Sanatate si boalã. Catre o medicina a omului sanatos. Definitia sãnãtãtii ( 1 )

Sanatate si boalã. Catre o medicina a omului sanatos ( 1 )

Definitia sãnãtãtii

Pãstrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari ale omului.

De altfel, cuvantul sãnãtate, care evocã o stare atat de pretioasã fiecaruia, apare frecvent in vorbirea curentã, nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine.

Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : Vale ( Fii sanatos ) sau Vive Valeque.

Sanatatea este legatã indisolubil de fericire.

Desigur, cum spunea Schopenhauer, “sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic”.

Sanatatea nu este insa numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult societatea in intregime.

Sanatatea pentru toti constituie temelia pe care se cladeste fericirea intregului popor, a intregii omeniri.

Dar, ce inseamna starea de sanatate ?

Definitia sanatatii :

Organizatia Mondiala a Sanatatii ( O.M.S. ) a dat o definitie oficialã a sanatatii ( care face parte din Constitutia O.M.S. si a fost adoptatã de toate Statele semnatare ) astfel formulatã :

“Sanatatea este acea stare de complet bine, fizic, mintal si social, si nu constã numai in absenta bolii sau a infirmitatii”.

Sanatate inseamna deci, mai mult decat absenta bolii, a anormalitatii si are un sens mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri : fizic, psihic si social.

Este vorba deci de un concept superior, cu un larg orizont, care nu poate fi separat de mediul social, de conditiile social-economice in care oamenii traiesc si muncesc.

Numai societatea in care totul este consacrat bunastarii omului, poate oferi conditiile optime pentru apararea si promovarea sanatatii, asa cum existã in tara noastra.

Sanatatea trebuie conceputã si ca un factor important in determinarea acelui concept complex, pe care il denumim “calitatea vietii”.

Pe plan biologic, sanatatea are la bazã un echilibru al

1. tuturor functiilor organismului,
2. al compozitiei chimice a umorilor si
3. tesuturilor corpului omenesc.

Acest minunat echilibru este permanent intretinut si controlat, printr-un mecanism foarte complex, in care intrã numerosi factori : fizici, chimici, psihici, sociali.

Intr-o frumoasã exprimare, un mare endocrinolog ( N. Pende ) descoperea urmatoarele 4 armonii in organismul sanatos :

“Sanatatea este armonia functiunilor, asa cum frumusetea este armonia formelor corpului, asa cum adevarata bunãtate este armonia sentimentelor etice, si adevarata intelepciune este armonia intelectului.”

In capitolele care urmeaza vor fi gasite detalii despre functionarea armonioasa a organelor, precum si devierile de la normal, care se exprimã prin starea de boalã.

Trebuie sa recunoastem insa cã, intre starea de sanatate si starea de boala, granita este uneori greu de stabilit, intre ele existand stari de tranzitie, sau “la limitã” ( borderline ), care se pot transforma pe nesimtite, in stare de boalã.

O preocupare a Medicinii moderne, preventive, constã tocmai in descoperirea timpurie, prin metodele cele mai sensibile, ale acestor stari de tranzitie, ale starilor morbide in stadiul lor biochimic, inainte de a ajunge in boalã clinicã.

Mijloace si metode de explorare a sanatatii

Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii, au permis o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate.

Dispunem de astazi de posibilitati de investigatie mult mai fine si mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor de la sanatate.

Astfel, introducerea unor tehnici noi, neinvazive, au facut ca organismul uman sa devina astazi, din ce in ce mai transparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine, cu detectarea celor mai mici modificari anatomice, prin :

1. tomografie computerizata ( scanner ), care ne redã tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3 mm. Tot atat de utile sunt :
2. ultrasonografia ( ecografia ),
3. scintigrafia,
4. rezonanta magnetica nucleara, etc.

Putem explora, vazand in direct, tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic, cu ajutorul fibroscoapelor.

Alte progrese tehnice de explorare sunt tehnici de biochimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare a analizelor ( automatizarea aparaturii de laborator ).

Dispunem deci, de metode pentru decelarea starii de sanatate intr-un sens mult mai profund, mai perfectionat si mai precoce.

De aceea, nu mai putem avea siguranta absoluta cã suntem deplin sanatosi, atat cat constatãm prin simturile noastre.

Putem afirma uneori, cu deplinã sinceritate, cã ne simtim sanatosi, desi, in realitate, am deviat deja de la echilibrul optim al functiilor organismului, caracteristice sanatatii.

Poate cã avea oarecare dreptate scriitorul Jules Romains, cu paradoxul sãu : “oamenii sanatosi sunt acei oameni bolnavi care se ignorã”.

Nu este suficient sa spunem : “nu am simtit nimic”, sau “nu m-a durut nimic”, pentru a ne incredinta cã suntem sanatosi.

“Cele mai rele boli sunt cele care nu incep cu dureri.”

Apoi exista boli, care se manifesta la inceput prin simptome foarte discrete, greu sesizabile, si care nu sunt luate in seama de un om ocupat.

Asa se intamplã cu hipertensiunea arteriala, arterioscleroza, hepatopatiile cronice, boli pe care numai un examen medical periodic atent le poate descoperi.

Deseori, medicii se aflã in situatia neplacuta de a descoperi aceste boli in stare inaintata, dupa ce simptomele lor de inceput au scapat cu totul posibilitatilor pacientului, de a le sesiza prin autoexaminare.

“Cunoaste-te pe tine insuti”, spune un vechi aforism grecesc, si totusi, cat de departe suntem inca fata de acest sfat intelept.

Vom arãta mai departe cã astazi este totusi posibil, ca prin controale medicale periodice, care in tara noastra se aplicã din ce in ce mai mult, sa putem descoperi cat mai timpuriu, tendinte morbide si boli, ceea ce va permite sa se ia masurile de impiedicare a progresului acestor boli.

Iatã deci, cã ceea ce intelegem de obicei prin sanatate deplina, poate sa nu mai corespunda starii reale stiintifice, datorita fie imperfectiunii posibilitatilor noastre de a ne analiza, fie neatentiei cu care trecem peste unele simptome, sau chiar neglijentei cu care obisnuim sa le inregistram si sa luam masuri.

In acest mod se dezvoltã o mare hipertensiune arteriala, pana la obosirea inimii ( insuficientã cardiacã ) sau la aparitia unui accident vascular cerebral ( hemoragie cerebrala ).

Chiar si neglijarea tratamentului unor carii dentare, constituie un exemplu tot atat de rau, deoarece treptat se ajunge la pierderi mari dentare, necesitatea de proteze ori producerea unor infectii, cu punct de plecare dentar.

( Extras din Medicina pentru Familie sub redactia Prof.dr.Marin Voiculescu, membru corespondent al Academiei R.S.R., Autori : Acad.prof.dr. Ana Aslan, dr.Bungetianu, farm. O.Bojor, [...] prof.dr.M.Voiculescu, Ed. Medicalã, Bucuresti, 1986 )