J.Ch.
…
VVVVVRugaciune
Catre Dumnezeu
Tatal Ceresc IsusDomnul Sfant si Vesnic Viu :
Marti 25 august
2015
Ora 22h51
VVVVVDumnezeule Tata Ceresc Isuse Doamne Sfant
si Vesnic Viu, Te iubesc mult, Te iubesc mult, Te iubesc !VVVVV
VVVVVDumnezeule Tata Ceresc Te iubesc foarte
mult, Esti atat de Bun, Sfant, Atent, Delicat, eu Te iubesc si ma bucur cã
Existi, ce m-as fi facut eu fara Tine ?
Azi am transcris niste rugaciuni ale mele din Caiet pe compter si apoi
le-am publicat pe blogurile mele.
Ma gandesc cã oamenii, macar unii, se vor gandi sa se roage si ei ca mine
scriindu-Ti Rugaciuni, si poate se vor ruga pentru mai multi oameni, alaturi de
rugaciunile pentru ei.
Ar putea incepe asa, cei care pana azi nu s-au indreptat spre Tine, si pe
masura ce se vor ruga, vor incepe sa simta iubirea Ta, siguranta, pacea,
linistea pe care numai Tu Dumnezeule le poti da oamenilor.
Esti Bun Dumnezeule Tata Ceresc, Isuse Doamne, Esti Bun si Tandru si Atent,
ii iubesti mult pe oameni, imi vine sa plang, asa meriti sa fii iubit de oameni
din toata inima lor !
Ajuta-i pe oameni sa Te vada, sa Te simta, ajuta-i sa isi deschida inima,
sufletul sa Te gaseasca, sa Te intalneasca si dupa aceea sa nu Te mai uite si
sa isi doreasca sa fie tot timpul cu Tine, dar cred ca va trebui, inca odata,
Doamne, sa vii Tu spre oameni si sa faci asa incat ei sa Te perceapa !
Mie nu prea mi-a placut viata mondena, pentru ca oamenii mai intai vor sa
se arate interesanti, nonsalanti, siguri pe ei, vor sa se prezinte ca niste
oameni pentru care conteaza numai sa iti petreci timpul cat mai agreabil, ca
niste oameni care nu dau importanta sentimentelor, dar ca niste oameni
sclipitori, oarecum superiori, si care le cunosc pe toate cele de sub Cer.
Insa, cand omul e intr-un mediu ca acesta, cu greu mai iese din atmosfera
aceea de “dolce vita”.
Mi se pare stupid, dar asa se intampla.
Lumea mondena este lumea, in cele din urma, a functionarilor, demnitarilor,
si pe acestia ii gasim in ministere, in institutiile politice, administrative,
in Organele Administratiei Publice de Stat, in Parlament.
Vrand sa isi treaca placut si usor timpul, acesti oameni se leapada de
iubire.
Pentru ca iubirea incurcã “socotelile” oamenilor ale caror interese
materiale in special, rareori se impaca.
Cu iubirea se moare de foame, am auzit aceasta credinta a oamenilor,
convinsi ca, daca acorzi timp iubirii, nu mai ai timp de viata “linistita”,
fara prea multa constiinta si fara scrupule, iubirea e un sentiment pretentios,
din cauza caruia iti pierzi linistea, te consumi, si pierzi bani.
Daca dai iubire, dai timp, atentie, grija, te gandesti si la drepturile si
interesele semenilor tai, si astfel nu mai “lupti” pentru un post, o functie,
care ti-ar permite cu putin noroc sa iesi la pensie linistit, facand o munca,
mereu aceeasi, monotona, care devin rutina in cativa ani.
Intr-un astfel de mediu, greu se ajunge la sufletul omului.
De fapt, nu se ajunge.
Este in firea omului sa cunoasca fenomenul contagiunii, asa incat nu pot
exista, nici supravietui oameni cu pareri divergente, intr-un mediu in care
predomina o anumita conceptie de viata.
Pe termen lung insa, o viata lipsita de caldura iubirii sincere, ajunge sa
produca nevroze, isterii, nervi, rabufniri, veninuri, pentru ca iubirea este
echilibrul, sanatatea omului, dar cei care pleaca pe drumul vietii, al unei
cariere profesionale, nu vad decat punctul de plecare, nu si traseul drumului
si deloc capatul drumului.
Omul are nevoie de relatii interumane sincere, de incredere, care sa ofere
o baza de siguranta, are nevoie de iubirea de semeni si a semenilor, de iubirea
crestina care aduce binefaceri in viata sa, insa traieste exact invers.
M-am gandit ca pentru a rezista insa intr-un astfel de mediu lipsit de
iubire, trebuie totusi sa ai alta structura sufleteasca.
Omul sanatos e facut sa daruiasca si sa primeasca iubire.
Unii insa se lasa iubiti, dar ei nu iubesc.
Sunt oameni pentru care placerile, de orice fel, sunt mai importante decat
o viata de armonie, liniste, tandrete, incredere, seninatate.
Despre nu chiar putini se spune ca ei cauta senzatii tari, sa le creasca
adrenalina, acestia prefera sporturile riscante, cursele de automobile de
formula 1, saltul cu parasuta, sporturi extreme.
Altii sunt – un pic prea – extravertiti si daca reusesc, sunt prezenti la
toate petrecerile, nopti, seri, o buna parte din viata, ani de viata, de
vigoare, sanatate, vlaga, sunt dusi, dupa cum e expresia, pe apa sambetei.
Alcoolul, tutunul, aerul inchis, muzica tare, le iau vlaga, sanatatea si ii
transforma in oameni imbatraniti precoce, niste umbre, niste ( eventual )
“carcase” dragute, bolnave insa pe dinauntru.
In ziarul “Libertatea”, am gasit azi un numar la bucatarie, era prezentat
cazul unui tanar de 30 de ani – si sunt din ce in ce mai multi - care a facut infarct, a fost operat de doua
ori, avea arterele ( doua ) infundate, blocate, acum ia cate sase pastile pe
zi, iar timpul si-l petrecea in cluburi, noaptea, ziua mergea la sala de forta
Chiar si viata intr-o institutie publica, fara pauza de masa, cand nu ai
voie sa iesi sa iei putin aer, este o viata de distrugere sigura, inevitabila,
a sanatatii.
Norme – normale – de igiena a muncii, nu am vazut sa existe, cel putin nu
in tara noastra.
In viatã, dar e cam greu, e necesar sa iti faci un program de munca cat mai
sanatos, decent, civilizat.
Sunt sigura ca trebuie sa mai fie semeni care gandesc la fel.
Dar sunt si multi “despoti” care simt nevoia sa lucreze intr-un mediu cu
ierarhie, iar ei sa fie sefii care ii tin in chingi pe subalterni.
In comunism se spunea ca munca innobileaza omul, dar mai mult a innebunit
omul, prin stres, constrangere, amenintarile sefilor, presiunea timpului,
volumul de munca, rutina, monotonia, adversitatile unora din colectiv fatise
sau ascunse, voalate sau din umbra.
Lipsa de timp liber pentru familie, odihna, lipsa de oxigen, zilele de
munca in incaperi in care numai CO2-ul se impartea generos intre colegi, au dus
la moartea a nenumãrati neuroni, la isterii, la nervi, la frustrari.
Au fost oameni care s-au imbolnavit de Alzheimer, pentru ca oamenii invata
pe de rost, modificã coduri de legi, invata legile pe dinafarã cuvant cu
cuvant, nestiind ca isi distrug substanta cenusie din creier, alcatuita din
neuroni sau corpul neuronilor.
Alte boli asemanatoare mai mult sau mai putin, sunt : slecora in placi –
care indica ca persoana a avut o viata stresata, nelinistita, nesigura, o viata
cu ( in ) tensiune, frica, teama, nemultumire – stari pe care le-a nesocotit,
sau le-a ascuns.
Gândind – in mod gresit – cã nu vor aparea consecintele asupra sanatatii.
Dementa, dementa senila, degenerescenta, - se atrofiaza – a muschilor, o
alta boala, diferita insa de scleroza in placi, dar care se confunda cu
aceasta.
Iubirea – singurã – este cea mai odihnitoare, izvor de viata, vigoare,
tinerete, inocenta, prospetime, sanatate.
Cei mai multi insa fug de iubire.
E greu sa cauti, sa vrei, sa astepti, sa ceri iubire, si sa nu primesti.
E trist. E dureros.
E dureros. Iti – imi – dau lacrimile.
Cei care au nevoie de iubire sunt nevoiti sa o ceara.
Cersetori ai iubirii.
Este cel mai dureros act, fapt, cea mai dureroasa actiune, cel mai trist
demers.Pe care un om – o fiinta umana – il poate face, catre un alt om.
Dar cand Cel Care Cere iubire este Isus Însusi, Isus care S-a rastignit
pentru om, pentru noi oamenii !
În acest demers, al cautarii iubirii la usa inimii altui om, cel mai
dureros e faptul ca acela care cere iubire, o cere de la un om care nu ii poate
da iubire.
Si atunci bate, insistã, dar usa ramane inchisa, sau scartaie de cate ori
se lasa deschisa.
Cand iubirea nu e reciproca, e tare greu sa continui sa iubesti.
Nu primesti iubire in schimb, te lovesti de o incapacitate de a iubi, sau
de refuzul de a iubi.
Cati oameni isi gasesc linistea in iubire ?
Cred ca destul de rari sunt acestia.
Pentru ca si viata a fost de asa naturã, creând partide, ideologii,
politica a condus destinele oamenilor, i-a tinut prizonieri ai unor idealuri,
programe politice, care il sileau pe om, sa nu fie om, pe crestin, sa fie
anticrestin, nu doar ateu, ci anticrestin, pe omul sanatos mintal, nascut cu un
creier sanatos, altruit sau milostiv, empatic sau sociabil, responsabil,
afectuos, devotat semenilor ( prietenii, relatii de rudeni... ), - sa fie un
meschin, un antisocial, egoist, avar, nesociabil, pragmatic, vazandu-si semenul
ca pe un obiect utilitar, ca pe un instrument al infaptuirii politicii care il
face din om, neom, din om cinstit, un infractor potential.
Ridicand bariere intre ei, continuu, unde sa isi afle omul fericirea,
iubirea, perechea, iubitul, iubita, sotul, sotia ??
Cine stie cati oameni pot spune ca au trait o dragoste reciproca frumoasa
responsabila, devotata, singura lor dragoste, toata viata lor ?
Cred ca prea putini sunt acestia.
Multi oameni cred ca nu au cunoscut niciodata iubirea.
Acum ca ne-am eliberat, oarecum, totusi, de comunism, acum societatea ar
avea momentul potrivit sa caute iubirea, viata linistita.
Dar pacea – omenirea a dovedit-o – nu se obtine printr-un rationament,
pentru ca oamenii au fost irationali, nici prin gandire, pentru ca nu au
gandit, nici prin cugetare, reflectie, pentru ca au fost necugetati, si nu au
reflectat.
Asa fiind, mai ramane iubirea.
Iubirea, doar ea, cauta pacea si buna intelegere.
Daca ai iubire, ai totul.
Iubirea acopera totul, sau multe.
Inteligenta umana ne-a adus razboaie, adica saracie, infirmitate, epidemii,
panica, boli psihice, traume, boli organice, morti cat cuprinde pamantul.
Planeta ar fi de asteptat sa aiba solul rosu, pentru ca litri si litri de
sange s-au scurs, imbibat, absorbit in solul din toate punctele cardinale ale
planetei Terra.
Cu adevarat, sa aduci atatea atrocitati in viata oamenilor, cum au adus
razboaiele, si sa continui sa te crezi o fiinta umana rationala, inteligenta, -
cum se numeste ?
La ora actuala, pamantul este imbibat in substanta lui, de tot sangele
curs, sangele nevinovatilor, vinovatilor, cred ca pamantul si-a schimbat
compozitia chimica, structura.
Cate gropi comune nu au existat, cati ucisi neidentificati, chiar nestiuti
deloc.
Asa fiind, pamantul planetei se cere innoit, sau planeta nu ne mai poate
suporta.
Cu toate diplomatia de pe planeta, cei care au castigat au fost belicosii,
grosolanii, nebunii, in timp ce diplomatii jucau ping-pong, si isi beau paharul
de cockteil.
Cu tot aerul lor de superioritate de pe chipul lor trufas si inteligent,
diplomatii au ajuns ca oricare om simplu sa isi caute monoclul sau ochelarii,
alergand in adaposturi cand suna alarma anuntand bombele.
Diplomatii au coexistat, rafinatii, si rafinat, cu oameni fini precum
Stalin, Ceausescu, Hitler, si alte specimene “unicat”, garantat bestie.
Si nu este asa ?
Trebuie sa faci studii superioare, sa citesti Istorie, sa inveti Relatii
Internationale, Geopolitica, Diplomatie, ca sa te inclini cu eleganta in fata
caporalului, escrocului, a geniului din Carpati si a industriei polimerilor,
Mama Intelectualilor din Romania, descoperitoarea Codoiului.
Ce este Codoiul ?
Pesmne, coada lunga la alimente din anii comunismului, cei care faceau
politie politica.
Si inca, in materia chimiei, CO2-ul, dioxidul de carbon.
Daca privim situatia din perspectiva aceasta, vedem cat de inutila a fost
diplomatia.
Si studiile ei inalte.
Atat de inalte, incat au dat cu capul de pragul de sus si de pragul de jos.
Mai bine ramaneau la carciuma, sau la cockteil.
Niste morometi.
Morometii, romanul lui Marin Preda.
Ora 1 :33
a.m.
Ora 1h41 a.m. :
Putin mai devreme, a sosit acasa si Silviu, fratiorul meu, in aceasta vara
a jucat mult ping-pong, si-a cumparat palete ( rachetele ) noi ; in trecut noi
am avut palete de ping-pong verzi, frumoase, le cumparase tata.
Cred ca a jucat si putin tenis.
Si cu racheta sorei lui.
De altfel a fost asa : intr-o vara, domnul Traian Tilie i-a facut cadou o
racheta de tenis fratelui meu, si o racheta “pentru sora ta”.
Acestea nu sunt rachete ca oricare rachete, nu, ele au servit in
Noisy-le-Sec, la Nord-Estul Parisului, pe terenul de tenis al blocului in care
locuieste ( locuia ) familia Tilie, sunt rachete incercate, joaca singure
tenis, sunt frantuzesti !
Parintilor lui Sorin Tilie, colegul de clasa, din anii de scoala primara,
al lui Silviu, care au plecat definitiv in Franta, din Romania, in 1990, nu
le-a fost prea usor in Franta, unde nu au prea gasit de lucru, iar mama lui
Sorin s-a imbolnavit.
Magazine La Voix de Dieu, pe 25 august 2015, adica ieri, nu a trimis niciun
nou articol ( e-mail ).
Dar True Life in God.org mi-a trimis primul e-news August 2015 care contine
doua Mesaje ale lui Isus din 2013, precum si Mesajul zilnic al lui Dumnezeu.
Trebuie sa fac o corectura, reteta din orz, este dintr-o carte despre
Parintele Paisie Aghioritul ( nu Pr.Arsenie Papacioc este autorul remediului pe
baza de orz ).
In seara trecuta am scris pe blogul meu despre Persoanele Sfintei Treimi
din Teologia Dogmatica de Zagrean si Todoran, paginile 123-127.
Am scris si rugaciuni din cartea “Intronarea Familiei la Inima Preasfanta a
Lui Isus”, aparuta in 2008 la Editura Serafica, din Roman, jud.Neamt, Romania.
Ceasul ticaie linistit, imi place ticaitul lui, intr-o epoca a ceasurilor
silentioase.
Petit Jésus doarme linistit, l-am invelit bine, si Tutunica langa el.
Am rugat-o pe mama sa imi cumpere o patura nou, mai groasa.
Mama si-a facut cruce, nu ii vine sa creada ca imi e frig noptile.
Daca vremea se racise, si nu a sosit acum – abia in octombrie, noiembrie va
sosi – momentul sa incalzeasca caloriferele.
O cergã din lana ar fi fost ideala, dar mama nu mai vrea cergã.
Avem una, dar tata are si el nevoie de ea, desi el e cam original, o
asezase dedesubtul patului sãu, si nu pe pat, sub cearsaf.
Acum nu stiu unde e asezata cerga alba, in mod precis.
Asa putin, nu Iti vine sa zambesti uneori, Doamne ?
Cerga e asprã, dar incalzeste puternic, mai demult am asezat-o peste
plapuma si patura, cred ca tunci, inca nu incepuse caldura la calorifere si nu
aveam balconul inchis.
Era frig in sufragerie.
Pe palier latrã un caine. Acum a incetat.
Pe 21 august 2015 a fost ziua de nastere a Iuliei Motoc, a avut tortulet de
ciocolata si a suflat intr-o lumanare.
E liniste afara, pe strada Delinesti.
Am citit – recitit – in Biblie, in Iezechiel – despre rotile ( rotitele )
heruvimilor.
Zgomot usor, ca o rotitã, ca o roatã, s-a auzit la usa apartamentului
nostru, nu stiu daca noaptea trecuta, sau acum doua nopti.
Nu se vedea nimic pe vizorul usii.
Iar zgomotul s-a stins repede, nu a continuat sa se auda, in restul
palierului.
Eu nu stiu daca se aud rotile heruvimilor, si nici cum.
Dar la roata unui heruvim m-am gandit cand la usa, pe palier, chiar in
dreptul usii noastre am auzit acel zgomot, destul de usor, de diafan, de
nepamantesc.
Acum cred ca au iesit niste caini afara.
Poate ai vecinei de la opt, doamna Florentina Elena Balas ( Ciocarlan ).
Silviu imi zice sa inchid lumina, ca e tarziu, el doarme de cand a venit
acasa.
Noapte buna Dumnezeule Tata Ceresc, Isuse Doamne, Maicuta Domnului !
VVVVVDumnezeule Tata Ceresc Te iubesc, da, da,
da, Te iubesc !
VVVVVIsuse Doamne, Te iubesc !
VVVVVMaicuta Domnului Te iubesc !
Da, in anii facultatii m-am rugat mult Sfantului Anton de Padova.
VVVVVTe iubesc Dumnezeule Tata Ceresc, Dumnezeu
Bun si Atent si Iubitor,
VVVVVTe iubesc Isuse Domnul meu si Dumnezeul
meu, Te iubesc Duhule Sfant, Maicuta lui Dumnezeu Te iubesc mult !VVVVV
Ora 2h49 a.m.
(desen o inima, o cruce si lacrimi).
Miercuri 26 august
2015
Olivia-Maria
Marcov, Caietul de rugaciuni nr. 6 si Caietul de rugaciuni nr.7
Bucuresti.
