Pagini

duminică, 31 ianuarie 2016

salut Litania la Inima Neprihanita a Mariei, 30 ianuarie 2016

salut Litania la Inima Neprihanita a Mariei, 30 ianuarie 2016



olivia maria MARCOV <...>

salut Litania la Inima Neprihanita a Mariei

olivia maria MARCOV <...>                                                              30 ianuarie 2016, 15:00
Către: .....

salut,

Va trimit, sau trimit din nou, din cartea de rugaciuni pe care am o din anii facultatii si am citit-o, mai exact m-am rugat din ea, si ma rog, toate rugaciunile, nu am coperta scanata, insa va trimit niste pagini extrase din carte, scanate de mine, cu Litania la Inima Neprihanita ( Imaculata ) a Mariei.
Si Isus spune, pentru a te apropia de Isus, de Inima Sa Preasfanta, trebuie sa incepi sa intri, sa treci prin "cãmara" ( ortodocsii, daca ati remarcat in rugaciunile ortodoxe, si ei, vorbesc despre "cãmara" Inimii lui Isus, sau "cãmara" lui Dumnezeu, nu vorbesc precum, exact, intocmai precum catolicii in rugaciunile lor, dar se refera la aceeasi camera, sau cãmarã, incapere ),  - sa incepi deci sa te rogi INIMII IMACULATE SAU NEPRIHANITE A FECIOAREI MARIA, pentru ca, de ce ?
Pentru ca Fecioara Maria a fost om, o fecioara de pe pamant, e drept, stim aleasa de Dumnezeu pentru calitatile sale cu totul deosebite, Fecioara Maria e Neprihanita, Preapura, Imaculata.
Mai intai, deci pentru a ajunge la Isus-Dumnezeu, la Dumnezeu Tatal ( as spune, oarecum, in ultima instanta ), trebuie sa te PURIFICI, si tu, cel care te rogi esti un om de pe pamant.
Atunci te rogi Fecioarei Maria Preapure, Preasfinte, Preaneprihanite, si cum te rogi ?
Foarte important este sa intram in - cum spun cei de pe site-ul Saint Amour org ( ei tot despre asta vorbesc ) - incaperile, camerele Inimilor Unite, dar trebuie sa trecem mai intai prin camera Inimii Imaculate a Mariei, care, rugandu-ne Ei, stie cum si ce trebuie sa purifice in noi, in inima, sufletul nostru, chiar in trupul nostru, in functie de viata pe care o ducem si am dus-o.
Este o etapa de inceput, obligatorie, insa nu este numai o etapa de inceput, pentru ca rugaciunile catre Imaculata vor continua tot timpul, neincetat.
de altfel, traind pe pamant, omul este un om pacatos, tot neincetat, caci nu poti trai in mijlocul oamenilor si sa nu iti faci pacate, greseli.
Sa nu uitam ca Dumnezeu este PUR, ESTE DUH ABSOLUT, DE O PURITATE cum nu ne putem imagina, deci trebuie vointa puternica, adevarata, pentru a patrunde in Camerele, sau cãmara Inimii lui Dumnezeu.
Cat despre "altii" - cu titlu "foarte" general, niciodata nu stim exact, decat ce spun, marturisesc "altii", care nu traiesc in sfintenie, ci in societate, in lume ( nu sunt calugari, etc. ), asa incat, in materie de credinta trebuie sa avem in minte ca fiecare suntem o individualitate, ca vom fi judecati numai noi insine, ca sa zic asa, cate unul, "per bucata", la Judecata si particulara, si de Apoi- cu adevarat nu esti intrebat deloc, catusi de putin despre faptele altor oameni, ci numai despre tine, cum ai trait, ce ai facut, cum te-ai purtat, ce n-ai facut ( bun ) dar puteai, si trebuiai sa faci, etc.
Asa incat, desi trebuie sa vedem, mie imi plac si cred ca sunt utile, marturiile oamenilor despre experienta si relatia lor cu Dumnezeu, sunt importante, de ce ? Omul trebuie sa dea marturie, sa Il marturiseasca pe Dumnezeu.
Insa, sa nu uitam ca fiecare om are o structura a lui, un caracter, temperament, personalitate, situatie concreta de viata, de la nastere pana la moartea sa, asa incat, vedeti, Dumnezeu cunoaste totul in om si despre om, si viitorul omului, insa il lasa sa isi exercite vointa libera intreaga si nu intervine.
Nu intervine, decat daca tu expres, in rugaciuni il rogi sa intervina in viata ta, in vreo situatie sau alta.
Chiar si asa, Dumnezeu tot nu te constrange, te lasa liber.
Calugaritele ( calugarii ) : ei au o cu totul alta situatie.
Cand calugaritele - citim despre ele, citim Viata lor, citim citate din viata lor in care ele insele vorbesc despre ele, sau toata viata lor povestita de ele - ele sunt complet diferite, ele cunosc bine de tot religia, ele aprofundeaza clipa de clipa credinta, religia o cunosc si mai bine, caci ele invata continuu in manastirile unde se afla si vietuiesc.
de aceea, lor li se dezvaluie Isus, Dumnezeu, Fecioara, asa cum unui om nu i se - prea / deloc - dezvaluie, pentru ca omul nu sta continuu desi ar trebui, cu mintea la Dumnezeu si nici nu se roaga, macar in fiecare zi sa spuna si el niste rugaciuni... pe cand in manastire traiesti in cer, traiesti cu Cerul, in credinta.
Calugaritele, - de pilda, cum citeam despre Yvonne Aimee de Malestroit, ele cand ii scriu lui Isus, Mariei, sau cand scriu despre viata lor, chiar daca ni se pare ca ele povestesc, simplu, obisnuit, cuvintele lor nu sunt obisnuite, semnificatia cuvintelor, pentru ca toate trebuie intelese in sensul religiei, ele invata religie si ele isi traiesc si povestesc viata, cum ar spune ortodocsii "duhovniceste".
Adica preocuparea lor este catre/ la / pentru Cer, si ele chiar vor sa se uneasca cu Cerul, ele traiesc pe pamant dar si in cer, cu inima, mintea.
De aceea, din scrierile calugaritelor invatam religie "la greu", cum vine acea vorbã sau sintagmã, "la greu".
La Dumnezeu, mai ales la El, exista o logica, o ordine, un sens, de a patrunde in Viata lui Isus, a Mariei.
Si totul trebuie inceput si urmat progresiv.
Am citit in multe randuri : omul sa nu isi doreasca sa fie ambitios cu Dumnezeu, ambitia nici nu trebuie sa o aiba nici in viata obisnuita, comuna.
de ce ?
Multi calugari au fost tentati sa devina ei foarte credinciosi, asa, intr-un ritm accelerat, ca si cum inveti pentru un examen un manual in scurt timp si te lauzi ca ai invatat mai repede decat colegii tai care l-au studiat un an, sau un semestru.
NU.
Cu Dumnezeu nu arzi etapele, nu sari peste etape.
Cei care au vrut sa devina ei sfinti, sau mari credinciosi, mari induhovniciti, rapid, au patit cam asa : s-au "inaltat" ( de fapt nu s-au inaltat ) la Cer cu mintea, in prea scurt timp, si cu cat inaintezi mai mult la, catre Dumnezeu, ce se intampla ?
Apare Satana care iti pune in cale obstacole mai mari, si ispite mai puternice.
Si tu nu esti pregatit suficient pe calea credintei, si nu cunosti obstacolele.
Si asa, in mod real, - e adevarat- multi calugari au picat puternic, au patit chiar rele, pentru s-au cocotat ei "sus" adica pe calea credintei, catre Cer, de unde au fost ispititi de Satana si au picat jos rasunator !
Fereasca Dumnezeu.
E un pericol.
E o primejdie.
Cu rugaciunea nu se joaca nimeni.
Pentru ca Satana e la panda.
Si satana de pilda poate ispiti omul la orice, la sinucidere, la infractiuni, nu vreau sa spun ucidere, la orice fapta rea.
Omului care face cu Dumnezeu exces de zel, ii sunt puse in fata mari obstacole.
Chiar si asa, daca mergi pe calea credintei in ritm obisnuit, adica ?
Cu perseverenta, zi de zi, noapte de noapte in lectura Bibliei, in rugaciune, la slujbe la biserica....
Aprofundand si cunoscand cat mai temeinic Invatatura lui Cristos, Evanghelia, Biblia toata chiar.
Deci oameni care au pornit ei viteji sa devina mari credinciosi in mai scurt timp decat semenii lor, au patit-o rau de tot, incat au picat de-a binelea dati jos de diavolul si au pierdut uneori tot.
Pai, ganditi-va, daca un om se sinucide ?
Pr. Arsenie Boca scrie clar, sinuciderea e pacatul cel mai teribil, face CAT TOATE PACATELE, TOATE, ORICAT DE GRAVE, LA UN LOC.
E pacatul suprem.
Sa nu iti duci Crucea, adica sa nu iti traiesti viata, oricat de rea iti este.

Am sa va atasez deci pagini din carticica mea de rugaciune.
Cand ma rog Litania la Inima Neprihanita a Mariei..., si cu toata taria V-O RECOMAND FOARTE PUTERNIC, ideal, zilnic de spus....
...Dupa aceea - nu stiu cum sa explic senzatia, pentru ca va spun ca nu stiu - dar parca Il simt pe Dumnezeu ca vine la mine, ca isi indreapta atentia, iubirea spre mine, Prezenta chiar, Isus, Tatal Ceresc, SUNT UNA, O SINGURA FIINTA.
Negresit, stiti cum ? Negresit !

Dar, mai vreau sa spun ceva :
cand pasesti pe calea credintei si te apropii de Dumnezeu, pe urma, - nici nu trebuie ! - nici nu mai poti, nici nu iti mai vine, sa dai inapoi, sa te intorci la viata de dinainte.

Mie imi pare rau ca in Romania nu puteam avea Biblia si carti de rugaciuni din 1976 cand ne-am intors din Algeria, pana in 1990 practic, cand s-a terminat cu acest comunism.

Padre Pio spune asa si spune bine : in credinta, cand incepi sa te angajezi pe Calea Credintei, NICIODATA NU TREBUIE, NU TREBUIE SA DAI INAPOI, trebuie continuu sa mergi inainte, sa inaintezi, sa nu te uiti inapoi, sa nu intorci capul inapoi, mergi inainte, continua, niciodata indarat !!!!

Yvonne Aimee in revista Etoile Notre Dame, explica ca Isus nu a vrut-o savanta pentru oameni, intre oameni, pentru ca Yvonne - Isus cunostea firea ei, caracterul ei, stia cum ar fi urmat sa evolueze - daca ar fi invatat bine, ar fi fost bucuroasa de succesul ei, ar fi invatat mereu mai bine, ar fi devenit ingamfata, si astfel ar fi pornit pe Calea Rea, nu pe Calea Buna a lui Isus Invatatorul - Calea Adevarul si Viata.
Deci Yvonne avea dureri de cap puternice si nu invata bine din cauza asta.
Desi se straduia.
Dar Isus i-a explicat ca El nici nu o vrea sa invete bine, pentru ca daca ar avea succes, si-ar schimba caracterul !

Din pacate multi chemati si putini alesi.
In viata trebuie atentie.
Yvonne l-a uimit pe preotul "ei" la care mergea intr-o vreme, pentru ca acest duhovnic a observat imediat ca aceasta copila este extrem de atenta - ti se cere atentie in viata de credinta, marita ! - si avea o vointa formata, era pornita, "chitita" sa mearga catre Isus pe calea credintei, Yvonne era atenta sa nu greseasca, Yvonne exercita asupra ei un control voluntar puternic ( franele emotionale, care controleaza conduita, comportament, frane interne ), Yvonne de pilda era "lacoma", ii placeau mancarea, tartele, prajiturile, dulciurile ( o vedeti de altfel era cam grasuta ), si cred ca asa a ramas, eu i-a spune, o pofticioasa, ca mai degraba era o pofticioasa decat o lacoma.
Dar Yvonne isi infrana poftele ei.
Le doza.
La fel, mica fiind, era foarte - toata viata a fost de o sensibilitate care i-a condus pe apropiati sa se intrebe daca nu are ceva neurologic ! - sensibila, dar pentru nimica toata se rostogolea pe jos, se supara, infuria, fremata, tremura toata *[ *tropaia, dadea din picioare ].
In afara de furia ei, de infuriatul ei....
Yvonne era cu adevarat de o sensibilitate peste orice medie.
Si poate ca da, poate ca sistemul ei nervos era mai diferit, biochimic sau si structural.
Era de o sensibilitate, cam cum ar fi un radar extrem de puternic.
Totul simtea in corpul ei, in organele ei de simt.

Intre timp s-au atasat fisierele, documentele scanate.
Cata vreme omul e in viata, omul poate veni la Dumnezeu.
Cata vreme Dumnezeu i-a mai lasat TIMPUL omului.
Dar, in viata asta, totul are un pret.
Nu poti sluji la doi domni si lui Dumnezeu si lui Mamona, unde Mamona inseamna diavolul, banii, si toate atributele aferente.
In acest sens se spune ca nu poti sa ii placi si lui Dumnezeu si oamenilor.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa iti iubesti semenii, pe ceilalti oameni.
Inseamna ca nu poti trai dupa viata lumeasca, a oamenilor, si sa spui ca traiesti si  cu Dumnezeu, in credinta.
Poate si de aceea, Biserica catolica intr-o perioada era foarte puternica in Franta si a uniformizat oamenii in credinta.
Adica toti se rugau Rozariul, mergeau la Liturghie, urmau aceeasi cale.


11 ataşamente

           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu