Despre rugaciune. Rugaciunea lui Iisus. Rugaciunea neîncetatã. Invataturi de credinta ortodoxa despre boala ( 1 )

Despre rugaciune. Rugaciunea lui Iisus. Rugaciunea neîncetatã. Invataturi de credinta ortodoxa despre boala ( 1 )

Sfantul Apostol Pavel spunea contemporanilor sai cã, pe langa alte fapte bune pe care trebuie sa le savarseasca crestinul in viata sa pamanteasca, rugaciunea nu trebuie sa-i lipseasca.

Si acest sfat ni-l dã zicand :

Rugati-vã neîncetat !

Dupa cum stim, Dumnezeu este Duh si este Prezentzã.

Eu Sunt Cel Ce Sunt !, spune Dumnezeu proorocului Moise in fata Rugului aprins in Sinai.

Nu este bucurie mai mare, decat comuniunea noastra cu Dumnezeu prin rugaciune.

Ce este rugaciunea ?

Stim cu totii.

În Filocalia ( Culegere din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curãti, lumina si desavarsi ), aflãm cã rugaciunea inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu.

Dumnezeu este Duh, este Minte, este Întelepciune.

Deci, tot cu aceasta latura a vietii noastre comunicãm cu Dumnezeu prin rugaciune.

Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajãm cand ni se intampla ca rugaciunea sa fie neascultatã, ci sa stãruim.

Ne putem intreba : cand ne împlineste Dumnezeu mai repede rugaciunile noastre ?

Si raspunsul este in mai multe chipuri : cand rugaciunea noastra este insotita de post, de milostenie si de viatã fara prihanã.

Milostenia si postul sunt cele doua aripi ale rugaciunii.

Ce trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre ? Pentru ce oamenii cer lucruri netrebnice ?

Sa-I cerem sanatate trupeasca si sufleteasca.

Sa-I cerem luminarea mintii si intelepciune, pentru a nu gresi calea catre El.

Sa-I cerem bunatate sufleteasca si smerenia inimii, caci spune Domnul : Invãtati-vã de la Mine cã sunt blând si smerit cu inima si veti afla odihnã sufletelor voastre.

Sa-I cerem dreaptã socotealã in tot ce facem, avand convingerea cã atunci cand vom muri, vom da seama inaintea judecatii lui Dumnezeu de felul cum ne-am trait viata pe pamant.

Sa-I cerem râvnã pentru citirea Sfintelor Scripturi, intelegerea lor si implinirea poruncilor lui Dumnezeu.

Sa-I cerem harul Duhului Sfant si mantuirea sufletelor noastre.

Sa-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El si cele pe care El ni le poate da ; numai El ni le poate da.

Sa-I cerem ajutor ca, in toata viata noastra, sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adãuga nouã.

Asta sa-I cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre.

Care sunt foloasele rugaciunii ?

Prin rugaciune se poate dobândi de la Dumnezeu orice ai cere, numai sa fie vrednice de Dumnezeu rugaciunile noastre.

Trebuie, insa, ca rugaciunea sa fie facuta cu inimã curatã, cu staruinta si cu smerenie.

Insusi Mantuitorul Hristos ne fagaduieste acest lucru, cand zice : Toate cate veti cere intru rugaciune, crezand, veti lua.

Si iarasi : Cereti si se va da vouã.

Cine se roaga din toata inima, adancind cuvintele rugaciunii, pe langa implinirea cererii sale, va dobandi si o pace launtrica pe care nu i-o poate da lumea, acea pace fagaduita de Iisus hristos Mantuitorul, cand a spus : Pacea Mea o dau vouã, nu precum dã lumea vã dau Eu ( Ioan 14, 27 ).

Si simtim atunci o siguranta cã nu suntem singuri pe lume, numai cu oamenii, ci cu noi este Dumnezeul parintilor nostri, Care ne ocroteste si ne apara in viata noastra pamanteana.

Iar pentru ca nu stim daca toate rugaciunile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine sa incheiem rugaciunea noastra cu aceste cuvinte : “Doamne, Care stii toate, ajuta-ne ca rugaciunea pe care o fac inaintea Ta, sa se implineasca dupa Voia Ta cea Sfanta ! Doamne, facã-se Voia Ta in viata mea !”

... Pe langa acest mod de rugaciune despre care am vorbit pana acum, mai este un fel de rugaciune de chemare a Numelui Domnului, numita Rugaciunea lui Iisus, rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii.

Este o rugaciune scurta, plina de putere, care vine de la Mântuitorul Hristos si de la Sfintii Apostoli, cuprinsa in aceste cuvinte : “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !”.

Aceasta rugaciune scurta o putem spune oriunde si oricand, stand sau mergand – si in viata moderna, in aceasta grabã a vietii, cand n-avem timp de rugaciune îndelungã -, in camera noastra, in fata icoanelor si a candelei aprinse.

Putem spune aceastã rugaciune in orice loc si in orice timp din viata noastrã, si in scoalã si in magazin si in fabrici si in ateliere, o putem rosti in taina inimii noastre.

Si Iisus Hristos, Care e Prezent in viata noastra intotdeauna, ne ascultã aceasta rugaciune, inchinata Numelui Lui plin de putere.

Rugaciunea lui Iisus, de chemare a Numelui Domnului, se cere a fi rostitã neincetat, ziua si noaptea si in orice loc si in orice lucrare ne-am afla.

Aceasta rugaciune cere sa fie rostitã des, ca sa se poatã înfige in inima noastra, in centrul fiintei noastre.

Scopul ultim al acestei sfinte rugaciuni este de a coborî mintea in inimã, de a unifica aceste doua centre ale fiintei omenesti, mintea si inima.

De a realiza un acord desavarsit intre inimã si minte.

Caci, de obicei, omul gandeste ceva, dar simte altceva.

Si chiar daca marea bucurie a coborarii mintii in inimã intarzie, caci aceasta se produce numai cu ajutorul lui Dumnezeu si când vrea Dumnezeu si harul Sãu din noi insine, stradania noastra sincerã si statornicã de chemare deasã a Numelui Domnului este de mare folos.

Astfel prin ea, prin aceastã rugaciune slabanoaga, asa cum ni se pare cã este ea, dobandim simtul Prezentei lui Dumnezeu in viata noastra.

Simtim cã nu suntem singuri, numai cu oamenii, simtim cã El este de fata.

Simtim ajutorul Lui real in viata noastra, in rabdarea ispitelor si a necazurilor.

Simtim cã ne intareste in credinta, cã ne sporeste dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele, ne lumineazã mintea sa intelegem, sa adancim, sa cugetãm la Sfintele Scripturi.

Ne ajutã sa intelegem cã bucuriile ceresti sunt infinit mai mari si mai frumoase decat bucuriile pamantesti.

Ne ajutã si ne intareste sa împlinim cu fapta Voia lui Dumnezeu în viata noastra.

Toate aceste binefaceri ceresti sunt ca o arvunã pentru intrarea noastra in legatura cu Hristos, cu harul lui Dumnezeu, gustand cate putin, inca fiind in aceasta viata, din bucuriile si starea fericitã de Dincolo, pe cat ne este cu putinta noua, oamenilor.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa atingem si acest Sfant ideal, de unire a mintii cu inima, de fapt unirea noastra cu Dumnezeu.

Atunci lupta cu noi insine se usureaza, sfanta rugaciune se rosteste neincetat in inimã ziua si noaptea, dupa cuvantul din Cantarea cantarilor [ Biblia ], care spune : “Eu dorm, dar inima mea vegheaza.”

Bucuriile duhovnicesti intrec orice bucurii pamantesti.

Dragostea lui Dumnezeu, a sfintei sale porunci, este cu adevarat mare, cu greu de talmacit in cuvinte omenesti !

Pana atunci insa, sa rostim cu smerenie, cu staruinta si cu dragoste, cu timp si fara timp, cu incredere in Dumnezeu si cu dor, aceasta sfanta rugaciune :

“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”. Amin.

( Ne vorbeste Parintele Sofian vol.1, Editura Episcopiei Romanului, 1997, Editie ingrijita de Arhim. Ioanichie Balan. )

Extras din cartea Rugãciuni pentru Bolnavi si Învataturi de Credintã Ortodoxã despre Boalã, Editata cu Binecuvantarea P.S.Dr.Laurentiu Streza Episcop al Caransebesului, Editura Christiana si Sfanta Manastire Nera, Bucuresti, 2001.