Tradiţia slovei la „Sfântul Gheorghe“ - Vechi / Biserica „Sfântul Cuvios Alexie” are nevoie de ajutor!

Tradiţia slovei la „Sfântul Gheorghe“ - Vechi

http://ziarullumina.ro/traditia-slovei-la-sfantul-gheorghe-vechi-41537.html

Parohia „Sfântul Gheorghe – Vechi”

http://www.protoieria3.ro/wp/2017/02/03/parohia-sfantul-gheorghe-vechi/

Biserica „Sfântul Cuvios Alexie” are nevoie de ajutor!

http://www.frumusete-fara-limite.ro/2017/08/biserica-sfantul-cuvios-alexie-are-nevoie-de-ajutor/

“ Vara aceasta, într-un anumit context, Pr. Marcu de la Mănăstirea Sucevița amintea de biserica „Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu” din București. Sfinția sa ne îndemna să mergem și să ne rugăm acolo, pentru că este o biserică cu mult har.  

Așa mi-am reamintit de biserica copilăriei mele, în care mă ducea mama duminica și în care am fost botezată de bătrânul părinte Stănescu. Copil fiind, îmi amintesc că eram mereu uluită de memoria părintelui Stănescu, care ajuns la vârsta de 90 de ani știa numele tuturor enoriașilor din biserică. Și biserica era atunci plină de oameni!  

Recunosc că după moartea părintelui Stănescu amintirea acestui locaș de închinare a rămas undeva ascunsă în mintea mea, iar eu nu m-am mai gândit să îi trec pragul.  

La începutul acestei săptămâni, am decis să pășesc iar în locul în care m-am creștinat acum mai bine de 30 de ani.  

Biserica „Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu” este situată pe Calea Șerban Vodă și a fost ridicată în anul 1799, pe locul unei alte biserici de lemn. Este ctitoria jupânului Alexie Arnăutu și a soției sale, Maria.  

Poarta mi-a fost larg deschisă chiar de către actualul paroh al acestei bisericuțe, părintele Florian Burcea. Curtea bisericii, curată și amenajată discret, are și o troiță sculptată în lemn și adusă special de către părinte. Chiar la intrarea în biserică te întâmpină icoana veche a Sfântului Alexie, patronul locașului de cult. Această icoană este considerată făcătoare de minuni și cinstită cum se cuvine de către credincioși.  

Din păcate, pictura din interiorul bisericii se află într-o stare avansată de degradare, din cauza umidității și a fumului de la lumânare.  

Părintele mi-a mărturisit că se simte neputincios în fața acestei situații, pentru că nu are fondurile necesare pentru a reface pictura bisericii. “Ne-ar trebui în jur de 35.000 – 40.000 de euro pentru a reface pictura. Avem pictor, dar nu avem bani. Nu doresc să-mi dea cineva bani, ci să se găsească un creștin care să se ocupe de refacerea picturii, iar noi o să-l trecem alături de ctitori” spune părintele Florian Burcea.  

Sfântul Cuvios Alexie s-a născut la Roma într-o familie nobilă, în secolul al IV-lea. Ajuns la vârsta maturității, tânărul Alexie nu a ales nici căsătoria și nici monahismul. Tânărul a lepădat toate cele materiale și a trăit pe stradă, în post și rugăciune, primind milostenii de la oameni și slăvind pe Dumnezeu. Sfintele sale moaște se află la Roma.  "

Cum puteți ajuta?  

·                         Prin donații la biserică.

·                         Printr-un share la acest articol, pentru ca mesajul să ajungă chiar la persoana care are posibilitate materială și dorința de a ajuta la refacerea picturii.  

Doamne, ajută! Sfântul Cuvios Alexie să vă călăuzească pașii spre biserica lui și să vă binecuvinteze în numele lui Iisus Hristos! "

*

Singura Biserică din Bucureşti ocrotită de Sf. Alexie se pregăteşte de hram (VIDEO)

http://basilica.ro/singura-biserica-din-bucuresti-ocrotita-de-sf-alexie-se-pregateste-de-hram-video/

“Publicat de Gheorghe Anghel  16.03.2017

Parohia „Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu” din Bucureşti îşi sărbătorește vineri, 17 martie 2017, ocrotitorul spiritual. Situată pe Calea Şerban Vodă, biserica are o istorie de peste două secole. Actualul locaș de închinare, ridicat în anul 1799 pe locul unei alte biserici din lemn, este ctitoria jupânului Alexie Arnăutu şi a soţiei sale, Maria.

Sărbătoarea hramului va începe din seara aceasta cu oficierea Vecerniei şi Pavecerniţei Mari unită cu Litia.

În ziua sărbătorii, după slujba Utreniei va fi oficiată Liturghia darurilor înainte sfinţite, a declarat pentru Trinitas Tv pr. paroh Florian Burcea – Biserica „Sfântul Alexie” din Bucureşti

Cuvios Alexie s-a născut la Roma într-o familie nobilă, în secolul al IV-lea. Ajuns la vârsta maturității, a ales să nu se căsătorească și să își dedice viața și întreaga lucrare lui Dumnezeu. Sfintele moaștele se află la Roma. Acest sfânt cuvios este cunoscut ca un ocrotitor al familiei.

În tradiţia populară există un colind denumit „Alexiile”, care se cântă în această zi.

Întrucât Sfântul Alexie este şi simbol al iubirii creştine, credincioşii prezenţi la hram vor primi mâncare gătită şi pachete.”

Video https://youtu.be/cIXTAFNJpZ4

*

Biserica „Sfântul Cuvios Alexie” şi-a sărbătorit ocrotitorul

Arhid. Ştefan Sfarghie, 18 Martie 2017

„Parohia „Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu”, Protopopiatul Sector 4 Capitală, şi-a sărbătorit ieri, 17 martie 2017, ocrotitorul spiritual. Situat pe Calea Şerban Vodă, sfântul locaş de rugăciune are o istorie de peste două secole. Actuala biserică, ridicată în anul 1799 pe locul unei alte biserici din lemn, este ctitoria jupânului Alexie Arnăutu şi a soţiei sale, Maria.

Sărbătoarea hramului a debutat joi, 16 martie, cu oficierea Vecerniei şi Pavecerniţei Mari. Ieri, în ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Alexie, după slujba Utreniei, părintele Ioan Vartan Armaşi, protoiereu al Protopopiatului Sector 4 Capitală, împreună cu pr. paroh Florian Burcea şi alţi slujitori au săvârşit Sfânta Liturghie a darurilor înainte sfinţite. Părintele protopop a evocat în cuvântul de învăţătură personalitatea Sfântului Cuvios Alexie. „Care dintre creştini vreodată nu şi-ar dori să primească acest apelativ de omul lui Dumnezeu? Noi considerăm că suntem credincioşi, că suntem următori ai lui Hristos, dar ne-am dori ca şi după trecerea noastră din această viaţă să fim recunoscuţi de Dumnezeu ca oameni ai Săi. Virtuţile deosebite ale Sfântului Alexie erau rugăciunea, postul şi smerenia. Această sărbătoare este frumos împletită cu postul, cu duminicile de dinainte şi de după ea, pentru că, ne aducem aminte, în prima duminică din post am cinstit sfintele icoane. Lecturând Pastorala pe care Sfântul Sinod a trimis-o să fie citită în toate bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române, am văzut că prima icoană nefăcută de mână omenească, chipul Mântuitorului Iisus Hristos, a fost trimisă spre cinstire în Edesa, tocmai în locul în care timp de 17 ani s-a nevoit Sfântul Cuvios Alexie. Şi primul lucru pe care l-a făcut atunci când a ajuns în cetatea Edesei a fost să caute şi să se închine la acea icoană”, a evidenţiat pr. protoiereu Ioan Vartan Armaşi.

În continuare, pr. paroh Florian Burcea a subliniat că este bine să urmăm calea Bisericii, deoarece numai din interiorul ei putem înţelege învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos. La final a fost oficiată slujba Parastasului pentru ctitorii sfântului locaş trecuţi la Domnul. Sfântul Cuvios Alexie s-a născut la Roma într-o familie nobilă, în secolul al 4-lea. Ajuns la vârsta maturității, a ales să nu se căsătorească și să își dedice viața și întreaga lucrare lui Dumnezeu. Sfintele moaște se află la Roma. Acest sfânt cuvios este cunoscut ca un ocrotitor al familiei.”

Sursa : http://ziarullumina.ro/biserica-sfantul-cuvios-alexie-si-a-sarbatorit-ocrotitorul-120881.html

*

CULE OLTENESTI SI CONACE BOIERESTI

http://mythologica.ro/cule-oltenesti-si-conace-boieresti/

*

Casa taraneasca inalta din Nordul Olteniei

http://npissh.ro/ro/wp-content/uploads/sites/2/2015/12/Casa-%C5%A3%C4%83r%C4%83neasc%C4%83-%C3%AEnalt%C4%83-din-nordul-Olteniei.pdf

*

Conacul lui Maldar – o minune din Vechea Oltenie

https://www.stejarmasiv.ro/conacul-lui-maldar-o-minune-din-vechea-oltenie/

*

Casele abandonate ale Munteniei. De ce-am lăsat satul copilăriei pe mâna Timpului?

De ce-ați plecat? De ce-ați renuntat? De ce n-a mai meritat să fiți țărani, români?

https://identitatea.ro/casele-abandonate-ale-munteniei/

*

GALERIE FOTO. Vechile conace boiereşti din Oltenia se află în paragină şi au nevoie urgentă de reabilitare

“Vechile conace boiereşti din Oltenia, ce au servit drept fortăreţe în faţa invaziilor turce, sunt degradate şi necesită reabilitare urgentă, altfel clădirile ridicate între secolele XVII – XIX sunt în pericol de dispariţie.

Numite cule, aceste construcţii semifortificate, specifice secolelor XVII şi XIX, sunt răspândite în întregul spaţiu balcanic, cu precădere în Serbia şi în Albania, dar şi în partea de Sud-Vest a României. Termenul provine din limba turcă - „kule”, tradus în limba română înseamnă turn, scrie Mediafax.

În regiunea Oltenia se găsesc cele mai multe monumente istorice tip culă, dar ele sunt într-o stare de degradare puternică.

În judeţul Dolj, sunt culele Izvoranu-Geblescu, Cernăteştilor şi Poenaru. În Gorj sunt culele Cioabă-Chintescu, Crăsnaru, Cornoiu. În Mehedinţi, culele Tudor Vladimirescu, Nistor şi Cuţui. Culele Galiţa şi Călăţeanu sunt în judeţul Olt, iar culele Zătreanu, Bujorenilor, Ansamblul Culei Greceanu, precum şi Casele de tip culă din comuna Măciuca sunt în judeţul Vâlcea.

Istoricii şi reprezentanţii arhitecţilor din zonă spun că este nevoie urgent ca aceste monumente să fie repuse în valoare, prin intervenţii profesioniste în reabilitare, iar apoi să fie incluse într-un circuit turistic educaţional naţional şi chiar internaţional.

[...] “

Sursa:

http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/16920078-galerie-foto-vechile-conace-boieresti-din-oltenia-se-afla-in-paragina-si-au-nevoie-urgenta-de-reabilitare

*

Alexandra Ioana Marinide (Horga ) pe Facebook : [ colegii mei de la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, perioada 1993-1995 si 1998-1999 ]

12/ July /2016

Cătălin Mîndroc Cula olteneasca

1

Manage

Like

 Reply · 1y

Alexandra Ioana Marinide Oltene ... nu ma dezamăgești niciodată !!! Într-adevăr, e clar Ducă din.Maldaresti

Sursa : https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1129186890467686&set=pb.100001291568229.-2207520000.1523458106.&type=3&theater

*

Măldăreşti - Duca

http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/707/Maldaresti-Duca

*

Cula Duca

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cula_Duca

*

Culele de la Măldăreşti – fortăreţele de pe pajiştile vâlcene

http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/10350945-culele-de-la-maldaresti-fortaretele-de-pe-pajistile-valcene

“În Oltenia de sub munte, atacurile vrăjmaşe ale turcilor veniţi de peste Dunăre ori ale haiducilor coborâţi din codri se opreau în zidurile trainice ale caselor boiereşti fortificate. Erau vremuri de restrişte pe atuncea, când micii boieri se apărau dindărătul crenelurilor, nelăsându-şi căminul pradă duşmanilor. Ţevile acelea lungi ale flintelor au dispărut dintre pereţii albi, zăvoarele grele au îmbătrânit şi cerdacurile s-au umplut cu muşcate; vizitatorul de azi, privind turnurile albe de pe pajiştile Măldăreştilor, visează la poveştile lor frumoase, spuse cu răbdare de către cei care îngrijesc cu pasiune o moştenire istorică.

Pe drumul dintre dealuri

În turceşte, când vine vorba de un turn, se foloseşte cuvântul "kúla". Prin Balcani, această denumire a ajuns şi la nord de Dunăre, unde ea s-a dat caselor boiereşti înalte, cu bază dreptunghiulară, construite asemenea unor turnuri de apărare, dar având înfăţişarea şi confortul unui mic castel provincial. Aceste fortăreţe au fost risipite nu doar la vest de Olt, ci şi prin vestul Munteniei.

Dar cea mai veche culă şi, zice-se, cea mai trainică s-a ridicat de către boierii Măldăreşti la începutul secolului XVI, pe când ei deţineau averi mari şi proprietăţi întinse de la munte până la Dunăre. La patru kilometri de Horezu - acolo unde se află mânăstirea lui Brâncoveanu -, bătrâna culă Greceanu se odihneşte între brazi şi castani, în liniştea comunei Măldăreşti. La o aruncătură de băţ, într-o la fel de frumoasă şi largă poiană, cula Duca stă şi ea cu porţile deschise pentru vizitatorii curioşi. Mai tânără decât prima, această fortăreaţă are în faţă casa de vacanţă a ultimului ei proprietar. Toate cele trei construcţii formează azi Complexul Muzeal Măldăreşti, împresurat idilic de dealurile împădurite ale Vâlcei.

Legenda Culei Greceanu

Pe la 1516, paharnicul Nan construieşte un turn de apărare pe moşia lui din Oltenia, ca să ţină piept mai uşor celor ce râvneau la averea sa. Uşile din stejari legaţi cu fier şi zidurile groase trebuiau să-i ţină afară pe atacatori. Nu se ştie câtor duşmani a rezistat cula lui Nan, căci legenda se muta asupra urmaşului său, Tudor Maldăr, oştean curajos în slujba lui Mihai Viteazul. După moartea voievodului, boierul oltean cade prins în luptele succesorilor rivali şi este predat hanului tătar, aliatul lui Simion Movilă. Şi fiindcă legenda este frumoasă, fiica tătarului se îndrăgosteşte de Tudor şi fuge cu el tocmai pe moşia oltenească, unde vor avea şapte copii. În biserica construită prin jurul anului 1788 de Gheorghe şi Eva, nepoţii lui Maldăr, se mai văd unele dintre chipurile Măldăreştilor.

În 1830, cula este jefuită pentru ultima dată, iar bătrâna Eva Maldăr îşi găseşte sfârşitul tragic. Casa primeşte un alt nume după ce pitarul Costache Greceanu se căsătoreşte cu Maria Maldăr, fiica boieroaicei bogate, ce a lăsat în urma ei nu doar moşia, ci şi o sumedenie de alte bunuri, valoroase la acele vremuri - animale, trăsuri, obiecte pentru gospodărie.

Urmaşii Greceanu păstrează cula şi o restaurează pentru ultima oară în 1934, cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice (din 1967 va putea fi vizitată de către public). Din fericire, interioarele nu au fost modernizate, dimpotrivă, s-a urmărit a se reface atmosfera secolelor trecute prin mobila veche şi decoraţiuni specifice caselor boiereşti feudale.

Cula Greceanu din poiana Măldăreştilor

Ca să poată stăpânii de moşie să vadă atacatorii şi se apere bine din spatele zidurilor culei, turnul alb răsare într-o pajişte mare, împrejmuită de copaci. Şi atunci, ca şi acum în timpul verii, fânul cosit împrăştia un miros plăcut în aerul curat adus de adierile dispre munţi.

Fortăreaţa cu ziduri înalte şi groase, încorporând două părţi vechi de turn şi strânse sub acoperişuri înclinate, are pe toate laturile primului nivel multe creneluri, prin care armele de foc azvârleau proiectile asupra duşmanului. O uşă grea duce spre o pivniţă aflată la parterul casei, numai bună de capcană pentru cei ce reuşeau să treacă de ea, fiindcă de aici nu aveau cum să urce în camerele culei. Accesul la primul etaj, înălţat mult faţă de nivelul solului, se face pe o scară interioară din lemn, nu foarte largă, traversând o parte laterală a casei. Se ajunge într-o galerie mică, deschisă spre sud şi având două arcade sprijinite pe o coloană. De aici se intră într-o primă cameră, unde o scară mobilă leagă în secret etajul de o încăpere superioară izolată, adevăratul loc de refugiu în caz de primejdie.

Tot la primul etaj, după fosta cameră de primire, o încăpere boltită poartă pe pereţi o frescă pastelată, imortalizând portretele Măldăreştilor în stilul tabloului votiv al bisericii de lângă culă. Semnătura de pe frescă aparţine Olgăi Greceanu şi este datată 1934.

Cele două încăperi de la etajul al doilea pierd din atenţia vizitatorilor din pricina peisajului pitoresc ce se zăreşte printre coloanele albe şi florile cerdacului spaţios. Din măgurile şi vâlcelele apropiate răzbate o linişte odihnitoare, străină faţă de strigătele de luptă şi împuşcăturile răsunând mai demult pe moşia Măldăreştilor.

Cula Duca şi lecţia scurtă de istorie

Un alt Măldărescu, strănepot al lui Tudor, la fel de bogat precum rudele sale, pune în 1812 temelia unei noi cule, care se va vinde un secol mai târziu lui I.G. Duca. Corpul masiv al acestei case se compune din ziduri albe şi drepte, cu ferestre mici la parterul înalt şi cu un singur cerdac în partea din faţă, având arcade trilobate şi şase coloane scurte; li se adaugă câteva ghivece înflorate, pentru armonia deplină a faţadei luminoase.

În spaţiul interior al parterului, mai bine spus al pivniţei, nişte stâlpi rezistenţi susţin grinzile din lemn, formând un decor rustic medieval. Drept dovadă pentru ambientul deosebit, scene din trei producţii cinematografice s-au filmat aici în urmă cu ani buni -"Iancu Jianu- Haiducul", "Neînfricaţii"şi "Drumul Oaselor".

Cele trei încăperi de la etajul 1 şi camera etajului al doilea, împreună cu cele două băi, au fost decorate cu mobilier de secol XIX şi cu obiecte de uz casnic, unele de inspiraţie orientală.

În faţa culei ce poartă numele ultimului proprietar, I.G. Duca, se poziţionează o construcţie simplă, fără etaj, dar cu un pridvor larg, asemenea modelului de cerdac al caselor fortificate. Albul intens al zidurilor se lasă strâns în braţe de verdeaţă, stârnind o atmosferă romantică, diferită puţin de cea cu care vizitatorul se obişnuise în culele Măldăreştilor. Aici pereţii păzesc cu nostalgie obiecte ce au făcut parte din viaţa lui I.G. Duca, politicianul liberal care era numit prim ministru la finele anului 1933, într-o perioadă grea de frământări politice. Cariera sa politică, treptat construită între primul mandat de deputat (1907) şi funcţia de şef al Guvernului, va fi încheiată brusc în ziua de 29 decembrie 1933: după o audienţă la Rege, I.G.Duca este asasinat de legionari în Gara Sinaia.

La Măldăreşti, casa lui Duca aminteşte de altfel de momente, unele de intimitate casnică, altele de relaxare sau de muncă intelectuală, într-un decor de o simplitate rafinată.

Timp de şase zile pe săptămână, poarta de intrare în Complexul Muzeal de la Măldăreşti stă deschisă pentru vizitatorii paşnici, înarmaţi doar cu o curiozitate vie. La schimb cu preţul neînsemnat al biletului de intrare, se câştigă respect pentru valorile istorice ale acestei ţări şi admiraţie faţă de un peisaj rural încântător.”

*