Bonsoir à tous! Buna seara! visite hôpital Nicolae Marcov le 31 mai 2017
Buna seara tuturor ! Bonsoir à tous !!!
Sa va spun cum a fost ziua de azi la spitalul Municipal, in vizita la salonul 44, la taticul meu Nicolae Marcov :
Mai intai, inainte sa plec, ca un facut, cand sa ies de la, de sub dus, afara o femeie, o fata striga ; " S-a spalat ? Acum o arestam !", da, da, chiar asa, eram insa in baie si nu am iesit sa vad cine striga.
( Sa nu uit sa va spun ce reactii are o vecina tanara, [...] )
M-am intors cam necajita acasa, dupa ce, timp de cateva zile, asteptand sa treaca orele si sa merg a doua zi la tata, ma mai linistisem asa, putin.
Cand il vad ma simt mai linistita si nu imi vine sa plec de langa el.
Azi insa am plans putin la despartire, si stiti...
Nu v-am spus, pentru ca mereu scriam cand visam cate ceva, dar inainte de AVC-ul lui tata, am tot visat....
Si nu am dat atentie.
L-am visat chiar pe tata intr-o camera, care nu era de spital insa, o camera de apartament, singur insa o camera luminoasa, au fost 2 secvente ale visului cred, dar nu am notat si s-au cam spulberat ca amintire.
Si apoi tot in vis, era dr. Veronica Gheorghita si eu ii spuneam ca e rea si ea mi-a spus ca da, asa este, si acum ii spun, acum imi dau seama ?
Si dupa care, tot in vis, mergeam catre Politehnica, singura, aveam cladirea mare, gri ( o alta cladire, din visul meu ) pe stanga mea si paseam pe sine de cale ferata, in spatele Politehnicii, acolo se aflau ele pe un teren cu putina iarba verde, cam rara.
Nu am dat atentie visului, o mai fi fost ceva in el, nu stiu, nu am scris nimic si s-a dus.
Dar la scurt timp dupa aceea, tata a avut acel AVC !!!!
La o zi, doua dupa visul meu.
Acuma sunt speriata de ultimele zile, din 23 mai 2017 incoace.
De la AVC si pana azi.
Pentru ca, noaptea trecuta l-am visat pe tata cazut, poate ca nu mai traia bietul ! invelit intr-o musama la picioare, cazut, intins, fara viata, in fata dulapurilor pe langa care trece un coridor care conduce la salonul 44 unde este tata Nicolae Marcov asezat.
Astazi am plecat la spital si am ajuns pe la 16h00 si am plecat cu mama impreuna din spital la ora 19h00.
Sunt insa, cam necajita.... memoria lui tata vine si pleaca, azi stie ceva, maine nu mai stie deloc.
Ieri, pe culoar, dupa-amiaza m-am intersectat cu doctorita Nica care raspunde de tata, mama spune ca i-ar fi spus sa incerce sa mearga.
Azi cand am ajuns la spital, mama mi-a spus ca tata i-a zis ca a mers azi ( pe 31 mai 2017 ) insotit de o doamna doctor, si a facut cativa pasi, inainte sa vina mama cu papucii la tata !
Cand am sosit eu azi in salonul 44, tata dormea, de la ora 15h30 si era ora 16h05.
Cand am intrebat eu de cand doarme ?
Mama a plecat la Farmacia de la etajul 1 a spitalului, sa cumpere un soi de sonda exterioara cu punga pentru urina, pentru tata.
Am ramas cu el si dormea.
S-a trezit si l-am intrebat daca s-a miscat azi si mi-a spus ca nu.
Ca nu a mers.
Cand mama s-a intors de la Farmacie, l-a intrebat din nou, si mamei tata i-a spus ca da, a mers, si eu am intrebat de ce mi-a spus ca nu a mers, iar mama a avansat ea raspunsul pentru tata : " Nu si-a dat seama ca dormea si se trezise abia :.
Tata a confirmat.
Azi am adus de acasa plasa de la libraria SOPHIA adusa de tata cu cele 2 volume de Teologie de curand, pe 16 mai 2017, de el cumparate, si s-a uitat la ea si m-a intrebat : " Ai fost acolo ?"
Cand i-am spus : " Uite, tata, libraria Sophia !"
E ca un copil.
Face totusi eforturi.
La un moment dat s-a tinut puternic cu mana stanga de perfuzie, de "batul" perfuziei, din metal, si s-a ridicat din pat in picioare, cu papucii in picioare, si a ramas langa pat, mama si cu mine de fiecare parte a lui, si a inceput pe loc, usor sa incerce sa stea bine infipt in picioare si sa miste piciorul drept mai spre dreapta, in fata lui fiind perfuzia, care trebuia ocolita.
Nu prea are forta in piciorul drept, mama spune in genunchiul drept.
S-a asezat la loc pe pat.
A ramas in sezut, si a mancat la insistenta mea, putina fasole cu sos de rosii si bucata de carnita de vita, pentru proteine am spus eu, si a mancat-o, insa s-a folosit mai slab de mana dreapta, care parca nu poate apuca cu degetele lingurita si nu o poate ridica suficient si duce la gura, cum spunea si doctorita, intr-un fel, parca nici nu vedea lingurita, dar nici nu putea sa o apuce ferm cu degetele mainii drepte si nu putea ridica lingura, dimpotriva, pleca capul pentru a ajunge cu capul si gura in dreptul lingurii care ii scapa din mana.
Prima oara cand l-am vazut eu ca mananca, in ziua in care Pr. Sava ii citea rugaciuni, si tata manca, i-a spus sa manance, tata sedea intr-o parte in pat, si sprijinit pe mana stanga, cu mana dreapta ca sa spun direct, infuleca sigur si sanatos mancarea, cu lingura in mana dreapta.
Am impresia ca progresele pe care le face azi sunt si maine dau inapoi...
Totusi, azi l-am vazut pentru prima oara ca s-a ridicat in picioare.
Face mari eforturi.
I-au dat doza de medicatie : o capsula care arata ca o capsula de antibiotic, si o jumatate dintr-o pastila alba, obisnuita.
A tinut sa i le pun in podul palmei stangi si le-a inghitit cu apa.
I-au pus si azi perfuzie, se golise pana la sosirea mea, cu o alta - cred ca era o alta solutie.
Era in scutec, nu avea o sonda legata cu punga de urina de pat - astazi.
Pe o asistenta am auzit-o ca spune ca salonul 44 este DE TRANSFER.
Azi au externat o femeie, o fata destul de tanara inca, care nu mai vorbea de la internare, o adusesera in ziua in care a venit Pr. Sava, eu am crezut ca nu vrea sa ii citeasca rugaciuni, i-am cerut prenumele, dar ea a facut cu degetul semn ca NU.
O credeam de alta confesiune, i-am spus preotului.
Dar apoi am auzit o asistenta ca intreba : " Dar prenumele ? Nu iti amintesti ? "
O chema insa CIRIC, azi au externat-o, cum au internat-o, era muta complet, nu mai stie cu o cheama, si nici unde sta.
Au venit sa o externeze, a durat, au adus 2 pompieri sa o care, au venit cu targa in salon, si ea muta pe targa, o duceau acasa.
Sedea la curte, a intrebat-o cel de la Ambulanta in ce sector sta.
"Nu are pe nimeni ? "
Cineva, din camera care co ntinua salonul 44, mai mica, parca a spus ca are un sot ?!
In principiu insa am inteles ca e singura.
Nu stiu cine a sunat pentru ea la Salvare de-au adus-o aici.
A ramas imbracata cat timp a stat in spital, la fel, bluza roz cu maneca lunga, grosuta, si pantalon negru, avea niste sosete albastre.
Nu stiu cum s-a dus la w.c., nu am vazut-o cu sonda sau scutec, dar o fi avut, habar nu am, in caz contrar nu a iesit la baie de nu stiu cat timp, ca din patul ala nu s-a dat jos, sedea si tacea.
Poate nu e de competenta Neurologiei, nu stiu.
Sau poate ca e rau DACA NU AI PE NIMENI si esti singur.
Cu toate ca in salonul 14 era un pat, langa patul lui tata din prima zi, si pe urma in patul vecin l-au pus pe tata chiar, - era acolo un barbat mutat ulterior, despre care am aflat ca are probleme cu familia pentru succesiune.
Mama spune ca povestea de succesiune.
O asistenta insa a spus ca ea nu crede, ca ar avea ceva de mostenit cum povestea acel pacient, pentru ca " Atunci de ce sta pe strazi, doamna ?", - a intrebat-o asistenta pe mama.
Era un om de pe strazi.
Mama intr-o zi venind de la spital a spus ca acel pacient e mai bine ca "azi", adica in acea zi a spus ca vrea o tigara !
Mama i-a reamintit asistentei, sau i-a spus mai precis, ca cerea o tigara, si asistenta i-a explicat mamei : " Pai era in sevraj de alcool si tigari cand a venit la noi !"
Asistenta aceea mai in varsta, blonda, vopsita, pe care am vazut-o in prima zi, cu ea vorbeam, ca eram si eu de fata.
E miloasa totusi de felul ei, plangea, i-au dat adica, lacrimile.
Dar la noi parca e interzis sa planga omul, sau sa arate compasiune, chiar daca omul simte mila, compasiune.
Pana la urma, asistentele de la salonul 14 erau mult mai amabile, si mama a spus ca desi ea a fost atenta cu ele, nu ii pare rau sub nicio forma, pentru ca au fost amabile.
dar la salonul 44 astepti mult si dupa infirmiere.
Sa schimbe pacientul.
E o asistenta mai amabila, cred ca da, ca e asistenta.
Azi i-am pus mana pe frunte lui tata si avea febra, nu ma mir, mama ieri l-a gasit stand in urina la ora 14h00 si l-au schimbat dupa ora 15h00, desi mama a insistat.
Era nervos, si cearceafurile ude.
A racit cred.
Asistenta i-a pus termometrul care indica 37 grade, febra.
Ea a spus - asa sunt azi pesemne, cred, standardele ! - ca e febra normala a corpului omenesc.
Dar din trecut stiam ca febra 37 grade indica o infectie in organism.
Si in mod normal, cand iti pui termometrul, daca nu ai febra el indica cam 36 grade, 36, 5 grade, 36h 7 sau 36, 8 grade, dar nu 37 grd.
Era ora 18h00, asistenta a spus ca peste 2 ore ii mai pune o data termometrul, daca are febra ii face un Algocalmin.
Acuma nu stiu daca o fi uitat de tata cu termometrul la ora 20h00, adica peste 2 ore de la ora 6 p.m.
La ora 19h00 mama si cu mine am plecat.
Nu am facut azi nicio fotografie.
Mi-e tare frica si nu stiu cum va recupera tata.
O femeie inca tanara in salonul 14, cu mama ei ( pacienta ) ne-a incurajat, pe mama, acum ma stie si pe mine, azi avea cearcane negre mari la ochi, o pzaeste non stop pe mama ei, sau ma rog, eu o vad acolo continuu cand ajung.
A spus ca mama ei a mai facut un AVC si s-a recuperat, complet, dar nu merge asa repede.
Ca pentru vorbire trebuie recuperat cu un logoped.
Ca piciorul lui tata isi va recapata forta.
Cati e fiica unei alte paciente, are o sora care a venit odata si ea, atunci am vazut-o eu, si mai are o sora pe care inca nu am vazut-o.
Cati spunea ieri, nervoasa ca " mama a paralizat aici in spital pe mana lor [ a doctorilor ] ! "
O fi pacienta despre care zicea dr. Nica ca fiind sub tratament preventiv, a facut un AVC.
Poate o fi acea pacienta, sau vreun caz similar.
Cati era necajita si pana la urma se enerva, plangea, vorbea la telefon, ieri, ca mama ei nu se simte bine.
Azi Cati nu era in salonul 14, unde eu m-am intors la dl Stelian si Maica Iustina.
Insa mama lui Cati dormea linistita in patul ei.
Mai e o tanara, o femeie in fine, Luminita, ea, si verisoara ei, Nuti...
Luminita locuieste la Chilia Veche, peste drum pe statia Lovinescu, langa Policlinia dr. Manu, Piata Chilia Veche, in Drumul Taberei, uneori ne intalnim la statia RATB sau pe holul spitalului.
Vine la tatal ei.
Azi a tipat la mine o liftiera. Eu nu stiu ce au cu mine oamenii !!!!
Si culmea, era liftiera cu care mama a fost amabila si i-a dat ceva.
Mai intai ca intru si ma aflu la etajul 1, pentru vizitatori in principiu functioneaza liftul numit pentru BLOC OPERATOR.
Si il chem, vine - de obicei cand vine, nu neaparat azi - si spune ca nu ma ia si pe mine, ca mai intai coboara la parter, si dupa aceea urca la etajul 1, imi spune asta cu mine, fata in fata, eu fiind la etajul 1, in loc sa imi permita sa urc in lift la etajul 1 si sa cobor si eu la parter cu liftul, sa raman in lift si pe urma sa urc cu cei care mai urca, pana la etajul 9.
Nu inteleg logica.
Azi am chemat liftul de la Bloc Operator.
A venit si un angajat in albastru, al spitalului, el si inca unul asteptau la liftul exact din fata, din hol, cu o pacienta intr-un scaun inalt, de spital, a inceput angajatul sa se lipeasca cu gura de liftul la care asteptam eu si sa cheme liftiera pentru ca el sa duca o pacienta.
Vine liftiera, acestia doi si pacienta urca in lift, intreb si eu frumos daca ma ia si pe mine, si liftiera incepe SI TIPA CA MAI INTAI SA DUCA PACIENTA.
Era loc in lift.
Ca nu venise liftul decat cu liftiera.
Si e lift mare.
In timpul asta, angajatul mi-a spus si el nu stiu ce, cu privire la lifturi.
Si eu am apucat sa ii dau un raspuns.
Liftiera a inceput sa urle la mine de-a dreptul, URLA NERVOASA LA MAXIM CA NU AUD CA MERGE CU PACIENTA, SI EU SA ASTEPT, a spus cred sa astept, ca si cum dadeam peste ea buzna in lift, eu stand locului, i-am spus liftierei frumos : "Nu , domnul a spus ceva [ si i-am raspuns lui ] !!!", liftiera s-a potolit brusc si a spus : "Aaah !!!". Si a pornit cu liftul.
Dar era obosita, o vedeam si ea cu cearcane negre mari sub ochi.
Mi-e mila de ele, in lift nu e aer deloc.
In timpul asta, vine alt lift, alerg insa dupa el.
In lift deja intrau.
Ajung si liftiera iesise putin.
Rog oamenii din lift sa intru si eu, nu vroiau, nu se miscau, insist si rog sa se stranga putin.
Intreb : " Ma luati si pe mine, am si eu loc ?"
OAMENILOR NU LE PLAC INTREBARILE FRUMOASE, NORMAL SPUSE, PE UN TON FRUMOS.
NU.
Daca le spui : " Dati-va bai la o parte ca ... ", mai degraba te respecta si reactioneaza.
In fine, am rugat sa se stranga, si unii, TIMID, s-au mai strans, au reactionat, altii nu vroiau, o fata in fata mea imi zicea ca nu vrea, dupa expresia fetei ei, sau a si silabisit asta pe buze...
Toti acestia urcau la pacienti la diverse etaje.
Sau : merge pe coridor exact pe mijloc, cand vine cineva nu se da la o parte.
Azi, o asistenta, exact pe mijloc, sau o infirmiera... nu am spus nimic, nu ardea, era liniste pe coridor si in saloane, nu se putea si nu si trebuia sa se dea putin la o parte sa trec si eu pe langa ea ? Nu. Mergea exact pe mijloc.
Tanara aceasta, inalta, dreapta, bine facuta, sigura pe ea, dar aici e vorba si de politete si de educatie.
In general insa, asistentele si infirmierele de la salonul 14 au fost ok, amabile.
desi sunt si ele suparate de multe ori, in principiu, pe munca lor in sine ca nu e usoara, deduc eu, si pe viata.
Tata imi rupe inima. Imi rupe inima, azi la plecare am izbucnit in lacrimi.
Mama pe hol ca sa ii dau curaj.
Mi-e frica si de masini ca merg cu viteza mare, mama nu intelege ca masinile astea prind viteza mare rapid si unii soferi azi sunt beti sau drogati si nu pot opri.
De aceea eu prefer sa nu opreasca pe trecere care nu are semafor, vreunul, ca poate unul opreste sa te lase sa treci, dar altii in jurul lui nu opresc !!!
Mama trece, i-am spus sa astepte sa treaca masinile.
Azi o grabeam pe mama pe trecerea chiar din dreptul blocului nostru, asa e acuma, de cand cu metroul s-au modificat statiile RATB si trecerile de pietoni.
Nu avem semafor.
Mama trecea, eu vedeam masina ca prinde viteza, si am spus tare : " Hai mama, mergi, mergi mama !", si o impingeam de spate, masina venea spre noi. Cu noi au traversat si 2 femei, si au auzit cand mama a inceput sa strige tare, sa ma certe : " Taci, ce esti nebuna ???"
Asa imi zicea.
Am sa va mai scriu maine, ca mai am de scris, de una de alta.
E RAU SA FII SINGUR.
De mine cine va avea grija, daca raman singura pe viitor ?
Dar de Silviu, fratele meu ca e cel mai tanar ???
Asa imi vine sa plang.
De cand cu acest AVC imi e o frica teribila de viata.
Imi spun ca viata asta e chiar durere si plina de surprize.
CATI zicea ca maica-sa a facut mai multe AVC-uri ( am citit eu ca nu toate au aceeasi intensitate si gravitate, pe moment cel putin ) si ca, URMAREA A FOST CA NU MAI POATE VORBI, CA I-A AFECTAT COARDELE sau corzile VOCALE !!!
Da, dar mi-am amintit ca tata se plangea lunile trecute, si chiar acum vreun an, ca isi pierde vocea, ca nu mai are voce, ca nu stie ce are, ca nu mai poate vorbi.
Si chiar vorbea mai incet.
Sunt nelinistita.
Saracul meu tatic, e ca un copil si inca lupta.
Dar cand mi-a spus in salonul 14 : " Trebuie sa aveti forta ", cand i-am spus ca nu pot trai fara el, sa nu ma lase si ca mama si silviu s-au resemnat, au forta, dar eu nu am.\
MI-a luat mana in mana lui si a inceput sa ma bata usor pe mana, el ma incuraja, am inceput sa plang, PENTRU CA IMI PAREA RESEMNAT, ca si cum pentru prima oara, tata renunta la lupta, ca si cump se astepta ......
Ieri ? Sau azi ? I-am spus lui tata : " Pai nu ai decat 76 de ani domnule, nu se moare la varsta asta !" si tata : " Dar ce se face ? " si eu " Se traieste ! Pai mai ai pana la 80 de ani si de acolo inca 10 ani, cum spunea si Jean Bernard Deloly ca sunt si oameni de 80 de ani care inca se mai bucura de viata !"
Acum, dupa putine, cateva si putine zile in care nu am plans, desi mi-e inima stransa....
Acum imi vine iar sa plang.
Azi le-am dus Acatiste si dlui Stelian ( venise la el fiul si il toaleta ) si Maicutei Iustina, am ramas langa ea - o asistenta m-a privit totusi cu un zambet frumos pe buze si asta mi-a placut foarte mult.
Nu era nimeni langa Maica Iustina, cica ar fi venit si plecat.
Am stat cu ea, am chemat s-o schimbe.
Mi-a multumit, asa se jena, vroia sa mearga la w.c. sa faca pipi, dar nu are voie sa coboare din patul de interventie, ea ca poate, sa o ajut eu.
Eu ca nu, ca poate sa cada, si eu as fi vinovata, si pe urma trebuie sa aiba voie de la doctor sa mearga singura la w.c. si pe urma acolo asa sunt toti pacientii nimeni nu coboara din pat.
Se jena, ca dupa ce au schimbat-o, da, mi se pare ca asa a fost, a facut iar.
I-am spus sa faca, ca doar nu se poate retine, nu are cum, ea nu poate cobori sa iasa afara la toaleta.
A baut apa, am ajutat-o.
Cu Stelian am ramas maxim 4 minute, i-am lasat Acatistele, m-am intors dupa plecarea fiului lui care se agita azi in jurul tatalui sau, il frictiona cu spirt pe cap, cred ca l-a spalat pe fata ( sigur ), i-a taiat unghiile la picioare sau l-a spalat cu spirt pe unghii, nu stiu ce ii facea exact.
A ramas ca maine, daca merg la tata, trec si pe la ei sa ii vad pentru putin timp , pe Stelian si Maica Iustina.
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu