Drept international public : Drept international penal ( 3 ) Jurisdictia penalã internationalã

Drept international public : Drept international penal ( 3 )

Jurisdictia penalã internationalã                                                             

( 1 ) Tribunalele penale internationale ad-hoc :

( A )Tribunalul International pentru Judecarea Persoanelor Responsabile pentru Violari Grave ale Dreptului International Umanitar pe teritoriul Fostei Iugoslavii :

( 1 ) A fost creat prin Rezolutia nr. 827 / 28 mai 1993 a Consiliului de Securitate ONU, cu scopul de a judeca aceste persoane pentru faptele amintite, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii “intre 1 ianuarie 1991 si o datã ce va fi stabilita de Consiliul de Securitate dupa restabilirea pacii”.

( 2 ) Are jurisdictie in conformitate cu Conventia pentru prevenirea si pedepsirea crimei de genocid, pentru incalcarile normelor razboiului si pentru savarsirea crimelor contra umanitatii.

( 3 ) Competentele sale se intind, inclusiv la cazuri de crime savarsite in conditii de conflict intra-Statal, nu numai in conflicte internationale.

( 4 ) Fiind creat de Consiliul de Securitate, in conformitate cu Capitolul VII din Carta ONU, TPII este un organism international veritabil.

( 5 ) Statutul TPII prevede proceduri penale detaliate, care includ si dreptul la apel al inculpatului,  Articolul 9 alineatul ( 2 ) prevede primatul TPII fata de instantele nationale, in cazul in care acesta solicitã instantelor nationale transferul acuzatului si investigatiei catre jurisdictia sa.

( 6 ) Are 11 judecatori ( alesi de Adunarea Generala a ONU in septembrie 1993 ) si un procuror-sef pentru efectuarea urmaririi si trimiterii in judecata.

( 7 ) Poate condamna la inchisoare, dar nu poate acorda pedeapsa cu moartea.

Prima sentintã a fost pronuntatã in anul 1996.

                                

( B ) Tribunalul International pentru Judecarea Persoanelor Responsabile pentru Genocid si alte Violari Grave ale Dreptului International Umanitar, Comise pe Teritoriul Ruandei, si a Cetatenilor Ruandezi Responsabili pentru Genocid si alte Violari Grave Comise pe Teritoriile Statelor Vecine intre 1 ianuarie 1994 si 31 decembrie 1994, a fost creat prin Rezoluia nr. 995 / 8 noiembrie 1994 a Consiliului de Securitate ONU, ca urmare a mortii a aproape un milion de persoane in regiunea mentionata din Africa.

( C ) Curtea Penala Internationala permanentã

Cadru juridic :

Statutul Curtii Penale Internationale a fost adoptat ( cu 120 de voturi “pentru”, 21 “abtineri” si 7 “impotrivã” ) la 17 iulie 1998, de catre Conferinta Diplomatica a Plenipotentiarilor, organizata la Roma ( 15 iunie – 17 iulie 1998 ), in conformitate cu Rezolutiile AG ONU nr. 51 / 207 din 17 decembrie 1996 si nr. 52 / 160 din 15 decembrie 1997.

Notã :

( 1 ) Pana in prezent, Statutul a fost semnat de 139 State ( de fapt, de 138 de State, dupa ce SUA si-au “retras” semnatura ), fiind ratificat de 80 de State.

România a semnat Statutul Curtii Penale Internationale la data de 7 iulie 1999 si l-a ratificat prin Legea nr. 11 / 28 martie 2002.

( 2 ) La Statut nu se pot face Rezerve, in timp ce amendamente nu se pot efecua decat dupa sapte ani de la intrarea sa in vigoare ( cu exceptia unor modificari de ordin exclusiv institutional, ale unor articole enumerate exhaustiv in articolul 122 ).

( 3 ) Statutul a intrat in vigoare la 1 iulie 2002, ca urmare a obtinerii celor 60 de ratificari necesare pentru intrarea sa in vigoare, in cadrul unei ceremonii special organizate la New York, la 11 aprilie 2002.

Romania este membru originar al Statutului, deoarece a participat la ceremonia speciala mentionata, contribuind prin depunerea instrumentului sãu de ratificare la intrarea in vigoare a Statutului.

Prin HG 555 / 12 iunie 2002, a fost aprobata plata de catre Romania, a unui contributii voluntare pentru fondul special creat pentru asigurarea celor necesare pregatirii inceperii activitatii CPI.

Sediul CPI este la Haga.

Jurisdictia CPI : “asupra celor mai grave crime ce privesc comunitatea internationala in ansambul sãu”, fiind considerata ca fiind “complementarã jurisdictiilor penale nationale” ( articolul 1din Statut ).

Notã :

( 1 ) Jurisdictia Curtii se referã la :

1. crima de genocid ( definita in articolul 6 ),
2. crimele contra umanitatii ( definite in articolul 7 ),
3. crimele de razboi ( definite pe larg in articolul 8 ) si
4. crima de agresiune ( care urmeaza a fi definita ulterior, printr-o modificare a Statututului ).

( 2 ) Curtea nu poate judeca decat crime comise ulterior intrarii in vigoare a Statutului ( articolul 11 ).

( 3 ) Curtea poate fi sesizata ( prin Procurorul sãu ) de catre un Stat parte, de catre Consiliul de Securitate, sau din oficiu.

( 4 ) Curtea nu are jurisdictie asupra persoanelor sub 18 ani la momentul savarsirii crimei.

( 5 ) Capacitatea oficiala ( inclusiv de Sef de Stat sau Guvern sau membru in guvern sau in Parlament ) nu este relevanta pentru exonerarea de raspundere.

Romania, ca si majoritatea celorlalte State parti, a considerat cã nu existã neconcordantã intre aceasta prevedere si imunitatea sefului de Stat, prevazuta de Constitutie, considerand cã aceasta imunitate se acordã pentru indeplinirea functiilor sefului de Stat, iar daca un sef de Stat savarseste fapte care sunt de competenta CPI, aceasta activitate este in afara atributiilor mandatului sãu constitutional.

De asemenea, Romania a acceptat distinctia intre “predare” ( catre CPI ) si “extradare” ( Constitutia prevede cã nu este posibila extradarea propriilor cetateni ), in sensul cã predarea catre CPI nu intrã in sfera notiunii de “extradare” ( predarea unei persoane de catre un Stat, altui Stat ).

O serie de modificari legislative de adaptare la obligatia de a coopera cu CPI au fost operate de autoritatile romane, prin adoptarea Legii privind transferul persoanelor condamnate, Legii privind asistenta juridica internationala in materie penala, Legii privind extradarea ( L. 296 / 2001 ).

( 6 ) Principiul complementaritatii, expresie a compromisului intre promotorii unei Curti competente sa judece in primã instantã orice infractiune care preocupã, prin gravitatea sa, comunitatea internationala, si Statele care doresc pastrarea prerogativelor suverane, de a-si exercita jurisdictia asupra acestor fapte.

In acest sens, Statutul prevede cã principala competentã pentru investigarea si punerea sub acuzare pentru crime aflate in jurisdictia CPI îi revine Statului, si doar cand acesta nu actioneaza sau deferã CPI aceasta sarcina, CPI poate exercita jurisdictia sa.

( extras din Drept International Public Sinteze pentru examen Editia a III-a revazuta si adaugita, prof.univ.dr. Adrian Nastase, drd. Bogdan Aurescu, drd. Cristian Jura ), Ed. All Beck, 2002, Bucuresti )