Pilde mariane ( 3 )
In timpul anilor de teroare ai Revolutiei Franceze, 1792-1794, cand mii de oameni au fost dusi la ghilotina si decapitati, fara alta vina decat aceea ca nu mai erau pe placul conducatorilor, sau din ratiuni politice, intr-o inchisoare in care erau inghesuiti de-a valma, tot felul de oameni sortiti mortii, temnicerul venea zilnic sa citeasca lista cu numele celor care in acea zi trebuiau sa fie dusi la esafod.
Intr-o astfel de zi, un oarecare detinut, auzindu-si numele citit pe lista, se tot zorea sa caute ceva in paiele care-i serveau drept asternut.
El a zis temnicerului :
- Ai putina rabdare, vin acum ! Sa gasesc doar ceva fara de care nu as vrea sa merg la moarte.
- Ce tot cauti acolo ?
- Medalia mea, Medalia Maicii Domnului, a raspuns aproape plangand osanditul. Toata viata am purtat-o la gat si tocmai acum, in ceasul mortii sa nu o am ?
Temnicerul a sovait o clipa, apoi a zis :
- Hai, fie ! Ai sa ramai pe maine. Cauta-ti medalia, dar maine ai sa mergi la moarte cu ea.
Convoiul osanditilor a plecat.
Cel care isi cauta medalia, pana la urma a gasit-o.
A doua zi, a aparut un alt temnicer, cu o alta lista si alte nume.
El a fost uitat, fiind socotit deja executat.
Dupa vreo saptamana, in inchisoare a izbucnit un incendiu, s-au deschis usile pentru ca cei inchisi sa se salveze.
Cel cu medalia a profitat de invalmaseala, si a evadat.
Numele lui nu mai figura inscris undeva, lipsa lui nu a fost observata, nu l-a urmarit nimeni.
Astfel, Sfanta Fecioara i-a salvat viata.
( extras din Pilde Mariane, Pr. Gheorghe Ciuraru, editia I-a, Ed. Serafica, Roman, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu