Pagini

vineri, 7 februarie 2014

Clasa a III-a I, de la Isus, a scolii generale 169: colega mea Mirela Margoi

Clasa a III-a I, de la Isus, a scolii generale 169: colega mea Mirela Margoi, 1976-1982


Pentru ca de curand am regasit o colega de clasa din scoala generala, pe Mirela Margoi-Madslangrud, iata o fotografie pe care a tinut mult sa o facem cu totii, invatatorul nostru, domnul Orjehovky ( mi se pare, cand am terminat clasa a IV-a ) :
Am inceput scoala in Romania din clasa a III-a si aceasta din luna septembrie 1976, iar in iunie 1982 am terminat clasa a VIII-a.
In toti acesti ani, Mirela Margoi a fost colega mea si o perioada am fost si colege de banca.
Unde este Mirela Margoi in fotografie ?
Daca privim fotografia, de la perete, din spatele salii de clasa, unde se afla Valentin Baciu, colegul nostru cel bun si dolofanel, grasut, aflat langa invatatorul nostru, domnul Orjehovsky, atunci il vedem pe Baciu Valentin in picioare, aproape lipit de zidul clasei, in fata lui este asezata in banca Antoaneta, o colega cu parul negru si ochi albastri si cu o bentita albã si mai latã pe cap, zambind, apoi, in fata Antoanetei este asezata in banca Mirela Margoi, serioasa si putin contemplativa, asa cum era ea, cu capul putin aplecat spre umarul ei drept, cu parul ei frumos, bogat ( si azi il are la fel ! ), cu un breton mare, iar bentita albã, prin parul bogat se zareste, ingusta, subtire, nu zambeste, gura este inchisa, iar ochii sunt aceia care parca privesc in interior, ganditori ; i se zareste, iesit din randul de banci, piciorusul in ciorap trei sferturi impecabil, alb.
In ce ma priveste, eram in spatele clasei, in fata si in stanga domnului Orjehovsky asezata, sau in dreapta lui atunci cand privim fotografia, langa mine era Marinela Teodorescu, mai inalta decat mine, in dreapta domnului Orjehovsky, sau in stanga lui cand ne uitãm la fotografie.
Invatatorul nostru, tine o mana ocrotitoare pe umerii fiecareia dintre noi elevele sale, Marinela si cu mine.
Peste ani, mama mi-a spus ca a intalnit-o pe mama fratilor Teodorescu, Marinela si Cristi Teodorescu au ales sa traiasca in Grecia, pentru totdeauna cred.
Cristi Teodorescu este asezat in fotografie, in prima banca, inspre geam, in partea dreapta cand privim fotografia, pe randul cu banci din dreapta si este singurul elev care tine in mana si ne aratã o carte de “Povesti Nemuritoare”.
Colegul de banca al lui Cristi Teodorescu este Florea... ?, era alintat “Fifinel” si multi ani a locuit, poate si astazi nu stiu, intr-un bloc, in apropierea blocului nostru.
De altfel, multi colegi din scoala generala locuiau in blocurile din apropiere si chiar in blocul din fata blocului nostru.
Florea...Adrian, da, era roscat, natural roscat, precum morvocul si foarte pistruiat, cu un ten alb, extrem de alb, de roscovan, arata ca un englez.
In spatele celor doi colegi, Cristi Teodorescu si Florea Adrian, se afla trei colegi in aceeasi banca, la mijloc se afla colegul Pentilescu Marcel, cel care duce mainile la nasuc.
De cate ori era strigat la catalog, el spunea ca se numeste “Maricel”, iar invatatorul il ruga sa spuna “Marcel”, insa el repeta tot “Maricel” : Pentilescu Maricel.
Langa Pentilescu Maricel in banca, in camasa alba de pionier este un alt coleg, iar in spatele colegului in camasa alba de pionier, se afla colegul Emil Ortopan, zambitor, i se vad dintisorii frumosi, ochii mici, razatori.
Emil Ortopan si Antoaneta erau cei mai inalti colegi din clasa noastra.
In banca fiind asezat nu se vede, insa Emil era foarte inalt, drept, subtire, avea ochi mici, rotunzi, albastri, vioi si de un albastru viu, intens.
Langa mine, in spatele clasei, se afla in picioare un coleg, Petrisor, si nu ii mai stiu acum numele de familie, nu imi vine in minte, si langa Petrisor, tuns regulamentar, se afla o colega, tot in picioare, blonda, Pompilia Ivan, se numea Ivan cred si sigur Pompilia.
Eu ii retinusem prenumele pentru ca imi amintea de orasul Pompei, acela care a fost inecat de lava fierbinte, revarsata din vulcanul Vezuviu ( Vesuvio ), din Italia.
Vizitasem cu parintii orasul Pompei, sau, in fine, ceea ce ramasese din el, si urcasem pe vulcanul Vezuvio, exact inainte sa sosim in Romania, inainte sa incep scoala in Romania, in chiar aceasta clasa, alaturi de noii mei colegi.
La plecarea definitiva din orasul Constantine unde locuisem vreo 4 ani, din Algeria, am plecat cu masina, cu parintii, pana in Romania, prilej sa ne oprim putin si sa vizitam.
In tot cazul, in vacanta de vara, plecam cu parintii prin Europa si Nordul Africii sa vizitam putin cateva tari.

Notã : Fotografia este facuta in clasa a IV-a, I, insa este vorba de noi, colegii clasei a III-a I, iar eu ma raportez la clasa a 3-a, intrucat incepand din acel moment am inceput scoala in Romania.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu