Tr : Bonjour à tous! ( 3 ) Buna ziua tuturor ! le 30 juillet / iulie 2017
( 3 ) - Continuare :
Am imprimat Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care am luat-o ( sau inca odata, luat-o) de pe pagina manastirii Dervent ( dervent.ro ), sunt 28 de pagini Liturghia Credinciosilor si am de gand s-o citesc si eu.
Uitasem sa va spun ca Maria-Cristina spunea ca pe tatal ei il chema ( prenumele ) MINAH-MIHAI, deci Minah, cu " h " la sfarsit ( probabil spun eu, scris cum scriu arabii, adesea dupa un "a", urmeaza un " h" cand a-ul termina cuvantul, dar, e adevarat ca asta se intampla mai mult la substantivele sau numele feminine , din cate imi amintesc de la Cursul de araba )...
Prenumele de MINAH provine de la insusi Sfantul Mucenic MINA, si azi tocmai am gasit postata in Newsfeed icoana Sfantului Mina, sa nu uit, sper sa v-o trimit si voua, ca prea e mare si frumoasa !
Mai rar un astfel de prenume, Minah, nu ????
Am citit in Libertatea de azi 30 iulie, ca la ora 22h00 tot azi, se incheie Festivalul Culturii ARMENESTI in Centrul Vechi din Bucuresti, ar fi fost interesant de mers, mai ales ca scria in presa ca se pun GRATUIT la dispozitie carti, insa nu am inteles, daca sa le rasfoiesti la fata locului, sau ti le face cadou sa le iei la tine acasa ?!
Ar fi fost interesant, cultura armeneasca, dansuri, bijuterii, cultura, carti ( probabil si Istorie )...
Numai sa poti sa stia mereu sa citesti, si la noi la Biblioteca FILOCALIA a Bisericii noastre sunt si carti, desi mai subtiri, am zarit si eu una, despre Armeni si credinta nu stiu carui sfant sau ierarh armean.
Uite ca, daca puteam, mergeam si eu, nici Silviu nu a stiut, poate primeam cadou vreo carte, doua, SA II OFER SI CLAUDIEI CARE DE LA UN TIMP VREA CARTI, e adevarat, de credinta, nu stiu cand le citeste, dar cred ca ea se bucura de orice dar si e binevenit orice cadou...
Mama - si ma irita ca FACE ASA CAZ - face caz de Claudia, s-a enervat rau pe mine, i-am spus ca o rog sa-mi cumpere bomboane pentru ca le voi duce domnului Costica sa le duca la Altar, in " Dressing" pentru copiii care vin la Biserica, si o parte sa le daruiesc lui Seby.
Mi-e mila de Seby, chiar stateam si ma gandeam la bietul copil, iar Claudia trebuie sa il iubeasca mai mult inca si sa aiba grija de el, sa il invete sa vorbeasca, sa nu-l lase neschimbat cu tricoul ud si mainile reci ca gheata !
Pentru faptul ca biata Claudia nu are, pe mine nu ma irita si nu ma enerveaza, mie mi-e mila de ea, fara voia a fost abandonata de parinti cand era foarte mica.
Da, Claudia are problemele ei de educatie...
Nu mereu sesizeaza cum vorbeste ea altuia.
Uneori insa isi da seama.
Si mama de cateva ore, zile, nu mai vorbeste cu mine, mi-a exclamat nervoasa : " SA NU AUD DE CRISTINA [ Claudia ] si prietenul ei batran !"
Cine e prietenul ei batran, nu stiu de unde o scoate mama ?
Dl Costica ?
Ca o rugasem sa imi ia sau sa-mi spuna cat costa kg de bomboane, si mama ne cumpara, la fel, insa mai mare ca dimensiune, precum cele din Altar...
Dl Costica nu are nicio legatura cu Claudia, e un domn subtirel si care e mana dreapta a preotilor, in varsta, si cu parul alb si cam atat.
Claudia, joia trecuta, pe un ton caracteristic ei, putin mai muiata vocea, insa totusi ferma si poruncitoare : " A spus doamna Elena s-o astepti, ca vrea sa vorbeasca cu tine !"
Ora 20h00 " trecute fix " si ploua si era frig si se lasa seara, noaptea...in curte, iar dna Sofonea Elena in Centrul Social...
Si eu ii spun Claudiei, fara sa ridic tonul la ea si pe un ton amical : " Mi-e frig, mi-e frig !", adica nu mai stau s-o astept...
Claudia, se irita siimi tranteste : " Dar ce-mi spui mie ? Faci cum vrei !"
Normal ca faceam cum doream....
