Sfânta Evanghelie dupã Luca, Capitolul 24, Învierea Domnlui. El Se aratã ucenicilor care mergeau la Emaus si apoi apostolilor. Înãltarea la cer.

VVVVVSfânta Evanghelie dupã Luca, Capitolul 24, Învierea Domnlui. El Se aratã ucenicilor care mergeau la Emaus si apoi apostolilor. Înãltarea la cer.

“1. Iar în prima zi de dupã sâmbãtã ( duminica ), foarte de dimineatã, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregãtiserã.

“2. Si au gãsit piatra rãsturnatã de pe mormânt.

« 3. Si intrând, nu au gãsit trupul Domnului Iisus.

« 4. Si fiind ele încã nedumerite de aceasta, iatã doi bãrbati au stat înaintea lor, în vesminte strãlucitoare.

« 5. Si înfricosându-se ele si plecându-si fetele la pãmânt, au zis aceia cãtre ele : De ce cãutati pe Cel Viu între cei morti ?

« 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceti-vã aminte cum v-a vorbit, fiind inca in Galileea.

“7. Zicând cã Fiul Omului trebuie sã fie dat în mâinile oamenilor pacatosi si sa fie rãstignit, iar a treia zi sa învieze.

“8. Si ele si-au adus aminte de cuvintele Lui.

« 9. Si intorcandu-se de la mormant, au vestit toate acestea celor unsprezece si tuturor celorlalti.

« 10. Iar ele erau : Maria Magdalena si Ioana si Maria lui Iacov si celelalte impreuna cu ele, care ziceau catre apostoli acestea.

“11. Si cuvintele acestea au pãrut înaintea lor ca o aiurare si nu le-au crezut.

“12. Si Petru, sculându-se, a alergat la mormânt si, plecându-se, a vãzut giulgiurile singure zãcând. Si a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se intamplase.

« 13. Si iatã, doi dintre ei mergeau in aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al carui nume era Emaus.

“14. Si aceia vorbeau intre ei despre toate intamplarile acestea.

“15. Si pe cand vorbeau si se intrebau intre ei, si Iisus Însusi, apropiindu-Se, mergea impreuna cu ei.

“16. Dar ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoascã.

“17. Si El a zis catre ei : Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul in drumul vostru ? Iar ei s-au oprit, cuprinsi de întristare.

“18. Raspunzand, unul cu numele Cleopa a zis cãtre El : Tu singur esti strãin in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intamplat in el zilele acestea ?

“19. El le-a zis : Care ? Iar ei I-au raspuns : Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in faptã si in cuvant inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor.

“20. Cum L-au osândit la moarte si L-au rãstignit arhiereii si mai-marii nostri ;

« 21. Iar noi nãdãjduiam cã El este Cel ce avea sa izbãveascã pe Israel ; si, cu toate acestea, astãzi este a treia zi de cand s-au petrecut acestea.

“22. Dar si niste femei de ale noastre ne-au spãimântat ducându-se dis-de-dimineatã la mormânt.

« 23. Si, negãsind trupul Lui, au venit zicand cã au vazut arãtare de îngeri, care le-au spus cã El este Viu.

« 24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt si au gasit asa precum spuseserã femeile, dar pe El nu L-au vazut.

« 25. Si El a zis catre ei : O, nepriceputilor si zãbavnici cu inima ca sã credeti toate cate au spus proorocii !

“26. Nu trebuia, oare, ca Hristos sa pãtimeascã acestea si sa intre in slava Sa ?

“27. Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.

“28. Si s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se fãcea cã merge mai departe.

« 29. Dar ei Îl rugau stãruitor, zicand : « Rãmâi cu noi cã este spre searã si s-a plecat ziua. Si a intrat sa ramana cu ei.

« 30. Si, cand a stat impreuna cu ei la masã, luand El pâinea, a binecuvântat si, frângând, le-a dat lor.

“31. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut ; si El S-a fãcut nevãzut de ei.

« 32. Si au zis unul cãtre altul : Oare, nu ardea în noi inima noastrã, când ne vorbea pe cale si cand ne tâlcuia Scripturile ?

“33. Si, in ceasul acela sculându-se, s-au intors la Ierusalim si au gasit adunati pe cei unsprezece si pe cei ce erau împreunã cu ei,

“34. Care ziceau cã a înviat cu adevarat Domnul si S-a arãtat lui Simon.

“35. Si ei au istorisit cele petrecute pe cale si cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

“36. Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis : Pace vouã.

“37. Iar ei, înspãimântându-se si infricosandu-se, credeau cã vãd duh.

« 38. Si Iisus le-a zis : De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridicã astfel de ganduri in inima voastrã ?

« 39. Vedeti mâinile Mele si picioarele Mele, cã Eu Însumi sunt ; pipãiti-Mã si vedeti, cã duhul nu are carne si oase, precum Mã vedeti pe Mine cã am.

« 40. Si zicând acestea, le-a arãtat mâinile si picioarele Sale.

“41. Iar ei inca necrezând de bucurie si minunându-se, El le-a zis : Aveti aici ceva de mancare ?

“42. Iar ei i-au dat o bucatã de peste fript si dintr-un fagure de miere.

« 43. Si luând, a mâncat înaintea lor.

“44. Si le-a zis : Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi, cã trebuie sa se împlineascã toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi.

“45. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapã Scripturile.

“46. Si le-a spus cã asa este scris si asa trebuie sa pãtimeascã Hristos si sa invieze din morti a treia zi.

“47. Si sa se propovaduiasca in numele Sãu pocãinta spre iertarea pãcatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim.

“48. Voi sunteti martorii acestora.

“49. Si iatã, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatãlui Meu ; voi insa sedeti in cetate, pana ce vã veti îmbrãca cu putere de sus.

“50. Si i-a dus afarã pana spre Betania si, ridicandu-Si mâinile, i-a binecuvantat.

“51. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer.

“52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

« 53. Si erau in toatã vremea în templu, lãudând si binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. »VVVVV

( Biblia Ortodoxã sau Sfânta Scripturã, - tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1994 )