Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului, reusita unei operatii chirurgicale. Nu vei muri !

Minunile Maicii Domnului de la Medjugorje. Maica Domnului, reusita unei operatii chirurgicale. Nu vei muri !

Mesajul Maicii Domnului din 25 Iunie 2007

Aniversarea a 26 de ani de Aparitii zilnice, neintrerupte

“Dragi copii ! Astazi, cu mare bucurie in Inima Mea, va chem din nou la convertire.

Dragi copii, nu uitati cã toti sunteti importanti in acest mare plan, spre care vã conduce Dumnezeu, prin Medjugorje.

Dumnezeu doreste sa converteasca intreaga lume si sa o salveze, conducand-o pe Calea care duce spre El Insusi, Cel Care este Inceputul si Sfarsitul fiecarei fiinte.

Intr-un mod special, dragi copii, din adancul Inimii Mele, vã chem pe toti sa va deschideti inimile, pentru a primi acest mare Dar, pe care Dumnezeu vi-l daruieste prin Prezenta Mea, aici.

Doresc sa va multumesc fiecaruia in parte, pentru sacrificiile si rugaciunile voastre.

Eu sunt cu voi si va binecuvantez pe toti.

Va multumesc cã ati raspuns la Chemarea Mea ».

Nu vei muri !

Lucian Strochi este scriitor.

Este una din acele personalitati literare, care s-au impus adanc in spatiul literaturii române, si in care se vor regãsi toate generatiile care vor veni, fiind un gigant al culturii române.

De o modestie extremã, este genul acela extrem de rar intalnit, de intelectual care, desi nu doreste sa atragã privirile celor din jur, este permanent in centrul atentiei tuturor.

De la el nu veti afla niciodata la ce cote abisale se ridicã personalitatea sa, dar pentru cã eu scriu acum aceste randuri, trebuie sa destãinuiesc macar cateva repere ale unui palmares impresionant si aproape unic.

Lucian este doctor in Filologie, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Artistilor Plastici din România – Sectia Criticã Literarã, este membru al Uniunii Ziaristilor din România.

Lucian a scris 27 de carti, de o diversitate halucinantã, atingand toate genurile literare : poezie, prozã scurtã, romane, dramaturgie, criticã literara, mitologie si literaturã fantasticã, note de calatorie, carti de antologie literarã, etc.

Toate, absolut toate cartile sale au fost premiate in tarã sau strainatate.

Traduse in 27 de limbi, cartile lui Lucian se gasesc pe toate cele 5 continente ale lumii.

Versurile sale sunt recitate in concursuri de poezie, piesele ii sunt jucate pe scenele teatrelor, romanele ii sunt citite pe nerasuflate, criticii literari scriu despre el, este mereu prezent in toate revistele  literare si de cultura din tara, precum si in volumele de Istorie a literaturii române ( ex. : “O istorie a literaturii române” – de Ion Rotaru ), etc.

Lucian Strochi, al carui nume este el insusi o dovada a “predestinarii sale literare” ( “strochi” in limba rusã inseamna “rânduri” – de carte ), este un prozator de o factura cu totul speciala, dar si un poet remarcabil, chinuit de si întru Cuvant, un intelectual de rasã, mereu implicat, intotdeauna informat, sensibil, pasionat, vulnerabil si infinit de talentat.

Un adevarat monstru sacru in viatã.

Desigur, la o asa biografie, v-ati astepta sa va spun cã Lucian traieste la Bucuresti, intr-o vilã dintr-un cartier de lux.

Nici vorbã.

Lucian traieste la Piatra Neamt, impreuna cu Dana, sotia sa profesoarã, intr-un modest apartament de bloc.

In plus, Lucian este prietenul meu dintotdeauna, este prietenul meu din copilarie.

In scoala, desi olimpici, eu la matematica si el la chimie, amandoi am debutat in aceeasi revista literara “Laboramus”, prima revista literara a liceului, infiintata de noi.

Mai tarziu, pe mine pasiunea pentru Medicina m-a furat din bratele matematicii si din mrejele condeiului, iar Lucian a fost rapit dintre eprubetele alchimiei, de catre muzele Artelor, si cufundat pentru vesnicie in magia Cuvantului scris.

Iata cã Lucian aflã de cele 2 carti ale noastre : “Pelerin ortodox la Medjugorje”, scrisa de sotul meu Aurel, si de cartea mea “La Medjugorje se inaltã spre Cer suspine si se coboara Miracole”, volumul I.

Evident, este foarte interesat.

Imi cere detalii despre carti.

Ii spun la telefon cã este vorba despre doua carti-Icoanã : Coperta 1, a primei carti, este ilustratã cu Chipul Maicii Domnului de la Medjugorje, realizat conform descrierii si relatarii vizionarilor, iar pe Coperta 1, a celei de-a II-a carti se aflã Statuia Maicii Domnului de la Crucea Albastrã, de la poalele Colinei Aparitiilor, loc a numeroase Aparitii ale Preasfintei Fecioare si loc de mare rugaciune, in care numai Bunul Dumnezeu si Maica Sfanta stiu cate milioane de miracole s-au petrecut in viata pelerinilor.

Imi dau seama, dupa tonul vocii, cã este surprins si n-as putea spune cã este foarte incantat.

“Hm, isi spune Lucian, doua carti-Icoanã, i-auzi ce semn de trufie !”

Totusi, pentru cã este prietenul meu, desi neîncrezator, imi propune sa venim la Piatra Neamt, sa facem lansarea cartilor.

El se va ocupa integral de organizarea lansarii.

Fericitã, multumesc in gand Maicii Sfinte, pentru felul minunat în care isi alege intotdeauna instrumentele, este exact ceea ce-mi doream.

De data aceasta, Mãicuta Domnului a ales un scriitor, l-a ales pe Lucian.

Stie Ea motivul acestei alegeri, noi ne exprimãm oricand disponibilitatea.

Bucuria noastra este cu atat mai mare, cu cat Piatra Neamt este un oras in care credinciosii – in majoritate covarsitoare ortodocsi – nu stiu nimic despre Medjugorje, dar credinta lor este fermã si puternicã.

In plus, judetul Neamt, este patria a 57 de manastiri, multe dintre ele adevarate lavre ale ortodoxiei romanesti.

Lansarea cartilor la Piatra Neamt, pe canalele mass-media, este sinonima cu a duce Vestea Bunã a Aparitiilor Preasfintei Fecioare de la Medjugorje, in Moldova, in lumea ortodoxa.

Am decis sa-i trimit din timp cartile lui Lucian, pentru a avea timpul necesar sa le parcurga, si astfel sa fie un mediator perfect informat.

La data convenitã anterior, coplesiti de emotie, dar si de curiozitatea surprizelor minunate pe care Preasfanta Fecioara ni le pregateste intotdeauna, la fiecare lansare a cartilor, ne-am deplasat la Piatra Neamt.

Aici surprizele cu adevarat s-au tinut lant.

Fiind vorba de 2 carti religioase, a caror Eroinã fabuloasã este Insasi Maica Domnului, Lucian l-a rugat pe parintele scriitor Dorin Ploscaru, sa-l ajute in moderarea discutiilor.

Citind cartile, parintele, care era informat deja despre Aparitiile Preasfintei Fecioare, sotia sa, preoteasa, fiind pelerinã la Medjugorje de 10 ani, a decis sa ne invite si la unul din posturile locale de Televiziune, in cadrul propriei sale emisiuni, intitulata “Cuvant bun”.

La randul sãu, Lucian, vesnic prezent pe ecranele canalelor de televiziune locale, ne-a invitat la alte 2 posturi, astfel incat am participat la 3 lansari-maraton, televizate, in direct cu telespectatorii, si marturia noastra a putut ajunge in cel mai indepartat colt al judetului, si fiecare suflet avid de Cuvantul lui Dumnezeu, a primit Chemarea Maicii Domnului de la Medjugorje.

Cei doi ilustri moderatori ai nostri, profund documentati, au dat ei insisi marturii minunate despre carti, pe care le-au considerat adevarate poeme de adoratie inchinate Maicii Sfinte, subliniind cu generozitate cã la Medjugorje, la fiecare pas, ploaia de haruri si de minuni ale Preasfintei Fecioare, raspunde micimii omenesti, care se ridicã de pe Pamant, cum se ridicã roua de pe iarbã.

Dupa cele 3 emisiuni televizate, in ziua de 12 Mai 2007, a urmat lansarea oficiala a cartilor cu public, anuntata din timp si intens mediatizata de catre Lucian, un profesionist al acestui tip de evenimente, in superba Salã ROTONDA a Teatrului Tineretului din Piatra Neamt, sub genericul “Dialoguri contemporane : Avem nevoie de miracole ?”

Moderatori : scriitorii Prof.dr.Lucian Strochi si Preot poet Dorin Ploscaru.

Elegantã, rafinament, lume multa, intelectuali, scriitori, actori, reprezentanti mass-media, emotie mare.

Il priveam pe Lucian cu coada ochiului, caci tocmai de el, scriitorul rational si critic mi-era frica.

Toata tremurand, cu ultimele puteri, am facut in gand un apel disperat la ajutorul Gospei, implorand-O sa-mi trimita Harul pentru a face o frumoasa marturie, care sa aduca roade duhovnicesti bogate.

I-am spus : “Mamã, Tu i-ai chemat pe toti acesti oameni aici, stiu cã ii iubesti, ajuta-ma !”

Dialogul a inceput.

Cu infinitã bunavointã, dar si rafinament intelectual, cei doi scriitori fac referiri la carti, dialogul este animat, atmosfera inspirat-relaxata.

Parintele marturiseste emotionante miracole din Biserica si din parohia sa.

Cu duiosie, relateaza pelerinajul din urmã cu 10 ani la Medjugorje al sotiei sale, prezentã acum in sala, cand ea s-a rugat Maicii Domnului sa ajute familiei sale, sa revina la Piatra Neamt.

Cu lacrimi de recunostinta in ochi, parintele Dorin povesteste cum acest lucru s-a petrecut apoi repede, in chip minunat si lin, fara stress si tulburare, simtind permanent si nemijlocit ajutorul Maicii Domnului.

Aici intervin eu decisiv : “Avem inca nevoie de Miracole ? Hotarat, da ! Dar ce Miracol poate fi mai mare, decat deschiderea Cerurilor, intr-o binecuvantata unire cu Pamantul si coborarea zilnica a Maicii Domnului, Ea Insasi in Persoanã, la Medjugorje, in viata a 6 vizionari si prin intermediul lor, in viata noastra, a milioanelor de pelerini care luãm drumul Medjugorje-ului...”

Cu infinitã discretie, moderatorii nu intervin, permit marturia noastra completã, despre Aparitiile Maicii noastre Ceresti de la Medjugorje, in fata unor ascultator si probabil viitori pelerini la Medjugorje, care au ascultat fara sa clipeasca, stand smirã, uluiti de Vestea cea Bunã a acestui minunat Dar al Cerului.

La final, dupa discutii, intrebari si raspunsuri, dupa minunate interventii ale celor din sala, care au povestit despre prezenta permanentã a Maicii Domnului in viata lor, cand credeam ca s-a terminat, urmeaza Miracolul !

Calm si impenetrabil ca de obicei, fara sa ma fi avertizat anterior, se ridicã Lucian cu statura si alura sa de patriarh, si incepe sa povesteasca :

“-In anul 1996, am fost diagnosticat cu o tumorã renalã malignã, carcinom al rinichiului stang ( cancer ).

Ma aflam internat de 10 zile in Clinica de chirurgie a Spitalului “Sf. Spiridon” din Iasi, pentru operatia de nefrectomie ( extirparea rinichiului in intregime ).

Intregul meu organism se afla in alarmã extremã, si cu toate straduintele medicilor, nu puteam fi operat, deoarece valorile tensiunii mele arteriale nu scadeau, mentinandu-se la valoarea 270/160, iar vechiul meu diabet se dezechilibrase complet si glicemia incremenise la 300 mg%.

Medicii imi administrau doze imense de medicamente hipotensoare si hipoglicemiante, dar parca inghiteam apã.

Zi dupa zi, valorile tensiunii arteriale si ale glicemiei se mentineau la aceleasi cote de alarmã, parca cimentate in organismul meu, facand interventia chirurgicala imposibila.

Intuiam din privirile medicilor, ingrijorarea si panica lor, deoarece ritmul de crestere al tumorii renale era halucinant, si necesitatea extirparii rinichiului meu devenise extrem de presanta.

In seara zilei de 24 Iunie, domnul profesor mi-a spus la ultima vizita : “Lucian, maine trebuie sa te operam cu orice risc, chiar daca o sa trebuiasca sa te “otravim” cu medicamente care sa reduca valorile tale patologice, la limite cat de cat tolerabile”.

Am incremenit.

Am fost inundat de un unic gand, de o revelatie : “Maine voi muri !!!”

Evident, in ciuda tuturor calmantelor administrate, am ramas treaz si perfect lucid.

Mi-am rememorat intreaga viata si intreaga creatie  literara, si cu disperare am realizat cã mi-am batut joc de harul primit, imi irosisem talentul : desi am fost permanent prezent in presa literara nationala si locala, totusi nu scrisesem decat 4 carti !

Iar acum, cand capul mi-era plin de idei si proiecte literare, cand aveam o efervescenta extraordinara de-a scrie, ei bine, tocmai acum, eu voi muri !!!

La ora 3 dimineata, ma aflam asezat pe scarile dintre etaje ale Clinicii, singur, coplesit pur si simplu de gandul cã a II-a zi voi muri.

Nu ma gandeam la nimic.

Nu ma gandeam la Dumnezeu.

Pur si simplu ma aflam acolo in noaptea neagra, eu si constiinta mea, care tocmai imi relevase faptul ca voi muri.

Nu asteptam nimic si pe nimeni.

Nu ma rugam !

Desi, in linistea de mormant a noptii, nu am auzit pasi, totusi la un moment dat am simtit ca nu sunt singur.

Am ridicat ochii si in fata mea se afla o femeie minunat de frumoasa, cu fata alba si ochii albastri, imbracata in intregime in alb.

Parul ei era strans cu grija si acoperit de un vãl alb.

Femeia care ma privea cu duiosie, mi-a spus cu glas dulce, zambind : “Fii linistit. Nu vei muri !”

Uimit, eu ma intrebam in sinea mea, de unde ma cunoaste si cum a ghicit gandul meu obstinant, care bubuia in mine neincetat, asemeni unui clopot : “Voi muri ! Voi muri ! Voi muri !”

Convins fiind cã este o asistentã medicalã a Clinicii, am intrebat-o: “De unde stiti dvs. ca nu voi muri ?”

Continuand sa zambeasca, ea mi-a raspuns : “Lucrez in acest spital, de zeci de ani, si intotdeauna stiu dinainte cine va muri. Tu nu vei muri”.

Eu o priveam fascinat, gandindu-ma : “Cum poate arãta atat de tanara si de frumoasa, daca lucreaza aici de atat de multi ani ?”, dar n-am apucat s-o intreb, pentru cã pur si simplu a disparut, fara ca eu sa realizez, daca a urcat sau a coborat scarile.

Prezenta ei insa, a pogorat in inima mea, o stare coplesitoare de bine, de pace, de liniste, de incredere.

Alarma si panica din intreaga mea fiintã, care doar cu cateva clipe inainte imi macinau sufletul, au disparut cu desavarsire.

Calm si linistit, m-am ridicat de pe scari, pentru a reveni in salon, spunandu-mi : “Ei bine, daca nu voi muri, promit cã voi scrie cel putin o carte pe an !”

Dupa care, fara sa mai scormonesc in mintea mea intrebari, despre ciudata asistentã si modul suspect in care brusc, mi-am recapatat increderea in viata, m-am culcat linistit, pentru a mai prinde cateva ore de odihna, inaintea operatiei.

Marturisesc ca am dormit ca un prunc, eu vesnicul insomniac, incat dimineata asistentele au trebuit sa ma trezeasca pentru recoltarea de analize, si pentru controlul tensiunii arteriale.

Ei bine, Miracol !

Spre uimirea mea, si mai ales a medicilor, tensiunea mea arteriala si glicemia mea erau perfect normale !

In ziua aceea, 25 Iunie 1996 am fost operat.

Biopsia efectuata a confirmat diagnosticul de cancer renal.

Evolutia postoperatorie a fost extrem de favorabila.

Inainte de a parasi spitalul, am cautat asistenta aceea peste tot.

Desi am descris-o cu exactitate, la zeci de asistente si medici, nimeni n-o cunostea.

Am parasit spitalul cu regretul de-a nu o fi putut intalni, pentru a-i multumi pentru intalnirea noastra, atat de benefica pentru mine.

Imaginea ei, chipul si zambetul ei insa, au ramas permanent in inima mea.

La toate prezentarile ulterioare in Clinica din Iasi, pentru controale medicale, am cautat-o cu staruinta, din sectie in sectie, la toate etajele.

Pur si simplu disparuse fara urma.

Cand Doina mi-a trimis cartile, in urma cu doua saptamani, spunandu-mi la telefon cã sunt doua carti-Icoanã, m-am gandit imediat cã este un mare semn de trufie.

Dar, privind coperta cartii-Icoanã, cum o numeste Doina, am recunoscut asistenta intalnita in acea noapte de cotiturã a vietii mele.

Ei bine, in noaptea de 25 Iunie 1996, Cea care statea in fata mea pe scarile spitalului, era Ea, Insasi Maica Domnului !

Acum, dupa ce am citit cartile, am inteles cã am trait Aparitia Maicii Domnului de la Medjugorje, in Ziua Aniversara a 15 ani de Aparitii, si in aceeasi zi am fost operat.

Ea a linistit cu Prezenta Ei, panica si alarma de gradul zero din fiinta mea, permitand astfel, sa pot fi operat, tratat si vindecat.

Astazi sunt aici, si pot sa va spun cã mi-am tinut si eu la randul meu, legamantul facut in acea noapte sacrã a vietii mele : de atunci, am scris in fiecare an o carte si in anii foarte buni, am scris cate doua, astfel incat acum am 27 de carti publicate, toate premiate si toate traduse.

De acum, prima mea prioritate este sa merg la Medjugorje, ca sa-I multumesc si sa O intalnesc pe Cea pe Care O caut neincetat de atatia ani, si Care mi-a fost alaturi in ceasul de cumpana al vietii mele.

Acolo, voi incepe sa fac pasi reali spre Dumnezeu si Iubirea Sa !

Acum stiu, cã harul si talentul primit, sunt un imens Dar al Lui Dumnezeu, pe care Maria m-a ajutat sa-l folosesc in slujba oamenilor si a culturii române.

Va multumesc !

Stupoare totala.

Lucian si-a incheiat de minute bune marturia si noi, suntem inca incremeniti si coplesiti de Miracolul relatat.

Pur si simplu nimeni nu respirã in sala, apoi brusc, ropotul aplauzelor rãsunã si sparge linistea.

Lacrimi si aplauze.

Doar atat.

Nu mai este nevoie de cuvinte.

Desigur, aplauzele sunt pentru Maria, Cea Care intervine si savarseste permanent Miracole in vietile noastre.

Ea l-a gasit pe Lucian din clipa zamislirii sale, adaugand cu generozitate o picatura de talent, la oceanul de talent cu care l-a inzestrat Dumnezeu, iar acum a facut posibil ca si Lucian s-O intalneasca.

Pur si simplu, o carte, a facut posibila intalnirea lor !

Multumesc pentru a mia oarã, Maicii noastre Ceresti, Care coboara zilnic din Cer la Medjugorje si transformã suspinele noastre in...Miracole !

Extras din “La Medjugorje se inaltã spre cer suspine si se coboarã miracole”, de Doina Hasnes-Ciurdariu, Editura Biblioteca Gutenberg, 2008