Despre Sfantul Grigorie, arhiepiscopul Neocezareei, facatorul de minuni ( Din Minunile Maicii Domnului )

Despre Sfantul Grigorie, arhiepiscopul Neocezareei, facatorul de minuni ( Din Minunile Maicii Domnului )

In 17 zile ale lunii Noiembrie se praznuieste in Biserica noastra Sfantul Grigorie, facatorul de minuni, care a fost pustnic intr-un munte si a avut o viata minunata.

Pentru aceasta, a fost hirotonit arhiereu intr-un chip minunat, fara sa fie de fata.

Iar dupa ce s-a suit in scaunul cel inalt al arhieriei, s-a sarguit sa faca si mai multe fapte bune.

De aceea s-a invrednicit de la Dumnezeu de mari daruri, dupa cum, in viata lui, se vad minunile cele mai presus de fire pe care le-a savarsit.

Deci, intr-o noapte, stand Sfantul in chilia lui si rugandu-se dupa obicei, a venit o dumnezeiasca stralucire si s-a luminat toata casa, mai mult decat lumina soarelui.

Atunci [ el ] a vazut o femeie preaincuviintata, frumoasã si minunatã, iar aproape de ea un batran preacinstit si cucernic.

Deci se minuna Grigorie si socotea in mintea lui cã femeia aceea preacinstitã ar fi Imparateasa Ingerilor, dar pe batran nu l-a cunoscut cine ar putea fi, pana ce a auzit pe Preasfanta cã i-a zis :

“Ioane, ucenicule al Fiului si Stapanului meu, cela ce esti numit Bogoslovul, aratã taina adevaratei credinte lui Grigorie, iubitul rob al Invatatorului tau, ca sa inteleaga adancul cuvantarii de Dumnezeu, si sa nu-l biruiasca vreun eretic vreodata.”

Acestea auzindu-le Sfantul, a cunoscut pe Ioan Evanghelistul, care a  venit cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ca sa-l invete marturisirea dreaptã a credintei, pentru cã in vremea aceea erau multi eretici, si cu cuvintele lor magulitoare inselau pe multi, si-i trageau la dogmele lor cele razvratite.

Atunci a scris marele facator de minuni Grigorie, marturisirea credintei adevarate si dreptslavitoare, dupa cum l-a luminat Preasfanta si l-a invatat Apostolul, si a dat-o sfintei si sobornicestei Biserici a lui Hristos, dupa cum se vede in viata lui, scrisã de Sfantul Grigorie de Nyssa, fratele Marelui Vasile.

Si nu numai de darul acesta s-a invrednicit de la Maica lui Dumnezeu, ci si de puterea facerii de minuni.

Si a savarsit, cu ajutorul Stapanei celei Atotputernice, minuni pe care auzindu-le, toti se minuneaza si se veselesc sufleteste.

Numai despre una o sa spun, spre incredintarea celorlalte, pentru ca sa cunoasteti cat dar aflã la Dumnezeu, cel care implineste poruncile Lui si cinsteste cu multã evlavie pe Imparateasa cea mult-lãudatã si preaslavitã.

In Neocezareea, de unde era Sfantul arhiereu, era un râu mare, pe care il numeau Lupul.

Si acest râu se umfla iarna, incat facea nenumãrate pagube, nu numai la tarini si la case, pe care le prapadea, si ineca dobitoacele, ci si pe multi oameni ii omora.

Deci s-au dus oamenii din acel loc, la Grigorie cel Mare si l-au rugat ca sa le ajute.

Iar Sfantul, sfatuindu-i sa aiba nadejdea catre Dumnezeu, s-a dus cu dansii, tinand in mainile lui un toiag, pe care l-a infipt in malul râului.

Si, mai intai a facut rugaciune in tainã, apoi a zis cu glas : “In numele Domnului nostru Iisus Hristos, iti poruncesc tie, eu, robul lui Dumnezeu si al Pururea Fecioarei Marie, ca sa nu iesi mai mult din locul tau, nici sa treci hotarul acesta al toiagului meu.”

Acestea zicandu-le Sfantul, toiagul acela uscat a prins radacini, si s-a facut copac mare si infrunzit.

Si minunea urmeaza minunii, pentru ca sa se propovaduiasca totdeauna puterea lui Hristos !

Se vede pana in ziua de astazi cã acel copac n-a putrezit de multimea vremii, nici râul n-a indraznit vreodata ca sa treacã hotarul pe care l-a poruncit Sfântul, caci atunci cand ajunge la copacul acela, se întoarce inapoi si se cucerniceste de toiagul Sfântului.

Asa stie Domnul a-i slãvi pe cei ce, de asemenea, Îl slãvesc pe Dânsul.

Vedeti, crestinii mei, câte minuni si semne au fãcut robii cei credinciosi ai Nascatoarei de Dumnezeu, pentru cã au avut credintã cãtre Dumnezeu ?

Dar, cum indraznesc unii filosofi sa spuna cã sunt minciuni, unele din minunile Preasfintei ?

Oamenii pot sa savarseasca unele ca acestea, cu ajutorul Stapanului, si Maica Lui nu poate ?

Sfantul acesta a poruncit unei pietre mari ca un munte, si a iesit din locul ei, si s-a dus aiurea.

Aceasta a facut-o si Ava Marcu al Traciei, si Ioachim, patriarhul Alexandriei.

Iar marele Averchie, arhiepiscopl Ierapolei, a poruncit diavolului de a ridicat din Roma o capiste de piatrã, ca un munte, adica o biserica a idolilor, si a dus-o in Frigia, cale de patruzeci de zile, facand mare spaimantare si uimire, celor ce o vedeau.

Inca si facatorul de minuni Spiridon a poruncit de asemenea unui râu ce se vãrsa intocmai ca o mare in vreme de varã, ca sa se întoarcã înapoi, si a trecut nu numai Sfantul, ci si câti s-au aflat acolo.

Acestea, si altele asemenea se vãd in vietile celor mai sus zisi, pe care le-a scris Simeon Metafrast.

Deci, daca sfintii au savarsit niste minuni ca acestea, cum nu ar fi putut Stapana ca sa lipeasca mainele cele taiate, sa invieze pe morti, si sa savarseasca minuni asemenea, ca una ce L-a nascut pe Dumnezeu ?

Eu cred, si le-am talmacit dupa cum le-am aflat scrise, ca sa se umileasca pacatosii, sa se intoarca la pocainta si sa dobandeasca iertare.

Si, de am gresit, Domnul sa ma ierte, cã, dupa cum am zis mai inainte, la inceputul cartii, eu cred ceea ce porunceste Biserica Rasaritului, adica a grecilor, ca un crestin ortodox.

Cã, precum  multa evlavie pe care o am catre Preasfânta, am alcatuit carte si nadajduiesc la milostivirea si bunãtatea ei, ca sa-mi ajute sa scap de munca cea vesnicã, de care, dea Dumnezeu ca sa ne izbãvim noi toti, crestinii, prin rugaciunile Stapanei noastre, Pururea Fecioarei si Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor sfintilor. Amin.

Minune extrasã din cartea cu titlul “Din Minunile Maicii Domnului” si cu titlul complet “Din Minunile Cele Mai Pre Sus de Fire Ale Prea Sfintei Stapanei Noastre De Dumnezeu Nascatoare Si Pururea Fecioarei Maria care putine sunt din cele nenumarate minuni ce s’au scris de feluri de dascãli cu bune stiinte de Sfintele Scripturi, de Agapie si altii. Si care talmacindu-se dupa limba veche greceasca pe limba noastra romaneasca, spre folosul sufletesc, la anul 1820 de Ieromonahul Rafail Protosinghelul, sau tiparit dupa cum se vede spre folosul tuturor crestinilor care doresc mantuirea sufletelor lor.”, Biblioteca Religioasa a Sf. Monastiri Romanesti Prodromul Munte Athos, Editura Bunavestire, Bacau, 2005, 2006.