|
Objet :
|
Bonsoir à tous!
Buna seara tuturor! 1 Martie 2019
|
|
De :
|
Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
|
|
À :
|
|
Date :
|
Vendredi 1 mars 2019 19h35
|
Bonsoir à tous! Buna seara tuturor! 1 Martie
2019
Astazi de 1 Martie 2019 va trimit mai
jos, atasat un mic martisor rosu-si-alb si un articol despre semnificatia
Martisorului, precum si faptul ca exista in Romania, in Bulgaria ( pana aici
stiam ), dar si in Albania si Macedonia !
Despre Martisor probabil ati mai
citit pana acum, dar am gasit acest articol frumos scris si interesant ! Care o
evoca si pe Baba Dochia !
Acum, sa va spun ca ieri, - dar nu
rezist sa va spun ce-am facut, mai exact la ce documentare m-am uitat !!!! - si
dupa aceea chiar asa, m-a luat cu frisoane !
M-am uitat la un documentar ( intreg
) si la un altul, insa numai pentru cateva minute, pentru ca n-am putut mai
mult, asa te ingrozesti !!!
Pentru ca v-am spus ca nu rezist sa
nu va arat, ei bine, documentarul inspaimantator este unul despre cei mai
periculosi nebuni din Franta !
Se spune ca nu i-ar vrea nimeni, mai
exact, nici inchisorile, nici spitalele de psihiatrie, dar ei totusi, tot
intr-un asezamant de boli psihice se afla internati, de la cateva luni, mai
curand, s-ar parea ca pentru restul vietii lor : acesti periculosi au ucis, au
violat si cine stie ce au mai facut...
Sunt inchisi, fiecare in camera lui,
adesea tinuti legati de pat.
Dar e infiorator, pe la inceput, un
infirmier il striga pe un pacient si cand pacientul se intoarce in directia de
unde e strigat, il si ataca pe acel infimier, care, om puternic se ia cu el la
tranta si apar in ajutor si alti infirmieri, il duc si leaga de pat pe nebun.
Nebuni, nebuni, dar cand te uiti,
macar cateva minute, iti spui, bine, bine, dar e un blestem cumplit ca cineva
sa se nasca asa nebun !!!!!
Psihiatria. Desi se spune ca nu ii
vor inchisorile, nici spitalele psihiatrice, cum am spus, pana la urma tot
spital psihiatric e si acesta, sau un loc de detentie mai special in
Psihiatrie...
Dar, global, se poate cred spune ca
Psihiatria asta este !
Ma gandeam si la faptul ca...
La fel cum un judecator in functie
nu poate spune ca el se ocupa, la alegerea sa, de dosarele mai "
dragute", mai usoare, mai "placute", mai "
linistitoare" ( adica fara mare bataie de cap ), si trebuie, e nevoit sa
judece orice dosar, deci si pe cele cu batai de cap si pe cele cu probleme de
Drept mai delicate, mai complicate, mai grele....
La fel un psihiatru, probabil imi
zic, nu poate alege ce pacienti sa trateze, sa spuna " eu ii aleg pe
acestia mai pasnici, mai simpatici !", pesemne si in Psihiatrie, daca un
psihiatru e psihiatru, atunci e trecut prin toate cazurile...
De aceea spun : psihiatria e
psihiatria, si iata, asta inseamna Psihiatria.
Prin 2010, 2011 intr-o buna zi cum
nu aveam la mine mobil, o sunasem de acasa pe fosta mea colega, avocata
Gabriela Manole, vroiam s-o intalnesc, sa merg cu ea prin salile de judecata
unde ea pleda, ma rog, sa mai vorbesc cu ea....
Si mi-a spus ca are treaba la
Tribunalul Bucuresti si apoi trece pe la Curtea de Apel, cladirile sunt la ceva
distanta una de alta azi, spre deosebire de trecut...nu stia cand termina
treaba la Tribunal, pana la urma am fixat o ora, e drept, eu am cam intarziat,
am ajuns la Curte si pune-te si asteapta..... Mi-am spus ca oricum, se stie, un
dosar poate dura mult si daca Gabi are treaba la Curte, tot va ajunge si pe
urma stie de mine...
Nu stiu exact cum a fost, n-am
intalnit-o in ziua aceea, am sunat-o de acasa dupa ce m-am intors acasa, cred
ca Gabi nu mai trecuse pe la Curte...
A fost ziua in care l-am intalnit pe
avocatul Tiberius Barbacioru...
Intamplator, avusese un proces, era
in roba neagra de avocat, insotit de o tanara asistenta.
Dar, cat am stat eu pe coridorul de
la parterul Curtii de Apel, e mai mult sala mare, vestibulul, m-am uitat la
listele de sedinta de la aviziere, de langa usile mari ale salilor de
sedinta...
Si am vazut ca apare ca parte in
dosare si spitalul de Psihiatrie din Bucuresti in cauze penale, in care
obiectul era chiar omorul, obiectul dosarului....
Da, sa va dau link-urile spre
documentarele cu pricina.
Al doilea, l-am vizionat pe tot, dar
si acesta m-a intors pe dos, pentru ca pana la urma iti transmite parca un
fior, e vorba de un copil de 5 ani care de la 2 ani a inceput sa vorbeasca
continuu despre viata lui anterioara, intr-o casa pe plaja, cu o portita in
spatele casei pe unde el si fratii sai se duceau la plaja, unde avioanele
aterizau si el le vedea pe fereastra camerei sale...
Avea un caine alb-negru si se juca
cu el, avea 2 frati si o sora....
Nu am luat notite, intr-un film si
pe masura ce " actiunea " inainteaza putem auzi, descoperi si alte
variante, de pilda " aici era camera fetelor?", il intreaba mama pe
fiul ei cel mic de 5 ani cand s-a dus cu el in casa unde el spunea ca a mai
trait....
Nu am revazut filmul, ar fi
interesant, insa mi-a transmis si mie un soi de " teama", de
sentiment de teama de necunoscut daca exista cumva o viata sau vieti anterioare
pe care noi oamenii le-am mai trait....
Dar nu e numai cazul meu.
Sa incerc sa va povestesc putin, dar
cum nu am notite deloc.... cum nu am stiut daca ma voi opri sa-l vad pana la
capat ... poate nu am reusit sa fiu foarte atenta sau n-am retinut totul chiar
ca in film, daca vreti si aveti curiozitatea, vi-l recomand sa-l vedeti voi
insiva...
Nu e inspaimantator, filmul e
frumos, nu are nimic " sinistru", doar ca te ia asa putin cu frig, cu
frisoane de teama, de inconfort... parca sunt pe undeva niste spirite nevazute
care isi fac prezenta.... in cazul acestui copilas, stare pe care poate ti-o
transmite...
De ce ?
Copilul povestea intr-una despre
familia lui din viata lui anterioara, pana intr-atat, incat oamenii incepusera
sa zica ca e un copil pesemne adoptat, ca nu e fiul biologic al mamei sale !!!
Biata mama !!!!
Ce povestea copilul ?
Mama lui, cum spune in film, o mama
celibatara, deci necasatorita, traind singura cu un fiu de 6 ani si cu Cameron
de 5 ani ( sper ca asa se scrie prenumele sau, Cameron ).
In Scotia, in Glasgow.
Copilul, foarte energic, foarte
placut, zambitor, povestea continuu ca el a trait, a descris casa, locurile si
s-a vazut ca, au identificat pe urma ca ar fi trait in insula Barra ( asa se
scrie ) la vreo 300 km de Glasgow in Scotia, deci a scotienilor.
Copilul spunea ca avea 2 frati, o
sora, tatal sau a fost rasturnat de o masina, pentru ca nu s-a asigurat cand
mergea, cand trecea strada sau era pe strada, deci a murit intr-un accident.
Mama lui avea parul lung, dar si l-a
taiat.
Vedem pe ecran ca micul Cameron are
imaginea vie, in minte, o imagine a mamei sale intrand in apa, la mare.
Intr-o zi, copilul la Gradinita
vroia sa vina mama lui din cealalta viata sa il ia acasa si mama lui care
venise dupa el, nu mai stia cum sa reactioneze.
Pana la urma, mama a apelat la un
psiholog, apoi la un psihopedagog si in final la un psihiatru.
S-a hotarat biata femeie sa caute sa
mearga acolo unde spune fiul sau ca ar mai fi trait.
Pe insula, intr-o casa alba, spunea
copilul, la plaja, dar nu precum casele de aici [ adica unde locuia/ locuieste
el azi ] care sunt lipite, o casa singuratica...
Tatal lui, spunea el ( cum se
ortografiaza ? ) se numea Robertson, anume Shean Robertson, pronuntat [ Siin
sau Sin / Shiin / Shin }.
Ce mai stia el ? Ca erau deci
avioane si el le vedea aterizand pe plaja, si acasa aveau si telefon, acolo in
cealalta viata.
De asemenea, ii placea mult sa se
joace pe plaja, iar intr-o zi a cazut, s-a rostogolit ( vedem si imaginile in
film ) si a cazut intr-o groapa [ pesemne in clipa aceea a murit bietul ! ] si
s-a trezit, a ajuns dintr-o data in bratele mamei sale actuale !!!!!
Mama actuala l-a intrebat pe cine
iubeste mai mult: pe mama din viata anterioara sau pe ea ? Copilul i-a raspuns
ca le iubeste la fel de mult si pe una si pe cealalta.
De asemenea el mai spunea ca
Dumnezeu i-ar fi dat o alta "cartela", un alt ticket, tichet spre o
alta viata, ar fi trecut printr-un hublou si ar fi ajuns unde se afla in
prezentul filmului la mama sa din Glasgow.
Pesemne copilul din "
lantul" amintirilor sale din alta viata- daca o mai traise - avea numai
cateva verigi, adica avea pe ici pe colo fragmente de verigi....
Mama s-a dus cu Cameron si cu
psihiatrul in insula Barra, sa se intereseze daca a trait acolo o familie cu
numele Robertson.
Se duc la un Centru unde intalnesc
un Istoric, un domn care le spune ca Robertsoni au fost, au mai fost, dar
niciun Shean Robertson n-a fost vreodata, despre casa, cum o descria copilul,
nu stia, nu existase se pare.
Pe drumul de la avion, cand au
aterizat pe insula Barra, pana la hotel, copilul priveste pe geamul
microbuzului si vede o casa alba si spune ca il stie sau ii stie pe cei din
casa aceea, i-a cunoscut bine, dar acum a uitat, nu-si aminteste mai mult.
In rest insa, nu pare sa dea vreun
semn anume la revederea unor locuri unde mai traise.
Intrucat copilul spunea mereu ca
vedea aterizand avioanele pe plaja din camera sa, ei constata ca avioanele
aterizeaza in Nordul insulei si se duc acolo. Acolo sunt mai multe case, albe
si altele, niciuna insa precum o descrisese copilul pe a lui.
Dupa ce istoricul le-a spus ca
niciun Shean Robertson n-a existat acolo, mama copilului, copilul, pleaca putin
dezamagiti.
Insa, a doua zi, ce credeti ?
Le da telefon istoricul, sa vina
degraba, ca are ceva important sa le spuna !
Se duc mama, Cameron si psihiatrul
si cand intra la el, istoricul le spune ca cineva l-a sunat si pe el si i-a
spus ca intr-adevar, a existat o familie Robertson in insula Barra, In Nordul
extrem al insulei se aflã si azi casa in care au locuit aceia din familia
Robertson !!!!
Din nou, mama, Cameron si psihiatrul
se duc in Nordul insulei si pana la urma gasesc si casa !
La cativa metri de plaja, aproape pe
plaja, casa alba era asa cum o descrisese Cameron !
In fata ei copilul comunicativ de
felul sau, tace, dintr-o data cade in mutenie, se inchide in el, priveste si nu
zice nimic.
Mama il ia in brate si-l linisteste,
ca, vezi bine, nu face nimic daca nu iti amintesti nimic.
Intra in casa dupa catva timp, sa o
viziteze....
Intra pe portita din fata si
constata spre stupoarea lor ca in spatele casei se fla o portita si mai micuta,
descrisa de Cameron, pasajul secret spre plaja, o scurtatura spre plaja pe unde
el si fratii sau mergeau la plaja....
Portita chiar exista.
S-au gandit, in ce perioada ar fi
trait Cameron ?
Pai, daca spune de avion, de
telefon, adultii trag concluzia sa fi fost prin anii 1960, 1970....
Se intorc la Glasgow.
Mama luase legatura cu o doamna care
era o specialista in Genealogie, o genealogista, se duce direct la aceasta care
ii si pregatise ceva material interesant....
Genalogista o informeaza ca in anii
1960-1970 in insula Barra a existat o familie, doamna Gillian Robertson, cu
sotul ei, care aveau 2 fii ( aici ar trebui sa mai ascult, nu am fost atenta in
clipa aceea exact cum au spus in film ! ), 2 frati si 1 sora. Probabil dna
Gilli / Gillian Robertson avea 2 fii, 2 frati si 1 sora.
Cameron spusese ca el avusese 2
frati ( si cu el ar fi fost 3 fii la parinti ) si 1 sora in viata anterioara in
care tatal sau se numea Shean Robertson.
(Cand viziteaza insa casa cu mama
lui, pe insula Barra, intr-o camera goala, mama il intreaba daca aceea era/
fusese camera fetelor ?", a fetelor, deci a surorilor ar rezulta, ale lui
Cameron ).
Familia aceasta Robertson a avut
casa vreo 20 de ani, sau 20 de ani a venit in insula Barra la acea casa, care
era casa lor de vacanta.
Veneau vara.
Mama se intoarce acasa de la intrevederea
cu genealogista.
Cameron insa cand aude ca mama lui
vrea sa o intalneasca acum pe dna Gillian Robertson, dintr-o data, si pentru
prima data, el baietelul simpatic, devine suparat, furios, intors complet pe
dos, nu vrea ca mama lui sa mearga s-o intalneasca pe Gillian Robertson, se cam
cearta, sau se cam ia de fratele sau - ca niciodata !!!!
Totusi, a doua zi dimineata se duce
la mama lui in camera si o intreaba : " Gilli poate fi sora mea ?"
Mama merge la dna Gilli/ Gillian
Robertson care ii arata albumele ei cu fotografii de familie in care este si
casa din insula Barra, este si catelul alb-negru, dar nu era al lor, ci al
vecinilor lor din insula.
Mama intreaba daca in familia lor a
existat un Shean Robertson, Gilli neaga, dar spune ca au existat doi membri,
unul James, si unul ( aici spune cam asa...Cheen, Chean, [Tchean] ), si ea
spune ca s-ar confunda, asa, oarecum, fonetic, sonor, Chean .... cu Shean.
Dar in familia lor nimeni nu murise
in vreun accident, cum spunea Cameron ca tatal sau Shean Robertson ( copilul
repeta cu detalii povestea, la nesfarsit ) " s'est fait renversé",
adica nefiind atent pe unde merge, a fost rasturnat de o masina, a murit fiind
rasturnat de o masina.
Mama o intreaba pe Gilli daca au avut
un copil in familie care a murit [ copil ] ?
Gillli neaga ferm.
Niciun copil nu a murit in familia
lor apropiata.
Lucrurile au ramas aici.
Mama a spus ca multe descrieri ale
lui Cameron se potrivesc cu ce exista in realitate, si multe au fost confirmate
de Gilli, dar altele nu.
Psihiatrul si alti specialisti spun
ca mai sunt copii care au spus ca au trait vieti anterioare, incep pe la 2 ani,
cei in situatia aceasta, si amintirile li se estompeaza, li se " intuneca
" pe la 5, 6 ani cand merg la scoala.
Au existat mai mult cazuri, fel de
fel.
In vreo 40 de ani ar fi fost 2.500
de cazuri de astfel de copii.
Un baiat - in film ne e aratat si
acest caz, mai pe scurt, dupa care se continua cu Cameron, deci e un caz
mentionat cumva, asa, subsecvent...
Un baiat din Scotia spunea ca el
este/ a fost propriul sau bunic !!!!!
Bunic patern.
Tatal sau, un scotian povesteste in
film ca, pe cand isi schimba bebelusul, copilul, care atunci avea 1 an si
jumatate ( acum in film mai crescuse, dar tot copil era inca ), acesta, copilul
i-a spus intr-o zi : " Cand tu erai mic, si eu faceam acelasi lucru pentru
tine, te schimbam !"
Tatal sau a ramas perplex ! Prima
data nici n-a inteles ce vrea copilul sa zica ?!
Copilul ii spunea ca el fusese
tatal, tatalui sau.
Si ce
credeti ?
Familia, tatal a scos albumele de
familie cu fotografii si i-a aratat copilului, care intr-o poza de grup cu
multe persoane S-A RECUNOSCUT pe loc ! Dar nu
“s-a recunoscut" pe el, caci el era un copil ! L-a recunoscut pe
bunicul sau patern in fotografie, zicand ca acel era el !!!!
A mers la fix !
In alta fotografie, vazand o masina,
( nu stia ce e cu fotografia, nu i-au dat nicio explicatie ! ) a spus : "
Asa o masina am avut si eu !" sau " asta e masina pe care am avut-o
eu !"
Si, intr-adevar, aceea din poza
fusese, era masina bunicului copilului !
Poate prima masina a bunicului.
Despre re-incarnare parintii au spus
ca nu au vorbit in casa niciodata, mama spunand chiar ca e fiica de pastor
baptist si cu atat mai mult, la educatia pe care a primit-o ea, nu putea fi
vorba se se vorbeasca despre reincarnare.
Mama era din SUA, o asiatica , o
asiatica-alba, probabil a fost dintr-o casatorie mixta.
Tatal in Scotia, din Scotia.
Psihiatrul, psihologul au vrut mai
intai sa dea la o parte ipoteza in care copilul, Cameron, cel de 5 ani, ar fi
inventat.
Stiindu-se ca micii copii au
imaginatie, ca ei nu cunosc inca lumea, ca sunt mici, ca aud orice, o poveste,
un zvon, ca se uita la un film, ca aud o conversatie din preajma lor, ei pot
" inflori", inventa.
Dar pe urma au vazut ca bietul
Cameron nu a inventat nimic.
Daca lucrurile s-au oprit odata cu vizita
la Gillian Robertson, in schimb, ceva bun s-a intamplat !
Dupa acea vizita, dintr-o data,
brusc, Cameron s-a eliberat de amintirile lui din viata anterioara, n-a mai vorbit
deloc despre viata lui anterioara si sufletul lui parea ca s-a linistit dintr-o
data....
Cameron abia acum se parea ca
traieste numai in prezent si e copilul numai al unei mame, cea de langa el, din
fiecare zi !!!! Si parea impacat cu el insusi.
Va mai atasez ceva, o postare a
Asociatiei Colegiului National Sfantul Sava....( de pe FB gasita azi ) ....
Sa va dau link-urile :
Binefacerile scortisoarei :
Les 8 bienfaits curatifs incroyables
de la CANNELLE
https://www.youtube.com/watch?v=_TPU1DrxqlA
En Écosse, un enfant se souvient de
sa vie antéieure : retour sur les lieux / In Scotia, un copil isi
aminteste viata sa anterioara : intoarcere la fata locului [adica un spune
el ca ar mai fi trait]
|
Hôpital Cadillac : les
fous les plus dangereux de France ! / Spitalul Cadillac : nebunii cei mai
periculosi din Franta !
olivia
