceleasi reguli sintactice anterioare ), si unul “ negramatical “ ( constituit aleatoriu ).

Sarcina subiectilor este de a recunoaste, care dintre aceste siruri este sirul “ gramatical “.

Se constata ca : ( a ) rata recunoasterilor corecte este de 65 – 67 %, deci ea nu se datoreaza intamplarii ; ( b ) performantele amnezicilor nu difera de performantele subiectilor normali.

De aici conchidem ca regulile unei gramatici artificiale sunt stocate in memoria implicita.

Prin extensie, putem spune ca, cunostintele noastre despre gramatica limbajului natural sunt implicite, si ele stau la baza deprinderilor noastre de utilizare ( cvasi- ) corecta a limbii.

Este posibil ca informatiile noastre despre multe alte regularitati din mediu, care nu fac obiectul unei invatari intentionate, sa faca parte din memoria implicita.

Principala locatie cerebrala a cunostintelor implicite efective in realizarea deprinderilor, pare a fi circumscrisa de ariile cortico-striate ( Squire si colaboratorii, 1993, Nadel, 1992 ).

Fenomenul de amorsaj

Termenul de amorsaj, sau priming, se foloseste pentru a descrie fenomenul de facilitare a detectiei unui stimul perceptiv, pe baza experientei noastre anterioare.

De exemplu, aparitia unui stimul concordant cu expectantele noastre este perceputa mai rapid, deoarece asteptarile pe care le-am avut, au amorsat  reprzentarea lui in memorie, facilitand recunoasterea.

Amorsajul pune insa in evidenta si o serie de cunostinte generate prin mecanisme subconstiente, implicite.

Se cunoaste ca expunerea frecventa la un stimul, modifica judecata de valoare asupra lui.

De exemplu, simpla prezentare repetata a unor nume proprii, le face sa fie considerate ca fiind mai faimoase, mai renumite decat numele proprii prezentate cu o frecventa mai mica.

Probabilitatea de a considera faimoase numele proprii ale unor personalitati bine cunoscute, creste de la 53, la 65 %, daca  ele au fost recent prezentate subiectilor.

Probabilitatea ca subiectii din lotul experimental, sa considere faimos un nume care, de fapt, nu desemneaza o persoana celebra, dar care a fost prezentat anterior de mai multe ori, creste de la 12, la 23 %.

Asadar, judecata de valoare este influentata de cunostintele dobandite anterior in mod implicit, neintentionat.

Pacientii amnezici si subiectii normali se comporta similar in experimente de acest gen, ceea ce probeaza natura implicita a cunostintelor.

La ambele grupuri, amorsajul se poate constata, chiar si dupa mai multe saptamani, ceea ce pune in evidenta robustetea cunostintelor din memoria implicita.

Amorsajul are o functie adaptativa incontestabila.

Desi dinamic, mediul in care traim este suficient de stabil, pentru a fi predicitibil.

Putem presupune cu destula incredere ca, intr-un anume context ne vom intalni, in momente diferite, cu aceeasi categorie de stimuli.

In acest caz, amorsarea determina sporirea vitezei de reactie, si fluiditatea raspunsurilor la stimulii familiari.

( extras, curs universitar, Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, Mircea Miclea, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, editia a II- a revazuta, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1999 )          

Memoria explicita vs. memoria implicita. Psihologie cognitiva

Motto :  -  Persoana despre care as fi putut scrie acum 30 de ani nu mai este astazi aceeasi. Memoria a fost inlocuita de fantezie. Atunci cand Isak Dinesen [ Tania Blixen ]  a scris “ Dincolo de Africa “, a omis sa se refere la modul in care a tratat-o sotul ei. In fond, si-a creat un nou trecut. – Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis, raspuns la intrebarea de ce nu isi scrie memoriile, 1992.

- Life is all memory except for the one present moment that goes by so quick you can hardly catch it going. -  TENNESSEE WILLIAMS, The Milk Train Doesn't Stop Here Anymore

- We are all looking for something of extraordinary importance whose nature we have forgotten; I am writing the memoirs of a man who has lost his memory. - EUGENE IONESCO, Present Past / Past Present

-  Alzheimer's ... it is a barren disease, as empty and lifeless as a desert. It is a thief of hearts and souls and memories. - NICHOLAS SPARKS, The Notebook

- “Touch has a memory.” ― John Keats

- “Memory was supposed to fill the time, but it made time a hole to be filled.” ― Jonathan Safran Foer, Everything is Illuminated

- We are hollow men. – T.S. Eliot

Memoria explicita vs memoria implicita

“ O traditie de cercetare are incontestabile efecte pozitive : ea elimina idiosincrasiile inutile in cautarea problemelor si a metodelor de cercetare, educa noi cercetatori in spiritul unei paradigme care a dus la succes, evalueaza riguros noile prestatii stiintifice, etc.

In acelasi timp insa, o traditie sau paradigmã de cercetare poate avea o multime de aspecte indezirabile : ea procedeaza la neglijarea sistematica a unor fenomene semnificative pentru domeniul studiat, obtureaza innoirea problematica si metodologica a comunitatii stiintifice, primeste cu reticenta descoperirea, etc. ( pentru detalii, vezi Th. Kuhn, 1976 ).

Aceste consideratii, valabile pentru orice traditie de cercetare, sunt aplicabile si in cazul cercetarilor asupra memoriei.

In mod traditional, de la Ebinghaus incoace, majoritatea itemilor care intrau in probele de memorie, erau de natura verbala sau imagistica ( silabe fara sens, litere, fraze, fotografii, etc. ).

Numarul investigatiilor asupra memoriei miscarilor motorii sau a deprinderilor in general, asupra itemilor non-verbali si non-imagistici era, pana in ultimii cativa ani, nesemnificativ si, oricum, in afara paradigmei dominante de cercetare.

Inclusiv testele de memorie – de exemplu, testul Rey – evalueaza numai memoria verbala sau memoria imagistica, dar pretind ca ele ofera concluzii asupra sistemului mnezic in general.

In afara de centrarea pe memoria imagistica sau verbala, o alta caracteristica a paradigmei principale in cercetarea memoriei consta in utilizarea exclusiva a reproducerii si recunoasterii, ca forme de reactualizare ( reamintire ) a cunostintelor.

Practic, toate experimentele citate pana acum, care reprezinta “ nucleul tare “ de date experimentale asupra memoriei, au recurs la reproducere sau la recunoastere in masura acuratetei memoriei.

Intr-o prelungire fireasca, testele de masurare a memoriei se bazeaza exclusiv pe probe de recunoastere si reproducere.

Este adevarat, ca ele pot pune in evidenta memoria verbala si / sau memoria imagistica – cele doua caracteristici ale traditiei sunt solidare, - dar ele nu acopera intreaga complexitate a memoriei.

Un jucator de tenis recurge cu siguranta la memorie, altfel nu ar atinge un nivel macar satisfacator de performanta.

Dar el nu poate verbaliza, sau recunoaste, sau reproduce modul in care a executat o anumita lovitura.

Ilie Nãstase, de pilda, nu putea explica cum executa el, celebrul sau forehand.

Cunostintele de acest fel sunt implicite, greu verbalizabile ; ele transpar in actiunile pe care le efectueaza individul, nu in rapoartele sale verbale.

Cunostintele reprezentate verbal sau imagistic, evidentiate prin probe de reproducere sau recunoastere, formeaza memoria explicita a subiectului uman.

Ea se numeste explicita, deoarece continuturile ei sunt accesibile constiintei, si pot face obiectul unei reactualizari intentionate.

In literatura de specialitate, acest tip de memorie mai poarte numele de memorie declarativa, adica declarative memory, deoarece cuprinde cunostinte despre situatii sau stari de lucruri, care se pot exprima intr-o forma declarativa.

Memoria implicita, sau memoria non-declarativa, sau memoria procedurala – desemneaza cunostintele non-declarative ale subiectului – de exemplu : reguli de executie, deprinderi motorii, sau deprinderi cognitive, reflexe conditionate, - care nu sunt accesibile constiintei, si nu pot face obiectul unei reactualizari intentionate.

In consecinta, testele de recunoastere si  / sau de reproducere sunt insensibil la acest tip de memorie.

Unul dintre primele studii influente care au atras atentia asupra memoriei implicite, a fost publicat de Weisenkranz ( 1984 ).

La un lot redus, de numai cinci subiecti amnezici, dintre care unul cu lobotomie temporala, ceilalti patru cu sindrom Korsakoff, s-a ( 1 ) administrat o sarcina de memorare a unei liste de cuvinte.

In afara de probele clasice de reproducere si recunoastere, o a treia modalitate de detectare a memoriei lor a fost pusa la cale.

Fara sa li se spuna ca are vreo legatura cu sarcina anterioare, ( 2 ) subiectii respectivi erau rugati sa completeze cuvintele lacunare dintr-o lista.

De fapt, in lista respectiva, alaturi de alte cuvinte fragmentare, se aflau si cuvintele – incomplete – care facusera parte din lista initial memorata.

Subliniem inca o data, ca a doua sarcina a fost considerata de pacienti, ca fiind total independenta de prima sarcina.

Intrucat nu li se cerea explicit, sa isi reaminteasca unele cuvinte anterior invatate si uitate, acesta era un test implicit al memoriei subiectilor.

Asa cum era de asteptat, la recunoastere si reproducere performantele subiectilor normali sunt net superioare.

In schimb, la testul de memorie implicita, performantele celor doua loturi de subiecti sunt sensibil egale.

Aceste rezultate l-au facut pe Weisenkrantz sa conchida ca, alaturi de memoria explicita – accesibila prin teste de recunoastere si reproducere, - exista un alt sistem mnezic – memoria implicita, - accesibil prin metode de testare indirecte.

Concomitent, o serie de investigatii clinico-experimentale au scos in evidenta ca, in cazul amneziei ( vezi pacientul H.M. ), sau al sindromului Korsakoff, numai memoria declarativa este afectata, in vreme ce memoria implicita sau procedurala ramane la parametri sensibili normali.

De exemplu, pacientul H.M., desi cu amnezie retrograda, reuseste sa invete sa deseneze un obiect, dupa imaginea sa in oglinda, si sa rezolve problema “ Turnul din Hanoi “.

Or, pentru realizarea acestor sarcini, el avea nevoie de o memorie a procedurilor, a deprinderilor motorii reclamate de astfel de sarcini.

Existenta si functionalitatea cunostintelor implicite poate fi pusa in evidenta prin analiza deprinderilor, a fenomenelor de amorsaj, si a conditionarii clasice. “.

( extras, curs universitar, Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, Mircea Miclea, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, editia a II- a revazuta, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1999 )          

Hrisoave privitoare la familie

Motto : - Education begins a gentleman, conversation completes him. - Proverb, English quotes

O God, that I were a man ! I would eat his heart out in the market-place. - William Shakespeare  - Spoken by Beatrice in  “ Much Ado About Nothing “

I like men who have a future and women who have a past. - Oscar Wilde

When Man and Woman die, as Poets sung,
His Heart's the last part moves, her last, the tongue. - Benjamin Franklin

Women keep a special corner of their hearts for sins they have never committed.  - Cornelia Otis Skinner

There is a special place in hell for women who do not help other women. - Madeleine K. Albright

“Courtesy is as much a mark of a gentleman as courage.” -  Theodore Roosevelt quotes (American 26th US President (1901-09), 1858-1919)

“It is almost the definition of a gentleman to say that he is one who never inflicts pain” -  John Henry Newman quotes

“I can make a lord, but only God can make a gentleman” -  King James I

“A gentleman may love like a lunatic, but not like a beast.” -  François de la Rochefoucauld quotes (Frenchclassical author, leading exponent of the Maxime, 1613-1680)

“I see, lady, the gentleman is not in your books.” -  William Shakespeare

The first time you marry for love, the second for money, and the third for companionship. - Jackie Kennedy

Great minds discuss ideas ; average minds discuss events; small minds discuss people. - Eleanor Roosevelt

Hrisoave privitoare la familie

“ Hrisoavele privitoare la familie sunt in numar de patru :

Unul motivat de o anafora a Mitropolitului in chestia casatoriilor si in special a celor ce se fac sau mai bine zis se cauta sa se faca de catre fetele sarace, ce cad apoi “ in spinarea unora si altora “ ; unul privitor la adoptiune si la formele ei si doua privitoare la orfani si minori, din care cea din urma e complectãtoare si explicativa a dispozitiunilor coprinse in Codul civil a Moldovei.

Sa le examinam pe rand :

In pitacul sau «  la aga si la ispravnici pentru fetele ce cadu in spinarea unora si altora, a nu li se mai asculta pârele, dupa anaforaua parintelui mitropolit “ Domnitorul Mihail Constantin Sutul Voevod, alaturand anaforaua Mitropolitului, arata ca de acum inainte “ sa nu se mai nadajduiasca la cununii silnice si la cereri de bani si de zestre “.

Se pare ca desfrâul si destrãbãlarea luaserã mari proportii in Muntenia, de oare ce Mitropolitul tarii se simte silit sa intervie printr’ o anafora la Domnitor si sa ceara interventia puterei seculare in chestiuni pana atunci de pura competinta bisericeasca.

Mitropolitul arata ca fetele se “ indragesc cu unii-altii “, apoi acestia in genere se cãesc de ce au facut, dar nu ca sa-si indrepteze fapta lor cea rea ci ca sa se schiveze de la datoria lor.

Pentru ajungerea acestui scop ei sunt gata sa jure strâmb, pierzandu-si astfel sufletul, dupa cum facusera pe fete sa-si piarda curãtia.

Fetele la randul lor, cauta sa iasa din situatiunea lor penibila, cazand in spinarea unora “ ce-i vad sau mai cu chipu, sau mai chivernisiti, sau mai cinstiti, altele, mai nenorocite, se intampla de nasc copii si ca sa scape de rusine recurg la pruncucideri.

De altminterea si vaduvele nu se sfiesc a reclama reparatiuni, cheltueli si zestruri, daca nu reusesc sa fie luate in casatorie.

In aceasta goanã dupa bãarbati, Mitropolitul tãrii intervine si cere Domnului sãa dea un nizam, prin care indemnând pe parinti sa-si pazeasca fetele si pe fete sa-si pazeasca curatia, le da de stire la toti ca de acum inainte “ sunt neprimite jãlbi si cereri de cununii silnice si rusinate, sau cereri de bani si de zestre.

Fete sau vaduve de se vor lasa amagite, pâra lor nu numai ca nu va fi ascultata, ci inca se va certa sau fata, sau indemnatorii ei, sau parintii ei, afara numai de va fi fost «  sila de nãprasnã “, care insa sa fie aratata cu vrednice marturii si cu dovezi materiale.

Iata si pitacul cu publicatiile si cu anaforaua Mitropolitului :

“ Pitacu la aga si spãt, pentru fetele ce cadu in spinara unora si altora, a nu li se mai asculta pârele, dupa anaforaua parintelui mitropolitu precumu si afarã asemenea s’au publicatu.

Io Mihail Const. Sutul Vv.

Dumnata vel spãt. I dumneata vel post. Epistatulu agiei, prea sfintitulu parintele mitropolitulu tarii ne-au facutu anafora prin care ne areatã ântâiu o defaimare ce se face la taina nuntii, cu cereri de cununii silnice si rusinate, alu doilea perdere de suflete, ucidere de prunci, pricini de gloabe si geremele si turburar judecãtelor, ce se pricinuesce pururea dintr’aceasta, si au gasitu pre sfintia sa cu cale, ca sa se deae unu nizamu cuviinciosu pentru infranarea si contenirea de acestu felu de netrebnicii si fapte rusinate, deci iata trimitemu dumnea-voastra copie dupa anaforaua prea sfintiei seale, care sa puneti sa se citeasca prin totu targulu intru auzulu si sciinta tuturor de obste, dinpreuna cu aceasta porunca a Domniei mele, ca sa scie fiescare, cum sa se poarte de acum inainte, spre a nu nadajdui la cununii silnice si la cereri de bani si de zestre.

1792, Iulie 5.

Publicatii la toate judetele si la caimacamu, ca sa faca cunoscuta la toti hotararea ce s’au facutu la pricina fetelor ce cauta judecati pentru stricarea de feciorii.

Dumnea-voastra ispravnicilor ot sud ... sanatate !

Prea sfintia sa parintele mitropolitu ne-au facutu anafora, prin care ne areatã ântâiu o desfranare ce se face  mai intâiu la taina nuntii, cu cerere de cununii silnice si rusinate, alu doilea perdere de suflete, ucideri de prunci, pricina de gloaba i geremele, si turburare judecãtilor ce se pricinuesce pururea dintr’ acestia, si-au gasitu cu cale, ca sa dãmu unu nizamu cuviinciosu pentru infrânarea si contenirea de acestu felu de netrebnicii ; deci iatã va trimetem Domnia mea copie dupa anaforaua prea sfintiei seale ca sa intelegeti, si va poruncim sa o publicuiti prin toate satele i orasele de obste, dupa care poruncimu sa si urmati, dandu strasnice porunci si zapciilor si tuturor slujbasilor a se parasi de acum inainte de acestu felu de gloabe si geremele, atâtu ei câtu si protopopii catre cari au trimesu si prea sfintia sa poruncile prea sfintiilor seale ; insa fiind-ca dupa aceasta in urma sunt sa fie neprimite acelu felu de jãlbi, trebue sa o faceti bine cunoscuta porunca, insciintandu negresitu ca sa o auza toti citindu insa si copia anaforalii cu porunca impreuna si fiti sanatosi ; asisderea va poruncimu Domnia mea strajnicu, sa privigheati foarte, cercetandu in totu chipulu pe urma, ca nu cumva protopopii cu aceastã pricina sa faca aceasta sa ramaie, si sa aduca treaba la catahrisisu in locu de indreptare, si in ceasulu ce veti simti una ca aceasta, numai decat sa aveti a da Domniei mele scire negresitu.

Prea Inãltate Doamne,

Taina nuntii cei blagoslovite este una din cele seapte sfinte taine ale sfintei noastre biserici, si pentru aceea sa si zice nunta cinstitã si patul nespurcatu, iarã aici intr’aceasta teara, la unii din prostii locuitori, vedem ca se urmeaza in potriva ad. putemu zice : nunta necinstitã si patu spurcatu, pentru ca multe din fetele fecioare inca dându-se si indrãgindu-se cu unii-altii ( mai nainte de cununia cea dupa lege ) cadu si la fapta pacatului curviei cu nedejde ca-lu va cere de barbatu, si in urma dupa implinirea pacatului, acei inselatori se intorcu, se cãescu, nu le primescu, apoi indata intra in judecati, si-si desgolescu rusinea faptelor, necontenite suparari facu judecatilor, se stingu cu cheltuelile, se da pricina si zapciiloru atatu politicesce câtu si bisericesce de gloabe si geremele, si in cea de pe urma isi pierdu si sufletele, ca multi din tineri ca sa-si apere fapta, seau de rusine ca sa nu se areate vinovati, seau de nevoe nevrandu ca sa o ieae nevasta, ci primescu blastamu, facu infricosate juramanturi, ca sa scape de pâra fetelor, si asia amandoua partile ramanu intr’o cãire nândreptatã, unulu cu perdere de sufletu, alta cu perderea curateniei feciorii ei si ramane ca o curva, altele isi strica fecioria cu unii si apoi, seau de sinesi, seau indemnati, cadu in spinarea altora, ce-i vãdu, seau mai cu chipu, seau mai chivernisiti, seau mai cinstiti, precumu de acestor felu doua pricini s’au intamplatu si s’au doveditu chiar inaintea judecatii smereniei noastre, altele iarasi se intampla de nascu copii, si ca sa nu fie rusinea lor vadita, si pentru ca sa scape de ispravnici, de zapcii, de protopopi a nu le globi precumu sunt obicinuiti, ele isi omoru copiii, si pste fapta curviei se facu si ucigase de prunci, si cu acestu chipu multe nelegiuiri obicinuescu la aceasta tainã a cununiei de care pururea si mai tot-deauna sunt judecatile suparate cu jãlbile si pricinele lor, si nu numai la fete ce urmeaza aceasta, ci si la neveste vaduve, care fara de sfiala si fara de nici o rusine dau jãlbi, desgolindu-si curvia lor si cerându apoi si judecata : deci pentru una ca aceasta amu socotitu smerenia noastra, ca este cu cale si de trebuinta a se da unu nizamu de obste la toata teara, prin toate satele si orasele, de va fi si cu buna primire a Mariei tale, ca sa dea ispravnicii scire si porunca tuturor, spre a se parasi de aceste rele netrebnicii si fapte rusinate, adeca si parintii sa-si chiverniseasca fetele si fetele sa-si pazeasca curatenia lor, aratandu-le si facandu sa inteleaga fiescare, ca de acum inainte sunt neprimite jãlbi si cereri de cununii silnice si rusinate, seau cereri de bani si de zestre, si dupa aceasta in urma, cand nu vor fi urmatoare si nu vor face parasire, ori-care fata seau muere vãduvã va cadea in pãcatulu curviei cu vre-unu tanaru, seau de voie cu nadejde de insotire, sau cu alte maglisitoare amãgeli curvesci, la nici o judecata, seau bisericeasca, seau politiceasca, pâra ei sa nu fie ascultata, ci mai vârtosu sa se certe seau fata, sau indemnatorii ei, seau parintii ei, cari au primitu a pricinui si au suferitu unle ca acestea, afara numai cand va fi silã de nãprasnã asupra vre uneia, la locu unde sa nu fie nãdejde de scãpare, care silã pe datã sã o facã  arãtata cu vrednice mãrturii, impreunã cu semnulu feciorii ei, acele jãlbi numai sa avemu ale primi, pentru care ramanemu pururea indatorati a le judeca si a le hotãrâ dupa sfintele pravili in cinstea porunciloru bisericesci canoane pre dreptate si legiuite hotarari, si cu acestu mijlocu socotimu ca se va inceta si se va taia acestu rau obiceiu, si nelegiuite fapte, si multe din fet seau mueri vadude isi vor pazi curatenia lor tãinduli-se nadejdea cã vor fi ascultate si primite la judecata spre a dobandi silnice si rusinate cununii, sau altu folos de castigu, cu implinire de  bani si precumu fiescare se va purta, si cinstea isi vor pazi asia vor ramanea ; pentru care rugãmu si pe Maria ta ca nu numai sa se faca publicuita aceasta in toata teara, ci sa si porunceasca boerilor ispravnici de prin judete, capitanilor, zapciilor de prin plãsi, ca nimeni de acum inainte sa nu mai globeasca, seau pre fete, seau pre tineri, de vreme cã nici ei n’au a’si mai cauta pricini de acestu felu la nici o judecata ; precumu si noi aseminea vom da poruncile smereniei noastre tuturor protopopilor si zapciilor preotesci, a se feri de acumu inainte de acest felu de pricini si de globire, si anii Mãriei tale dela Domnul Dumnzeu rugam sa fie multi si nenorociti.

1792, Iulie 4.

Alu Mariei tale fierbinte catre Dumnezeu rugator si smeritu parinte suflestescu.

Cosma alu Ungro-Vlahiei “.

( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )

Hrisoave privitoare la tãrani

Hrisoave privitoare la tãrani

“ Hrisovul din 1742, Ianuarie 12 este urmarea unei noi reclamatiuni ; acea a egumenilor manastirilor, carii spunu Domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat voevod, au venit cu jalbã mare la el.

Satele de oameni ale manastirilor fusesera din vreme in vreme inchinate de diferiti Domnitori pe la boeri  cu toata slujba lor astfel ca manastirile se  vedeau lipsite de brate de munca ; pentru cele neinchinate, autoritatea calugarilor se pare ca nu era suficienta ca sa faca pe sateni sa lucreze.

Asa ca ei lucrau in voia lor, iar nu dupa dreptatea ce s’ar fi cazut, caci neavand nart, nu se stia ce sunt datori sa lucreze si dealtminteri nici calugarii nu aveau voe a le porunci prin egumenii lor.

Despre veracitatea asertiunilor egumenilor marturisesc toti episcopii si boerii.

Se tine deci un sfat de obste si hotararea data de Voevod este urmatoarea, care merita sa fie reprodusa, intru cat nu coprinde aceleasi dispozitiuni cu care n-am obicinuit :

1. Tot omul casnic, fie om domnesc, boeresc ori slujitor, care se afla pe mosie manastireasca, sa fie silit sa lucreze 12 zile pe an manastirii, fie cu claca, fie cu carul, fie cu sapa, sau fie in alt fel si sa dea dijma locului dupa obicei.

Pentru executarea lor egumenii sa-si pue vornicei la aceste sate.

2. Pentru cei “ ce se arata cu blestematii “ ne fiind urmatori poruncii, egumenii sa le faca zapis si sa-i pue la lucru sa-si inplineasca slujba datorita, luandu-si ravas de la vornicel, care la randul sau va da socoteala egumenului.

Spre a evita ori ce stabilire din nou a oamenilor boeresti pe satele manastiresti, egumenii sunt obligati sa nu primeasca asemenea oameni.

Daca i-au primit totusi, boerii pot sa si-i reia.

Cat despre oamenii straini, ei pot sa se aseze pe mosiile manastiresti, cu conditie sa nu fie veciniti niciodata.

Iata si hrisovul in extenso :

“ Ion Constantin Neculai Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn tarii Moldovii.

Instiinta damu tuturor cui se cade a sti de vreme ce Domnia mea indata ce amu venitu la scaunu, voindu a face tuturor deobste asezamantu, p langa altele si aceasta porunca cu tarie am datu, ca totu omulu mosianu sa fie volnicu a stapani mosia sa.

Si acum dara viindu inaintea Domniei mele, toti egumeni depe la toate Sfintele Manastiri din tara.

Aratau mare jalba zicandu, ca satile cu oamenii c’au avutu manastirile cele mai multe au fostu inchinate pe la boieri cu toata slujba lor, de catra carele manastirile nice unu folosu n’au avutu, si inca si cele ce nu era inchinate iarasi oamenii ce lacuesc pe acele mosii putinu folosu facea manastiriloru, lucrandu in voea loru, iar nu dupa dreptatea ce s’au cazutu, ne avandu nici unu nartu, nici egumenii voe a le porunci cat se cade, si la aceasta cerandu dreptate, fiind si Sfintiile loru episcopi ai tarii, si dumnealoru toti boerii de fata asemine au marturisitu si dumnealoru, ca au avutu manastirile aceasta strambatate : si cu dreptate este ca sa’si stapaneasca mosiil dupa poronca ce s’au datu.

Si cu toate aceste cu un glasu poftindu toti egumenii hotararea de la Domnia mea pentru oamenii ce lacuescu pe mosiile manastiresti, cei ce nu sunt vecini sa le de unu nartu de cate zile voru lucra pe anu, ca si oamenii sa stie ce va fi slujba loru pe anu.

Socotitam Domnia me si cu sfatu de obstie am hotaratu : totu omulu casnicu ce va side pe mosia manastireasca, ori omu domnescu, ori boeresc, ori slujitoriu, ori ce felu de breasla a fi, sa aiba a sluji doua-spre-zece zile intr’unu anu mânãstirii ori cu claca, ori cu carulu, cu boii de va sluji la ceva, sau cu sapa, sau ori la ce felu de lucru va fi oranduitu de egumeni, toate acele 12 zile sa’i socoteasca, si dejma locului inca sa’si dea totu omulu pe obiceiu, si vornicei prin sate inca si egumenii sa’si pue pe care or socoti.

Iar oamenii ce s’aru arata cu blastamatii neurmandu poroncii ca sa lucreze manastiriloru dupa hotararea ce arata mai susu unora ca acelora sa le faca zapisu egumenii, si sa’i pue la lucru ca sa’si plineasca slujba loru, si totu omulu dupa ce isi va ispravi lucrulu  sa iea ravas de la mana vornicelului in care sa arãte c’au lucratu deplinu, si vornicei sã de samã la egumeni.

Acestu nartu ilu voru avea manastirile de la oamenii ce nu sântu vecini, iar pe vecinii loru sa’i stapaneasca pe obiceiu ; - oamenii de prin satele boeresti de s’ar intampla a veni la satele manastiresti nice de cum egumenii sa nu’i primasca, dar si boerii sa fie volnici a lua de prin satele manastiresti si sa’i duca la urma loru, iar oamenii streini ori cati de multi ar veni, sa se aseze pe mosiile loru, slobozi se fie, si acei oameni nice odata sa nu se vecinueasca,  nici sa aiba grija de vecinie. Aceasta facemu stire.

Leat 7250 Ghenari 12.

( L.P.)

*

O alta reclamatiune, a taranilor de asta data, da nastere circularei la 4 judete : Ilfovu, Prahova, Secueni si Buzau.

E vorba de cei ce au facut curãturi si s’au vazut apoi despoiati de pamantul acesta dobandit de ei dupa vechiul obicei prin insusi faptul curãturii.

Ei se plâng si Domnitorul “ ia instiintare “ de acest abuz, pe care il reprima in termenii urmatori..

1782 Aug. 13. Circulara la 4 judete : Ilfovu, Prahova, Secueni si Buzau.

“ Amu luatu Domnia mea insciintare, cum ca unii din stapanii mosiiloru, adeca, Egumenii de pe la manastiri, boeri, archirei si alti boerinasi, dupa ce s’au tocmitu mai dinainte vreme cu unii din locuitori de le-au datu crânguri, paduri maracineturi, prin asezamantu ca sa le curete, sa le faca livezi de fanete sa si le stapaneasca acei muncitori, si ei sa ia numai dijma .... si dupa ce s’au ostenitu si le-au destupatu si le-au curatitu acele locuri cu multa truda pana le-au adusu la star de le-au facutu livezi de fan ...., estimpu propietarii mosiiloru ieau de la sateni livezile “ ... Voda ordona sa se respecte dreptulu sateniloru, cari au facutu curãtura, si mai cere si o statistica, aratandu anume : ce mosie ? stapanulu mosiei ? Cu indreptarea ce veti face : curaturile, ce le-au luatu ce fânu a fostu ? « 

Nota : Cu privire la vecini o semnificatie a termenului se desprinde dintr-o fraza a Capitolului III al cursului, intitulat “ Hrisoave privitoare la robie si rumãnie, si anume : “ Hrisoavele domnesti ce se ocupa de robi si de rumâni sau vecini sunt destul de numeroase si formeaza o parte importanta din legislatiunea vechilor nostri domni. “

( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )

Hrisoave domnesti privitoare la straini, asezate pe nationalitati. Suditii ( 7 )

Suditii

“ Un rand de carti ce s’au scris pe la toate tinuturile pentru sudetii ce tin mosii in orândã cu anul.

Din jaloba ce s’au dat, luânduse instiintare cum cã unii din supusii Rusesti si Austriecesti, ce se aflã aice in  tarã tiind cu anul mosii boeresti, mãnãstiresti, si de la altii, si intamplanduse a ave pricini cu lãcuitorii, stapanii mosiilor, ci tin in orãndã, sau megiesi din pregiurul lor, voescu a face suparari socotind ca sant suditi si nu vor putea fi giudecati, nici invinovatiti ca raelele, dupa pronomiile cele de obstie ale tarii, si nu se supunu cand sant chemati de catra D-voastra a merge la cele ce trebuinta si obieciul pamantului cere sa se faca cercetare la starea locului, care urmare a lor, este nu numai pricinuitoare de pagubire pamantenilor, ce si impotriva bunii randueli si a privilegiurilor asazate, si pentru ca sa lipsasca acest feliu de suparari, sa scrie D-voastra sa instiintati pe toti suditii de la acel tinut care tine mosie in oranda, ca porunca Domniei mele este, suditii ce tinu mosii in oranda, la pricinele acele ce va cere trebuinta dupa obiceiul pamantului, a se cerceta la starea locului, sa se supuie ca si raelel a merge cand vor fi chemati de D-voastra si datori a urma la toate dupa privilegiurile pazite de obstie la acest feliu de pricini, pentru care s’au dat de stire atat la general Consulatul Rusescu, cat si la C.C. Agentie din Iasi, ca sa arãte suditilor ce tinu mosii si care vor primi a se supune a urma dupa poronca aceasta, sa tie si de acum mosie ca raelele de aice, iar cei ce nu vor voi a se supune, de la viitoriul sfeti Gheorghi inainte sa se lase de a mai tine mosii cu anul, si daca vre unii din transii, nici ca vor supune ca raele, nici vor esi pe mosie, sa instiintati pe Domnia me, ca sa se urmeze pentru unii ca aceria obstestile pravile, dupa obiceiul pamantului, ca sa conteniasca jalbele si pricinele de suparari.

1803 April 15.

Proc. Vel Logof. Bals. “

Cartea catra Dumnealor Ispravnici pentru suditii ai Rusiei si ai Nemtiei din 11 Ianuarie 1784 se ocupa de implinirea banilor, ce se datoresc suditilor de catre  pamanteni.

Domnitorul arata ca a dat un pitac catre Logofatul Tarii de sus ca implinirile sa nu se mai faca prin mumbasirlacul diferitilor zapcii, carii reclamau trepede mari, ci sa se faca de zapcii nepercepandu-se de cat numai doua la suta.

Cartile legate la 5 judete pentru suditi a nu mai supara vamesii peste tarifa din 5 Martie 1785, constata ca vamesii percep suditilor de pravalie cat 40 de bani “ osabitu si cate o para “, afara de ceea ce se da la stapanul locului.

Acasta fiind “ afara din ponturi si din catalogul Domniei “ se opreste.

Vamesii nu vor mai lua nimic de aci incolo peste tarif si peste trei la suta vama.

Cele “ Catre ispravnici publicatii la 17 judete si la caimacamu pentru suditi “ cauta sa puna oare care ordine in asezarea suditilor, carii se inmultisera peste masura.

Domnitorul hotaraste, ca, avand in vedere ca unii au luat fie patenta de suditi, fie pasporturi straine, fie carti altele, fi adeverinte dela ghenerali sau “ alte obraze ale Nemtiei, atat inaint de razboiu, cat si in timpul razboiului si dupa razboiu si carii nu s’au tras in partile Nemtiei, ci au ramas in tara “, vor fi de acum incolo considerati ca raiale ale prea puternicului imparat si supusi ai Domniei Sale, afara bine inteles de cei ce sunt adevarat din pamanturile Nemtiei, carii raman supusi nemti.

Pentru ralizarea acestui scop Domnitorul porunceste ispravnicilor, ca sa intocmeasca lista de suditii din judetul lor, cu toate detaliile necesare si sa trimeata la Domnie o asemenea lista, iar ei sa spuna suditilor ca in termen de cel mult 4 zile sa se prezinte cu toate actele ce vor avea la secretaria Domniei, “ fara a le arata lor sfarsitul trebii si scopul “ Domnului.

Toti cei ce nu vor fi adevarati supusi nemti vor ramane pe viitor supusi ai tarii romanesti si li se vor lua cartile de supuseni straina.

Publicatiile la toate judetele pentru suditi a nu cumpara lucru statatoru in tara din 29 Iunie 1792 interzic acestora de a cumpara lucru nemiscator in tara.

Cartea legata la ispravnicul Prahovei pentru venitul mosiilor ce era date la straini din 15 Aprilie 1792 hotarase intr’o chestie particulara, acea a arendarii mosiilor unor manastiri la suditi straini, dar intinzand aceasta hotarare la toate cazurile similare in viitor, ca sa nu se mai  vanza venitul mosiilor la straini.

Anaforaua intarita de Alexandru Constantin Moruzi la 6 Aprilie 1794 ( ? ) e privitoare la reclamatiunile facute la domnie de tãrani bãrsani ce veneau la pasunat cu oile in tinuturile muntoase ale tarii rumânesti.

Desi este iarasi o chestiune particulara, totusi pntru ca boerii se refera in parerile lor la vechiul obiceiu si Domnul hotaraste nu numai pentru reclamanti ci in viitor pentru toti carii vor fi in asemenea caz, ea ne intereseaza.

Care sunt dispozitiunile ei ?

Plangerile sunt in numar de 11.

Intaia e ca la intoarcerea lor “ inlauntru “, vataful de plaiu ii trimite la ispravnici sa le dea ravasul Spatariei ca sa poata trece si asa zabovesc trei patru zile si cheltuesc de om cate 1 taler si 30 de bani.

Pãrerea boerilor este : ca nu se poate fara ravas, dara ispravnicii sa trimeata un logofat ca sa le dea ravasul necesar.

A doua plangere e ca luandu-li-se de ravas cate 30 bani de om la fiecare trecere, ei carii vin de cate 20 de ori pe an cheltuesc pana la 25 de taleri cu aceasta.

Parerea boerilor este : ca sa nu se ia de ravas mai mult de 4 parale si nu de num, iar chezasul ce li se cere sunt datori sa-l dea, insa daca este departe sa dea chezasia inscris.

A treia plangere e ca nu pot cumpara marfa mai mult de 10 taleri fara carte domneasca.

Parerea boerilor este : ca trebue carte domneasca de vreme ce Domnul trebue sa stie ce marfa ese din tara, dar ca vor putea sa cumpere marfa fara ravas pana la 20 si chiar 30 de taleri.

A patra plangere e ca aveau hrisov dela Ipsilant Voevod sa nu li se ia nici miel, nici cas, nici urdã nici alt nimic iar acum li se ia un miel si un taler de odae si un cas mare de stânã.

Parerea boerilor este : ca desi exista hrisov dela Ipsilanti Voevod in acest sens, totusi exista o alta carte a acestui Domn anterioara acelui hrisov, in care admitea sa se dea “ Havaetul obicinuit “ adeca de urma un miel mic si de stana un cas si acest obiceiu s’a urmat si sub Caragea voevod si sub Mihaiu voda Sutul, deci sa se urmeze si pe viitor.

A cincea reclamatiune este ca muntele pe care pasc nefiind doar al lor li se amesteca vite si cai printre cele ale vecinilor si in acest caz li se ia de pripas si li se ia cate 4 – 5 taleri, lucru ce nu se facea inainte cand interveneau plaesii numai in caz de hotie si le lua numai 1 taler si 60.

Parerea boerilor este : ca numai pentru caii de furat sau pierduti sa se plateasca de acum cate 200 de bani, iar pentru celelalte vite nimic.

A sasea plangere e ca atunci cand aveau nevoe sa treaca pentru vreo treaba dincolo le lua vataful cate o para, iar acum le ia 3 parale.

Parerea boerilor este : ca sa li se ia “ ca din vechiu “.

A saptea plangere e ca la judecati cu pamantenii nu li se face dreptate.

Parerea boerilor este : ca sa li se faca dreptate, iar de nu sunt multumiti sa se duca la ispravnici si nemultumindu-se nici acolo “ usa Divanului Mariei Tale le este deschisa “.

A opta plangere e ca inainte vataful cand lipsia avea vechil, dar acum trebue sa-l astepte cu zilele.

Parerea boerilor este : ca vataful de acum incolo sa lase vechil cand lipseste.

A noua plangere e ca atunci cand conãcesc pe o mosie pana sa plece la munte li se ia un miel primavara si o putinica de lapte toamna, ceea ce nu dedeau mai inainte.

Parerea boerilor este : ca “ cum a fost asa sa fie “.

A zecea plangere e ca negutitorii ii insala cu cantare viclene si ii fac sa piarda pe zi pana la 12 ocale si cer cantare drepte cu pecetea domneasca.

Parerea boerilor este : ca vataful cand i se arata vre-o asupreala si prinde vre-un cantar fals sa-l arate pe acela la ispravnicie spre a fi pedepsit.

Cartile ce s’au scris pe la toate tinuturile pentru suditii ce tin mosii in oranda cu anul din 15 Aprilie 1803 arata la ce indrazneala ajunsesera suditii in Moldova.

Alexandru Constantin Moruz Voevod, arata ca cei carii tin mosii in arenda fac suparari si proprietarilor si megiesilor cu credinta ca sunt suditi si nu vor putea fi judecati nici invinovatiti ca raialele si nu se supun cand sunt chemati.

De aceea da porunca Domnitorul  ca la pricinile acele ce ar cere trebuinta dupa obiceiul pamantului a se cerceta la starea locului, sa se supue ca si raialele a merge cand vor fi chemati.

Despre aceasta s’a dat de stire si la General Consulatul Rusãscu din Iasi si C.C. Agentie.

Cei ce nu se vor supune de la viitorul câstiu – in speta Sfantul Gheorghe – sa se lase de mosie.

Acestea sunt dispozitiunile cu caracter mai general luate in privinta suditilor.

In multele procese relative la ei se mai intalnesc, bine inteles, multe dispozitiuni privitoare la ei, dar care n’au ce cauta in aceasta examinare a hrisoavelor domnesti. “

( extras, Curs de Istoria Dreptului Roman Volumul IV Hrisoavele Domnesti, de Ion Peretz, Profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti 1931, Bucuresti, Tipografia “ Carageale “, Str. Selari, 4 )

Oare uitam ? ( Psihologie cognitiva )

Oare uitam ?

Nota : Ne punem aceasta problema pentru subiectul normal, excluzand cazurile patologice de sindrom Korsacoff sau Alzheimer.

“ Am aratat anterior cat de variabile sunt performantele de reactualizare, si ca un esec al reactualizarii nu inseamna o deficienta a memoriei.

Pur si simplu nu am folosit o modalitate adecvata de reactualizare.

Oare nu cumva am putea explica uitarea in mod exhaustiv, ca o deficienta exclusiva a reactualizarii, nu ca un declin general al memoriei ?

Exista, totusi, informatii pe care nu ni le aducem aminte, oricate eforturi am face, oricate metode am incerca intr-un timp fizic acceptabil.

De exemplu, ce am facut in urma cu trei ani, cinci zile si doua ore ?

Nu cumva informatiile noastre despre acel moment s-au pierdut definitiv, au disparut din sistemul nostru cognitiv ?

O serie de investigatii efectuate de  T.O. Nelson ( 1971, 1977, 1978 ) ne indeamna sa fim prudenti inainte de a raspunde afirmativ la astfel de intrebari.

Intr-unul din experimentele sale, Nelson si colaboratorii ( 1978 ) solicita unui lot de subiecti sa invete perechi de cuvinte si cifre, asemanator probei administrate de Anderson ( 1983 ).

Dupa un interval variabil, de la 48 de ore la doua saptamani, subiectii sunt solicitati sa reproduca perechile invatate.

Ei reproduc, in medie, numai 75 % dintre ele.

Inseamna oare, ca cele 25 % sunt uitate ?

Pentru a oferi un raspuns la aceasta intrebare, Nelson opereaza asupra perechilor uitate, in felul urmator : o parte raman neschimbate, iar o alta parte sufera unele modificari, in sensul ca cifra asociata cuvantului se schimba.

De exemplu, anterior era perechea “ cafea – 11 “, acum ea devine “ cafea – 32 “.

Dupa o noua faza de invatare, atat a perechilor modificate,  cat si a perechilor nemodificate, se probeaza la a doua testare a performantelor de reproducere.

Daca perechile, nereproduse anterior, ar fi fost complet eludate din memorie, atunci performantele din a doua faza la perechile modificate si perechile nemodificate, ar fi fost identice.

Rezultatele sunt insa, cu totul altele : perechile nemodificate sunt reamintite in proportie de 75 %, perechile modificate – in proportie de 43 %.

Pe baza acestor rezultat, conchidem ca informatiile care anterior nu au fost reamintite, nu s-au pierdut, practic, din memorie, ci ele au fost subactivate.

A doua faza de invatare le-a ridicat acest rest de activare, astfel incat le-a facut accesibile constiintei si, deci, reproductibile.

Experimentele de recunoastere au dat rezultate similare.

Itemii care nu au fost recunoscuti in prima etapa, au fost amestecati cu noi itemi, dupa care a urmat o noua faza de recunoastere.

Rata de recunoastere a stimulilor mai vechi, a fost net superioara, comparativ cu rata recunoasterii noilor stimuli.

Despre prodigiozitatea memoriei umane se gasesc referinte in multe alte cercetari experimentale.

De pilda, Shepard ( 1967 ) efectueaza o investigatie, in cadrul careia subiectii vizioneaza timp de cateva secunde, sute de fotografii.

Testati la scurt timp dupa aceea, ei au recunoscut aproape toate imaginile prezentate.

Mai mult, chiar dupa cateva saptamani, subiectii din lotul experimental recunosteau o mare parte dintre fotografii.

O serie intreaga de date, de natura anecdotica, sustin ideea permanentei memoriei de lunga durata.

Dupa cincizeci de ani de la terminarea scolii, multe persoane isi aduc aminte cuvinte dintr-o limba straina, pe care o invatasera in scoala, dar pe care nu au mai practicat-o ulterior ( Barsalou, 1992 ).

Daca cunostintele invatate raman permanent in memorie, de ce, totusi, nu ni le reamintim ?

Lasand la o parte caracteristicile procesului de reactualizare, discutate anterior, ce se intampla cu cunostintele noastre, intre momentul invatarii si momentul actualizarii ?

Care sunt fenomenele care au loc in acest interval de timp, si ingreuneaza reamintirea ?

Am putea raspunde printr-o simpla propozitie : se subactiveaza.

Dar un astfel de raspuns nu rezolva problema de fond.

De ce anume se subactiveaza ?

Cum actioneaza subactivarea ?

Pentru a oferi un raspuns exhaustiv, macar la una dintre aceste intrebari, ar trebui sa scriem inca o carte, mai voluminoasa ca aceasta.

Constienti de propriile limite, ne propunem numai sa trecem in revista cateva dintre mecanismele implicate in deteriorarea nivelului de activare a cunostintelor.

Reamintim ca nivelul de procesare a informatiei, gradul de elaborare a informatiei stocate, au implicatii majore, pe care nu le mai reluam aici.

Interferenta

Interferenta este un fenomen cunoscut de multa vreme, dar mecanismul ei continua sa fie incomplet explicat.

In esenta, ea vizeaza influenta pe care cunostintele invatate, o au unele asupra celorlalte.

In cazul in care, cunostintele anterior invatate reduc rata de reactualizare a cunostintelor dobandite ulterior, aveam de-a face cu interferenta proactiva.

Aceeasi influenta, exercitata insa de ultimele cunostinte, asupra celor anterioare, poarta numele de interferenta retroactiva.

Subliniem ca, aceste notiuni doar descriu, dar ele nu explica mecanismul responsabil de producerea fenomenului.

Unul dintre candidatii la o explicatie posibila, este mecanismul inhibitiei laterale.

El are nu numai plauzibilitatea neuronala, dar este in acord cu o serie de date experimentale asupra interferentei.

De pilda, se constata ca interferenta dintre doua categorii diferite de cunostinte – de pilda, numere si cuvinte – este mai mica decat in cazul in care cunostintele memorate succesiv, fac parte din aceeasi categorie.

Or, inhibitia laterala este mai redusa in primul caz, decat in al doilea caz.

Ca sa luam in discutie doar inca un exemplu, sa ne reamintim de efectul spatierii.

Spatierea – interpolarea unor itemi diferiti, intre doua prezentari ale aceluiasi item – imbunatateste performantele mnezice.

Deci, si in acest caz, putem spune ca inhibitia laterala este mai redusa.

Oricum, pare cel putin posibil sa vedem in interferenta, o emergenta comportamentala a mecanismului de inhibitie laterala a unitatilor cognitive.

Mai credem ca, inhibitia laterala nu actioneaza numai intre cunostintele din MLD ( memoria de lunga durata ), ci si in cadrul memoriei de lucru.

Ca atare, interferenta este un fenomen comun celor doua tipuri ale memoriei, nu asa cum se sustine adesea, un fenomen specific MLD.

Efectul  FAN

Efectul FAN (  =  facts added to nodes ) a fost pus in evidenta de J.R. Anderson ( 1973, 1976 ).

Intelegerea lui completa presupune o serie de informatii, despre reprezentarea cunostintelor.

Deocamdata, este suficient sa stim ca, la nivel comportamental, el se manifesta prin incetinirea ritmului reactualizarii, in functie de sporirea informatiilor pe care le avem despre un anumit obiect.

De exemplu, in faza de invatare, subiectul poate sa memoreze o multime de informatii despre un individ “ Ion “ :   - ex, : “ Ion locuieste la Cluj “, “ Ion are automobil “, “ Lui Ion ii place palinca “, “ Ion este cumnat cu Maria “, “ Ana este sotia lui Ion “,  etc..

Cu cat avem mai multe cunostinte despre Ion, cu atat ne este mai greu sa ne reamintim cu exactitate o anumita informatie despre Ion.

Dupa cateva minute, incercati sa raspundeti daca Maria, sau Ana, este sotia lui Ion ?

Efectul  FAN  se realizeaza subconstient ; el nu este in intentia subiectului.

Anderson si Bower ( 1973 ) explica acest fenomen, recurgand la mecanismele de propagare a activarii.

Cand solicitam o informatie despre un obiect, reprezentarea cognitiva a obiectului respectiv, este activata din MLD ( memoria de lunga durata ).

Daca cunostem un singur fapt despre obiectul respectiv, propagarea activarii este rapida, si raspunsul este aproape instantaneu.

Daca stim doua lucruri despre acelasi obiect, aceeasi activare trebuie sa se propage in doua directii, deci plusul de activare primit de aceste unitati va fi mai mic, iar propagarea va fi mai lenta, s.a.m.d. .

Cu cat creste numarul de cunostinte sau fapte pe care le cunoastem despre un individ, cu atat mai lenta este reactualizarea unei informatii specifice.

Silit sa raspunda in limita de timp, subiectul va conchide ca el a uitat – a pierdut din memorie – informatia respectiva.

Mecanismele de aparare ale eului

Notiunea de mecanism de aparare a fost lansata in Psihologie, de Sigmund Freud si ea a fost consacrata de fiica sa, Anna Freud, intr-o carte celebra, Mecanismele de aparare ale eului ( 1937 ).

Intr-o definitie  simplificata, mecanismele de aparare sunt procedurile utilizate de Ego, confruntat cu pulsiunile libidinal ale Id-ului, de reprimare a informatiilor care l-ar putea pune in pericol.

Unul dintre aceste mecanisme este represia.

El consta in blocarea accesului in constiinta, a informatiilor despre fantasmele sau dorintele sexuale ale subiectului.

Amnezia infantila, adica absenta amintirilor din primii ani de viata, este explicata de psihanalisti, tocmai prin continutul libidinal, care a fost exclus din campul constiintei.

Esenta terapiei psihanalitice consta tocmai in a elibera continutul reprimat, “ acolo unde a fost Id trebuie pus Ego “.

Desi se contureaza  o explicatie cognitivista riguroasa a acestor mecanisme defensive, care ridiculizeaza toata terminologia psihanalitica excesiv de mitologizanta, analiza acestora este extrem de productiva.

Ea ne atrage atentia asupra unor procesari inconstiente ale informatiei, neglijate de cognitivisti, cu semnificatii deosebite pentru arhitectura sistemului cognitiv in general, pentru organizarea cunostintelor in memorie, in special.

*

Rezumand ceea ce am spus pana acum despre uitare, sa remarcam ca suntem in fata unui fapt de experienta, si a doua explicatii posibile.

Este un fapt cert, ca nu ne putem reaminti in orice moment, orice cunostinta invatata anterior.

Prima explicatie este ca, anumite cunostinte – de ex. : cunostintele cu valoare adaptativa scazuta – se deterioreaza, si ele dispar din memorie.

A doua explicatie – in contul careia am oferit o serie de date experimentale – considera ca, nimic din ceea ce am invatat nu se sterge din memorie.

Anumite evenimente nu pot fi reproduse sau recunoscute, din cauza deficientelor mecanismelor de reactualizare, nu din cauza unei deficiente a memoriei, in general.

Desi am favorizat cea de-a doua explicatie, la rigoare pe baza datelor experimentale disponibile, nu putem transa definitiv in favoarea niciuneia dintre explicatiile concurente.

Am putea spune ca, ambele sunt partial adevarate.

Acesta ar fi insa un truc dialectic comod, cu consecinte negative pentru cercetare.

Preferam mai degraba sa cautam raspunsul analizand un tip de memorie, care se bucura de tot mai mare interes din partea cercetatorilor in ultimii ani : memoria implicita.

( extras, curs universitar, Psihologie cognitiva Modele teoretico-experimentale, Mircea Miclea, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, editia a II- a revazuta, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1999 )