Pagini

luni, 6 iulie 2015

A doua venire a Domnului Iisus Hristos. Semnele Parusiei ( texte scripturistice ) ( Teologia dogmatica )

A doua venire a Domnului Iisus Hristos. Semnele Parusiei ( texte scripturistice ) ( Teologia dogmatica )

Eshatologia* [*de la cuvantul grecesc eschaton = sfarsit, cele din urmã ] cuprinde invatatura Bisericii nu numai despre sfarsitul individual, ci si despre evenimentele care se vor petrece la sfarsitul lumii acesteia, si anume : sfârsitul chipului lumii acesteia si noua ei formã desavarsita cand se va petrece a doua venire a Domnului sau Parusia, invierea obsteascã a mortilor si schimbarea trupurilor celor vii si judecata universalã, dupã care va începe viata vesnicã a oamenilor in starea de fericirea sau nefericire.
Nu se poate sti cu certitudine care va fi ordinea in care se vor petrece aceste evenimente, dar este probabil cã cel putin primele trei se vor desfãsura deodatã, dupa care vor urma celelalte.
Cu toate cã timpul venirii celei de a doua a Mântuitorului n-a fost precizat, si aceasta datoritã faptului cã Domnul Iisus Hristos a atras atentia tuturor ca sa fie pregãtiti, caci atunci cand nici nu vor gândi va veni Fiul Omului, uneori si Apostolii au crezut cã venirea Omului e foarte aproape ( I Petru 4, 7 ; I Ioan 22, 18 ).
Alteori insa, cand s-au ivit neîntelegeri între credinciosi pe aceastã temã, deoarece unii socoteau cã ziua Domnului a si venit, iar altii cã ea nu va veni, Apostolii au fost nevoiti sa le dea lamuriri, spunandu-le cã ea se va produce intr-un timp mai indepartat, dar certitudinea ei ramane.
In acest sens au procedat sfintii apostoli Petru si Pavel ( II Petru 3, 4 si s.u. ; I Tes. 5, 1 ; II Tes. 2, 1 s.u. ).
Totusi, din cele spuse de Mantuitorul Apostolilor Sãi in legatura cu a doua Sa venire, de asemenea, din cele ce se cuprind in unele epistole pauline si in Apocalipsã, rezultã cã Parusia Domnului va fi precedatã de anumite semne, din împlinirea cãrora se va putea deduce cã ea nu este departe.
Aceste semne sunt :
( a ) Propovãduirea Evangheliei la toate neamurile.
Intre profetiile facute de Mantuitorul cu privire la sfarsitul lumii, este si aceasta : “Si se va propovãdui aceastã Evanghelie a imparatiei in toatã lumea, spre mântuire la toate neamurile si atunci va veni sfârsitul” ( Matei 24, 14 ).
Din aceastã profetie nu rezultã cã Evanghelia va fi primitã de toate popoarele, de asemenea nici faptul cã sfârsitul va veni indatã ce Evanghelia va fi propovãduitã la toatã lumea.
Asadar, esentialul este ca la toate popoarele din lumea intreaga, indiferent de multimea lor si de locul in care trãiesc, sã se fi vestit Evanghelia prin propovãduitori, indiferent dacã ea va fi primitã sau nu ;
( b ) Ivirea de prooroci mincinosi si cãderea multora de la credintã, precum si înmultirea faradelegilor intre oameni.
Despre aparitia proorocilor mincinosi, Mantuitorul spune : “Si multi prooroci se vor scula si vor amãgi pe multi si din pricina faradelegii se va rãci dragostea multora” ( Matei 24, 11-12 ).
Sfantul apostol Pavel descrie astfel timpurile grele ce vor veni in zilele de apoi : “Pentru cã oamenii vor fi iubitori de sine, nemultumitori, necuviosi, lipsiti de dragoste, neînduplecati, clevetitori, neînfrânati, cruzi, neiubitori de bine, vanzatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori mai mult de desfatari decat de Dumnezeu, avand infatisarea credintei adevarate, dar tagaduind puterea ei” ( II Tim. 2-5 ).
“Inmultirea faradelegii” se va produce, pe de o parte, datorita amagirii multor oameni de catre prooroci mincinosi, iar pe de alta, ca urmare a slabirii si decaderii de la credintã a unora.
( c ) Venirea lui Antihrist.
Numele de Antihrist inseamna adversar sau dusman al lui Hristos.
El se referã fie la dusmanii lui Hristos in general, fie la o persoana anumitã, diavolul, sau o unealtã a sa, un trimis al Satanei, spre a combate pe Hristos, care va atrage la ratacire pe multi.
Puterea lui insa va inceta la venirea Domnului.
Sfantul apostol Ioan zice : “Copii, este ceasul de pe urmã, si precum ati auzit cã vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au arãtat – de aici cunoastem cã este ceasul de pe urma” ( I Ioan 2, 18 ), iar sfantul apostol Pavel spune : “Sa nu va amageasca nimeni in nici un chip... ; cã va veni intai lepadarea de credintã si se va arãta omul pacatului, fiul pierzarii, potrivnicul... cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu Duhul gurii Sale si il va nimici cu stralucirea venirii Sale.
Iar venierea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan însotit de tot felul de puteri si de semne si minuni mincinoase ( II Tes. 2, 3, 8-9 ).
( d ) Venirea pe pamant a lui Enoh si Ilie.
Acestia sunt cei doi martori ai Domnului, care au fost ridicati cu trupul la cer, si care vor fi trimisi de Domnul pe pamant, pentru a predica oamenilor pe Hristos.
In lupta cu Antihrist, ei vor fi rãpusi si omorâti, dar dupa trei zile si jumãtate vor învia, iar peste cei ce s-au bucurat de moartea lor va cãdea fricã mare ( Apocalipsa 11, 3-11 ).
( e ) Multe si mari catastrofe in naturã si între oameni.
Atrãgându-le atentia Apostolilor sa nu se lase amãgiti de invatatori si prooroci mincinosi care vor veni in numele Lui, Mantuitorul le-a spus semnele care vor trebui sa se intample mai inainte de sfarsit, cu toate cã acesta nu va veni indata ( Luca 21, 9 ) ; asemenea semne vor fi : foamete, secetã, ciumã, cutremure de pamant, intunecari de soare si de lunã, razboaie si vesti de razboaie ( Matei 24, 4 s.u. ; Marcu 13, 7-13 ; Luca 21, 9-19 ).
Astfel de fenomene au fost totdeauna, dar acum se vor înmulti, prin ele Dumnezeu voind sa arate cã si acestea trebuie sa se intample mai inainte de a veni sfarsitul.
( f ) Convertirea poporului evreu la crestinism.
Unul din semnele cele mai semnificative cu privire la a doua venire a Domnului, va fi convertirea poporului evreu la crestinism.
Acest eveniment important a fost profetit si in Vechiul Testament de proorocul Osea, astfel : “Fiii lui Israel se vor întoarce la credintã si vor cãuta pe Domnul Dumnezeul lor si pe David, imparatul lor, iar la sfârsitul zilelor cele de pe urma, se vor apropia cu infricosare de Domnul si de bunatatea Lui” ( Osea 3, 5 ).
Sfantul apostol Pavel spune si mai clar : “Pentru cã nu voiesc sa nu stiti voi, fratilor, taina aceasta... cã împietrirea lui Israel s-a facut în parte, pana ce va intra tot numãrul pãgânilor.
Si asa tot Israelul se va mântui, precum este scris : Din Sion veni-va Izbãvitorul si va indeparta nelegiuirile de la Iacov ; si acesta le este legamantul Meu cu ei, cand voi ridica pacatele lor” ( Rom. 11, 25-26 ).
( g ) Arãtarea pe Cer a semnului Fiului Omului.
Semnul Fiului Omului este Crucea, fiindca prin ea Mantuitorul a castigat biruinta asupra mortii.
Despre arãtarea acestui semn, Mantuitorul a spus : “Atunci se va arãta pe cer semnul Fiului Omului... si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slavã multã” ( Matei 24, 30 ).
Fara indoiala, toate aceste semne se vor intampla inainte de a doua venire a Domnului, dar ordinea in care ele vor aparea, ramane necunoscutã.
Implinirea lor va fi insa un indiciu cã sfarsitul lumii este aproape, deci cei ce nu s-au pocãit vor avea posibilitatea sa se indrepte macar in ceasul al unsprezecelea.
Tinând seama de cele cuprinse în Scriptura Noului Testament, ne putem face o imagine despre modul in care se va petrece Parusia Domnului.
La aparitia pe cer a semnului Fiului Omului ( Matei 24, 30 ) si la sunetul arhanghelului din trâmbita lui Dumnezeu ( I Tes. 3, 16 ), precum si la glasul Fiului lui Dumnezeu ( Ioan 5, 28 ), Domnul se va pogorî din cer imbracat in slavã si cu putere multã, înconjurat de îngerii Sãi ( Matei 24, 30 ; 16, 27 ).
El va veni în acelasi trup preamãrit cu care a înviat si s-a inaltat la cer ( Fapte 1, 11 ).
In aceeasi clipã se va produce prefacerea lumii sau schimbarea chipului lumii acesteia ( II Petru 3, 12-13 ), invierea mortilor si schimbarea trupurilor celor vii ( I Tes. 4, 16-17 ; I Cor. 15, 51 ).
Revenit pe noul pamant, Domnul se va aseza pe scaunul de judecatã, fiind inconjurat de ingeri, de apostoli si de sfinti ( Matei 19, 28 ; Luca 22, 30 ; I Cor. 6, 2 ).
Am mentionat mai inainte cã schimbarea chipului acestei lumi sau prefacerea ei, a doua venire a Domnului si invierea mortilor se vor petrece oarecum deodata : lumea se va preface cu iutealã de fulger, din pamantul transfigurat vor invia trupurile mortilor, iar ale celor vii se vor schimba si deodata cu acestea va avea loc Parusia.
De fapt, atat cauza prefacerii lumii, cat si a invierii mortilor va fi a doua venire a Domnului, de aceea ziua in care vor avea loc toate acestea se numeste “Ziua Domnului Iisus” ( I Cor. 5, 5 ; II Cor. 1, 14 ).
Ea insa poarta si alte numiri : ziua cea de apoi ( Ioan 6, 39 ; 11, 24 ; 12, 48 ), ziua Domnului cea mare si slavita ( Fapte 2, 20 ), ziua cea mare ( Iuda 11, 6 ), ziua mantuirii ( II Cor. 6, 2 ), ziua veacului ( II Petru 3, 18 ), ziua Fiului Omului ( Luca 17, 24 ), iar fiindca in aceasta zi se va face judecata universala, ea poartã numeroase numiri si in legatura cu aceasta : ziua judecatii ( Matei 11, 22 ; II Petru 2, 9 ), ziua cercetarii ( I Petru 2, 12 ), ziua cea mare a mâniei ( Apocalipsa 6, 17 ), ziua mâniei si aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu ( Rom. 2, 15 ).
Daca sfantul apostol Petru spune cã in ziua Domnului “stihiile lumii vor arde” ( II Petru 3, 10 ), aceasta inseamna cã lumea înnoitã, transfiguratã, numitã de Apostol “ceruri noi si pamant nou” ( II Petru 3, 11 ) trebuie sa fie precedatã de descompunerea lumii actuale, in scopul de a se curãti si înnoi, asa dupã cum si oamenii trebuie sa treacã prin moarte si putrezire, pentru a invia cu trupurile innoite.
Lumea astfel innoita, va fi locasul potrivit pentru trupurile nestricacioase si nemuritoare.
Caci precum inainte de a crea pe om, Dumnezeu a creat lumea in care sa vietuiasca, asa si la sfarsitul lumii, va transfigura lumea prezentã, dându-i un chip nou, potrivit cu noul chip al oamenilor.

( Extras din Teologia Dogmaticã, Manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr. Isidor Todoran, Arhid.prof.dr. Ioan Zãgrean, PAGINILE 380, 381, 382, 383, tiparita cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1991 )


                         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu