Esenta Dreptului, Introducere in Drept ( sau Teoria Generala a Dreptului )

Esenta Dreptului, Introducere in Drept ( sau Teoria Generala a Dreptului )

Termenul de ESENTÃ, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Române, desemneazã “ceea ce exprimã principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor internã, ascunsã, latura lor care nu este datã sau perceptibilã nemijlocit : ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioarã a lucrurilor pãtrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii.”

A cerceta esenta Dreptului presupune pãtrunderea înlãuntrul sãu, descoperirea legãturilor intime care-i conferã relativa stabilitate, identificarea calitatilor sale interne.

Ca orice fenomen, Dreptul este expresia unitãtii unor laturi calitative si cantitative.

A preciza esenta Dreptului, inseamna a pune în evidentã existenta acestor laturi.

Astfel, principala calitate o reprezintã calitatea juridicã a vointei exprimate în Drept si calitatea interesului, care conduc la elaborarea si adoptarea normelor juridice.

Aceastã calitate fundamentalã ramane neschimbatã oricât de multe si profunde modificari ar cunoaste un sistem juridic.

Operãm, asadar, cu douã categorii :

1.     vointa, si

2.     interesul.

( 1 ) VOINTA este o categorie psihologicã care in Drept are o dublã semnificatie : mai intai este vointa generala, respectiv a grupurilor sociale sau a intregii societati care este determinata de anumite interese, si care tinde sa se oficializeze prin intermediul activitatii Statului, si, apoi, de vointa individuala, respectiv capacitatea omului de a stabili scopuri, de a planifica, organiza, realiza si controla activitatile pe care le desfasoara.

Cand cercetãm esenta Dreptului avem in vedere vointa generala care se exprimã in legi sau cutume, care au ca scop subordonarea vointelor individuale.

Vointa generala nu reprezintã suma aritmeticã a vointelor individuale, ea exprimã pozitia si interesele generale ale grupurilor si structurilor sociale.

Hegel considera ca vointa generala, ca vointa a Statului, este superioara vointei individuale, si mai puternica decat ea.

Vointa generala este formã a libertatii si o treapta superioara a spiritului.

Esenta Dreptului o constituie vointa generala oficializata, devenita VOINTA JURIDICA, exprimata in legi si aparata de Stat.

Pentru a exista, societatea are nevoie de coordonarea activitatii indivizilor in cadrul unei cooperari si a unei ordini care sa raspunda interesului general.

Esenta Dreptului constã in calitatea vointei juridice exprimatã liber de electorat, reprezentat de organele legislative, in norme juridice si in interesul in jurul caruia graviteaza activitatea normativ-juridica intr-o anumita etapa.

Cuvantul “INTERES” desemneaza suma de preocupari pentru satisfacerea idealurilor oamenilor, constituiti in comunitati ( popor, natiune, nationalitati ).

( Extras din cursul universitar Introducere in Drept, Teste grilã, pp.47-50, prof.univ.dr.Costicã Voicu, Ed.Pro Universitaria, Bucuresti, 2006 ).