Pagini

duminică, 27 mai 2018

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 26 mai 2018 Samedi 26 mai 2018 16h46


Objet :Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 26 mai 2018
De :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :
Date :Samedi 26 mai 2018 16h46


Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 26 mai 2018

Azi, tata ne-a dat cateva emotii... deoarece :
El pleaca la plimbare, spune el, o ora, si de fapt, 50 de minute, e intotdeauna foarte precis si se intoarce acasa, din parc, 50 de minute mai tarziu...
Numai ca azi nu s-a intamplat asa.
Ieri seara, dintr-o data, isi cauta o carte...
Ah ! Cartile lui tata ! Carti de matematica !
E o aventura sa le cauti in casa, si vorba ceea nu avem o casa prea mare !
Pentru ca tata le tine infasurate, impachetate, fie invelite in hartie care nu e transparenta deloc, fie in ceva, un plic din plastic, in orice poti inveli, introduce o carte !
Grija cea mare este sa nu se depuna praful pe carti si sa se conserve bine, un alt aspect este ca, nu stiu de ce, " nu trebuie sa se vada in biblioteca " !
De ce sa nu se vada ma intreb ? Putine sunt titlurile cartilor pe care le poti citi pe muchia cartii, asezate in biblioteca, pe biblioteca, pe sifonier in dormitorul nostru care e birou + biblioteca + camera de lucru ( studiu ), sau in biblioteca din sufragerie, sau inca asezate in cutii de carton, mari sau mici, pe sifonierul din holul interior al apartementului sau sub masa din sufragerie !
Asta inseamna o casa de om de stiinta !
De o viata il stiu pe tata cautand o carte sau alta, dar, cum s-o gasesti ?
Mai nou, cautam un caiet galben, mic, format de scoala, pe care de ceva vreme nu-l mai gasea ! ieri a aparut ca prin farmec, dupa ce i-am spus lui tata : " Sa ne rugam Sf. Anton de Padova, el ajuta la gasirea lucrurilor pierdute ! "

Ieri seara, tata : " Nu stii o cartea de-a mea ? E pe aici ?" si intreba despre o parte din cartile mele din dormitor, ii spun : " Nu. Acolo sunt cele de religie, dincoace, cele de Drept, si aici in spate sunt cele de Franceza, dictionare, etc. !"
"Dar uita-te, poate iti gasesti cartea, de ce nu ?"
N-a gasit-o la mine, normal.
Mai tare a fost cand mi-a spus ce cauta : " O carte cu NOICA !"
Doamne ! Tata ?! El care nu citeste decat matematica si stiinte exacte, orice numai literatura nu si filozofie nici atat !
Intrucat il stiu foarte meticulos si foarte precis cand vine vorba de lucrurile lui, imi spun : " Ei, daca zice el, asa e, inseamna ca are o astfel de carte !", ii zic tare : " Tata, daca zici tu, eu in casa nu am vazut la noi nicio carte cu/ despre Noica, niciodata, nu avem asa ceva, dar inseamna ca ai primit tu vreo carte si normal, potrivit obiceiului tau O TII INFASURATA BINE, IMPACHETATA, SI CUM S-O GASIM AICI ?"
Si asa a fost.
Parca i-am dat ideea, culmea ! La cateva minute dupa aceea, nu stiu cum nici de unde, scoate o carte, cine ar fi ghicit ca e o carte ?
Invelita intr-o poseta de plastic, desi transparenta, stransa bine in jurul cartii si avand o foaie alba impaturita cu notite ale tatalui... cine sa stie ce e sub invelis, si de unde a scos-o ?
Da, si a fost cum am spus.
Primise o carte, mi-o arata cu frica, parcimonios, nu trebuie sa ii atingi cartile lui tata ca pentru el sunt sfinte !
Mi-o arata, coperta, citesc, mai intai autorul imi sare in ochi IOAN URSU !
Opaa ! imi spun, mama era de fata...
Zic : " Ah ! Pai inseamna ca dl Ursu scrie !" 
Tata tacea, misterios, noi nu trebuie sa stim si mai ales eu nu trebuie sa stiu.
Zic : " Dl Ursu care s-a interesat de tine, dl Ursu de la INCAS, cand ti s-a facut rau si n-ai mai ajuns la INCAS la seminar sa il tii !"
Tata n-a mai zic nimic.
Titlul cartii : " 30 de ani fara NOICA. EXERCITII DE IUBIRE", de Ioan URSU, 142 pagini, 2016, Scrisul Romanesc.

Azi, dimineata, candva, nu am stabilit ora exacta inca...
Tata se imbraca sa plece : " Ma duc la intalnire !"
Eu, adormita...
Sambata, deh ! Pleaca in parc la intalnire cu Virgil leontescu arhitectul, prietenul lui de-o viata.
Uneori se intalnesc, alteori nu.
In trecut mergea la cabinetul acestuia pe care se pare ca l-a inchis in ultimii ani, cand era vreme rea.
Azi chiar s-a intalnit cu Virgil Leontescu.
Pe la 11h35 - cam pe atunci plecase deja.
Ora 14h00 : nu vine.
Ies in balcon, stropesc florile, ud si afara in gradina de sub apartament, cat pot, nu prea ajungea apa acolo, a inflorit un trandafir galben-portocaliu in gradina si mai avem o tufa de floarea Maicii Domnului, parfumata, care ne-a incantat copilaria de urca pana la etajul 1, planta agatatoare...
Se ridica o caldura !
Tata nu se zarea, copacii sunt o binecuvantare, de la balcon se vede asa frumos, numai natura si copaci bogati, e superba privelistea ! Insa nu se prea vede cine vine sau trece pe strada Delinesti...
Mama, vazandu-ma cu grija, pe la 14h10 se imbraca si pleaca, o ia spre parc, clar, merge sa-l caute.
Eu raman la balcon, ca altadata cucoanele cand se asezau in geam.
Caldura mare mon cher ! Daca asa e la balcon la etajul 2, cum o fi afara ?
30 de grade arata termometrul din balcon.
Pe la 14h35 o vad venind pe mama, singura.
Nu l-a gasit.
Ora 15h00 : mama ia initiativa si suna acasa la doamna Leontescu, ea stia, mama ! Stia ca au plecat tata si dl V. Leontescu impreuna la plimbare, dar unde sunt ? Ea nu stie sa lase sms pe mobil si tata nu vrea mobil la el ( oricat am insistat noi ), Leontescu are mobil, dar mama nu da sms ca nu se pricepe, desi vorbeste cu doamna de pe mobilul ei.
Inchide. Dna Leontescu zice sa sune mama in 10 minute ca suna ea la barbatul ei sa vada ce si cum.
De fapt, telefonul era inchis cred, mama a sunat, sunase, dar era  pe mesagerie.
Nu trec 10 minute....
Eu, spre ora 14h00 am vrut sa va scriu, dar n-am avut pace, ma gandeam ce-o fi cu tata ?
Daca eu stau si scriu si el a patit ceva ?
Colac peste pupaza se aude si sirena Ambulantei prin preajma noastra si a parcului, rotindu-se prin zona !
15h07 : abia ce intrasem in biroul dormitor sau dormitorul birou, si aud in casa discutie...
Ies din camera, VENISE TATA ACASA.
Era bine, n-avea treaba, ca, noi de ce ne-am facut griji ?
Ne-a spus ca era cu Virgil la gradina din parc.
Eu intreb : dar ce gradina, in parc ? Nu e parcul parc?
Silviu ne lamureste : pe partea strandului e un restaurant "GRADINA DIN PARC".
Strandul e in parc, la randul lui.
Ah ! Va sa zica voi v-ati  dus la taifas ?
No, cum spun ardelenii, bine ca a venit acasa !
Si Virgil Leontescu era langa blocul lui, sosea, cand mama a instiintat-o pe dna leontescu ca tata a sosit in casa !

Daca-ati sti ce greu vorbeste ! Sunt zile cand abia vorbeste tata, are vocea si vorbirea impotmolite, asta inseamna un AVC grav ! Te lasa cu sechele.
Vorbeste cam ca regele Mihai, in ultimii sai ani de viata si chiar mai greu.
Si uneori - el, daca a ramas fara neuronii care au fost invadati de sange in timpul AVC-ului, si cu cat trece mai mult timpul de la momentul caderii, cu atat sunt distrusi mai multi neuroni, caci sangele invadeaza creierul....-  nu mai are un echilibru motor bun, spune ca il duc picioarele, asa merge, uneori se clatina si bietul spune ca un om beat, el care nu a baut la viata lui niciodata ! Trebuie sa se concentreze si nu trebuie sa-l tii de vorba, numai asa merge si prin casa.
De la AVC, dimineata aud prin casa sau noaptea numai pasii lui, mici, marunti, pâs-pâs, merge asa, nesigur pe el, foarte atent.
Iar caldura nu ii face bine.
Caldura puternica a soarelui.

Sa va arat despre ce carte e vorba :
“ 30 de ani fara Noica. Exercitii de iubire, Ioan URSU, 2016, Scrisul Romanesc
 https://piatadecarte.net/eseuri/8791-30-de-ani-fara-noica-exercitii-de-iubire-ed-tiparita-9786066741552.html
 
30 de ani fara Noica. Exercitii de iubire - titlul si subtitlul cartii sunt elocvente in sine, traducand direct si univoc cheia in care a fost scrisa aceasta culegere de 10 eseuri despre omul pe care autorul l-a intalnit fulgurant in anii 1986-1987, o intalnire din categoria grea, a celor numite adesea mirabile. Nu este vorba de exercitii encomiastice, dimpotriva, si cititorul va realiza tonul pe alocuri ironic, sagalnic, chiar echidistant al textelor. Este vorba in ultima instanta de o carte in care unda subiacenta a intelegerii, a respectului neconditionat fata de statura omului si a ganditorului Noica, de iubire cum nu prea este marturisita sau asumata de lumea literara sau culturala (probabil din lipsa de organ, la unii, cum spunea filozoful de la Paltinis, sau din surplus de morga, la altii), asadar este vorba de o carte in care unda purtatoare a textelor este o unda de lumina calda si de implinire a unei datorii resimtite de-a lungul ultimilor 30 de ani scursi de la disparitia unuia din cei doi batrani pe care autorul i-a iubit intr-un mod indelebil intr-o viata de om; acelasi cititor, daca va avea rabdare si curiozitate, il va afla si pe al doilea batran.
Este de subliniat ca autorul acestei carti este un outsider, un concurent care vine din afara domeniului numit umanist, dar care isi marturiseste o deschidere irepresibila catre o lume alta decat cea a tehnicii, careia ii apartine. Cele 10 eseuri au fost gandite ca o suita dramatica, cu un crescendo si un decrescendo (Apropierea de Noica, titlu care trimite la un text al lui Borges; Despartirea de Noica?, alt titlu, care trimite la un text al lui Alexandru Paleologu).
Textele trec rand pe rand de la evocarea momentelor de Paltinis, la o inscenare dialectica a disputelor pro si contra Noica, apoi la un exercitiu de decupaj din Arhive, in care personajul din eter, locotenentul de securitate M. M., transcriind o inregistrare pe banda de magnetofon a dialogului unor profesionisti ai culturii, in celebra cabana, zisa vila 23, de la Paltinis, devine aproape uman, prin comica-i incompetenta in materia in care este pus sa isi exercite meseria; gongul final al cartii se declanseaza de la niste note ale lui Noica in care eroinele sunt bisericutele din Bucovina, celebrele in toata lumea manastiri; prilej de a glosa empatic cu continutul a doua carti remarcabile ale ultimilor ani, una a lui Horia-Roman Patapievici, si cealalta a academicianului-pictor Sorin Dumitrescu.
In sfarsit, de retinut pentru acelasi cititor prezumtiv, invocat pentru a treia oara, citatul din Alexandre Dumas-fiul care incheie cartea: Cei pe care i-am iubit ti pe care i-am pierdut nu
mai sunt unde erau; dar ei sunt intotdeauna ti pretutindeni acolo unde suntem noi.
INCAS The Scientific Council ( Ioan URSU )
http://incas.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=126&Itemid=126
 
INCAS The Board of Directors ( Sorin RADNEF )



Despre Noica, care era teleormanean, scrie si in cartea Corinei Iordan " Oameni, locuri, amintiri..", din seria Publicatiile Muzeului Teleorman :
“Oameni, locuri, amintiri...Interviuri cu Profesorul Ion Moraru”, de Corina IORDAN, Ed.Renaissance, Bucuresti, 2012, din seria Publicatiile Muzeului Judetean Teleorman ( VII ), 224 pagini pdf [ 3,05 MB ]

Pentru reamintire :
Biserici din comunele judetului Teleorman, in anii 30 – 50 Arhivele Nationale fotografii

si
“Vechi sate teleormanene intre legenda si adevar...Interviuri cu Profesorul Ion Moraru”, de Corina Iordan, Ed.Ordessos, 2015, Pitesti, din seria Publicatiile Muzeului Judetean Teleorman ( XI ), 28 pagini pdf [ 3,06 MB ] – cartea e in EXTRAS, apar numai primele randuri din fiecare capitol, astfel incat despre Piatra, concret, nu am aflat nimic.
Capitolul 10 este despre comunele TIGANESTI, PIATRA

“Din Istoria bisericii teleormãnene.Studii, articole, insemnãri”, Ioan SPIRU, Ed.Ordessos, 2015, Pitesti, - carte numai in Extras ! ( pdf, 33 file )
http://www.muzeulteleorman.ro/files/SPIRU_Biserica%20TR-redus%20web.pdf
 
Muzeul Teleorman, S Patrascu : Mosierii teleormaneni ( carte pdf, 393 pagini )
http://muzeulteleorman.ro/files/S%20PAtrascu_Mosierii%20teleormaneni.pdf

Atasez ( din nou, e drept ) fisierul " Bucurestii de altadata 2 mai 2018 " in care, mai jos, mai spre finalul fisierului am scris si despre unchiul meu magistrat-judecator, avocat in Bariul Bucuresti + Dumitru ANDREI decedat in 14/15 noiembrie 2008.

Trebuie sa ma gandesc cum fac, cum sintetizez, si nu numai, sa scriu in Manifestul Crestinilor din Europa, in franceza, despre inceputurile crestinismului in Europa, crestinism adus direct de Apostolii lui Iisus Hristos.
Si vreau sa caut pe internet si sa ma uit peste Constitutia Europei, poate imi mai vine vreo idee, in functie de ce scrie in Constitutie, ca sa putem inscrie radacinile crestine ale Europei si faptul ca este de civilizatie crestina batrana Europa !
Poate azi, poate luni chiar, azi poate imi iau " liber ", ma rog, citesc, si as vrea sa caut un film bun pe youtube...



olivia

Pièces jointes

  • Bucurestii de altadata 2 mai 2018.doc (46,00 Ko)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu