Pagini

sâmbătă, 23 februarie 2013

Un blog de calatorii si masterul de stiinte penale neterminat

Calatorii : Grasse, orasul parfumului, Arcachon.
Masterul de stiinte penale neterminat.


Am citit un articol in ziarul "Evenimentul Zilei" ( evz.ro ) despre un tanar care a plecat in Alaska sa munceasca, ziua de lucru avand vreo 19 ore, iar contractul de munca era formulat concis, spune el : "no fish, no work".
Povestea acestui tanar continuã pe un blog de calatorii superb pe care il recomand celor care iubesc peisajele, orasele frumoase si specificul acestora : www.turismistoric.ro.
Am citit astfel doua articole pe acest blog, despre orasul Grasse cel parfumat, acolo unde se fabrica parfumul si despre Arcachon, o statiune franceza, amintindu-mi ca un prieten si coleg de scoala generala al fratelui meu (si vecin), Sorin Tilie, care de multi ani (din 1990) traieste in Franta, obisnuia sa isi faca vacantele la Arcachon.
Si aici gasiti povestea tanarului care, curajos, a plecat in Alaska.
Povestea lui mi-a retinut atentia, deoarece in facultate, o colega de an mi-a povestit ca lucra la Cora-Orhideea ( Bucuresti ), la raionul care prelucra, taia, congela, spala pestele.
Dupa mai mult timp de cand mi-a spus unde lucreaza, in anul IV de facultate - anul in care ne-am si cunoscut, intrucat ea se mutase de la forma de invatamant FR, la noi la forma de invatamant ZI, in ultimul an de facultate, - Mihaela mi-a povestit in ce conditii grele lucra acolo, caci, intre timp, contractul ei de munca se terminase.
Ea mi-a spus cum lucra in ture, si angajatii ca si ea, desfasurand aceeasi activitate, intrau chiar in frigiderele mari in care pestele era congelat, cum spala cu furtunul cu apa foarte rece pestele, mai multe ore pe zi, cum taia pestele, dar tot intr-o incapere foarte rece, la temperaturi scazute pentru ca pestele sa se conserve.
Cora le furniza un mic echipament, si anume cizme de cauciuc si manusi, insa mainile inghetau, spaland 8 ore cu apa rece, pestele.
Inca din facultate am fost impresionata sa aflu unde lucreaza, si dupa ce am terminat facultatea, cand ne-am regasit la master in toamna anului 2010 mi-a povestit si conditiile in care era nevoita sa lucreze.
Tot de la ea am aflat cum angajatii care au o munca de birou, tin de scaunul lor, pentru ca locul de munca e pretios, intrucat Mihaela avea o sora geamana care a continuat sa lucreze la Cora.
Iar Mihaela, o sora devotata si grijulie, o ajuta cat putea pe sora ei, ii telefona sa o intrebe cum ii merge, ce mai face, daca vrea sa ii cumpere ceva de mancare ( desigur, ca fapt in sine este "nostim", pentru ca in Cora exista si raioane cu mancare, dar, dupa cum tot Mihaela spunea : "fiecare tine de locul lui", si "le e frica sa se dea si jos de pe scaun acolo" ) sau altceva ce i-ar fi fost necesar, de exemplu tampoane Ob pentru menstre din Farmacie, pentru ca sora ei ajungea tarziu acasa, dupa o zi de munca, aparent fara pauza si destul de stresanta.
Am si plans cand mi-a povestit Mihaela cum a muncit de greu.
Mi-am amintit, cand imi povestea, cum in facultate, de ziua mea de nastere ea mi-a spus ca nu a stiut - nu avea de unde, fireste - ca este ziua mea de nastere, si s-a scuzat, desi nu era cazul, ca nu imi poate oferi un cadou, si apoi, a vrut sa ma roage sa imi cumpar eu singura un cadou, din partea ei, adica, direct spus imi oferea o suma de bani.
M-a imprestionat puternic atunci, dar asa cum este felul meu de a fi, am refuzat-o, pentru ca noi plateam facultatea, taxele "scolare" si manualele, cartile si fiecare avea banii sai dramuiti.
Nici nu era vorba pentru mine sa accept, insa m-a impresionat si am tinut minte gestul ei, impulsul ei.
De fapt mi-au dat lacrimile.
Pentru ca banii nu se castiga usor cand muncesti.
Si daca nu ii ai, nimanui nu ii e mila de tine, cel putin nu in ziua de azi, cand sincer, prea multi oameni ofera un spectacol rusinos si vor bani si iar bani si functii cat mai inalte, insa nu au nici macar bunul simt sa ii multumeasca lui Dumnezeu ca au ajuns in functii pe care cu purtatea lor, nu le meritau.
Astfel, pe Mihaela am tinut-o bine minte, iar in toamna 2010 ne-am dus impreuna la master la facultatea unde am invatat timp de 4 ani.
Dupa primul an de master, taxele scolare, cele legate de master, toate, au crescut, s-au dublat si chiar mai mult decat atat : taxa anuala, taxa examenelor restante, si taxa examenului final ( dizertatia ).
