Medicina legalã:Elemente de cauzalitate in activitatea practica medico-legala ( 1 )

Medicina legalã : (medicina legalã, extras curs Conf.dr. Valentin Iftenie)

Elemente de cauzalitate in activitatea practica medico-legala :

1.     generalitati ( cauza, conditia, circumstantele, efectele ) ;

2.     legatura de cauzalitate ;

3.     raportul de cauzalitate.

Generalitati :

In activitatea practica medico-legala, cauzalitatea exprimã “relatia dintre un eveniment cu valoare de cauzã, si un eveniment cu valoare de efect”, prin raportare la cei patru factori esentiali :

1. victimã,
2. agresor,
3. agent vulnerant ( traumatic ), si
4. locul faptei.

In stabilirea cauzalitatii medico-legale, atat in cazul tanatogenezei, cat si al traumogenezei, se porneste de la analiza efectelor ( constatate cu ocazia examinarii medico-legale ), pentru a se putea formula aprecieri legate de cauze, conditii sau circumstante.

Cauza :

Cauza este un fenomen sau un complex de fenomene care precede si produce un alt fenomen ; in lipsa cauzei nu se poate produce efectul, chiar daca conditiile sau circumstantele sunt favorabile.

Clasificarea cauzelor :

( 1 ) In functie de natura cauzelor se deosebesc :

1. cauze externe ( exogene ), si
2. cauze interne ( endogene ).

In lumea vie, factorii externi actioneaza prin intermediul celor interni, astfel incat cauzalitatea determinata de agentii externi ai organismului uman, poate fi :

Ø      0 % : imposibil – cand factorii interni anuleaza actiunea factorilor externi ;

Ø      100 % : cert – cand factorii interni sunt redusi la zero, de actiunea factorilor externi.

( 2 ) In functie de durata de timp a actiunii :

1. cauze permanente, si
2. cauze episodice ( temporare ).

( 3 ) In functie de modul de actiune :

1. cauze univoce – care sunt necesare si suficiente realizarii efectului ;
2. cauze neunivoce – sau probabile care, la randul lor, pot fi :

Ø      previzibile ;

Ø      imprevizibile sau intamplatoare.

( 4 ) In functie de numarul cauzelor :

1.      cauze unice, ce declanseaza un lant monocauzal, simplu ;

2.      cauze multiple, ce declanseaza un lant complex, policauzal, in care cauzele pot avea o actiune :

Ø      convergentã ( pozitiva sau negativa ) – cauze concuratoare, care se potenteaza reciproc ;

Ø      divergentã, caz in care efectul este consecinta cauzei mai puternice, si va fi influentat de conditii sau circumstante.

Cauza poate actiona ( dupa Bergsen, citat de V.T. Dragomirescu ) prin :

1.      impulsiune, dupa modelul bilelor de biliard ;

2.      declansare, asa cum scanteia aprinde praful de pusca, generand explozia ;

3.      desfasurare, asa cum se deruleaza o melodie dupa disc.

Conditia :

Conditia este situatia sau imprejurarea cu actiune prelungita in timp, cvasipermanenta, de care depinde aparitia efectului.

Conditia poate influenta atat actiunea cauzei, in sens pozitiv ( stimulator ) sau negativ ( frenator ), cat si efectul, dar nu poate genera efectul in lipsa cauzei.

Clasificarea conditiilor :

( 1 ) In functie de origine se deosebesc :

1.      conditii interne : varsta, sexul, starea de ebrietate, anemia, diverse boli preexistente ( locale sau generale ) ;

2.      conditii externe ( care, de cele mai multe ori, sunt confundate cu cauzele ) : factori de mediu, tratamentul medical aplicat, etc.

( 2 ) In functie de modul in care pot influenta cauza, conditiile pot fi :

1.      dominante,

2.      codominante,

3.      recesive.

( 3 ) In functie de intensitate :

1.      conditii minime, fara de care efectul nu s-ar fi produs ;

2.      conditii suficiente ;

3.      conditii excesive, caz in care efectul este, nu numai realizat, dar si intretinut.

Circumstantele :

Circumstantele sunt imprejurarile sau conjuncturile cu actiune episodica, mai mult sau mai putin prelungita in timp, care insotesc un fenomen, un fapt sau o situatie, si care pot fi :

1.      favorizante sau

2.      inhibitorii.

Din interactiunea cauzelor, conditiilor si circumstantelor se contureaza efectul.

Efectele :

Efectele – reprezentate in medicina legala, in principal prin leziunile traumatice decelate cu ocazia consultului persoanei, sau a examinarii cadavrului – pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.

( 1 ) In functie de natura lor :

1.      efecte specifice ;

2.      efecte nespecifice.

( 2 ) In functie de importanta :

1.      efecte principale,

2.      efecte secundare.

( 3 ) In functie de momentul aparitiei :

1.      efecte imediate ;

2.      efecte tardive.

( 4 ) In functie de calitate :

1.      efecte pozitive,

2.      efecte negative.

( 5 ) In functie de numar si de localizare :

1.      efecte unice ;

2.      efecte multiple, ce pot fi : locale sau generale.

Pana in prezent au fost vehiculate 3 Teorii care incearca sa explice cauzalitatea social-juridica, prin prisma cauzalitatii biomedicale, si anume :

1.      Teoria referitoare la « proxima cauzã » - dintr-o pluralitate de cauze ce concurã la realizarea unui eveniment, cea mai apropiata este considerata cauza evenimentului respectiv ;

2.      Teoria “echivalentei conditiilor” : toate circumstantele, evenimentele, imprejurarile, etc. care sunt implicate in realizarea efectului, sunt considerate cauze echivalente ;

3.      Teoria “cauzalitatii adecvate” : nu pot fi considerate drept cauze, decat evenimentele care, in desfasurarea naturala a faptelor, ar putea produce efectul respectiv.

In medicina legala, cauzalitatea presupune folosirea, de regula, a doua notiuni, de cele mai multe ori confundate, atat de catre juristi, cat si de medicii legisti :

1.      legatura de cauzalitate, si

2.      raportul de cauzalitate.

( extras din cursul universitar Medicina Legalã, Capitolul 2 Elemente de cauzalitate in activitatea practica medico-legala, - editie revazuta si adaugita, Conf.univ.dr., medic legist Valentin Iftenie, Ed.Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2006 )