Pagini

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Hipnoterapia în tratamentul tulburãrilor anxioase ( 2 )

Hipnoterapia în tratamentul tulburãrilor anxioase ( 2 )
( Hipnoterapia si anxietatea )
                                                                         
Terapia anxietãtii ( Principii ) :

( a ) Modificarea mediului ( pe cât posibil ), pentru a împiedica producerea unor noi evenimente stresante, respectiv :
  1. schimbarea locului de muncã ;
  2. reducerea încãrcãturii de efort, etc.

( b ) Modificarea interpretãrii si modului în care individul evalueazã situatiile.
Aceastã schimbare de atitudine îi va face pe oameni mai putin vulnerabili la stres.

( c ) Actionarea directã asupra rãspunsului emotional si fiziologic la stimulul anxiogen ( aici se înscrie si medicatia anxioliticã ), relaxarea progresivã, autohipnoza si tehnicile meditative.

( d ) Modificarea modului de interpretare a datelor mediului extern.
Desensibilizarea sau deconditionarea reprezintã o tehnicã comportamentalã de a modifica modul în care cineva apreciazã situatiile, de la situatii non-anxiogene, putin anxiogene, pana la situatii puternic puternic anxiogene.
Aceastã orientare este bazatã pe supozitia ( Wolpe, 1958 ), conform cãreia, anxietatea se datoreaza asocierii dintre stimuli normali, neanxiogeni, cu situatii amenintãtoare.
În practicã se recomandã aplicarea relaxãrii si asocierea relaxarii cu stimuli progresivi, tot mai anxiogeni ( se începe cu stimuli tot mai putin anxiogeni ).
Pentru reducerea anxietãtii se mai utilizeazã si metode bazate pe “insight”.
Ellis si Harper ( 1975 ) considerã cã anxietatea este bazatã mai ales pe ideea supraevaluãrii si exagerãrii situatiilor periculoase.
În majoritatea cazurilor, situatia anxiogenã pe care noi o apreciem ca “teribilã”, nu mai este privitã chiar asa, la o examinare mai atentã.

Hipnoterapia in cazul tulburarilor anxioase implicã :

( 1 ) Sugestiile directe :
Sugestiile directe de reducere a anxietãtii sunt si mai eficiente dacã se asociazã cu tehnica imaginatiei dirijate.
Lamb ( 1980 ) a demonstrat rolul psihoterapiei de relaxare, pentru a reduce anxietatea pacientilor care se adresau unui cabinet de stomatologie.
Santon ( 1978 ) a demonstrat cã doar simpla relaxare obtinutã în urma unei inductii hipnotice, fara nicio sugestie, relaxare in care subiectul a ramas timp de o jumatate de orã, a avut efecte pozitive in reducerea anxietatii subiectilor.
Sugestiile folosite in hipnozã pentru reducerea anxietatii, sunt mai eficiente atunci cand se administreaza intr-o manierã mai putin directã, prin utilizarea imaginãrii dirijate : pacientului i se sugereaza sa se vizualizeze pe sine, relaxat si linistit, in diverse situatii care îi creau anxietate în trecut.
Simpla sugerare a relaxãrii reduce adesea anxietatea, fara a solicita din partea terapeutului abilitati speciale.

( 2 ) Autohipnoza :
Aproape toate sugestiile care s-au dovedit utile in heterohipnoza pot fi aplicate si in autohipnoza.
O’Connor ( 1978 ) sustine cã, daca heterohipnoza este combinata cu o tehnica de autohipnoza, rata vindecarii este de peste 82 %.
Sodomsky ( 1974 ) a demonstrat experimental cã o mare parte a pacientilor care au învãtat autohipnoza ( dupa 1 – 3 sedinte de heterohipnoza ), au renuntat la medicatia cu tranchilizante.

( 3 ) Hipnoanaliza :
O mare parte a pacientilor anxiosi beneficiaza doar partial si temporar, de pe urma sugestiilor directe, administrate in stare de hipnoza.
Se presupune cã la pacientii care nu beneficiaza de pe urma sugestiilor directe, anxietatea are un rol important in cadrul mecanismelor de apãrare ale Eu-lui.

Psihoterapia are drept obiective in aceste cazuri :
  1. sa descopere sursa de conflict care contribuie la perpetuarea anxietatii ;
  2. sa intre in comunicare cu acele instante intrapsihice, care pot rezolva conflictul si care pot ajuta subiectul sa faca fatã anxietatii.

Astfel, tehnica raspunsului ideomotor permite descoperirea unor amintiri semnificative, precum si identificarea unor resurse subconstiente latente, ale subiectului.
Cand respectivele resurse latente sunt mobilizate, pacientul devine capabil sa faca fatã problemelor cu care se confruntã.


( Extras din Hipnoterapia, Teorie si Practica, Irina Holdevici, Ed.Dual Tech, Bucuresti, 2004 )


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu