Sfantul Anton de Padova ( 1195 – 1231 ) : sfantul obiectelor pierdute

Sfantul Anton de Padova ( 1195 – 1231 ) : sfantul obiectelor pierdute

Acest privilegiu, propriu sfantului Anton, apare mentionat pentru prima data, in Oficiul liturgic si in Viata sfantului, compuse, - intre 1233 si 1238 -, de catre franciscanul Giuliano da Spira, scriitor, poet si compozitor.

Oficiul liturgic cuprinde celebrul “ Raspuns “ : Si quaeris miracula ( Daca vrei sa afli minuni ), care enumerã o serie de rele alungate prin rugaciunile lui Anton :

• Moartea,
• Greseala,
• Calamitatile,
• Diavolul,
• Lepra,
• Boala,
• Furtuna pe mare,
• Temnita,
• Suferinta diferitelor parti ale trupului,
• Primejdia,
• Saracia, si
• “ lucrurile pierdute “.

In ceea ce priveste vindecarile si primejdiile, Lista se inspira din Minunile relatate in prima Biografie a sfantului.

Cat despre “ lucrurile pierdute “, ele se leaga de doua episoade din Viata sfantului Anton, si anume : cupa de cristal sparta si perfect reconstruita, si Psaltirea furata la Limoges de un novice, si redobandita prin clarviziunea sfantului.

Asadar, cântarea Si quaeris, oficializand intrucatva, o practicã aflata deja in vigoare, a contribuit la raspandirea convingerii ca sfantul Anton ajuta la gasirea lucrurilor pierdute.

Aceasta caracteristica a pietatii catre sfantul Anton, se cuvine totusi nuantata.

Printre cererile scrise, adresate sfantului Anton la mormantul sãu de la Padova, ea ocupã aiba locul 21  ! ! !

Insa este sigur ca sfantul Anton ramane atent si sensibil la orice rugaminte, fie ea cat de simplã, cu conditia de el insusi exprimatã, ca cel care cere : “ Sa aiba inima curata si sa se supuna vointei lui Dumnezeu ! “

( extras din Anton de Padova ( 1195 – 1231 ) Viata si secretul sãu, Fernand Lequenne, Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti, 1992 )