Controlul constitutionalitatii legilor. Teoria generala

Controlul constitutionalitatii legilor. Teoria generala

Clasificarea controlului constitutionalitatii legilor

Criteriul organului competent sa efectueze controlul

Un alt criteriu de clasificare a controlului constitutionalitatii legilor este si cel al autoritatii statale investite cu aceasta competenta. In functie de acest criteriu au fost stabilite chiar mai multe clasificari.

1) Intr-o opinie ar exista trei forme de control : controlul prin opinia publica, controlul politic si controlul judecatoresc.

Controlul prin opinia publica este controlul elementar, cuprinde reactia opiniei publice la violarea Constitutiei.

Aceasta forma de control si-a gasit fundamentul in Constitutia franceza din 1793, care arata ca, in caz de violare a drepturilor poporului din partea guvernantilor, “ insurectia este pentru popor si pentru fiecare parte din popor, cel mai scump drept si cea mai indispensabila dintre datorii “, si ca revolta individuala si colectiva devine sanctiunea legitima a ilegalitatii, si a fortiori a eventualelor acte neconstitutionale.

In ce priveste aceasta forma de control, doctrinarii o considera primitiva, deoarece se apeleaza la violenta.

In aceasta opinie se considera ca cel mai eficient si, mai ales, cel mai conform cu natura lucrurilor, este controlul constitutionalitatilor legilor exercitat prin judecatori.

Cat despre controlul politic, acesta este realizat de autoritatile constituite ale Statului ( mai ales de Adunarile Legiuitoare, sau organele interne ale acestora ), altele decat cele judecatoresti.

2 ) Intr-o a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume : controlul parlamentar, controlul politic, si controlul jurisdictional.

In aceasta opinie, controlul politic este exercitat de un organ cu caracter politico-statal, si care functioneaza independent si in afara parlamentului.

Controlul jurisdictional se realizeaza sau prin instantele ordinare, sau prin jurisdictiile speciale.

3 ) Intr-o a treia opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare a controlului constitutionalitatii legilor, in raport cu organele care il exercita, cea mai conforma cu exigentele stiintifice, este aceea care distinge intre controlul exercitat de Adunarile Legiuitoare, si cel exercitat de Organe din afara lor, care, prin aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le supraordonate ; in cadrul organelor supraordonate adunarilor legiuitoare, se face distinctie intre organele politice, organele judecatoresti si organele politico-jurisdictionale.

Doctrina din dreptul comparat prezinta ca un exemplu tipic de organ politico-jurisdictional Consiliul Constitutional francez. Acesta este alcatuit, pe de o parte din fostii presedinti – in viata – ai Frantei si, pe de alta parte, din noua membri desemnati pentru un unic mandat de noua ani.

Membrii Consiliului Constitutional sunt desemnati astfel : trei, de catre Presedintele  Republicii, trei, de catre Presedintele Adunarii Nationale ( Camerei Deputatilor ), si trei, de catre Presedintele Senatului.

Presedintele Consiliului Constitutional este numit prin Decizie a Presedintelui Republicii.

Exista regula, ca functia de membru al Consiliului Constitutional este incompatibila cu functiile de membru al Guvernului, al Parlamentului sau al Consiliului Economic si Social.

Trebuie precizat aici ca, in competenta acestui Consiliu Constitutional intra si alte atributii, in afara controlului constitutionalitatii legilor.

4 ) In sfarsit, intr-o a patra opinie, in functie de organul competent, controlul constitutionalitatii legilor cunoaste doua forme : controlul politic si controlul judecatoresc.

Aceasta clasificare are avantajul de a evoca si procedura diferita dupa care se realizeaza controlul, si permite o abordare sistematica a institutiei analizate.

In cadrul acestei clasificari, prin control politic se intelege, atat controlul exercitat de catre organele legiuitoare, cat si controlul exercitat de organe de Stat, altele decat cele legiuitoare, fie ca li s-a incredintat alaturi de menirea lor de baza si aceasta sarcina, fie ca sunt special infiintate in acest scop.

In ce priveste controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, se observa ca, la inceput a aparut ideea crearii unui organ politic insarcinat cu acet control, de tipul Senatului Conservator prevazut prin Constitutia franceza din 1799, sau cel consacrat prin Constitutia franceza din 14 ianuarie 1832.

Apoi s-a prevazut si dreptul organelor legiuitoare.

Astfel, in Romania, Statutul lui Cuza stabilea in articolul sau 12, ca Statutul si legile constitutionale sunt puse sub ocrotirea corpului ponderator.

De asemenea, articolul 43 punctul 15 al Constitutiei din anul 1965 stabilea ca “ Numai Marea Adunare Nationala hotaraste asupra constitutionalitatii legilor “.

In ce priveste dreptul Adunarii Legiuitoare, de a verifica constitutionalitatea legilor, unii il considera un control autentic, si in acelasi timp un autocontrol, caci Parlamentul fiind acela care uneori voteaza si Constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze concordanta dintre legea si Constitutia pe care le-a adoptat.

Altii considera ca acest control al Parlamentului nu ar prezenta niciun fel de garantie, caci, desi exista sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta este o sanctiune indepartata, greu de realizat in practica.

Trebuie adaugat ca, desi Parlamentul ete structura fundamentala a democratiei constitutionale, este exagerat sa i se ceara sa-si recunoasca o greseala in elaborarea unei legi ; ca atare, credibilitatea unui asemenea control este discutabila.

Mai mult, ar insemna ca Parlamentul sa fie judecator in propria cauza, lucru contrar ideii de Justitie in general, si in particular ideii de Justitie constitutionala.

Astazi in lume, controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, si mai ales prin parlamente se realizeaza mai rar.

Controlul zis jurisdictional poate fi exercitat fie de organe, altele decat cele judecatoresti, care folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare celei judecatoresti, fie de catre organele judecatoresti propriu-zise.

Interes deosebit a prezentat si prezinta, controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor.

Controversat, cat priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor s-a impus in practica multor State, astazi exercitandu-se, sau in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat.

Precum am aratat anterior, dreptul judecatorilor de a  decide asupra constitutionalitatii legilor, a fot viu contestat, si greu de admis initial de doctrina juridica.

Chiar si cei care sustineau posibilitatea controlului judecatoresc al constitutionalitatii legilor admiteau ca acesta presupune indeplinirea a doua conditii prealabile : existenta unei diferentieri precise intre legile fundamentale si legile ordinare, si o Constitutie scrisa, de tip rigid.

( Drept constitutional si institutii politice, Curs universitar, Volumul I, Ioan Muraru, Elena-Simina Tanasescu, editia 12, Ed.All Beck, Bucuresti, 2005 )