Evolutia Istoricã Generalã a Finantelor Publice si a Dreptului Financiar, Romania ( Drept Financiar, Bugetar si Fiscal )

Evolutia Istoricã Generalã a Finantelor Publice si a Dreptului Financiar, Romania ( Drept Financiar, Bugetar si Fiscal )

Legislatia Finantelor Publice de la întemeierea Principatelor Române pânã la Unirea lor

Aspecte generale :

Înainte de întemeierea Principatelor Române, adicã pana la descãlecare, pe teritoriul tãrii noastre au existat diferite forme de organizare politicã.

Toate popoarele barbare care au trecut pe aici ne-au supus la dãri si la corvezi multiple, stare care a durat pana ce am putut închega viata Statelor Române, care sã trãiascã din fortele nationale ale neamului, si în care am stabilit alte raporturi de îndatoriri* [ * G.Leon, Istoria Economiei Publice la Români, Bucuresti, 1924, p.12 ].

În aceastã perioadã, legãtura dintre tãranii români si sefii triburilor barbare se fãcea prin

1. cnejii,
2. voievozii si
3. juzii

localitãtilor românesti, care rãspundeau de strângerea birurilor.

Ca urmare a descãlecãrii si a închegãrii unor organizatii politice mai unitare, organizarea fiscalã din Tãrile Române se dezvoltã dupã sistemul de dãri existent în Transilvania, de unde au pornit voievozii descãlecãtori.

Se pare cã a exercitat o anumitã influentã si populatia româneascã de peste Dunãre, din Serbia, care avea o organizare administrativã si o structurã socialã bine definitã, cu drepturi si obligatiuni cetãtenesti fatã de fisc.

În realitate, sistemul fiscal era stabilit si în raport cu organizarea politicã din acele timpuri.

O caracteristicã fundamentalã a constat în aceea cã domnii, ca autoritate supremã în Stat, si-au asumat fixarea dãrilor, controlul activitatii tuturor slujbasilor vistieriei, de la marele vistier pana la cel mai mic agent fiscal, fixarea atributiilor acestora, numirea lor, rezolvarea tuturor neîntelegerilor dintre membrii aparatului fiscal si contribuabili, acordarea de reduceri sau scutiri de dãri* [ * Istoria dreptului românesc, Vol.II/1, Partea intai, Editura Academiei, Bucuresti, 1984, p.101. ].

Sursele de venituri ale Statului :

În Tara Româneascã si în Moldova, pana in 1830, sursele principale de venituri ale Statului erau :

a)      dãrile de repartitie, care constau, in general, din bir, platit in mod esalonat, intr-un anumit numar de rate ;

b)      dãrile de cotitate, compuse din : dijmãritul de stupi si porci, oieritul de oi ( gostina în Moldova ), vinãriei pe vin ( vidrãrit în Moldova ), vãmile, amenzile, etc.

În acelasi timp, au existat unele dãri, care azi par cel putin curioase, cum sunt :

1.      fumãritul,

2.      vãcãritul ( pe boi, vaci si cai ),

3.      ierbãritul,

4.      tutunãritul, etc.

Aceste forme de dãri erau multiple si variau, cu timpul unele dispareau, altele se instituiau, astfel cã nu ne propunem sã facem enumerarea lor exhaustivã.

Intrucat perceperea acestor dãri era arbitrarã, frecventele plangeri ajungeau la Domni, care se “îndurau” si faceau ruptura, adica o întelegere care stabilea obligatia fiscala si termenele de executare.

Intelegerea aceasta cu vistieria se facea desigur pe grupuri de contribuabili, si nu individual ( exemplu : grupuri profesionale – negustorii brasoveni, grupul preotilor dintr-o eparhie, etc. ).

Contribuabilii erau impartiti in doua mari categorii :

1.         Bresle, care beneficiau de UNELE privilegii fiscale, adica SCUTIRI TOTALE sau Partiale de dãri si un sistem fiscal mai avantajos. Astfel, marii stapani de mosii ( boierii, episcopiile, manastirile ) erau scutiti total de dãri ; doar in cazuri exceptionale erau impuse si stãrile privilegiate ;

2.         Birnicii, care plãteau TOATE dãrile, iar sistemul lor fiscal era plin de neajunsuri. In aceasta categorie intra, in principal, tãrãnimea liberã si clãcasã, supusã la toate dãrile de repartitie si de cotitate.

In Transilvania, principalele categorii de obligatii fata de Stat au fost

1.         dãrile pe porti,

2.         dupa animale,

3.         pentru intretinerea Armatei,

4.         muncile obstesti,

5.         capitatia,

adica obligatii in bani si in munca.

In 1754, printr-o patentã, imparateasa Maria Tereza a stabilit urmatoarele impozite directe catre Stat :

1.         impozitele pe avere, percepute pentru bunurile imobile ( terenuri de diverse categorii, deosebite pe clase – dupa felul culturii, dupa rodnicia, pozitia locurilor ) si pentru bunuri miscatoare ( boi, cai, porci, capre, oi, stupi de albine, vase de rachiu ), deosebite dupa natura obiectului impus ;

2.         impozitul pe cap, numit TAXA CAPITIS, aplicabil in mod variat pe categorii de contribuabili, astfel : pentru tarani mai mic ( in raport de cuantumul darilor platite de fiecare ), iar pentru oraseni, mai mare ( taxa oraseneasca)* [ *Istoria Dreptului Românesc, vol.II/1, Partea intai, Editura Academiei, Bucuresti, 1984, p.101. ]. Nobilimea era scutitã de dãri.

Organele Fiscale :

Organele fiscale din Tara Româneasca si Moldova erau :

1.         marele vistier,

2.         vistierul II si

3.         vistierul III, ajutati de o

4.         cancelarie a vistieriei, complexã, formatã din : - logofeti specializati pe servicii

a.  logofãt de bresele,

b.  [ logofat ] de scutelnici,

c.  De slujitori,

d.  De poslushnici, etc.,

-         Si [ din ] samesii.

În tarã se exercitau atributii fiscale prin :

1.         in judete [ judetze ], samesii [sameshii ] trimisi de vistierie si ispravnicii de judet ;

2.         in plãsi [ plãshi ], zapciii ;

3.         in plaiuri, vãtafii de plai ;

4.         iar in sate, pârcãlabul, preotul si batranii satului.

Organele centrale rãspundeau de impunerea si perceperea dãrilor, evidenta veniturilor si cheltuielilor.

Samesii tineau evidenta în judete si supravegheau pe dregãtorii locali sã nu facã abuzuri.

Ispravnicii aveau în grija lor stabilitatea contribuabililor în judet, repartitia judicioasã a dãrilor pe sate si bresle, precum si supravegherea zapciilor, vãtafilor de plati si vamesilor* [ *A se vedea Enache M.Sãsanã, Aparatul Fiscal, Bucuresti- “Tirajul”, Institutul de Arte Grafice, 1940, p.21 si urm. ].

In Transilvania, organul superior care se ocupa cu administrarea veniturilor fiscale era Tezaurariatul ( Regius Thesaurariatus ), cu resedinta, in cea mai mare parte a perioadei analizate, la Sibiu.

Acest organ era condus de Tezaurarul, care avea in subordine patru inspectori cu competentã în sectoare distincte :

-         mine de aur si sare ;

-         domenii fiscale ;

-         dijme fiscale ;

-         vãmi.

Pe parcurs, acest organ a avut organizari diferite.                                                             

In aceasta perioadã, in Tarile Române au avut loc unele asa-zise Reforme Fiscale, dintre care amintim pe cele ale lui :

1.         Constantin Mavrocordat ( 1741-1749 si 1761 ),

2.         Alexandru Ipsilanti ( 1775 ),

3.         Constantin Ipsilanti ( 1804 ), si

4.         Ioan Caragea ( 1814-1815)* [ *Pentru detalii, a se vedea : M.Lãzeanu, Curs de stiintã si legislatie financiarã, Editura M.Bãdeanu, Bucuresti, 1942, p.78 si urm. ; Th.C.Aslan, Tratat de finante, cuprinzând si legislatia fiscalã dupa razboi, Tipografiile române unite, Bucuresti, 1925, p.21 si urm. ].

Repartitia veniturilor a diferit de la an la an.

Spre exemplu, in 1818 era urmatoarea :

1.         41% pentru folosul clasei stapanitoare, in special ca lefi ;

2.         35% in folosul turcilor ;

3.         24% ramaneau domniei.

Se pare cã si o parte din sumele cuvenite clasei stapanitoare si domniei mergeau, sub diferite forme, la turci, astfel cã în realitate turcii beneficiau de circa 45% din veniturile fiscale.

Regulamentul Organic

Adevãrata reformã financiarã s-a realizat în Tãrile Române prin Regulamentul Organic.

Într-adevãr, perioada ocupatiei rusesti ( 1828-1856 ) a adus transformãri importante în domeniile politic, social, economic si financiar.

Din punct de vedere financiar, aceastã perioadã, de aproape 30 de ani, se poate divide in doua parti :

1.         Epoca Vechiului Regim, de la 1828, si pana la punerea in aplicare a Regulamentului Organic, adica 1 Iulie 1831 pentru Muntenia si 1 Ianuarie 1832 pentru Moldova ; si,

2.         Epoca Noului Regim, aceea a Regulamentului Organic, de la punerea lui in aplicare si pana la Conventia de la Paris ( 30 Martie 1856 ), care a pus capat amestecului rusilor in treburile noastre*[ *M.Lãzeanu, Curs de legislatie financiarã, Editor M.Bãdeanu, Bucuresti, 1942, p.97 ].

Regulamentul Organic, in capitolul III, cuprinde Reforma Financiarã care se referã, in general, la desfiintarea unor dãri si institutii, crearea de noi venituri si instituirea unei ordini in perceperea veniturilor si efectuarea cheltuielilor, si introducerea unor norme moderne de Drept Bugetar.

Conform reglementarilor Reformei Financiare, toate veniturile se concentrau in Casa Statului si erau repartizate in cheltuieli stabilite prin buget, instituind in acest fel principiul modern al universalitatii bugetare.

În domeniul fiscal, Regulamentul Organic grupa impozitele si taxele astfel :

( A ) Clasa I. Veniturile din Domeniile Statului care cuprindeau :

1.         domeniile Statului ;

2.         partea din veniturile proprietatilor imobiliare ale asezãmintelor religioase ;

3.         alte venituri decât impozitele.

( B ) Clasa a II-a cuprindea :

 ( I ) Taxele :

( 1 ) Pentru Valahia :

a.  oieritul si vinãritul strainilor, pentru vitelor aduse pentru pãsune ;

b.  darea pentru diplome ;

( 2 ) Pentru Moldova :

a.  darea pãstorilor straini ;

b.  venitul pasapoartelor.

( II ) Impozitele propriu-zise :

( 1 ) Directe :

( a ) Pentru Valahia :

-         birul ( capitatiunea ) ;

-         patenta* [ *Patenta era un impozit cerut de Stat oricãrui locuitor care fãcea comert sau industrie, ori exercita anumite profesiuni libere ( de exemplu ( avocatura, etc. ). Patenta a fost înlocuitã prin Legea din 1 August 1923 a impozitului elementar asupra veniturilor întreprinderilor comerciale si industriale ( Minerva, Enciclopedie Românã, Cluj, 1929, Editura Comitetului de Redactie a Enciclopediei Române Minerva ) ;

( b ) Pentru Moldova :

-         capitatiunea ;

-         patenta ;

-         darea asupra viilor strainilor.

( 2 ) Indirecte :

( a ) Pentru Valahia :

-         vama ;

-         salinele ;

( b ) Pentru Moldova :

-         vama ;

-         salinele ;

-         posta* [ * A se vedea : M.Lãzeanu, op.cit. p.112 si urm. ; J.Lupus, Sistemul Financiar al Principatelor Române sub Regulamentul Organic, Bucuresti, 1905. ]

Extras din cursul universitar Drept Financiar, Bugetar si Fiscal, Volumul I, Coordonator Prof.univ.dr.Ioan Condor, Universitatea “Spiru Haret”, Lector univ.dr.Radu Stancu, Universitatea “Spiru Haret”, Lector univ.dr.Silvia Cristea, A.S.E. Bucuresti, Editor SC “CONDOR CONSULTING & TAXATION” S.R.L., Bucuresti, 2003.