Geriatria. Procesul de îmbãtrânire. Bãtrânetea. Longevitatea si familia. Batranetea, o stare de spirit. ( 7 )

Geriatria. Procesul de îmbãtrânire. Bãtrânetea ( 7 )

Longevitatea si familia. Batranetea, o stare de spirit.

Din factorii psiho-sociali cu rol sanogenetic, armonia vietii de familie generatoare de satisfactii si realizãri, influenteazã favorabil durata vietii.

Longevitatea, in mod deosebit sub forma ei activã, nu ni se oferã : ea trebuie cuceritã.

De fapt, a sti sã o cuceresti, a sti sã imbatranesti, este deopotrivã o stiintã si o artã.

Încã din anul 1798, Hufeland defineste macrobiotica “stiinta si arta prelungirii vietii”, printre conditiile atingerii acestui deziderat mentionând viata activã, careia ii acordã o importantã majorã, observand totodata cã majoritatea longevivilor au fost casatoriti.

Împlinirea familialã printr-o relatie conjugalã armonioasã si prin roadele ei firesti, copiii, influenteazã determinant starea de sanatate.

Legatura afectivã in sânul acestor familii este atat de puternicã, incat pierderea unui membru – parinte, copil, sotie – este o traumã psihicã de mare intensitate.

Se stie de altfel cã psiho-sociologii acordã un punctaj maxim stresului afectiv de acest gen.

Modelul familiei traditionale este benefic in dublu sens : bunicii si parintii isi considerã viata împlinitã, isi mentin tonusul si vigoarea vazandu-si viata si preocupãrile continuate de copiii lor, iar acestia din urmã gasesc in preajma bunicilor, liantul afectiv al familiei, sfatul intelept de care au nevoie, rezultat al instruirii si experientei de o viatã.

Afectiunea vâstnicilor – in masura in care este egal impartasita descendentilor, ceea ce se întâmplã in cazul celor cu o involutie fiziologicã – se traduce prin întelegere, bunãtate si dãrnicie, si este lipsitã de conditionarea si tendinta de posesiune, întâlnite la adulti.

La intrebarea « Unde este locul vâstnicului ?”, atat de frecvent pusã în ultima vreme, raspundem rãspicat : In modelul traditional al familiei, cu adaptarile de rigoare la viata contemporana.

Ritmul accelerat al vietii, bombardamentul informational, tehnicizarea, caracterisitce societatii contemporane, au schimbat si continuã sa schimbe cu rapiditate, modelele si conceptele traditionale.

Viata psiho-socialã este specificã fiintei umane, si schimbarile survenite in acest domeniu au o mare rezonantã in constiinta omului, efectele lor putand fi de multe ori, imprevizibile.

Inadaptabilitatea sau dificultatile de adaptare constituie caracteristice de bazã pe planurile biologic si psiho-social al batranetii.

Societatea contemporanã trebuie sa cunoasca aceste particularitati, si sa tina seama de impactul vesnicelor schimbari asupra contigentului de varstnici, mereu in crestere.

In prezent, mai mult ca oricand, este necesarã cunoasterea particularitatilor bio-psiho-sociale ale fiecarei grupe de varsta, a ceea ce suntem si putem deveni, a eventualelor contradictii generate de modul nostru actual de viata, a solutiilor si posibilitatilor de rezolvare a acestora.

Este necesarã mentinerea armoniei, nu numai intre doua generatii, ci chiar intre 3 sau 4 generatii, pentru cã in prezent nu mai este o raritate ca adultul sa devina bunic, prezenta strabunicului fiind din ce in ce mai frecventa in sanul unei familii.

Este de la sine inteles, cã intr-o familie al carei bunic s-a nascut la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, si in care mai existã si un strãnepot, un tanar al anilor ’80, trebuie gasite cele mai potrivite cãi pentru pastrarea unor relatii armonioase, intre generatii atat de extreme.

Intr-adevar, este o adevarata stiintã, o adevarata artã, sa stabilesti legaturi viabile, trainice, intre generatii atat de diferite.

Cu mult tact, trebuie mentinuta demnitatea octogenarului, facand apel, ori de cate ori este nevoie, la experienta lui de viata, dar in acelasi timp, adultului trebuie sa i se acorde independenta si posibilitatea unei exprimari totale, fara a frustra generatia tanara, cu precocitatea ei si curiozitatea vie, de idealurile sale impetuoase.

Procesul de imbatranire demografica a populatiei se va accentua in perioada imediat urmatoare, generand pe plan medico-social o multime de probleme.

Acestea isi pot gasi rezolvarea, in masura in care, pe baza unei previziuni stiintifice, trebuie intrevazute solutiile cele mai potrivite, si trecerea decisã la aplicarea lor.

Conflictul dintre generatii, acuzat si resimtit in societatile dezvoltate, poate fi prevenit, sau cel putin influentat si ameliorat.

Rezolvarea tuturor acestor probleme depinde in mare masura, de gradul de culturã a membrilor societatii, necesitã timp, cadre de specialitate, actiuni concrete si convergente, formarea unor noi concepte si comportamente.

Batranetea, o stare de spirit

Batranetea nu este o boalã, asa cum era consideratã in prima jumatate a secolului XX.

Batranetea este un cumul de procese normale, cu anumitã evolutie in timp, o etapã a vietii, de mare complexitate medicalã si medico-socialã.

Batranetea era si mai este inca, frecvent asociatã cu singuratatea si polimorbiditatea, cu dificultatea de ingrijire individuala, si de a ingriji pe altii.

Batranetea incepuse sa fie echivalenta, in special in tarile industrializate, cu oligativitatea pensionarii, cu excluderea din activitatea sociala, era considerata ca o perioada in care nimic, sau aproape nimic, nu mai poate fi folosit, iar batranul era izolat si parasit.

Realitatea demonstreaza insa contrariul : varstnicii sunt capabili de activitati utile lor insisi si altora, pot sa rezolve si sa iasa din situatii grele, sa-si valorifice creativitatea.

Varstnicii sunt tezaur de intelepciune si pastratori de Istorie.

“Pastratorii devin in istorie, prin vocatia, prin caracterul si prin inspirata lor alegere, la fel de importanti, ca si descoperitorii”.

In acceptiunea anilor ’80, batranetea este “si o stare de spirit”, viziune prin care varstnicii sunt in primul rand, chemati sa demonstreze sensul si valoarea senectutii umane, creatoare, utile ( utilã ) si intelepte ( inteleapta ).

Abordarea realistã si optimistã, a problematicii varstnicilor si batranilor, a fost intotdeauna punctul de vedere al Scolii romanesti de gerontologie.

( Extras din Medicina pentru Familie sub redactia Prof.dr.Marin Voiculescu, membru corespondent al Academiei R.S.R., Autori : Acad.prof.dr. Ana Aslan, dr.Bungetianu, farm. O.Bojor, [...] prof.dr.M.Voiculescu, Ed. Medicalã, Bucuresti, 1986 )