De la 12 milioane pe an, taxa a crescut la 25 milioane pe an ( pentru doua semestre de master ).
Iar profesorii cel putin in anul 2010-2011 nu veneau la facultate, ii asteptam, cautam, si ne intorceam acasa cum plecasem.
Colegii nostri care s-au inscris la master in acelasi an cu examenul de licenta ( 4 iulie 2009 ), in toamna 2009, au spus acelasi lucru, ca nu se prea tin cursurile.
Sau, mai deloc chiar.
Notele le primeam si fara sa se uite pe referatele noastre, pentru ca nu gasesc o alta explicatie.
Alti colegi au spus ca au auzit ca profesorii ar lasa tinere asistente universitare sa noteze referatele noastre, dar, nu stiu de ce, mie imi vine greu sa cred ca profesorii nu stiau, in acest caz, ce note dau asistentele lor.
In orice caz a fost un dezastru anul intai la master, programa de invatamant nu s-a respectat si nu am primit explicatii cu privire la vreo trei discipline sau probe pe care le aveam de sustinut, cel putin in prima sesiune de examene, si despre care nu am stiut nimic la momentul la care ne-am inscris la master.
Direct spus nu stiam in ce constau, ce anume trebuie sa facem pentru a fi notati, la respectivele probe, care au fost anuntate treptat, nu in acelasi timp, si dupa ce ne-am inscris la master :  "Practica", "Speta" si "Activitate de cercetare".
Profesorii nefiind in facultate, mi se pare si ciudat sa trebuiasca sa intri pentru orice informatie sau orice tine de mersul, de desfasurarea masterului in sine, in audienta la decanul facultatii, asa cum am fost sfatuita si cum de altfel, au procedat unii dintre colegii mei.
Cu alte cuvinte un master trebuie sa mearga de la sine, nu sa fie presarat cu obstacole si in fiecare clipa sa bati la usa decanului.
Si cand mai multi ( nu prea multi ) colegi de-ai mei au fixat o audienta cu decanul, el ne-a strans intr-o sala de curs care era biroul prodecanului si a inceput sa ne vorbeasca despre AMPRENTE si  DELTA si sa ne explice amprenta desenata pe o plansa, din acel birou al prodecanului, care era si sala de curs si Laborator de Criminalistica.
Tacticos, decanul a scos un bat lung si subtire, si a inceput sa ne arate pe plansa cu amprenta, o  RE-INTOARCERE, spunandu-ne ca este in plus sa spui "reintoarcere" si ca "intoarcere" este suficient, iar el, in calitatea lui de specialist va propune ca pe viitor sa nu se mai spuna reintoarcere, ci intoarcere.
Aceasta a fost audienta la decan.
Desigur, decanul ne-a mai intrebat si cine dintre noi doreste sa ia la finalul masterului ( eram abia la inceputul masterului, in primul semestru ) lucrarea la criminalistica.
Apoi a intrat prodecanul, profesorul de psihologie judiciara care a spus ca are si el curs in propriul sau birou de prodecan si masteranzii asteapta, si el nu poate intarzia.
Este iarasi spun, "nostim" ca nu puteau astepta, pentru ca in general nu se tineau cursurile la master.
Cel putin la noi in an, singurele cursuri care s-au tinut au fost cele de Psihologie judiciara, unde profesorul, acelasi din facultate era, tot ca in anul I de facultate si prodecanul facultatii noastre de Drept.
Probabil ca, tot de la audienta aceea la decan, la initiativa colegilor mei, ni s-a tras faptul ca, in plina sesiune, prin semestrul al doilea de data aceasta, pe tabelul cu notele, numit "Centralizatorul", a aparut si disciplina "Criminalistica", desi era o disciplina care se studia in semestrul al treilea, si noi abia eram in al doilea.
De ce atata graba, din moment ce, criminalistica oricum era in programa de invatamant la master ?
In anul intai eram inscrisi la master aproximativ 150 de absolventi ai facultatii de Drept, dintre acestia, in primul semestru, vreo zece am venit mai multe zile la rand, aproape intregul semestru, de fapt intregul semestru la facultate, asteptand inceperea cursurilor.
Ele erau fixate in orar incepand, multe din ele, de la ora 16h00 sau chiar 19h30, ora care a oripilat body-guard-ul de la intrarea in facultate, ora care i s-a parut de-a dreptul jenanta, ca noi sa umblam prin facultate, cautand ce ?
Ce doream noi ?
Numai noi nu stiam, pesemne, ca la ora aceea un profesor nu se mai cauta in facultate !
Se simteau body-guarzii stanjeniti de dorintele noastre, incurcam oamenii, nu iti venea sa crezi !
Lucru ciudat, pentru ca in Orar erau cursuri la acele ore si Orarul era intocmit de Secretariatul de la Master, unde o secretara cel putin ne-a asigurat ca Orarul a fost anuntat profesorilor de la master.
Tot ea insa ne-a spus ca ei nu se pot 'certa" cu profesorii, adica nu le pot spune nimica, caci profesorii se supara si pentru ca sistemul este azi, ca si in trecut, tot pe pile si relatii, "tot asa se merge".
Asa am aflat ca o secretara a renuntat la Scoala Nationala de Grefieri pe care a gasit-o - probabil - mai rau, sau mai rea, decat sistemul de la Secretariat de la Master, din moment ce a renuntat si din moment ce figura ei era expresiva prin strambatura de dezgust si groaza care era afisata cand am mentionat de SNG.
In primul semestru, aproximativ zece masteranzi ne intalneam in fiecare zi de curs, in facultate si asteptam si plecam inapoi acasa.
Cand a inceput sesiunea, in marea lor majoritate, cei 150 de masteranzi au aparut cu note, la toate disciplinele, note date, trecute in tabelul numit Centralizatorul de note.
Cu toate acestea nu i-am vazut un semestru intreg prin facultate la cursuri.
Nu am aflat in ce constau cele 3 probe, despre care nu am stiut la momentul inscrierii la master : Practica, Speta, Activitatea de Cercetare, eu una nu am aflat.
Am aflat numai cu privire la psihologie judiciara ce anume doreste profesorul sa facem noi in cadrul activitatii de cercetare.
Si ca avem nevoie de o speta, pe rand, timp de 4 semestre, la cate o alta disciplina din cadrul masterului.
Cum insa sa ai tu o speta la psihologie judiciara daca nu ai lucrat niciodata in acest domeniu concret ?
La Institutii Penale, am aflat cu greu, ca, speta ar fi constat efectiv intr-o speta penala, si ca, am fi putut sa o alegem de pe site-ul ICCJ.
Ok, dar urmau altele, speta si la medicina legala, si de unde ?
Si la o alta disciplina, poate chiar la criminalistica.
Cum se face ca toti cei 150 masteranzi cu aparut notati in sesiune, iar eu nu am aflat in ce constau cele 3 probe si nu am fost nici notata prin urmare.
Mihaela, colega mea, din clipa in care contractul de munca la Cora i se terminase, nu a avut bani pentru master, asa cum a sperat la inceput si am incurajat-o sa inceapa masterul cu noi, sa vina la cursuri - care nu s-au tinut cum am vazut, de altfel.
In primul semestru, ba chiar si dupa cel de-al doilea nu imi amintesc sa fi vazut note in dreptul colegei mele de facultate, Mihaela, era spatiul lasat alb, gol, si mi-am explicat aceasta si prin faptul ca, probabil nu a reusit sa achite taxa masterului.
In plus, Biblioteca ne-a fost inchisa in nas.
Culmea este ca universitatea avea brosuri si prospecte tiparite in care facea reclama la programele sale de master si preciza accesul liber la biblioteca facultatii.
Insa, concret, ne-au inchis biblioteca si au spus ca numai studentii pot sa o viziteze, iar acestia nu erau interesati sa o faca.
Cu alte cuvinte, biblioteca era goala sau pustie.
Notele cred ca s-au dat, cum se spune, "din burtica", sau poate s-au dat mici expres ca sa avem restante si sa nu trecem anul, din moment ce iata, cele 3 probe mentionate mai sus, in cazul meu, nu mi-au fost notate (am explicat si de ce nu au fost notate, pentru ca nu am stiut ce anume trebuie sa fac), si sa platim bani si iar bani.
Mi-a fost notata cred, Activitatea de Cercetare la psihologie judiciara, pentru ca la respectiva disciplina, stiam ce anume a vrut profesorul de la noi, o colega mi-a transmis.

E adevarat ca universitatea noastra, se pare ca, - asa a fost - a primit indicatia sa nu mai inscrie in anul intai de facultate, prea multi studenti, si numarul de inscrisi i-a  fost limitat ( de ministerul educatiei ), asa se face ca au scazut veniturile universitatii, cand a scazut si numarul de inscrisi in anul I si anii urmatori.
Prin urmare, cu incepere din anul II de master, universitatea a dublat taxa la master.
Si toate taxele aferente, asa cum am precizat mai sus.

Acuma, daca cineva se va intreba ce are in comun masterul cu blogul de calatorii, as putea raspunde ca elementul comun il reprezinta calatoriile.
Pentru ca un semestru intreg am calatorit cu metroul, cu tramvaiul, sau cu autobuzul si iar cu metroul, dus-intors, de acasa la facultate, asteptat in facultate si plecat inapoi spre casa.
Am calatorit mult in acel semestru si cum acele calatorii erau cu si in metrou, nu am vizitat cine stie ce peisaje.


Citind o carte care mi-a placut foarte mult, "Istorie traita" de Hillary Rodham Clinton, am vazut ca si Hillary cand era tanara, intr-o vacanta de vara s-a dus sa munceasca in Alaska si tot la peste, la somoni.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu