“Sabia pedepseste pe ucigasi si confirmã pe sfinti” ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

“Sabia pedepseste pe ucigasi si confirmã pe sfinti” ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Aceste cuvinte cu totul originale si sentintã a Parintelui Arsenie, care cuprind impreuna o intreaga teologie, au fost inscrise de sfintia Sa pe sabia amenintatoare si insangerata din mâna dreaptã a ucigasului Cain, care pare a domni peste pamantul ravasit si inrosit si incins in centura cuvintelor biblice : “Faradelegile atrag pustiirea pe pamant” ( Intelepciunea lui Solomon 5, 23 ).

Talcuirea acestor cuvinte ne-o oferã tot Parintele prin cele scrise de sfintia Sa imprejurul scutului din mâna stângã a lui Cain : “Legea ispãsirii : Cine ia pe altul rob, de robie are parte. Toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” ( Matei 26, 52 ).

Privitor la legea ispasirii, ale carei radacini sfintia Sa le identifica in Exod 20, 5-6, precum si in : Facere 9, 6 ; Iov 14, 1 ; Isaia 4, 4 ; 33,1 ; Psalmul 136,8 ; Intelepciunea lui Solomon 11,16 ; 12,23 ; 18,19 ; Intelepciunea lui Isus Sirah 32,28 ; 49, 7-8 ; Matei 26, 52 si Apocalipsa 13,10, ca fiind urmari si intamplari neplacute si consecinte dureroase – pe care le numim îndeobste necazuri – pentru si din pricina pãcatelor personale, pãrintesti sau strãmosesti, l-am auzit pe sfintia Sa rostind cândva la Prislop, desigur metaforic : “Aceasta este dogma mea !”

Iar intr-o insemnare a sfintiei Sale citim : “Ne intalnim in prezent cu... viitorul trecutului”, adicã culegem azi ceea ce am sãdit ieri si secerãm mâine ceea ce semãnãm azi.

“Sabia pedepseste pe ucigasi si confirmã pe sfinti”.

Acest adevar este ascuns in teaca lui Petru, in care Mântuitorul ii spune in Ghetsimani sa-si bage sabia, “pentru ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri”, cu ecouri si mai transparente in Apocalipsa : “Cine duce in robie de robie are parte ; cine cu sabia va ucide trebuie sa fie ucis cu sabie. Aici este rabdarea si credinta sfintilor” ( Apocalipsa 13, 10 ) confirmati de aceeasi sabie.

Punând la cale uciderea lui Urie Heteul pentru a-i lua nevasta, regele David nu stia ceea ce avea sa-i descopere Dumnezeu prin proorocul Natan : “Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, si pe femeia lui ti-ai luat-o de sotie, iar pe el l-ai ucis cu sabia amonitilor.

Deci nu se va depãrta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru cã tu M-ai nesocotit pe Mine si ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca sa-ti fie nevastã ( II Regi 12, 9-10 ).

Pentru uciderea lui Abner, fiul lui Ner, mai marele ostirii lui Israel si a lui Amasa, fiul lui Ieter, mai mare ostirii lui Iuda, generalul Ioab avea sa plateasca cu propria-i viata, la inceputul domniei lui Solomon ( III Regi 2, 5-6 si 28-34 ), iar pentru punerea la cale a uciderii nevinovatului Nabot Izreeliteanul, pentru via pe care o ravnea Ahab si Izabela, la cuvantul sfantului prooroc Ilie si acestia vor plati cu moarte pentru pacatul lor de moarte : “Atunci a fost cuvantul Domnului catre Ilie Tesviteanul : “Scoalã si iesi in intampinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este in Samaria, cã iatã acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca sa o ia in stapanire, si spune-i : Asa graieste Domnul : Ai ucis si vrei inca sa intri in mostenire ?

Si sa-i mai spui : Asa zice Domnul : In locul unde au lins cainii sangele lui Nabot, acolo vor linge cainii si sangele tau !” ( III Regi 21, 17-19 ) – sentintã infricosatoare, dar dreaptã, evidentã si astazi prin faptul cã, nu de putine ori, in aceleasi spitale in care mamele isi ucid copiii prin avort, ajung mai apoi in grele operatii si boli si chiar sfârsesc acolo !

Ucigând cu sabia pe sfantul apostol Iacob, fratele sfantului Ioan Evanghelistul, regele Irod Agripa n-a ucis doar un om, ci si un martor al minunii de pe Tabor si, vrand sa facã acelasi lucru si cu sfantul Petru – mai inainte de vremea lui Nero – n-a mai apucat, pentru ca “indata ingerul Domnului l-a lovit, pentru ca nu a dat slavã lui Dumnezeu. Si mancandu-l viermii a murit. Iar cuvantul lui Dumnezeu crestea si se înmultea” ( Faptele Apostolilor 12, 1-4 si 20,24 ).

Dar asa cum îi pedepseste si ii va pedepsi pe ucigasi, stralucind lumina dreptatii divine, sabia ii confirmã si pe sfinti, in lumina iubirii divine, ca unii ce sunt aprinsi si cuprinsi de “sabia de foc a Duhuluui Sfant” ( cf. Efeseni 6, 17 ).

Asa a confirmat sabia sfintenia lui Abel, mucenicia sfantului Stefan, rastignirea sfantului apostol Petru, decapitarea sfantului apostol Pavel si a sfantului Ciprian al Cartaginei, mãrturisirea sfintilor Gheorghe purtãtorul de biruintã si Dimitrie izvorâtorul de mir, pentru a nu aminti decat doar cativa din nesfarsita multime a sufletelor sfintilor de sub jertfelnic – si din sinaxar si calendar – “celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o. Si strigau cu glas mare si ziceau : Pana cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant ? Si fiecaruia dintre ei i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus ca sa stea in tihnã, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna-slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei.” ( Apocalipsa 6, 9-11 ).

Extras din cartea “Parintele Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” ( Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al Daciei Felix, Sinaia 2008,  Editura Charisma, Deva, 2008