Bonjour à tous! Buna ziua ! Fundatia Terre des hommes ( foto/photos) 30/03/2017
Va trimit, atasate, alte fotografii de la fundatia Terre des hommes din str. 10 sau 7 Mese, sector 2 Bucuresti.
Fotografiile sunt facute in noiembrie 2002, pe 12 noiembrie sau intr-o zi apropiata oricum, cu ocazia zilei mele de nastere.
In ziua aceea, cu greu am convins asistentele sociale sa ramana, si asta, prin Sorana Oprisan, care era o fata cum sa spun, mai rationala si mai de inteles sau mai binevoitoare, totusi, prin comparatie cu celelalte.
Sa stiti ca nu exagerez cand spun ca nu doar ca nu m-au placut, dar nu ma vroiau in fundatie, pur si simplu si ajunsesera sa ma si urasca, orice spuneam eu era intampinat cu respingere, ostilitate si mai tarziu cu ura chiar.
De ce, zau ca nu stiu, pentru ca, as spune si nu m-as sfii.
Tocmai de aceea am fost si foarte nedumerita si suparata si chiar ajunsesem disperata in fata unui comportament atat de , in mod vizibil, vadit, rau, si inca, din partea unor tinere fete/ femei, care invatasera si devenisera, ce ? Asistente sociale.
Asistente sociale : pai, se presupune ca iti plac oamenii si iti place sa ii ajuti, implica si ca totusi intelegi oamenii sau macar ii iubesti cand nu ii poti intelege.
Era dupa program, intrucat programul se termina pe la ora 17h00, putem spune ca, incepea seara.... si atunci - eu nici nu stiu ce am pus pe masa, pentru ca eu nu avusesem timp sa ma ocup, ci o rugasem pe mama sa cumpere ea de ziua mea, ce crede, in mare i-am spus cam ce, si apoi in ziua aceea plecasem acasa insotita de domnul Tanase, cu masina fundatiei, sa luam ce imi pregatise mama si sa ne intoarcem la fundatie, a fost amabil ca m-a insotit, nu cred ca dl Tanase a reusit nici el, sa fie prea bun sau corect cu mine, eu insa il vedeam un om bun, ma impresiona ca stie sa faca multe lucruri, si mobile frumoase, pictate frumos, da, le vopsea, le picta de fapt, si era un om de baza, il cred si azi sufletist, totusi cred ca dl Tanase avea poate asa, un aspect, duplicitar, si de ce, asta nu mai stiu.
Totusi cand discutam cu el, era sincer, in ce spunea.
A vorbit frumos cu mine si eu cu el.
Era tata, avea nevasta si 3 copii.
Intr-o ocazie insa m-a cam dezamagit, dar iata, in cateva luni de fundatie, pana la urma, poti asterne destule in scris pe hartie despre toate acestea.
Eu i-am pastrat insa o amintire frumoasa dlui Tanase.
Si cu Sorana Oprisan, totusi, am putut comunica, desi ea nu era de "partea mea".
Eu nu m-am gandit vreodata ca s-ar putea desparti un colectiv, insa ma gandesc ca intr-un fel, Sorana, cu ea am putut cat de cat ! sa comunic.
In ziua in care am plecat de tot, de la fundatie, prin ianuarie 2003, a fost SINGURA, si mi-a facut o surpriza, eram in troleibuz spre Drumul Taberei, m-a sunat pe mobil si mi-a spus : " OLIVIA, IMI PARE RAU." Si pentru ca eu nu spuneam nimic, discutia s-a incheiat aici. Cred ca i-am spus doar ca "acum ma duc acasa" si atat.
SA VA SPUN eu ce a fost in seara zilei de 12 sau cat era, noiembrie 2002 :
Fetele, erau tinere si erau inca niste fete, totusi femei, si unele casatorite, altele in pragul casatoriei poate ( Iulica Dombici se maritase, [...], - normal, ea cu mine nu vorbea, de ce era normal pentru ea sa ma urasca, caci ma ura, asta chiar NU POT GASI O EXPLICATIE, NU INTELEG ! [...].
Sorana era nemaritata.