Apoi s-a intors spre Olga, cu care abia se confruntase, cand tipase Olga la ea : " DAR CE AI TU CU MINE ? CE VREI TU, DE LA MINE ?", iar eu am spus : " Sa plecam !", Olga vroia , adica tot incerca sa plece si ea acasa.
Claudia se intoarce cu fata la mine, ele erau inaintea mea, si nervoasa imi spune : " DAR NU INTELEG CINE TE OPRESTE ? ESTI LIBERA, pleaca !"
Ei bine si in felul acesta de a comunica e foarte greu...
Nu stiu de ce nu pot ele vorbi frumos, amabil, conciliant, efectiv nu inteleg...
Cat o priveste pe Claudia, in relatia ei cu Olga :
Prin anul 2010, eram la rand in curtea Bisericii, era coada, dupa-amiaza, se trecea pe sub Mormantul lui IIsus, in Biserica.
Dintr-o data, inspre randul nostru, eu eram cam ultima la coada, vine, suparat foc, Parintele Emilian Tincu, si din cate imi amintesc, atunci era foarte suparat pe doamna Olga !!!
Pe atunci, nu era nici urma de Claudia, nu stiu ca ea sa isi fi facut prezenta la Biserica, posibil, insa eu am mers in acea primavara, vara la Biserica, si cu Catalin Ciorobea si nu am vazut nicio Claudia, si pe atunci nu erau cred, eu nu le-am vazut, nici Doamnele de pe bancute.
Dar eu mergeam la slujbe.
In ziua aceea, Pr. Emilian era asa suparat pe Olga, ca m-am gandit ca urmeaza sa cam plece Olga, nu o mai vroia.
Si am inceput sa o scriu in pomelnic, fara sa ii spun Olgai ceva.
Si mergeam cu Catalin si la Biserica Sfantul Andrei de la valea Argesului, si acolo am lasat un pomelnic odata, nu stiu daca era si Olga pe el, dar stiu ca am trecut-o in perioada aceea.
De aceea, Olga nu are probleme, daca are, de la Claudia, legate de stabilitatea locului ei de munca la Pangarul Bisericii.
Eu asa cred, ca prea nu era nici urma de Claudia, pe atunci la Biserica.
Oricum, ma indoiesc sincer, ca este Claudia pricina, cauza problemelor Olgai la Pangar, in cadrul " locului ei de munca ".
Si cred ca tot atunci in 2010, insasi mama mea auzise ceva despre Olga.
Sau nu mai stiu cine, si cum, dar auzisem ca i se reprosa ca ar cam lua, nu stiu ce.
Eu asa ceva nu am crezut nicio clipa insa.
Dar stiam ca Olga e cam ... hai s-o spun direct, mi s-a parut barfitoare si nu o persoana de incredere, dimpotriva.
Pentru ca eu foarte, foarte putin, am schimbat cateva cuvinte cu ea, schimbasem si in trecut, si se arata amabila in fata, mi se arata ok, cumsecade, dar nu a ezitat, imediat ce ii vorbisem frumos si se despartise frumos de mine, as spune impecabil in purtari, nu a ezitat pe un ton chiar de barfitoare ieftina sa spuna : " Auziti, ASTA SE IA DE MAICA-SA, DE MAMA EI !" Nu stiu, posibil, extrem de posibil sa fi spus ca " Asta a vrut s-o omoare pe maica-sa !"
V-am spus, a fost dupa externarea mea in iunie 2003 din spitalul de Psihiatrie, dar nu mai stiu data exacta, cand am auzit-o pe Olga ca spune asta, in spatele meu, despre mine.
Deci Olga " noastra ", stalpul societatii din curtea Bisericii, era la curent cu ce patisem, dar in alta versiune !!!
Despre acest lucru, Olga nu mi-a suflat o vorbulita in iunie 2017 cand m-am dus din nou la Biserica....
Olga, la Pangarul ei, si cum intra cu toata lumea in vorba, stie si aude multe, cunoaste cred vietile tuturor....
Insa acum, de cand merg din nou la Biserica, mama intr-o zi s-a intors acasa si ii spunea lui Silviu despre mine : " Acum e admirata..." si mie : " Mi-a spus Olga : " Aveti o fata.... !!!", iar eu - mamei : " Da, ai o fata, stii tu mai bine !"
Duminica trecuta, am ajuns cam tarziu la Liturghie... Claudia, pe care am asteptat-o, m-am uitat dupa ea, sa ii ofer pachetelul de cafea si Acatistul Maicii Domnului Pantanassa, apare si ea dupa slujba, fusese in Biserica, si ma lasa sa am grija de Seby, era lume inca, si se anuntase coada la o felie de pepene rosu si o felie de paine....
Mai devreme putin ma uitasem prin curte, dupa Seby si nu era...
Niste copii se jucau langa rampa de persoane cu handicap, de langa Biserica, si culmea, sa vedeti Seby era unul din ei, dar cand m-am uitat eu, nu l-am vazut, ma uit putin la copii, sigura ca seby e si el pe acolo, dar nu era Seby ! Si tocmai cel la care ma uitasem, cu o sapca mare pe cap, mai mare decat capul lui, era insusi Seby !!!
Iese Claudia din Biserica si o abordez, ea imi zice sa ma duc langa Seby si imi indica locul, bancile la umbra, cele imediat de langa Capela din lemn..
Acolo insa un grup de oameni, veniti cu mortul la Capela, si depus acolo...
In negru... toti.
Seby nu era.
Ma intrebam unde sa stam si noi, ca ei stateau pe banci, nu aveam loc, si apoi printre ei ?
Seby nu era.
Ii spun Claudiei, care se uita in directia Cepelei, unde, de obicei se joaca Seby, si spune cu ochii in zare : " Ba da ! Uite-l E ACOLO !", eu ma uitam, desi mioapa, insa nu era niciun copil in grupul de adulti in negru..
Claudia intra in Biserica inapoi.
Putin dupa aceea, iese din nou, apare Seby brusc langa ea, se apleaca la el si cu drag ii spune : " Seby ! Unde ai fost ? "
Seby nu prea vorbeste.
Fusese nu departe, langa poarta Bisericii, usa adica, treptele care duc la usa, in stanga cum vii la Biserica au o rampa construita pentru accesul celor cu handicap, acolo se jucase, si vazandu-l cu sapca lui, recunosc copilasul cel mic pe care il credeam Seby si totusi pe care nu il recunoscusem, care se juca cu alti copii pe acolo mai devreme !!!
Seby insa parea mai mic de statura, foarte mic, si vinerea, inainte de duminica aceea, eu am stat cu el in curte ( v-am trimis si fotografii de atunci cand imi facea ca avionul Seby ) si Seby era mai inaltut ! Acum parca descrescuse, era prea micut !
Pana la urma, Seby se indreapta spre un carucior landou de copii, cu zurgalai pentru nou-nascuti in interior si sa puna si el mana pe jucarii, Claudia ca nu are voie, o doamna in varsta sare si ea la Seby si ii intinde un corn cu crema si ii spune ca sa-l potoleasca : " Na, na ! Uite !"
Seby ia cornul, pana la urma, desi nu se grabea.
Claudia ma lasa cu el, sa am grija de el, si dispare in Biserica, iarasi.
Slujba se terminase, lumea la coada la pepene in fata Centrului Social.
Seby s-a dus iar copilasii cu care se jucase, erau 2 femei, mame, fiecare cu copii, mai tarziu am vazut ca, una din ele cel putin isi astepta la umbra sotul, care sedea la coada, la pepene in curte.
Vroiau pepenele si sa plece acasa.
O mamica sedea pe o bancuta, avea carut de copii, iar cealalta in picioare.
Copiii uneia, cred ca ea avea 2 baieti, aveau o spada din plastic, cel mare, iar cel mic, de mana maica-sii, un ciocanel cu care lovea hotarat in boschetii cu frunze, si scutura frunzele, de zici ca sosea toamna...
Mama lui nu parea sa vada.
Un ciocanel de jucarie, albastru, la capatul unei tije ( cozi ca o tija lunga ) din lemn, subtiri.
Mai era un alta baiat, al treilea, care nu era al acestei mame.
Baiatul cel mare il lasa pe Seby care cerea spada, sa o ia si sa se joace putin de tot cu ea, Seby vroia sa se joace cu copiii, mai era si o fetita intre acesti baieti.
Dar mama nu prea vroia ca fiul ei cel mare, sa ii dea sabia lui Seby.
Iar Seby mai vroia si ciocanelul, tinut strans de cel mic, de mana cu mama lui.
Mama lui il indeparta pe Seby si ii spunea : " Nu ii lua jucaria din mana !"
Si de fapt vroia sa il vada plecat de acolo.
Mama care era pe bancuta era mai zambitoare, dar nu stiu ce sentimente avea.
Seby tot in jurul celor care aveau spada, i-au mai dat-o inca o data.
Apoi au alergat sa i-o ia, copii, si ei doreau sa se joace.
"Pe el ! Luati-i sabia !", a dat tonul cel mare si toti trei l-au inconjurat pe Seby si apare si fetita.
Seby era insa, micutul de el, v-ar fi fost asa o mila de el, asa singur cum era, ERA IN CULMEA FERICIRII CA E CU COPIII !
E foarte inocent acest copil, e un lumea lui !!!
Daca ar remarca ce e in jurul lui, daca ar simti, ar plange....
Eu insa aparusem in grupul lor si femeile m-au vazut.
Cand Seby a cerut din nou sabia, mama cu cei 2 copii a vazut ca eu stau acolo, nu ma simteam bine, ma dureau picioarele si durerile acestea sunt neplacute, parca isi iau energia toata, ma simteam cam rau, insa eram acolo, Seby ca vrea sabia, mama lui s-a uitat, a vazut ca eu stau acolo neclintita, ea vroia sa iau copilul de acolo, INSA EU NU VROIAM, EL DOREA SA SE JOACE SI ERA LIBER SA SE JOACE.
Mama aceea sta ea ce sta, cu cel mic de mana, cel cu ciocanelul lui cu coada lunga, si dintr-o data face o figura ingrijorata si i se adreseaza celui mare : " Ce zici ? Cum sa facem ? II aducem si lui cealalta sabie de acasa ? I-o dam lui pe cealalta ?"
Una din sabii era insa stricata, cred ca cea prezenta.
Asa ziceau copiii.
Nu Seby, ca el nu stia cum arata o sabie buna si una stricata.
Eu taceam.
Notasem in gand ca fiul cel mare al femeii i-a dat singur, sabia lui Seby sa se joace, i-a intins-o, fara sa insiste Seby.
Mama vorbea cu fiul ei si insista ca, ei doi ce sa faca, cerea acordul copilului sa ii daruiasca sabia ramasa acasa, lui Seby.
Fiul ei cel mare, si el copil, ii spune lui Seby : " Maine ne intalnim aici si iti aducem sabia !"
Asta mi-a placut, insa mamei, nu !!
Atunci, vazand figura ei, i-am spus, insa ma simteam rau, si tonul meu era cam lipsit de energie : " Lasati ! Lasati ! Asa sunt copiii, vor sa se joace intre ei, si vor jucaria care pare mai interesanta cand e la celalalt ! Lasati, nu e nevoie [ sa aduceti sabia ] !"
Si, adaug eu imediat : " Am vazut ca i-a dat copilul [ dvs. ] sabia sa se joace, e un copil bun, am vazut ca e copil bun !"
Mama lui insa m-a privit COMPLET PERPLEXA, era o femeie mult mai inalta ca mine, simpla, parea candva, venita de la tara si venita la oras unde se stabilise, pe de alta parte, a repetat cam pierduta si ca si cum nu ii venea sa creada, SI CA SI CUM EA, DIMPOTRIVA NU APRECIA CALITATEA DE " copil bun " LA FIUL EI.
" Da, ....' - zice ea, catre mine, ma privea ca si cum spuneam ceva ciudat, si parca ii era si mila de mine ca spun ca e copil bun fiul ei, pentru ca ea, era evident, nu aprecia ca FIUL EI I-A DAT LUI SEBY SABIA LUI.
Din punctul ei de vedere, copilul ei nu trebuia sa fie bun, si fiind bun, aceasta trasatura era ciudata si ea, mama lui, nu avea nevoie de un copil " bun ".
Mai trec cateva secunde, femeia cam vroia sa plece Seby de acolo.
Apare insa sotul ei, un tip inalt, mai inalt ca ea, cu camasa alba, cu pantalon negru sau maron, destul de " oficial " insa simplu imbracat, si le-a adus pepenele !!!
Femeia cred ca s-a uitat la el, nu mai stiu, si il vad deodata pe barbat ca, privind spre mine, el manca pepene ( eu nici nu ma gandeam sa stau la coada pentru un sfert de felie de pepene, am stat o data la hramul Bisericii, era cald si pica bine putin pepene, dar imi ajunsese, eu de obicei nu stau la pachete, cand se impart ), in servetelul alb cu care se impartise, si, se uita la mine, cu pepenele la gura si mormaie spre mine, fara cuvinte, parca eu eram un fel de Tarzan din Jungla si nu stiam sa vorbesc, si parca el cauta sa vorbeasca PE INTELESUL MEU, AL UNUI TARZAN, incerc sa va descriu scena...
O fi crezut ca sunt muta ? !
Dar, de unde a dedus el asta ?
Se uita la mine si cu pepenele din mana lui dus la gura, inalt, mult mai inalt decat mine, mormaie la mine si imi arata, intinzand pepenele de la gura lui : " MMM ! MMMM !", adica " Uite pepene !"
Daca nu ma simteam rau si nu eram in curtea Bisericii as fi ras si l-as fi intrebat insa ce l-a apucat ???
Ii spun, neavand chef insa sa mai vorbesc cu el , vazusem reactia sotiei lui : " Da, am vazut, pepene, se da pepene, nu vrem pepene !"
Adica, nu vrem sa luam si noi, ceea ce ni se ofera si noua, adica noi nu stam la coada la pepene.
Si barbatul, uimit, nedumerit, catre mine, pe chip cu o expresie : " Si atunci ?"
Ba chiar a si spus cam asta : " Si atunci ? "
Adica, si atunci ce vreti, ce stati langa noi ?
In curte, ii deranjam !!!
Vazuse copilul mic, pe Seby, dar poate sa nevasta lui ii facuse semn, sa vada ce vor " astia"....
Era tare cald, se ridicase caldura, ma dureau picioarele insuportabil si am tacut, nu aveam chef sa ii mai spun ceva.
Pana la urma, au plecat ei cred.
Eu nu puteam pleca, o asteptam pe Claudia sa i-l las pe Seby.
Nu vazuse mama lui ca Seby dorea sa se joace cu copiii ei ?
Se jucau, se jucasera, cand eu il cautam pe Seby si nu il vedeam, desi era el, chiar el, copilul la care ma uitam...
deci inainte sa il am in supraveghere....
Ei bine si a venit si Claudia, i l-am incredintat pe Seby si m-am dus sa ma inchin la icoane, era inca lume in Biserica, si nu am reusit.
Am vazut insa deschisa Biblioteca, cum aveam carti de dat inapoi, m-am dus si am gasit-o pe Irina si apoi m-am dus acasa sa iau cartile, sa le aduc la Biblioteca.
Era ora 12h00 pentru ca Irina a spus ca am timp, pentru ca mai ramane pana la ora 13h00.
Cand am iesit din Biblioteca, sa merg acasa, Claudia era cu dna Maria cea cu handicap locomotor, pe banca la umbra, in grupul unde fusesera rudele mortului, nu stiu cum reusise sa ii clinteasca de acolo...
Caci era hotarata sa mergem acolo, imi spusese inainte sa intre in Biserica, cand ma lasase cu Seby, eu, catre ea : " pai vrei acolo ? .... la mort ? "
Ea a zambit usor, dar a spus ferma ca acolo vrea sa ne asezam.
De aceea ma intreb cum i-a clintit de acolo Claudia, pe cei veniti cu mortul la Capela ???
Am trecut prin curte, spre Portita, si Claudia m-a strigat, i-am spus si eu, tare, ca ma duc acasa si ma intorc la Biblioteca....
MI-a facut cu mana....
cand am revenit cu cartile, spre Biblioteca, la Biserica, Claudia plecase....
In aceasta dupa-amiaza, totusi tarziu, si mai ales foarte tarziu dupa Liturghia de dimineata, azi fiind duminica, mama deschide usa dormitorului, baga capul pe usa, eu la computer, si se uita mirata, nedumerita la mine si suparata !
" Descoperea " ca nu m-am dus la Biserica.
Ma mira, caci dimineata s-a dus si s-a postat in bucatarie, si eu abia la 10h00 m-am sculat si dus la bucatarie, unde ma lasase, apoi a plecat la piata.
Stie ca daca Liturghia se termina la 11h00 eu abia in 2 ore sunt gata de plecare si era ora 10h00...
Si, dupa ce m-a batut la cap ca " Acum, ce faci, mergi toata ziua la Biserica ? "
Asa ma chinuie de catva timp....
Azi, culmea, pe la finele dupa-amiezii se mira, dar nu a spus un cuvant, ca ma vede acasa....
Pe coltar, in hol a pus o hartie de 10 lei si a lasat una din cele de 5 lei, stia ca duminica jertfa e 10 lei noi.
Eu ieri am vazut 2 bilete de 5 lei, insa cine stie, poate de ieri, desi nu cred, o fi lasat un bilet de 5 lei si unul de 10 lei, nu m-am uitat, in general nu pun mana pe bani cu placere, evit, pentru ca se iau microbi, in mod real, de pe bani, sunt un cuib de microbi banii si nu imi place sa ii ating.
In ultima clipa inainte sa plec din casa, iau banii si ii bag in portofel si plec.
Dar, raman, si ma irita, de aceea si insist, nu suport asa ceva, merita o lectie, raman la parerea mea, ca nu stiu ce o enerveaza pe Roxana la mine, in legatura cu sanatatea mea si probabil si cand ma vede ca nu am portofelul plin de bani.
Pai, totusi, sa recapitulam foarte pe scurt : Claudia e prost privita, desi totusi, are un ajutor social, Liliana Clementa e prost privita, are 2 pensii, insa i se iau acasa toti banii si nu are bani, si familia Cojocaru se uita stramb la ele doua, incep sa am convingerea ca se uita stramb la cei fara bani, ceea ce mi se pare absolut anormal si mai ales la Biserica !!!!
Cand i-am spus Olgai ce necazuri am avut cu mama, in iunie 2017, cand a vrut sa discute ea cu mine, dupa aceea, i-am spus despre Pangar, ca dna Elena vroia ca eu sa vand la Pangar, si am intrebat-o pe Olga ce se intampla ?!
Olga mi-a spus : " Chiar va rog sa veniti la Pangar !", desi eu i-am spus, expus situatia, si atat.
I-am spus ca am alte preocupari, sau " interese " [ legitime ], i-am spus ca eu am terminat Dreptul, ca imi plac traducerile....
Ca citesc...
I-am spus clar ca Pangarul nu ma intereseaza.
Dupa aceea, Olga careia ii spusesem ca e nevoie de mai multe persoane pentru a intretine curatenia in Biserica, m-a chemat sa o ajut la udatul florilor si sa rupem florile si frunzele uscate ale muscatelor, din ghivecele care sunt de-a lungul balustradelor, pe treptele din fata Bisericii, si nu doar acolo, la Aghiazmatar si in alte locuri, la Centrul Social...
Deci m-a pus la treaba, si cand nu am venit intr-o vineri seara, duminica mi-a spus ca " Nu ai venit IERI [ sambata ] si m-ai suparat rau !"
Era duminica in care am discutat cu Emilia, langa Pangar, unde au pus pe o masuta atunci, icoanele, cartile la vanzare, expuse....
I-am spus ca sambata, pentru ca tatal meu fusese externat de la spitall Sfantul Luca, de la Recuperare, am iesit cu tata, mai intai el singur, si am venit totusi pana la Biserica, doamnele erau in curte, portita incuiata, si m-au vazut, insa nu mi-au deschis ; am precizat ca nu le-am strigat.
Si ca am plecat.
Olga, parand induiosata mi-a spus ca : "Lasa, ca iti dau eu tie, cheile !"
Mama, mai tarziu, duminica, in aceeasi zi mi-a spus sa nu care cumva sa accept cheile.
Dar Olga dorea s-o ajut cu florile, si tocmai ca eu eram intepenita din pricina articulatiilor.
Pentru ca, joia trecuta, sa aud si sa vad ca doamna Coca si ea are cheile, cheia portitei din curtea Bisericii !!!!
Pai, cred ca le are dna Geta, se pare ca le are dna Elena Sofonea si ea, Claudia nu le are din cate am inteles !!!
Normal ca le au preotii.
Le are familia Cojocaru care tine Pangarul.
Dar pe Dna Coca nu a solicitat-o Olga sa ude florile si nu a certat-o ca nu a [ mai ] venit s-o ajute la udat florile !
De fapt, oamenii acestia care se arata cumsecade, asteapta sa auda care e viata ta, situatia ta, si daca sunt multumiti ca ai bani, parinti, sau copii, o familie, loc de munca sau o pensie buna, atunci se arata CUMSECADE, OAMENI DE TREABA.
Dar iata pe Liliana Clementa care e schelet de slaba, subnutrita, cu spatele si mijlocul cu cocoase, palida, nemancata, moarta de foame, - si, desi are 2 pensii - mereu in lipsa de bani, batuta, cu mana bandajata, O PUN SI II DAU INDICATII SA SPELE BANCILE.
Pe Claudia, Olga nu o suporta, si eu incep sa cred ca nu numai din cauza ca ar spune Claudia preotului ca, sa zicem, Olga nu face curat bine, ca lumea, in Biserica, nu o place pentru ca nu are bani !
Dna Elena, sau poate nu ea, cineva a spus insa ca si familia Cojocaru are mancarea asigurata de la Cantina Bisericii, ca as fac economii, pentru ca noi dam multi bani in tara, pe mancare....iar ei avand mancare de la Cantina, nu mai cheltuiesc bani cu mancarea...
Pe Claudia, sa reiau putin, ca sa am un Tablou cat mai complet - nu o suport si pentru ca nu are sot, ci un concubin jalnic in purtari, care numai familist nu este, si asa mai departe, tot tacamul, o bate, etc., nu aduce bani in casa....
Pai, daca oamenii astia nu sunt oameni, pentru asta merita sa fie pusi in situatia unor persoane precum Liliana Clementa sau Claudia, asa sa ii puna viata pe ei, sau pe Roxana lor !
Emilia e chiar diferita de ei, ma uitam la ea, are ceva in ea, in firea ei, sigur, in mare, e a lor, a fiica lor, insa ceva, ceva e altfel in sufletul ei !!!
Are alta fire !
De altfel, le spusesem ca ii trec mereu in pomelnicele mele, desi ii spusesem si dlui MIhai, parea ca uitase, cand i-am spus, ultima oara cand vindea el si pe dl Cornel l-a tratat cu apelativul Cornelus Us Us ! de fata cu lumea la Pangar....
Roxana, cu ea nu are sens sa vorbesti asa ceva, se si vede ca nu vrea sa vorbeasca si pentru ea, asta e VAX, vax un pomelnic si slujba la Biserica !!!
Roxana mi se pare avand o inteligenta mai scazuta, scazuta, ce mai !
Doamna Ochinciuc, profesoara... cred ca ea, sau la scoala, sau acasa, le-a dat meditatii, lectii....
Pentru ca dl Mihai mi-a spus ca a avut el o carte prin Roxana, de la profesoara, de la " o profesoara " " de matematica" ( ?), in care a citit nu stiu ce, despre credinta.
Olga mi-a spus ca Ochinciuc a citit Teologie si CHIAR A FACUT PREOTILOR, UNOR PREOTI LUCRARI DE DIPLOMA, desi e profesoara de matematica !!!
IN " comunitatea " de la Biserica, dna Ochinciuc e numita mereu " profesoara !"
Si acum :
Vazand-o pe Cristina-Maria cu zambetul ei frumos, nu ma cunostea, dar m-a sarutat, ASTA DA, CHIAR ASA TREBUIE SA FIE SARUTUL CRESTINESC, CAND SE VAD DOI CRESTINI, nu te cunosti cu celalalt, dar stii ca e un crestin ca si tine, si te saruti crestineste...
Exact asa a procedat, precum crestinii de altadata.
Cu bratul ei, din umar, si mana, tot bratul si mana stanga, foarte umflate, si eu mi-am spus ca are flebita... ea mi-a spus ca a fost operata de cancer la san, si probabil bratul umflat il punea in relatie cu cancerul avut...
Insa mi-a amintit pe loc de calugarita augustina, de Yvonne - Aimée de Jesus de Malestroit, o femeie tanara ( in purtare, pana la finele vietii ei, la 51 de ani ), tonica, cu un zambet frumos pe buze, energica, concilianta, iubitoare, si care a suferit de cancer, cred, chiar la san, si de tromboflebita la un brat si o mana !!!!
MI-am spus, ca, parca ar aparea sfintii " intrupati", coborati din Cer pe pamant, cand am vazut-o si mai ales ca mi-a spus si despre cancerul avut...
Exact ca Mère Yvonne Aimee de Jesus de Malestroit, calugarita augustina din Bretagne, din Franta.
Cristina-Maria, inalta, ca Yvonne, plina, ca Yvonne, atasanta, ca Yvonne, cum e ea descrisa.
IN urma cu cativa ani ma uitam la documentare diferite, despre Viata calugaritei, Maica, Mere Yvonne Aimee de Jesus de Malestroit, am gasit mai multe filme pe youtube.
Si, Yvonne - am aflat cu ocazia vizionarii filmelor - invatam si din documentare - alerga sa prinda, sa recupereze OSTIILE ( echivalentul, oarecum, al anafurei noastre de la Impartasanie, noi avem paine dospita si coapta, ostia e nedospita, din aluat necrescut, nedospit ).
Ostia, ca si anafura la noi, trebuie sa se dea in gura, catolicului, la Impartasanie, de preot.
Important de spus ca am vazut de cand merg la Biserica din nou, ca ortodocsilor li se da lingurita de vin in gura, de catre preot, insa anafura, painea o iau ei dupa ce trec de preot, cativa pasi, ii asteapta cineva cu castronul cu anafura, dl Costica sau alta persoana, si din castron iau singuri anafura cu care se impartasesc !
Ma mira, nu mai stiu cum era la noi acum cativa ani, nu iti dadea preotul si anafura la Impartasanie, tot el ? Vinul, lingurita cu vin ti-o da preotul in gura.
Deci important la Impartasanie, sa iei paine si vinul, sau ostia la catolici, direct in gura, din mana preotului.
Si sa le mananci pe loc.
Catolicii insa, inca pe vremea lui Mere Yvonne Aimee, unii, rai crestini, faceau un pacat enorm, luau Ostia in buzunar, deci asa ceva E GRAV, speciile, Paine si Vinul, sau Ostia le iei si le bagi in gura si pe loc le consumi ! Pentru ca ele sunt pregatite, sfintite, SUNT ACUM, IN CLIPA IMPARTASANIEI SANGELE SI TRUPUL LUI IISUS.
Unii catolici luau Ostia si plecau cu ea in buzunar, in mana.
Inca unii - altii adica - ce faceau ?
Luau Ostia si o batjocoreau, o calcau pe jos, in picioare !!!!
Va dati seama ce faceau ei ??????????????????????
Mere Yvonne avea un har, printre altele, stia, vedea precis, la distante mari, nu conta distanta, cand cineva necinstea OSTIA la Impartasanie.
Si se duce, ea se putea si biloca - la distanta mari, si ajungea, concret, fizic, la persoanele care necinsteau OSTIA, desi nu ii cunostea, mergea la fix, la ei, oriunde se aflau, si uneori era nevoie sa se lupte cu ei, sa le smulga Ostia, sa o ia, sa o duca inapoi la Biserica, la manastire, sau intr-o cabana unde era interiorul ca o Capela amenajat.
Recupera Ostile.
Ostia putea sa sangereze, mi se pare ca asa spuneau in documentar, ADICA TRUPUL LUI IISUS !!!
Acum, revenind la noi si Biserica noastra :
Roxana nu ma place, cred ca ia modelul dlui MIhai care ii spune dlui Cornel, " Cornelus Us, Us ", il vede pe tatal ei cum se poarta, si ea, daca nu ma place pe mine, se poarta urat si ea cu mine, dupa modelul tatalui ei fata de Cornelus.
Numai ca, duminica, in urma cu 2 duminici, eu am rugat sa-mi vanda prescuri, 3 prescuri, si 2 lumanari, si tamaie cred, sau aveam eu in geanta tamaie ramasa din alte dati.
Si Roxana imi pune prescurile in punguta, asa se vand, si mi le pune pe tejghea, in exterior de ea, in fata mea, dar, asa cam in sila, o prescure s-a rostologit, s-a rasturnat, ideea e ca mi le cam trantea cu dispret, " Ia-ti prescurile, poftim ! "
Dupa care mi-a spus acel : " SANATATE !", pe un ton, iata ca nu va pot descrie tonul.
Cand cineva ar bate campii, ar lua-o razna, altcineva, e drept nu bine crescut, i-ar spune pe un ton vehement : " sanatate !", adica bati campii, pleaca, lasa-ma in pace !
Insa ma gandeam ca nu stie sa se poarte cu prescurile !!!!!
Noi le ducem , prin preoti, in Sfantul Altar la Liturghie !!!!
Prescurile au pe ele insemnul IISUS HRISTOS NIKA !!!
Nu sunt orice painici !!!!
Si acum ma gandesc, mama zice " nu ", eu ma gandesc insa sa duc inapoi prescurea daruita de Olga joia trecuta, cand o doamna adusese niste prescuri proaspete, si 2, 3 paini, de forma prescurilor, mult mai mari.
Olga le-a pus pe tava, initial le-a pus pe masuta din vestibulul Altarului, spunand ca maine la Liturghie, preotul va lua din ele la Proscomidie, adica particele.
Apoi, nu stiu de ce, le-a luat inapoi de acolo si le-a dus in Biserica pe o masa, langa Usa de la intrare.
Atunci mie mi-a dat o prescure.
Pe cele mari nu se zareau, poate eu nu zaream, insa pe cele mici, privind cu atentie, vedeai insemnele IISUS HRISTOS NIKA.
Eu am invelit prescurea intr-un servetel curat, curat, alb, imaculat, bine de tot, si am dus-o acasa.
M-am gandit apoi ca, duminica [ duminica asta cum ar veni ] sa duc prescurea cu Liturghia la Usa Altarului si sa ii spun preotului ce e cu ea.
Sa intreb daca o primeste.
Mama, careia i-am spus, intrucat nu ma lasa sa imi termin fraza, ma intrerupe si imi spune : " EI CUM S-O DUCI LA BISERICA, PREOTUL O S-O RECUNOASCA !"
Eu am spus ca normal ca o recunoaste, ii spun ce e cu ea.
Mama a spus insa sa nu fac asa.
De mancat, nu pot s-o mananc.
Nu imi vine.
Ai mei nu s-au atins nici ei de ea, si a ramas invelita in servetel, am pus-o in fata iconitei Maicii Domnului cu Pruncul din bucatarie.
Pe masa noastra din bucatarie.
Insa iata, duminica a venit, a si trecut, e pe trecute, si dimineata eu nu m-am dus la Liturghie.
Insa Roxana, cu iritarile si crizele ei de respingere si ostilitate, greseste enorm, cand se poarta cam urat, din dispret fata de mine, cu prescurile !!!!
Adica, nu ma place si spune fara cuvinte : " Poftim, ia-ti marfa si pleaca !"
Cred, mai era ceva de povestit ?
Mai povestesc, daca imi amintesc, si maine !!!!
E ora 21h00 , 20h58 la Bucuresti.....
Pe maine !
olivia