Conversatie Olivia Marcov , 1 si 2 martie 2017, pe messenger Facebook

Conversatie Olivia Marcov , 1 si 2 martie 2017, pe messenger Facebook

https://www.facebook.com/messages/t/daia.alexandru

WED 8:36PM ( Miercuri, 1 martie 2017 )

Daia

Ce mai face domnul profesor?

Olivia Maria

Ce faci Alexandru ? Pai, tocmai mi-a spus azi dupa-amiaza despre tine asa : "Da ! Era comunicativ el !", deci observ ca te-a tinut minte bine, si cred, nu-i asa, ca tu esti cel comunicativ, nu ? I-am spus ca ai postat pe FB ca ti-a decedat bunicul.

Tata acum are un curs, numit "curs facultativ" ( eu in anii mei de facultate nu am auzit decat de "curs optional", acum existã si "faculativ" ) si merge miercuri, deci azi a fost plecat sa il tina, la facultate.

Daia

Da , din pacate a decedat bunicul meu

foarte trist datorita faptului ca parintii au fost divortati eu il consideram ca tatal meu deci am senzatia ca a a murit tata

si pe zi ce trece imi este tot mai dor de el

el s-a ocupat ci cu totul legat de chelutielile mele cu sederea in Bucuresti in anii studentiei

4:02PM ( Joi, 2 martie 2017 )

Olivia Maria

Te inteleg prea bine, stii, viata este asa. Fiecare, sau nu chiar fiecare, totusi suntem nu putini aceia care intampinam in viata probleme, si dupa cum vezi, acest gen de probleme, in familie, in legatura cu familia, le avem fara sa ni le dorim. Nu putem controla acest gen de "evenimente". Insa ne putem ruga. Eu ma rog, si cand m-am rugat pentru parintii mei, in special pentru sanatatea lor, Dumnezeu m-a ajutat foarte mult. In familie, dupa cum vezi sau stii, sau ai inteles, parinti am, insa am avut si multe probleme cu parintii, sunt foarte orgoliosi, fiecare a depins si de mediul familial in care a crescut, desi au avut familie organizata si mama mea, si tatal meu. Totusi, au fost si au ramas firi deosebit de dificile. Eu nu ii pot ajuta in privinta asta, in sensul ca ei ar trebui sa fie mai blanzi si sa nu mai fie asa mandri ( mandri in sensul exagerat si prost al cuvantului, sunt daunator de orgoliosi, semeti chiar, fata de mine, iar eu sunt fiica lor si i-am iubit si ii iubesc si azi ), si atunci ma rog la Dumnezeu, sa ii ajute Dumnezeu si pe mama si pe tata, sa ii apere, sa ii sustina, mai ales sa le dea sanatate, sa indeparteze tot ce e rau de la ei. La fel ma rog pentru Silviu, fratele meu, care le seamana leit ! in SCHIMB, bunicul Paraschiv Mardale m-a iubit neconditionat. Ei bine, totusi viata ofera si surprize. M-a iubit Paraschiv, bunicul meu din partea mamei si m-a ajutat mult. Insa, mai departe ce va fi, nu stiu. Parintii mei nu au divortat, mama l-a iubit imens pe tata, si azi il iubeste. Insa au vrut sa divorteze prin 1976, 1977 si atunci eu eram inca un copil, si discutiile dintre ei ma speriau, ma stresau, plangeam mult pe ascuns si nu vroiam sa raman fara tatal meu. Mama e o fire orgolioasa, la bunicul ( tatal ei ), acasa, cand era copil la parinti si apoi domnisoara, a fost foarte, foarte bine tinuta, ca o Printesa, normal, in functie si de posibilitatile bunicului ! Insa bunicul a tinut-o bine de tot si nu i-a lipsit nimic si avea lucruri foarte bune si frumoase, cand multi altii nu aveau mai nimic. S-a semetit. Cu tata, mama personal, a trait modest, nu a mai trait ca la bunicul, cat priveste rasfatul personal. Insa mama cand s-a maritat cu tata, l-a respins pe bunicul. Apoi, dupa niste ani, mama chiar s-a suparat pe bunicul, l-a pus la "distanta", iar bunicul multi ani a purtat amarul acesta in inima. In 1990 eu am fost aceea care am insistat sa ne impacam ( deci, a se intelege, in realitate, mama trebuia sa se impace ! ) cu bunicul, pentru ca imi lipsea enorm bunicul meu. Insa sa stii, iti spun experienta personala, bunicul meu m-a iubit, insa cand il vizitam, dupa impacare si crescusem mare de acum, el tot pe mama o cere si o vroia. Un motiv de cearta intre mama si bunicul a fost acesta : Bunicul muncea si a muncit ( angajat in munca cu contract ) pana foarte tarziu, bunica mea a facut un diabet urat care a adus-o de la 60 si ceva de Kg, la 30 de Kg sau mai putin, zilnic isi facea injectia cu insulina, ea singura, de cand eram eu mica de tot, aveam 1 an si ea avea un picior numai os, biata de ea, saracuta, nu mai avea unde impunge acul cel gros, nu mai avea carne, muschi ! Si bunicului meu i-a fost extrem de greu, bunica necesita prezenta lui, iar el muncea. Ar fi vrut sa ii ajute mama mea, cu cumparaturile macar. Insa mama nu a vrut sa auda, ca nu are timp si ne creste pe mine si fratele meu. Bunicul s-a necajit rau insa. Si acum, acum iti voi relata ce mi-a spus matusa mea, o matusa, foarte tarziu am aflat acest lucru si anume urmatorul : Bunicul meu s-a plans unui nepot al sau, fiul unei surori ale sale, Ioana Mardale, casatorita cu Tudor Andrei. Ioana avea un fiu, pe Dumitru, pe care bunicul meu il iubea ca pe ochii din cap. Il lauda ca e destept. Era destept. Dar mama a trecut pe planul doi, cand, in familie, bunicul vorbea despre Dumitru mereu numai cu laude. Mama cred eu, cum o stiu, fire cam rece, autoritara, insa extrem de sensibila la ea insasi, cand e vorba de ea, a suferit si a tacut. Cand s-a maritat mama, ea a rupt orice relatia cu Dumitru Andrei, care imi era deci unchi. Mama si Dumitru erau veri primari. Si cand, peste mai multi ani, mama l-a refuzat pe Paraschiv si nu vroia sa il ajute cu cumparaturile, bunicul Paraschiv is-a plans unepotului sau Dumitru. Dumitru ajunsese magistrat, judecator si a avut functii inalte toata viata lui pana in 1989, iar din 1990 a devenit avocat, in 2008 a decedat. Dumitru avea functie pe atunci si - ITI SPUN UN LUCRU CARE M-A UIMIT cand mi l-a dezvaluit o matusa de-a mea.... : Dumitru Andrei magistrat, judecator, pesemne cumva, pe linie de Partid ( desi tatal meu nu a fost in PCR ), cumva, Dumitru s-a plans, a "reclamat" la facultatea de Matematica unde tata era lector univ. pe atunci, s-a plans de tata, si tatal meu ar fi avut niste necazuri sau neplaceri, din cauza asta. Acasa, mama si tata nu imi spun nimic, dar nimic. Numai matusa mi-a spus. Si uite, din aproape in aproape, intr-o familie, toate se leaga intre ele, si ar fi de povestit.... Si dupa decesul in iunie 1997 al bunicului meu Paraschiv, i-am dus mult dorul, imi lipsea sa il vizitez dupa orele mele de serviciu, mi-a lipsit enorm. Daca vrei, in fine, uneori ne descarcam nima si trebuie, in timp iti mai povestesc.... viata nu e o bucurie mare chiar pentru toti oamenii. Dar ne bucuram deviata, chiar si asa, cu suferinta in suflet. E bine ca am avut nu-i asa, pe cine sa iubim. Totusi, bunicul meu... iti voi povesti altadata poate... Stii, o spun ca pentru mine, o spun pentru tine si pentru mine, cu privire la viata : saracii de noi ! saracii dee noi oamenii si oamenii care iubim !! Dar mai bine sa iubesti. Mereu ma intreb cum sunt unii, ca par ca nu iubesc pe nimeni si nimic. Paraschiv m-a ajutat sa ma angajez, parintii mei nu stiau ce sa faca cu mine. Au fost un "cuplu" egoist, s-au gandit numai la ei. Si cand se certau sa divorteze, tata i-a spus mamei mele care, stii NU MAI GATEA MANCARE DELOC si nu mai cumpara mancare ... : "de ce te razbuni pe copii, daca nu te intelegi cu mine ? " ma lua tata de mana, prin 1976, 1977 si mergeam in Drumul Taberei unde locuim, la Orizont, cateva statii mai sus, si acolo era Autoservire SI MANCAM SI EL SI EU cate ceva, nu prea mult, ca acasa nu aveam nimic de mancare !!!

Sursa :

https://www.facebook.com/messages/t/daia.alexandru