Mariana Tudorache, ea a venit mai tarziu, si ea m-a dezamagit intr-o imprejurare, era necasatorita.
Lucra bine cu Sorana.
Mihaela Godinac avea si ea o sora in Bucuresti, cred ca locuia la ea.
Iuliana Olteanu, ea cred ca era ortodoxa, locuia cu parintii despre care mi-a spus odata ca " Ai mei ma cauta si in fund !".
Iulica Dombici era, cred catolica, Sorana era sigur catolica, a spus ea.
Mariana Tudorache, nu stiu, acuma, eu am pledat pentru angajarea ei, dupa ce mi-a cerut opinia Jean Luc Imhof, chiar la interviul Marianei Tudorache, de angajare la fundatie, eu m-am implicat trup si suflet sa ii spun in franceza ( Mariana nu stia franceza sau nu o stia, sau cam putin o stia ) sa o angajeze, si stiam de la Sorana ca o vroia Sorana, eu asa imi amintesc, ca vor lucra bine impreuna, nu stiu daca si asta am spus...
Dupa toate astea, cand Mariana, precis a vazut si a si discutat si ea, impediat s-a alaturat celorlalte, susoteau despre mine uneori, cand am ajuns in mod clar in dizgratie, PUR SI SIMPLU si nu facusem nimic rau, dar nimic, dimpotriva !!! Am lucrat bine si frumos, Mariana SE FACEA PE STRADA CA NU MA VEDE, IN DRUM SPRE FUNDATIE intr-o dimineata.... nici nu ma cunostea, ea in fata, eu in urma ei, m-a depasit cred ca asa a fost, va spun ca ma vazuse, si pe urma poate am depasit-o eu, numai noi doua la ora aceea pe Calea Mosilor...Mergeam la serviciu.
Georgiana Neumann, la ea a trebuit sa dau o data telefon, si a raspuns mama sau soacra ei, era mai tanara putin decat celelalte, dar toate erau tinere, era maritata.
Cred ca ma vorbise urat acasa, o spun cu rezerva, dar e perfect posibil sa fie cum zic acum, pentru ca mama ori soacra ei mi-a vorbit pe un ton urat, tonul era urat in voce.
Cred ca ma intrebase de ce o caut.
Ii anuntam ceva, nu mai stiu ce, altfel nu o sunam acasa.
Oricum persoane foarte ciudate, ostile, respingatoare.
Iar eu nu sunam acasa, si nu sunam decat numai daca trebuia sa anunt ceva. Atat. Dar atat.
Ele nu veneau zi de zi la fundatie.
Ele lucrau la apartamentul social, sau si la Maternitate ( IUlica Dombici ) si uneori nu mai treceau pe la fundatie, nu aveau de ce.
Tot timpul ma priveau cu ura si ostilitate, daca le intrebam ce mai fac, daca mai trec pe la fundatie sa le vedem.
Eu NU ERAM SEFA LOR.
Eu nu le "puneam absente", nu le "taiam ziua de lucru", asa incat, raceala, respingerea lor, mi s-au parut anormale.
degeaba le spuneam ca eu nu sunt sefa lor.
Orice spuneam era interpretat impotriva mea.
Doamna doctor pediatru Constanta Popescu era medic voluntar.
Eu am pledat pentru ea, Claudinei, sa ii plateasca totusi o suma de bani, pentru munca ei.
Lucra la spitalul din PERIS langa Bucuresti cu sotul ei doctor, la copii, pediatri.
Venea din Ilfov, deci la fundatie, pe banii ei.
Cred ca Claudine, fie o platea ( oarecum, fundatia cand era vorba de salarii sau alte forme de bani, legal atribuiti, era am zgarcita ! ) , fie a platit-o dupa ce i-am spus eu, dar stiu ca odata au vorbit impreuna si Claudine nu se mira, dar parca amandoua, dadeau de inteles ca eu nu trebuie sa aud ce susotesc ele doua, si erau in birou sau incapere cu mine, si am auzit insa ca ii spunea Claudine ceva despre bani, sa o plateasca cu o suma de bani.
Va dati seama ? Eu nu bag mana in foc ca i-a si platit banii aceia, totusi eu cerusem Claudinei expres pentru dna dr. Constanta Popescu sa o plateasca, sa nu o lase fara bani pentru munca si efortul ei, si ele doua se uitau la mine ca la o intrusa sau ca la o persoana care nu trebuie sa afle, pentru ca, afland poate m-as opune la platirea unei sume de bani catre dna dr Popescu Constanta !!!!!!!
Banuiesc ca dna dr. Constanta Popescu nu a stiut nimic si mai ales nu a aflat nimic.
Eu nu i-am spus.
[...]
Dupa un timp, dna dr Constanta Popescu a plecat in Franta sa munceasca, cred ca dupa un timp a venit la ea si sotul ei.
Isi facusera o casa in Peris.
dar mi se pare ca ea totusi, nu avea si apartamentul ei in Bucuresti ?
Se cam mutasera la Peris, la casa.
Intr-o vreme, dupa plecarea mea din TDH am mai pastrat putin legatura cu dna doctor Popescu, era amabila ea de felul ei, avea o varsta si diferenta de varsta intre ea, si asistentele sociale tinere se simtea.
Insa si ea avea pe undeva, o "latura" a firii acestor tinere asistente sociale.
Insa la varsta ei, la valoarea ei si munca ei si experienta ei !!!
Luase o fata, "Ginuta", in plasament, avea putin sub 18 ani, a vrut sa o adopte.
Dar mama Ginutei venea la dna Popescu, la Gina de fapt care locuia cu dna Popescu si sotul ei, acasa, si ii cerea bani de bautura, pana cand exasperata, dna Popescu a renuntat sa doreasca s-o adopte.
Din prima ei casatorie, dna dr. Popescu avea un baiat tanar si chipes, pe Radu.
Mi-a trimis si poza cu el si un nepot al lor un bebe nou nascut, odata.
Radu era student, sau terminase Dreptul, se angajase insa la Judecatoria Sector 1.
Intr-o zi, dna Popescu ma contacteaza si ma roaga daca il pot ajuta.
Cum?
Terminase complet facultatea, Dreptul, si isi dadea demisia.
Dar nu il lasau la Judecatoria Sector 1 sa plece, nu ii primeau demisia, presedintele judecatoriei era ( eu nu il cunoscusem deloc ) judecatorul NICU JIDOVU.
Era inainte de 2005.
In 2005, cand am devenit eu insami studenta la Drept, din anul II 2006-2007 l-am avut profesor de drept procesual penal pe NICU JIDOVU, care la master in 2010 la stiinte penale mi-a dat note precum 4, 5 sau 7 oare mi-a dat un 7 ? m-a picat si aveam niste Referate foarte bune si frumoase facute...
Nu erau acelea Referate de nota 4 nici pe departe... de altfel la nota 4 ce poti scrie intr-un referat ? pagina goala cred.
Sau aproape goala.
Eu aveam referate de multe pagini si am pus suflet cand le-am facut.
I-am spus dnei Popescu sa mearga fiul ei Radu ( grefier la JS1 ) in audienta la dl judecator DAN LUPASCU, presedinte al Curtii de Apel, sa ii spuna ce mi-a spus mie, si sa ii primeasca, dupa aceea, ca urmare a audientei la dl Lupascu, - domnul JIDOVU, demisia, lui Radu .
Pana la urma cred ca Radu a rezolvat.
In seara de 12 noiembrie 2002 la sediul fundatiei TDH din Bucuresti :
Iulica Dombici, care, nu stiu de ce, nu era numai pusa pe harta, iritata, era rea, era foarte rea, era inconstient de rea si egoista si era in voia ei, pe ea nu o deranja nimeni niciodata, si inca, cu asa caracter urat ce avea !
Ne asezasem in jurul meselor pe care le vedeti in fotografii, Iulica, de fapt, sigur fusese in ziua aceea acolo, ea a plecat insa, v-am spus imi era printre cele mai ostile ! - si Iulica Dombici deci am auzit-o cand ii spune Claudine, care le susotea fetelor ceva : "Pune si de la mine, si din partea mea !!!"
Claudine cred ca initiase o cotizare....
Nu vreau acum, dar daca s-ar putea cumva afla, verifica, "dezgropa", cerceta in trecut, am impresia ca au pus niste bani si au cotizat pentru plecarea mea din fundatia Terre des hommes.
Poate e o ipoteza, din cate imi amintesc eu, franturile auzite atunci intre Iulica D. si Claudine de conversatie...
Poate nu e cum va spun.
Si eu sunt prima care ma bucur, daca nu a fost asa.
Cred ca s-au dus, Claudine adica, la Delegatia ELVETIANA LA BUCURESTI, unde, in sediul sau langa sediul Ambasadei Elvetiei, oricum apartinea de Ambasada Elvetiei la Bucuresti, o institutie numita DELEGATIA ELVETIANA, s-au dus acolo sa dea niste bani, sa plec eu din fundatia TDH.
EU POT ACUM SA GRESESC, E O IPOTEZA A MEA, bazata pe amintiri din 2002, din noiembrie, nici in clipa aceea nu auzisem prea mult, atunci insa, cand le-am auzit discutand m-am intrebat daca nu au de gand sa plateasca si sa ceara sa fiu data afara ????
Asa m-am intrebat atunci.
Daca gresesc, cu atat mai bine daca nu a fost asa.
Delegatul, vedeti, era elvetian si cetatean elvetian Jean Luc Imhof.
de asemenea, si cu sprijinul Delegatiei Elvetiene, si acolo Jean Luc Imhof dadea raportul cu privire la activitatea fundatiei TDH, fundatie elvetiana la Bucuresti, asistentele noastre sociale din programul Preventia Abandonului Maternal, publicasera o carte, la scrierea careia au contribuit : dna dr Constanta Popescu medicul voluntar al TDH, dra Iulica Dombici, si poate si Georgiana Neumann ( ?)....
Sa ma uit in carte.
O sa ma uit.
Cine a scris capitolele sau cine e mentionat ca a contribuit la scrierea cartii lansate tot prin noiembrie 2002, la ROMEXPO la Targul de Carte, prin Editura Viata Medicala din Bucuresti ( care apartinea cred ministerului Sanatatii dn Bucuresti ).
Pentru mine erau lucruri si notiuni NOI si in fiecare zi mai aflam mai mult, sau mai putin, cate ceva din munca unor asistente sociale si activitatea unei fundatii umanitare.
Am fost intr-o sambata la Targul de Carte, la standul Vietii Medicale.
Am facut fotografii, am scapat aparatul meu de jos ( era al fratelui meu ), nu s-a stricat, caci era mocheta pe jos....
Dar am voalat niste poze si nu au iesit.
In acele fotografii, apar Iulica Dombici, tunsa baieteste, singura domnisoara cu rujul foarte rosu pe buzele stranse si cu parul castaniu inchis, cu fata cu ten alb si ochelari de vedere cu lentile maro, cu parul deci tuns scurt, "baieteste", mai e in poza o doamna cu parul foarte decolorat blond cu rujul rosu, pe buze, insa nu stiu cine este.
La lansarea cartii PREVENTIA ABANDONULUI MATERNAL am fost deci la Romexpo in noiembrie 2002 si acolo apar in poze si Dna Constanta Popescu, in haina de piele si bluza/ camasa gri, si ochelari de vedere cu lentile gri, blonda, are tenul pistruiat, era din Nordul Romaniei, avea printre ascendentii ei : si de la acestia, sange italian, romanesc, maramuresan, si nu mai stiu de care...
Avea tenul pistruiat si era blonda naturala, blond roscata, acum poate insa, cu varsta si putin vopsita.
Iulica Dombici purta un pulovar gri pe gat, cu guler pe gat, gri, din lana cred, si paltonul ei din stofa bleu-marine sau negru, dupa descrierea mea, cred ca in poze o sa o recunoasteti.
In alta poza, dna Popescu doctorita prezinta, ridica, tina cu mana, cartea la lansarea careia participam, cu coperti albe-portocalii.
Erau si alti participanti, nu stiu cine erau.
Pesemne insa de la editura Viata medicala, sau doctori sau asistente care si ele contribuisera in vreun fel la scrierea cartii acesteia.
Nu ii cunosteam.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu