Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( III ) ( 11 )

Motto : -   Les découvertes, à toutes les époques, ont rencontré l‘opposition fanatique des mandarins de la science  – Maurice Allais dans L’ Anisotropie de l’Espace

-  La tactique la plus redoutable et la plus perfide contre les idées nouvelles est la conspiration du silence, contre laquelle aucune défense n’est possible  - Maurice Allais dans L’ Anisotropie de l’Espace

Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( III )

La baza normelor privind drepturile si libertatile omului, sta o conceptie etica, o idee morala : in unele documente se afirma ca drepturile omului decurg : “ din demnitatea inerenta a persoanei umane “, deci din natura omului.

In timp, mai intai au fost promovate valori umane, de persoane sau grupuri mai mult sau mai putin numeroase ; apoi, ca urmare a unui proces de constientizare, si daca au corespuns unei cereri sociale consistente, aceste valori au fost recunoscute in plan universal sau regional ; ulterior, au fost transpuse in norme juridice, de obicei in plan international, si apoi in plan intern, dar uneori simultan sau chiar in ordine inversa.

Deci, ideile privind drepturi ale omului si-au avut sorgintea in zonele moralei si valorilor eticii.

Este vorba de valori fundamentale,

Ø             Existentã,

Ø             Libertate,

Ø             Integritate,

Ø             Egalitate,

Ø             Participare,

Ø             Justitie,

Ø             Munca,

Ø             Educatie,

Ø             Dezvoltare –

care se exprima ele insele prin numeroase valori derivate :

§       Libertatea fizica,

§       Libertatea de expresie,

§       Libertatea de asociere,

§       Libertatea de reuniune,

§       Libertatea de gandire.

Se realizeaza astfel un conglomerat axiologic, in jurul unor valori fundamentale, exprimat intr-un ansamblu de norme de Drept, care protejeaza valoarea respectiva, sub diferitele sale acceptiuni.

Aceasta nu inseamna insa ca, drepturile omului ar fi fost generate intr-o zona meta-juridica, in afara Dreptului ; recunoasterea valorilor, ca punct de plecare in elaborarea normelor, deci abordarea axiologica a drepturilor omului, nu inseamna un apel la Teoriile dreptului natural, in sensul ca drepturile omului ar fi autonome, ar precede Statele si insusi dreptul international, ci in sensul contemporan al expresiei, ca ele corespund naturii omului si societatii umane.

In realitate, cresterea si generalizarea preocuparilor opiniei publice mondiale, ale Statelor in ultima instanta, pentru a proteja demnitatea umana sub diferitele sale aspecte, sub forma drepturilor si libertatilor care-i dau expresie, au determinat formarea normelor de Drept, care consacra si protejeaza aceste drepturi.

Conceptiile etice, morale au fost factorul motor al atitudinii si preocuparilor Statelor, Organizatiilor internationale, Opiniei publice, al actiunii acestora pentru adoptarea Tratatelor privind drepturile omului si punerea lor in aplicare.

Aceste norme – fie conventionale, fie cutumiare – creeaza drepturi si obligatii pentru State – in unele cazuri pentru toate Statele, in altele pentru majoritatea Statelor, respectiv pentru cele care au ratificat Tratatele in cauza.

In acelasi timp, insa, Statele si-au asumat intre ele obligatia de a respecta, de a garanta, de a promova, de a realiza drepturi si libertati ale persoanelor aflate sub jurisdictia lor.

Deci, beneficiarii acestor norme nu sunt celelalte State parti, ci persoanele fizice – cetateni sau alte persoane, aflate sub jurisdictia Statului.

Aceste norme creeaza, prin urmare, atat obligatii si drepturi intre State, ca orice alte norme ale Dreptului international, a caror punere in aplicare poate fi ceruta in relatiile dintre ele, cat si drepturi si libertati pentru persoane, pe care Statele s-au angajat sa le asigure, si pe care fiecare persoana poate sa le pretinda in ordinea juridica interna, si sub anumite forme, acceptate de Statele in cauza, chiar in ordinea juridica internationala.

Spre deosebire de multe alte norme ale Dreptului international, aplicarea in plan intern a normelor privind drepturile si libertatile omului, este strans legata de numeroase institutii juridice si structuri ale Statului, de la sistemul legislativ si judiciar, pana la serviciile de sanatate, scoala si intitutiile culturale, caci aceste norme vizeaza, in esenta, diferite aspecte ale vietii omului.

De aceea, normele privind drepturile si libertatile omului genereaza, nu numai obligatii internationale in raporturile interstatale, ci, pentru a fi cu adevarat respectate, obligatia de a asigura, in plan intern, o anumita organizare a raporturilor intre puterea publica si populatie, si a functionarii acestei puteri publice.

Intrucat beneficiarii normelor privind drepturile si libertatile omului sunt persoanele, aplicarea acestor norme nu este subordonata principiului reciprocitatii, asa cum este cazul, in general, in dreptul international.

Obiectivul urmarit prin aceste norme, este de a atinge cel mai inalt grad de aplicare posibil, in fiecare din Statele parti, si nu de a reduce drepturile omului la nivele minime de aplicare, daca unul sau altul din State se situeaza la un asemenea nivel redus.

De aceea, un Stat nu poate sa invoce restrictii ori limitari aplicate in alte State, pentru a restrange sau limita drepturile si libertatile acordate persoanelor aflate pe teritoriul, sau sub jurisdictia sa.

Cele doua Pacte ale drepturilor omului ( de la New York din 1966 ) cuprind ca prevedere comuna, clauza potrivit careia, faptul ca aceste Pacte nu prevad, sau nu recunosc, un drept fundamental, - nu poate fi invocat drept pretext pentru a adopta restrictii sau derogari de la asemenea drepturi acordate prin legi, alte conventii sau cutume.

Cum Statele au obligatia de a adopta legi si alte masuri, pentru a da efect prevederilor Pactelor, rezulta ca acestea sunt concepute ca un standard minim de protectie a drepturilor omului.

Prevederea comuna a celor doua Pacte adauga conceptia protectiei maxime a drepturilor omului, indiferent din ce sursa juridica ar proveni.

Problema precaderii intre diferite norme si documente, a fost rezolvata intr-un mod care favorizeaza beneficiul cel mai ridicat al drepturilor omului.

Principiul reciprocitatii nu-si are deci locul in acest domeniu, in relatia dintre State.

Documentele internationale reflecta, ca element fundamental al protectiei drepturilor si libertatilor omului, raspunderea primordiala a fiecarui Stat, pentru a asigura respectarea si garantarea acestor drepturi si libertati ; documentele implica faptul ca prevederile lor pot sa nu fie self-executing – adica aplicabile direct in plan intern -, in care caz adoptarea de legi care sa introduca in ordinea juridica interna drepturile si libertatile respective, este conditia sine qua non a aplicarii prevederilor lor ; chiar si in cazul in care ele sunt self-executing, prevederile documentelor internationale se inscriu intr-un context legislativ complex, pe care-l ofera sistemul juridic al fiecarui Stat parte ; drepturile si libertatile omului se adreseaza, prin urmare, in primul rand, ordinii interne a Statelor ; ele au insa si caracter international, deoarece Statele si-au asumat in plan international, obligatia de a le respecta si garanta ; prin aceasta, ele se adreseaza si ordinii juridice internationale, cu toate consecintele care decurg din aceasta.

( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )

Psihologia si parapsihologia ( 3 )

Creierul dumneavoastra – centrul psihicului

Este evident faptul ca, locul in care trebuie sa cautam informatii despre intuitie este insasi sursa tuturor gandurilor : mintea. Suna destul de simplu – doar pana cand incepeti sa va intrebati, ce este cu adevarat mintea.

Este, oare, vorba doar de creier, sau aici intra si gandurile cu ajutorul carora, probabil, se realizeaza depasirea barierelor fizice impuse de creier ? Unde se situeaza psi-ul, si ce este el, in sens fizic ?

Intrebari ca cele de mai sus intereseaza atat medicii de diferite specializari, cat si psihiatrii, psihologii si oamenii de stiinta ce se ocupa cu studiul psi-ului.

Acesti experti au inceput sa studieze toate aspectele legate de ce anume este mintea in realitate – incluzand aici creierul, subconstientul si inconstientul, cat si ceea ce presupune uniunea mai multor minti individuale.

E posibil ca psi-ul sa fie un alt aspect al functionarii creierului, o parte cumva bazata pe latura fizica a creierului.

Este, de asemenea, posibil ca psi-ul sa reprezinte o punte de legatura, intre partea fizica a creierului unui individ, si mintea universala, mult mai vasta.

Psihologia, in particular, poate descoperi multe orizonturi noi, prin studierea continua a fenomenului psi.

Si fiindca abilitatea intuitiva este asociata cu mintea, creierul este in mod evident locul din care trebuie sa se inceapa demersul studiului psihic.

Teorii despre creier [ ... ]

In ultimele decenii, una dintre cele mai profunde descoperiri medicale, castigatoare a Premiului Nobel in anul 1981, a fost aceea a lui Roger Sperry.

Acest cercetator al creierului uman a depasit intelepciunea conventionala, care sustinea ca, in cadrul neocortexului, importanta majora o are emisfera stanga, responsabila pentru ratiune si gandire analitica.

El a dezvaluit faptul ca, emisfera dreapta este la fel de importanta, generand puterea intuitiva, imaginatia, creativitatea, simtul artistic si asocierile libere.

O teorie mai recenta este aceea apartinand lui Paul Maclean, un cercetator din cadrul Institutului National al Sanatatii din  SUA.

El sustine ca, creierul uman se poate imparti in trei sectiuni – mergand de jos in sus -, fiecare avand o functie unica.

( 1 ) Tot el a descoperit ca cerebelul, situat in partea cea mai de jos, e cea mai veche ( in termenii evolutiei ) portiune a creierului nostru, si ca este asociat cu instinctele animalice, de genul “ lupta sau fugi “.

( 2 ) Cea de-a doua sectiune este reprezentata de sistemul limbic, responsabil pentru sentimente si diverse atasamente emotionale.

( 3 ) Iar deasupra acesteia, se gaseste neocortexul, cea mai noua sectiune a creierului, pe care atat Maclean, cat si multi altii, o considera responsabila pentru ratiune si gandire profunda.

Opiniile difera in ceea ce priveste intrebarea : “ In ce parte a creierului se situeaza abilitatile intuitive ? “

Unii sustin ca ele se gasesc in creierul primar, care e legat de reactiile instinctive.

Cercetari mai noi sugereaza ca intuitia, ce consta in abilitatea de a vedea si descifra imagini simbolice, e pozitionata in neocortex, adica in aria superioara a creierului, cea mai dezvoltata sectiune a creierului.

Creierul uman si sistemul nervos central reprezinta ceva la fel de complex ca oricare alt sistem de comunicare folosit pentru creatie.

Nu e de mirare de unii oameni de stiinta cred ca puterile ascunse ale abilitatii psihice isi au salasul in acest labirint.

O teorie importanta privind impartirea creierului in doua emisfere – dreapta si stanga – este aceea care acrediteaza faptul ca, starea mentala ideala este data interactiunea celor doua emisfere.

Pentru a ne folosi creierul la capacitate maxima, contributia celor doua sectiuni trebuie sa fie aproximativ egala – pentru a crea un echilibru intre gandirea logica si cea intuitiva.

Cu toate ca noi tindem sa ne concentram pe functiile rationale ale creierului, indeplinite de emisfera stanga, putem totusi antrena si emisfera dreapta, prin implicarea in diverse activitati creative si prin meditatie. Acest aspect poate explica de ce meditatia ne ajuta sa accesam puterea intuitiva. [ ... ]

Navigand printre undele creierului

Creierele noastre produc in mod continuu  impulsuri electrice.

Acesti curenti electrici reprezinta undele cerebrale. Exista patru tipuri de astfel de unde :

1.     beta,

2.     alfa,

3.     teta,

4.     delta.

Pentru a simplifica  ( si super-simplifica ), va prezentam in continuare ce anume fac aceste unde.

Tipul de unda beta apare cel mai des in starile normale de veghe si are rolul de a mentine gandirea rationala si concreta.

Tipul de unda alfa apare cel mai des in momentele de visare cu ochii deschisi, de fantezie si vizualizare si are rolul de a face legatura cu subconstientul ; de asemenea, imbunatateste memoria si creativitatea.

Tipul de unda teta apare cel mai des in subconstient, in somnul cu vise si are rolul de a stimula creativitatea, inspiratia si memoria.

Tipul de unda delta apare cel mai des in mintea inconstienta, in somnul profund si are rolul de a aduce somnul de refacere ; de asemenea, poate accesa intuitia si empatia.

Desi toate aceste stari arata destul de simplu, creierele noastre se afla de cele mai multe ori in diverse alte stadii, in care aceste unde se combina. Spre exemplu, undele teta sunt considerate cele mai puternice si mai folositoare dintre toate, cu precadere in timpul meditatiei ; cu toate acestea, procesul respectiv va fi cu atat mai benefic, cu cat teta va interactiona mai mult cu delta.

Unii cercetatori sustin ca interactiunea diferitelor unde ale creierului da nastere, de fapt, la alte noi tipuri de unde.

Iar o parte dintre adeptii filosofiei orientale propun Teoria conform careia, starea de trezie a mintii, in care o persoana este constienta la maximum de existenta sa spirituala, imbina simultan toate cele patru forme de unde ale mintii.

Nota : De-a lungul unei perioade de 16 ani, majoritatea laureatilor Premiului Nobel pentru stiinta, au recunoscut ca s-au folosit de intuitie, in momentul in care au facut descoperirile. Conform unui articol din publicatia Intuition Magazine aparut in anul 1995, 82 de castigatori din cei 93 premiati, au declarat ca ei cred in existenta intuitiei stiintifice, in timp ce numai 11 au negat-o, sau si-au exprimat dubii in privinta ei. Cu toate acestea, in timpul interviurilor, pana si cei mai sceptici au povestit intamplari si experiente care pot fi descrise doar ca fiind intuitive.

 

( extras din Parapsihologie, Lynn A. Robinson, LaVonne Carlson-Finnerty, editie revizuita de Katherine A. Gleason, Editura Curtea Veche, Bucuresti,  2006 )

Psihologia si parapsihologia ( 2 )

Latura fizica a lui psi

Inca nu s-a formulat un verdict privind relatia dintre psi si lumea fizica.

Desigur, oamenii de stiinta s-au straduit dintotdeauna sa elaboreze o Teorie, care sa explice ce anume face ca toate lucrurile sa fie asa cum sunt, ori cum de exista aceasta armonie universala a lucrurilor.

Unii sceptici considera ca acest puzzle despre cum functioneaza Universul s-ar putea sa nu se rezolve niciodata, in timp ce unii oameni de stiinta sunt de parere ca tocmai psi este cel care va ajuta la dezlegarea misterului lumii.

Una dintre cele mai populare Teorii din zilele noastre se bazeaza pe principiile Mecanicii Cuantice.

Ideea de baza este aceea ca, intreaga materie este alcatuita din mici particele de energie, denumite cuante.

Aceste mici bucati se unesc si formeaza atomi care, la randul lor, vibreaza la un nivel unic pentru fiecare fiinta si lucru in parte.

Acest nivel de vibratie energetica, numit frecventa, este ca o amprentã care isi lasa urma oriunde mergeti.

Si orice este parte din dumneavoastra, sau foarte apropiat dumneavoastra – poate chiar propriile ganduri – poarta aceasta urmã.

In acest sens, prezenta dumneavoastra poate ajunge in locuri neumblate de corpul fizic.

O alta Teorie moderna, lansata de fizicianul englez David Bohm, combina Teoria relativitatii cu fizica cuantica.

Teoria consta in ideea ca, materia este facuta din energie.

In esenta, totul este energie – energie care strabate intreg Universul simultan.

Aceasta energie contine un nivel profund de constiinta, care face conexiunea intre tot ceea ce exista, incluzand atat o latura implicita ( nevazuta ), cat si o latura explicita ( fizica ).

Fara sa conteze daca aceasta materie sau energie din substrat este constienta de propria-i prezenta, ea strabate si afecteaza intreg Universul intr-o clipa, fiind capabila de manifestari atat materiale, cat si energetice – si toate acestea printr-o miscare holografica.

Aceasta idee vine in contradictie cu traditionala convingere ca existenta se desfasoara pe un plan liniar, intr-un singur loc si intr-un singur moment in timp.

Folosind matematica, Bohm a teoretizat ideea ca timpul si spatiul nu exista cu adevarat, ci doar ca niste conventii asupra carora oamenii au cazut de acord.

In esenta, orice persoana sau lucru este parte a unei realitati non-locale, acest lucru insemnand ca intamplarile care au loc departe de aria de constienta a unei persoane, pot sa o afecteze.

Principiul lasa loc posibilitatii ca psi-ul sa functioneze prin strabaterea granitelor spatiului si timpului, creand interconexiunea despre care vorbeau yoghinii si filosofii, cu 5 000 de ani in urma.

Un lucru asupra caruia fizicienii si cercetatorii psi-ului au cazut de acord este acela ca, fizica si psi-ul functioneaza, probabil, dupa acelasi set de legi ale naturii.

Dar pana in prezent, niciuna din Scolile de gandire din fizica nu a proclamat aceasta afirmatie, ca fiind indubitabila.

In general, nici macar cercetatorii psi-ului nu sunt pregatiti sa sustina ca acesta detine toate raspunsurile.

Mai degraba, ei sugereaza ca psi ii poate ghida spre formularea celor mai potrivite intrebari, pentru a intelege o varietate cat mai larga de probleme si concepte.

Efecte pe taramul constiintei

Fizica moderna sustine ideea ca, toate lucrurile exista sub forma de unde, mai degraba, decat ca anumite puncte fixe in timp si spatiu.

Un alt mod de a vorbi despre aceste unde, este prin termenul de “ tãrâmuri “, care se refera la conceptele de timp, spatiu si gravitate.

Recent, anumiti oameni de stiinta au sugerat ca aceasta constiinta este ea insasi un taram.

Ca si gravitatea, taramul constiintei are si el anumite proprietati, inclusiv o forta – comparabila cu cea a gravitatii.

S-ar putea ca aceasta forta sa fie similara cu ideea lui Jung despre inconstientul colectiv.

Cercetatorii interesati de taramul constiintei testeaza Teoria conform careia, atunci cand mai multe minti se concentreaza asupra unuia si aceluiasi lucru, rezultatul este semnificativ.

Aceasta informatie despre constienta si ganduri coordonate, este folosita cu tot mai mult succes de catre specialistii in publicitate, liderii guvernamentali, si chiar de catre proprietarii de cazinouri.

Potentiala putere a acestei unitati a gandurilor fundamenteaza stiintific eforturile pline de speranta, ale activistilor sociali, de a face schimbari in societate prin intensificarea starii de constienta.

De asemenea, Teoria sugereaza ca rugaciunea colectiva poate ajuta la obtinerea unei surse mai puternice de vindecare.

Studierea fenomenelor psihice

O mare parte dintre indivizi si institutii urmaresc indeaproape, ceea ce se numeste psi – pentru o sumedenie de motive.

De la Agentiile guvernamentale si de publicitate din  SUA, pana la liderii religiosi si la sceptici, ceea ce se intampla in lumea stiintifica a psi-ului acapareaza din ce in ce mai multa atentie.

Cercetatori din toate domeniile, cu precadere cei supraspecializati in Fizica, se intreaba cum se reflecta psi-ul in toate descoperirile lor facute in domenii ca Mecanica Cuantica, Teoria complexitatii si Teoria haosului.

Oamenii de stiinta interesati de problemele sociale si comportamentale, investigheaza modul in care implicatiile Parapsihologiei au afectat dezvoltarea personalitatii individului, precum si a identitatii culturale si a progresului social.

( extras din Parapsihologie, Lynn A. Robinson, LaVonne Carlson-Finnerty, editie revizuita de Katherine A. Gleason, Editura Curtea Veche, Bucuresti,  2006 )

Psihologia si parapsihologia ( 1 )

Spiritul deasupra materiei ? Ce spun stiintele naturii si psihologia despre parapsihologie ?

Parapsihologia                                               

Atat artistii, cat si profetii si filosofii vorbesc despre aceste fenomene de secole.

Intr-adevar, textele sacre Veda, scrise in India cu mii de ani in urma, confirma faptul ca este o iluzie sa credem ca mintile individuale sunt separate unele de altele ; in realitate, ele pot depasi granitele timpului si ale spatiului, pentru a accesa informatii.

In acest sens, oamenii nu numai ca sunt cu totii parapsihici, ci chiar mai mult – sunt parapsihici laolalta.

Probabil, primul psihanalist care a afirmat ca latura inconstienta a fiecaruia impartaseste celorlalti anumite ganduri si imagini, a fost Carl Gustav Jung ( 1875 – 1961 ).

Jung a emis o Teorie care sustine ca mintea inconstienta exprima o constienta pe care toate persoanele cu traditii culturale similare, o impartasesc.

El a denumit acest nivel comun de simboluri si cunostinte “ inconstientul colectiv “.

Apoi, “ Ipoteza Gaia “, propusa de James Lovelock prin 1940, sustine, de asemenea, ideea ca intre mintile oamenilor exista o conexiune.

Conform acestei Teorii, Pamantul este, in fapt, un enorm sistem biologic cu un singur, imens, organism viu.

Aceasta idee vrea sa spuna ca planeta, impreuna cu toate fiintele care o populeaza, formeaza o singura minte.

Asadar, indivizii pot raspunde la nevoile planetei intr-un mod unificat.

In prezent, stiintele exacte au inteles, in sfarsit, cum stau lucrurile si incearca sa tina pasul cu Teoria existentei unei minti colective.

Atat in stiintele exacte, cat si in cele umaniste, cercetatorii s-au straduit sa dovedeasca existenta psi-ului, si sa explice ce este el cu adevarat.

In acest capitol vom arunca o privire asupra modului in care stiinta si psihologia privesc fenomenele psihice.

Parapsihologia ca stiinta

Cand cercetatorii fenomenelor psihice se refera la obiectul studiului lor, ei folosesc termenul de “ psi “, pe care l-am introdus in capitolul 1.

Psi este prima litera a cuvantului grecesc psyche, care inseamna simultan, “ suflare “, “ suflet “ si “ minte “.

( Mai mult decat atat, este radacina cuvantului “ psihologie “, adica a stiintei mintii ).

Studiul stiintific al psi-ului include domenii ca : telepatia, premonitia, clarviziunea si psihokinezia.

Primele incercari ale stiintei moderne de a studia fenomenele psihice au avut loc, cu mai bine de un secol in urma.

Ca reactie la miscarea spiritualista deosebit de populara de atunci, numerosi oameni de stiinta au instituit grupuri care sa realizeze diverse rapoarte referitoare la acel domeniu.

In anul 1882, cativa studenti ai Universitatii Cambridge din Anglia au intemeiat o astfel de organizatie, numita Societatea pentru Cercetare Psihica, organizatie care inca exista si functioneaza la Londra.

Aceasta organizatie s-a concentrat asupra examinarii ( si, ori de cate ori era posibil, asupra demascarii ) celor mai vestite persoane cu abilitati de medium ale vremii.

Cercetatorii isi stabileau anumite standarde ale muncii si tineau o evidenta riguroasa a rezultatelor.

Intr-o cu totul alta zona a lumii, in SUA, a luat fiinta in anul 1885, Societatea Americana pentru Cercetare Psihica, ce a ramas cea mai longeviva organizatie americana care a cercetat psi-ul.

Aceasta detine o Biblioteca exhaustiva de informatii, in ceea ce priveste aproape orice experiment, din cadrul oricarui tip de fenomene paranormale.

[ ... ]

O alta venerabila institutie americana ce colecteaza informatii despre acest tip de fenomene este Laboratorul de Cercetare a Constiintei. [ ... ]

Nota : Unul dintre primii cercetatori ai abilitatilor psihice a fost Upton Sinclair, autorul lucrarii The Jungle ( Jungla ) publicata in anul 1906, si castigator al premiului Pulitzer, pentru critica rationala adusa bolilor sociale.

Cu toate acestea, in anul 1930 a intrerupt linia subiectelor realiste pe care le dezbatuse pana atunci, publicand Mental Radio ( Radioul mental ), o carte care aduna sutele de experimente ce dovedeau abilitatea telepatica a sotiei sale. Metodele de investigare si rezultatele obtinute au fost atat de impresionante, incat prietenul lui Sinclair, Albert Einstein, a scris prefata cartii, in semn de atestare a validitatii stiintifice.

( extras din Parapsihologie, Lynn A. Robinson, LaVonne Carlson-Finnerty, editie revizuita de Katherine A. Gleason, Editura Curtea Veche, Bucuresti,  2006 )

Magnetismul. Efectele naturii asupra telepatiei. Parapsihologie

Magnetismul. Efectele naturii asupra telepatiei

In ceea ce priveste studiul telepatiei, oamenii de stiinta au inceput sa se intrebe daca nu cumva ar trebui sa tina cont si de efectele unor forte exterioare.

Cu alte cuvinte, ar putea exista factori externi, situati deasupra conexiunii de tip minte catre minte, care sa influenteze transferul cu acuratete al informatiei ?

Cercetarile au aratat ca exista doi factori naturali care par sa afecteze forta mesajelor telepatice. Acestia sunt  :

-         Campul magnetic al Pamantului, si

-         Fazele fluctuante ale Lunii.

De fapt, cele mai recente teste demonstreaza ca acesti factori conlucreaza, dar pentru a afecta oamenii in maniere diferite.

Dupa cum probabil stiti, Pamantul este inconjurat de un camp magnetic, cunoscut sub numele de camp geomagnetic.

Vreme de multi ani, expertii au considerat ca aceasta forta magnetica este prea redusa pentru a avea vreun efect asupra fiziologiei sau comportamentului uman.

Totusi, cercetari recente arata ca, atunci cand apare un anumit amestec de frecvente si tipare, campul geomagnetic ne poate afecta realmente, in diferite moduri.

In zilele in care exista niveluri inalte de energie geomagnetica, accidentele industriale si de trafic tind sa se intample mult mai des.

Iar pe masura ce nivelul fortei magnetice scade, abilitatea telepatica pare a se imbunatati.

Aceasta corelatie sustine Teoria postulata de multi cercetatori ai testului ganzfeld, si anume ca : o diminuare a influentelor externe, fie ca e vorba de simturile fizice ale subiectului, fie de fortele nevazute ale Pamantului, imbunatateste receptivitatea fata de psi.

In lumina Lunii

De la intelepciunea antica pana la superstitiile actuale, credinta ca Luna plina detine o forta care afecteaza oamenii, ramane in picioare.

Cercetari stiintifice recente arata ca exista o corelatie intre fazele Lunii si anumite comportamente umane – inclusiv telepatia.

Intr-un experiment realizat in anul 1965, neurologul Andrija Puharich a aratat ca telepatia ajunge la apogeu in timpul perioadei de luna plina, se situeaza la un nivel destul de inalt in timpul perioadei de luna noua, si este substantial diminuata in timpul primului si ultimului patrar.

Puharich teoretiza faptul ca, efectele erau cauzate de modificarea fortelor gravitationale ale Lunii si Soarelui, proces evidentiat si de maree.

Si alti oameni de stiinta au explorat efectele geomagnetice provocate de ciclurile Soarelui si ale Lunii.

Ei au descoperit ca si fortele geomagnetice scad, de asemenea, in timpul fazei de luna plina.

Deci, o abilitate parapsihica, - asa cum este telepatia – chiar pare sa atinga nivelul maxim in timpul fazei de luna plina, si nivelul cel mai slab in timpul fazei de luna noua.

Cu alte cuvinte, acest lucru inseamna ca informatia intuitiva este mult mai accesibila in faza de luna plina.

Dar nu inseamna ca trebuie sa uitati de intuitie cand e luna noua – ea este intotdeauna acolo pentru a va ajuta.

Ian Stevenson, profesor de psihiatrie la Universitatea din Virginia, a adunat informatii din diverse studii de comunicare telepatica. Din cercetarile lui a rezultat ca 69,4 % dintre incidentele telepatice se intampla intre membrii apropiati ai unei familii, 28,1 % intre cunostinte, si 2,5 % intre straini.

( extras din Parapsihologie, Lynn A. Robinson, LaVonne Carlson-Finnerty, editie revizuita de Katherine A. Gleason, Editura Curtea Veche, Bucuresti,  2006 )

Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( II ) ( 10 )

Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( II )

Unii autori au incercat sa stabileasca si o ierarhizare a drepturilor omului.

Aceasta s-a bazat, in general, pe Teoria celor “ trei generatii “ de drepturi :

1. politice si civile,
2. economice, sociale si culturale,
3. drepturile zise de “ solidaritate “ –

numite astfel, mai ales dupa perioada in care au fost consacrate in documente de drept international.

Insasi impartirea in aceste categorii este discutabila :

Astfel, drepturile culturale apar in contextul drepturilor economice si sociale ; ele sunt insa, strans legate de ansamblul drepturilor si libertatilor omului, inclusiv cele politice si civile, daca luam in considerare cultura in sens larg, ca mod de viata, incluzand un ansamblu de valori, produse si impartasite de spiritul uman, mostenite de o comunitate, precum comportamente, moravuri, limba, religie, creatie culturala, ca si materiala.

Drepturile culturale apar astfel ca fiind strans legate de libertatile de gandire si opinie, de expresie, de asociere, ca si de participarea la viata publica, precum si de drepturi economice si sociale, cum sunt dreptul la un standard de viata decent, la educatie, si altele.

Dreptul la cultura este astfel considerat un drept mixt, deservind mai ales drepturile politice si civile, dar strans legat de cele economice si sociale, din punctul de vedere al realizarii lui practice.

Dreptul la asociere este inscris, atat in documentele privind drepturi politice si civile, cat si in cele privind drepturi economice, sociale si culturale.

Dreptul la educatie este considerat tot mai mult, cel putin sub forma dreptului de alfabetizare, ca parte integranta a drepturilor politice.

Drepturi proclamate ca politice si civile – protectia copilului, dreptul de a forma o familie, de a participa la viata publica – prin complexitatea masurilor pe care le presupune exercitarea lor, sunt adesea plasate alaturi de unele drepturi economice si sociale, din punctul de vedere al modului in care este conceputa protectia si infaptuirea lor.

Pe de alta parte, nu trebuie sa omitem faptul ca, articolul 27 din Pactul international privind drepturile civile si politice enunta, ca drepturi specifice ale persoanelor care fac parte din minoritati, dreptul de a beneficia de propria cultura, dreptul de a folosi limba materna, si de a profesa propria religie ; or, dreptul la folosirea limbii proprii, si la profesarea propriei religii sunt strans legate de dreptul la educatie.

Daca dreptul la cultura si la educatie sunt drepturi politice si civile pentru persoanele care fac parte din minoritati, ele trebuie caracterizate la fel si pentru persoanele care fac parte din majoritate.

In realitate, multe din drepturile politice si civile au o pronuntata dimensiune economica si sociala, iar drepturile economice si sociale sunt strans legate de exercitarea celor politice.

De aceea, ar fi periculos si inexact, a accepta clasificari care sa duca la o ierarhizare, la atribuirea unor valori diferite drepturilor omului.

In acelasi timp, analiza textelor documentelor, si a practicii internationale, arata ca obligatiile asumate de State, cu privire la diferitele drepturi si libertati nu sunt de aceeasi natura.

Astfel, Pactul privind drepturile civile si politice, ca si Conventia europeana si Conventia americana, enunta un numar de drepturi care trebuie sa fie respectate in orice imprejurare, chiar in caz de pericol pentru existenta natiunii, de situatii de urgenta ( dreptul la viata, dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, dreptul de a nu fi adus in stare de sclavaj sau servitute, libertatea de gandire, religie sau constiinta, interzicerea discriminarii numai pe motiv de rasa, culoare, sex, limba, religie, sau origine sociala ).

Sunt norme care protejeaza valori inalienabile ale persoanei umane ; Statele nu pot deroga de la ele, nici in situatii exceptionale.

Exista prezumtia ca acestea sunt si norme imperative, deoarece daca Statele nu pot deroga prin legi interne, este dificil a accepta ca ar putea sa faca acest lucru prin intelegeri intre ele.

Aceste drepturi ar reprezenta nucleul dur al drepturilor si libertatilor omului.

Constatam ca alte drepturi si libertati pot face obiectul restrictiilor si limitarilor, prin lege si pentru ratiuni bine determinate ( dreptul de a-si parasi tara si de a reveni, dreptul de a-si manifesta religia sau credinta, libertatea de expresie, de reuniune, de asociere ).

In sfarsit, pentru realizarea unor drepturi – atat economice si sociale, cat si politice – este necesara crearea unui ansamblu de conditii materiale, politice si sociale, care nu sunt reunite in toate tarile in aceeasi masura.

Nu este vorba, insa, de o ierarhie, decurgand din judecati de valoare subiective, ci de relatia cu valori inalienabile ale persoanei umane, general recunoscute ca atare, si de elementul obiectiv, al conditiilor concrete necesare pentru exercitarea unora din drepturi si libertati.

( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )

Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( I ) ( 9 )

Motto :   -  Surdis auribus canere : “  A canta unor urechi surde “ sau despre cei care vor sa ii convinga pe “ incuiati “

Drepturile omului. Izvoarele si natura normelor privind drepturile omului ( I )

Fara indoiala, predomina ca izvoare Tratatele, iar in randul acestora, Tratatele multilaterale.

Dintre acestea, distingem – din punctul de vedere al aplicarii lor geografice – Conventii universale sau regionale ; din punctul de vedere al obiectului lor, Conventii generale ( care acopera un ansamblu de drepturi si libertati ) sau Conventii speciale, care proclama un set de drepturi si se ocupa de garantarea si promovarea acestora.

In putine cazuri, norme privind drepturile omului sunt incluse in Tratate bilaterale, cel putin dupa adoptarea Cartei ONU.

Dupa cum am vazut, tratatele moderne privind drepturile omului au fost precedate de adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, in 1948.

Declaratia a fost un Ghid practic pentru ONU, pentru Statele membre, a umplut un gol multa vreme, a dat o definitie minima a ceea ce, comunitatea internationala intelegea atunci prin drepturile si libertatile omului, deoarece redactarea Pactelor a mai durat inca 18 ani.

Multe State si-au modificat legislatia pentru a corespunde Declaratiei ; unele State europene au adoptat in 1950 Conventia de la Roma, care a preluat si dezvoltat o serie de prevederi ale Declaratiei ( referitoare la drepturile civile si politice ) ; Declaratia a fost invocata in numeroase texte si contexte politice si juridice.

Prin adoptarea Tratatelor, care se inspira din Declaratie, s-a creat obligatia juridica pentru partile contractante, de a-si pune legile si practicile in conformitate cu prevederile Tratatelor.

Tratatele au detaliat si au definit, in termeni juridici, drepturile si libertatile enuntate in Declaratie.

Prin aceste Tratate, Statele parti au dobandit, nu numai obligatia de a pune in aplicare prevederile lor ( ale tratatelor ) , dar si dreptul de a cere altor State parti sa le puna in aplicare, in baza principiului Pacta sunt servanda.

Este evident ca, dupa adoptarea intr-o perioada de timp relativ scurta, a unui mare numar de Tratate multilaterale privind drepturile omului, aceste tratate au devenit principala sursa care defineste fiecare din drepturile omului, conditiile si cerintele, conform carora Statele sunt chemate sa le respecte si sa le garanteze.

In acelasi timp, multe din aceste norme au devenit norme cutumiare ale dreptului international.

La aceasta au contribuit, in primul rand, Tratatele multilaterale, ratificate de un mare numar de State, dar si practica internationala consecutiva a Statelor, si a diferitelor organisme internationale.

Au fost reunite astfel, practica indelungata si constanta, treptat generalizata, a unui mare numar de State, si convingerea juridica, Opinio juris sive necessitatis – proprie normelor cutumiare.

Pe langa diversitatea de surse de Drept, exista si o diversitate materiala a drepturilor omului.

Experienta practica a aplicarii, si mai ales a incalcarii, normelor privind drepturile si libertatile omului, arata ca exista diferente intre acestea.

Marea majoritate a drepturilor si libertatilor sunt considerate drepturi individuale, in sensul ca ele se raporteaza direct la persoana umana ; afirmate deja in Declaratiile americana si franceza, ele sunt de inspiratie individualista, si au avut o influenta determinanta asupra Declaratiei Universale si  a documentelor ulterior adoptate.

Regasim aici drepturi de ordin personal si drepturi civile – la viata, la libertate, siguranta, la demnitatea persoanei, la egalitatea in fata legii ; drepturi sociale – dreptul la cetatenie, la respectul personalitatii, la casatorie ; libertati publice si politice – libertatea de credinta si constiinta, de expresie, de reuniune, de asociere, de alegere ; drepturi economice si culturale – dreptul la conditii de munca echitabile, dreptul la educatie, dreptul la un standard de viata adecvat.

Alti autori clasifica drepturile, dupa cum sunt dobandite de la nastere, ori drepturi care pot fi exercitate de la o anumita varsta : dreptul la vot, dreptul la incheierea unei casatorii ; sau, dupa cum sunt drepturi absolute, adica opozabile erga omnes, sau drepturi relative, opozabile, de exemplu, numai Statului ; s-au intocmit liste, mai numeroase sau mai putin numeroase, ale drepturilor omului.

Multe din aceste drepturi nu pot fi exercitate in mod izolat : ele presupun un anumit grad de organizare sociala, respectiv structuri si institutii, care sa permita participarea unui numar mai mare de persoane ; desi ele raman centrate asupra persoanei, - care are libertatea de a le exercita sau nu, de a-si alege institutiile si structurile in cadrul carora doreste sa le exercite, ca si de a pretinde individual respectarea lor, - aceste drepturi au o dimensiune colectiva.

In unele lucrari, asemenea drepturi sunt uneori prezentate ca drepturi colective, operandu-se de fapt, o confuzie intre natura dreptului si modalitatile de exercitare a lui ; este exact, ca ele se exercita in comun cu alti membri ai diferitelor grupuri sociale, dar dreptul respectiv ramane, in esenta, individual, depinzand de vointa fiecarei persoane.

Analiza documentelor internationale care consacra fiecare din aceste dreputri, privind atat pe titularii drepturilor si libertatilor, cat si recursurile de care ei dispun, pentru a reclama eventuale incalcari, nu lasa dubii in aceasta privinta.

Chiar si drepturile persoanelor care fac parte din minoritati, sunt drepturi individuale, desi exercitarea lor poate avea loc, si de regula are loc, in comun cu alti membri ai grupului minoritar respectiv.

Afirmarea dimensiunii colective a exercitarii acestor drepturi este importanta in plan teoretic, pentru clarificarea diferitelor lor aspecte, dar mai ales in plan practic, deoarece determina directiile in care trebuie sa actioneze Statele, pentru a asigura exercitarea lor.

Sunt considerate drepturi colective, acele drepturi a caror exercitare depinde de o comunitate de persoane, desemnata ca titular de drepturi ( poporul, o alta comunitate umana constituita, comunitatea internationala ).

Acestea sunt denumite si drepturi de solidaritate :

-         dreptul la dezvoltare,

-         dreptul la pace,

-         dreptul la un mediu inconjurator sanatos,

-         drepturi asupra spatiilor care formeaza patrimoniul comun al umanitatii.

Nota :
* Opinio juris sive necessitatis /  "Parerea dreptului ( ca obiceiul este conform ) sau a necesitatii lui " - ( Dictionar de expresii juridice latine, conf.dr. Felicia Stef, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995 )

( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )