Pagini

vineri, 17 octombrie 2014

Statutul persoanelor care fac parte din minoritãti ( Protectia Drepturilor Omului in Dreptul International Contemporan ) ( 2 )

Statutul persoanelor care fac parte din minoritãti ( Protectia Drepturilor Omului in Dreptul International Contemporan ) ( 2 )



( 3 ) Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Tratatele de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, Romania, Ungaria, din 10 Februarie 1947, ca si Tratatul de Stat cu Austria, din 15 Mai 1955, contin prevederi generale referitoare la protectia drepturilor omului si la interzicerea discriminarilor.
Tratatul de Stat cu Austria contine prevederi speciale, referitoare la drepturile minoritatilor slovenã si croatã in trei provincii austriece.

Unele reglementari cu caracter bilateral, adoptate in perioada ONU, vizeaza solutionarea unor conflicte sau eliminarea urmãrilor lor, ori lichidarea statutului colonial al unor teritorii ; problema minoritatile este tratatã printre altele, iar obligatii isi asumã numai Statul invins, sau care devine independent.

Problema minoritatilor nu este abordatã in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 10 Decembrie 1948, decat sub forma generala a egalitatii in drepturi a tuturor, fara deosebire de rasã, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau altele, origine nationala sau sociala, avere, nastere, sau alt statut.
In acelasi timp cu Declaratia Universala, a fost adoptata o Rezolutie intitulatã “Soarta minoritatilor”, in care, desi Adunarea generala declarã cã ONU nu poate ramane indiferentã, fata de soarta minoritatilor, se aratã cã “este dificil sa se adopte o solutie uniformã a acestei chestiuni complexe si delicate, care prezintã aspecte specifice in fiecare Stat in care se pune.”

Totusi, in aceasta perioada trebuie sa mentionam Conventia din 1948 pentru prevenirea si reprimarea genocidului, relevantã pentru problematica minoritatilor, prin incriminarea faptelor de distrugere, in intregime sau in parte, a unor “grupuri nationale, etnice, rasiale sau religioase.”
In esentã, in primele douã decenii de activitate, ONU a pus accentul pe egalitatea in drepturi si pe respectarea universala a drepturilor si libertatilor individuale ale persoanei, pornindu-se de la conceptia cã prin aceasta se asigurã si protectia drepturilor persoanelor care fac parte din minoritati.

Prima reglementare care marcheaza trecerea la abordari specifice in acest domeniu, este cea cuprinsa in Pactul international din anul 1966, referitor la drepturile civile si politice.
Potrivit articolului 27 din acest Pact : “In acele State in care existã minoritati etnice, religioase sau lingvistice, persoanele care fac parte din aceste minoritati nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, in comun cu ceilalti membri ai grupului lor, propria lor viata culturala, de a profesa si de a practica propria lor religie, sau de a folosi propria lor limba.”
Alte prevederi cu un caracter mai general sau specific, in functie e domeniul tratat, au fost inscrise in Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala din 1965.
Prin definitia datã discriminarii rasiale, ca si prin obligatiile pe care le prevede pentru Statele-parti, aceasta Conventie, ca de altfel si Conventia impotriva discriminarilor in domeniul invatamantului, adoptata de UNESCO in anul 1960, sunt direct relevante pentru problematica minoritatilor, prevazand eliminarea discriminarilor, inclusiv pe motiv de rasa, culoare, origine nationala sau etnica, si masuri pe care Statele trebuie sa le ia pentru a le preveni si inlãtura, intre care si posibilitatea unor masuri speciale in favoarea unor persoane sau grupuri, in vederea si pana la restabilirea egalitatii in drepturi.

Pe plan regional, trebuie sa remarcãm cã in Conventia americana a drepturilor omului din anul 1969, nici nu se mentioneaza cuvantul minoritate, ca de altfel si in Carta africana a drepturilor omului si popoarelor din anul 1981 ; Declaratia universala islamica a drepturilor omului din 1968 se refera numai la minoritatile religioase.
De asemenea, Conventia europeana asupra drepturilor omului din 1950 nu cuprinde o prevedere clarã si directã, referitoare la drepturile minoritatilor, limitandu-se sa mentioneze “asocierea cu o minoritate nationala”, ca un motiv pentru care este interzisa orice discriminare ( articolul 14 ).


Extras din manualul de Drept “Protectia Drepturilor OMULUI in Dreptul International Contemporan”, profesor dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept si Administratie Publica Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu