Tipologia si caracterizarea infractorilor ( Psihologie judiciarã ) ( 3 )

Tipologia si caracterizarea infractorilor ( Psihologie judiciarã ) ( 3 )

Plecand de la nozologia psihiatrica clasica, V. Dragomirescu considerã cã structura personalitatii poate sa apartina uneia din cele 5 categorii posibile, si anume :

1. personalitate maturã ( sau imaturã ) ;
2. personalitate nevroticã ;
3. personalitate psihopatica ( dizarmonicã ) ;
4. personalitate psihoticã ;
5. personalitate dementialã.

Fiecare categorie prezinta caracteristici psihocomportamentale specifice, care, la randul lor, conditioneaza nivelul de adaptare si integrare sociala.

In acest sens, unele categorii pot prezenta un mare grad de risc social, in ceea ce priveste orientarea comportamentului in directie antisociala.

( 2 ) Astfel, personalitatea nevroticã prezinta particularitati de inadaptare prin caracterul instabil, intolerant sau contradictoriu.

Totodata, ea prezinta tendinte la conduite agresive complicate sau disimulate, deoarece nevroticului ii este frica de propria violenta, asa cum ii este teama de propria dorinta.

( 3 ) Personalitatea psihopaticã sau dizarmonicã reprezintã prototipul comportamentului deviant prin trasaturi esentiale, care realizeaza inadaptarea in mediul social de origine.

Acest comportament se traduce prin :

1. un mare potential de anti- si asocialitate ;
2. un comportament delictual polivalent ;
3. spontaneitatea actiunilor deviante, nu prin insuficienta capacitatii de deliberare, cat prin necesitatea satisfacerii imediate a pulsiunilor instinctiv-emotionale si imaturitatii afective ;
4. agresivitatea, exacerbata de tendintele narcofilice ;
5. rolul de inductor negativ, activ, sociopatic, pe care-l desfasoara ;
6. tendintele de bravare si de simulare ;
7. malignitatea conduitelor deviante, atat prin efectele social-negative, cat si prin posibilitatile de decompensare, in care tulburari majore, de intensitate psihotica, pot antrena concomitent, grave implicatii pe plan social.

( 4 ) Personalitatea psihoticã se dezvoltã treptat, distrugand componentele structural-functionale ale vietii psihice de baza.

Intrucat motivarea comportamentului deviat, pentru aceasta categorie psihiatrica clasica, este in esenta patologica, nu se poate face o prezentare globala a acestei categorii, decat sub forma periculozitatii sociale pe care o genereaza frecventele “reactii medico-legale” ce le caracterizeaza.

In ceea ce priveste tipurile de psihoze, autorul considerã cã, intre psihozele afective, mania reprezintã o periculozitate sociala mai redusa decat melancolia.

Gravitatea pe plan social, a comportamentului deviant melancolic, decurge din orientarea ambivalenta a agresivitatii, de la pruncucideri, omucideri, pana la automutilari si suicid.

Un grad de periculozitate deosebit de mare il prezintã schizofrenia paranoidã, atat prin frecventa conduitelor deviante patologice, cat mai ales prin gravitatea actelor agresive sarvarsite cu ferocitate, prin provocare de leziuni multiple, si folosind mijloacele cele mai variate de atacare.

( 5 ) In ceea ce priveste personalitatea dementiala, V. Dragomirescu considerã cã degradarea personalitatii, in sensul unei regresiuni a eficientei proceselor activitatii psihice globale se traduce, cu o frecventza remarcabila, in comportamentul deviant, nuantat ca formã de exprimare, care este predominant agresiva, impulsiva, reactiva, sau instabila.

Extract from the book, extras din cartea “Psihologie judiciara”, de Nicolae Mitrofan ( coord. ), Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Casa de Editura si Presa “SANSA” SRL, Bucuresti, 1992.