Pagini

duminică, 24 februarie 2019

Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 19 februarie / février 2019


Objet :Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 19 februarie / février 2019
De :Olivia Marcov (oliviamarcov@yahoo.fr)
À :
Date :Mardi 19 février 2019 16h17


Bonjour à tous! Buna ziua tuturor! 19 februarie / février 2019

Am vizionat cateva documentare privind viata tribunalelor, a magistratilor la lucru....
Si am sa va spun despre ce documentare este vorba pentru ca sunt interesante....( mai jos aveti si link-urile spre aceste filme documentare !!!! )
Pentru ca Iuliana a tot vorbit despre problema plasamentelor, iar masura plasamentului unui copil este dispusa de magistratul-judecator, anume de judecatorul pentru copii, am cautat ieri si am gasit, sa vad si eu un film despre Judecatorul pentru / ( de ) Copii.
Il gasim scris sub forma : " juge pour les enfants ", cat si " juge des enfants ".
Judecator pentru copii, Judecatorul copiilor.
In documentar sunt prezentate cazuri diferite ale copiilor pusi in situatii diferite, dar printre acestea nu putine sunt cazurile de delicventa juvenila, si varsta delicventei a coborat vertiginos.... 11 ani + jumatate, 12 ani....
Judecatorul li se adreseaza cu " Monsieur ", ii pune sub plasament.... 
De pilda sa vezi un copilas, un micut de doar 11 ani si jumatate cum ii povesteste judecatorului, ca fiind ceva, dupa el, firesc : " mi-am scos ( " tras " ) pumnalul .."
Copilul te punea la curent, iti explica, ceea ce a facut el normal, in logica lui....
Un altul umbla in banda, e " raket ", stiu ca in Romania pentru prima oara de racheti/ racketi am auzit din pacate venind dinspre Republica Moldova... asta in urma cu mai multi ani.
Multi, sau cam toti, si cei mai mari deja, poarta cutit la ei.
De fapt, acum in Franta se confrunta cu adevarat 2 civilizatii :
Pentru ca, cei mai multi acestia - intr-un documentar cam toti sau toti cei prezentati in film furasera masini, purtau cutit la ei, etc, erau insa minori - sunt, da, sunt arabi.
" De ce porti cutit la tine ? ", " de ce purtai ? ", intrebarea judecatoarei a primit drept raspuns " Din obicei ", " Din obisnuinta".
Si ma gandesc , si e serios ce spun, da, esti judecator ( si chiar cand nu esti unul, dar stai de vorba cu cineva ) si te gandesti daca te minte sau nu, sau daca iti raspunde in doi peri, sau in batjocura... esti atent la ce raspunde, la cum raspunde..
Dar tanarul acela n-a mintit cand a raspuns ca poarta cutit din obisnuinta.
In Algeria, algerienii purtau cutit la ei, minim, un briceag.
De altfel ei se taiau adesea unii pe altii, in tot soiul de certuri si incaierari, " lupte ", si ajungeau la Chirurgie la CHU, la Centrul Hospitalier de Urgenta din Constantin, spitalul orasului Constantine.
Nu exista arab sa umble fara cutit, sau macar un briceag " acolo " la el.
Cel mai normal fapt, obicei pentru ei.
Pentru ca ei au fost salbatici ca neam, si sunt si azi si raman, o societate ( o societate, oarecum ) traditionalista prin excelenta.
Ceea ce e greu de inteles pentru cei care nu ii cunosc, care nu i-au cunoscut in tara lor, in mediul lor.
Azi sunt foarte numerosi arabii din Franta, din Paris, dar si din orase mari.
Chiar din comune mai mici, orasele, localitati.

Cat priveste judecatorul, acesta le mai tine cate o mica " predica ", cum ca trebuie sa isi ia serviciu, etc.
Dar ei stiu ca e somaj, multi nu au pregatire, sunt neadaptati.
Sunt si cam nedoriti in societate si atunci sansele le scad vertiginos, ei au un altfel de creier, de mental, alt temperament si iata, nu se potrivesc unii cu altii, francezii cu arabii.
Colonizarea Algeriei a fost un adevarat succes - nu ca e bine sau frumos sa colonizezi - dar obiectiv, a fost un succes, au reusit mari lucruri, dar la arabi casa, in mediul lor.
Ceea ce lor le aducea totusi un echilibru.
Cand au sosit primii arabi in Franta, les harkis ( cred ca asa se scrie, sa ma mai uit in dictionar ), algerienii care luptau de partea francezilor, si care in 1962 s-au retras cu francezii din Algeria, pentru ca nationalistii lor algerienii, ii omorau daca ramaneau pe sol algerian.
Acesti oameni, luptatori algerieni de partea colonistilor francezi, cand au debarcat la Marsilia, nu s-au adaptat la clima, la mancare, la aer, la nimic, iar societatea franceza autentica, era complet diferita de societatea colonistilor francezi din Algeria !
Si foarte multi s-au sinucis atunci.
Multi au innebunit de-a binelea si au fost inchisi sau s-au dus singuri la Ospiciu.
Se poate spune si asa ca Istoria- pe care o fac tot oamenii - ii lasa pe oameni in paragina la un moment dat, cand ii vine ei cheful sa se schimbe....
Pentru ca " in paragina " au fost lasati si francezii repatriati, colonistii, si algerienii care fusesera de partea lor si acum erau urati de ceilalti algerieni care se opusesera colonialismului.
Franta schimba macazul, nu mai vroia colonialism si il considera o rusine, asa incat francezii din Metropola, din Franta continentala, se faceau ca nu baga de seama fenomenul Exilului, Iesirii din Algeria al francezilor-colonisti, din 1962.
Colonistii francezi traisera in Algeria cu totul alta viata.
Si pe urma, prinsesera radacini acolo, de cateva generatii si asta inseamna enorm.
Cateva generatii de francezi se nascusera si murisera pe sol algerian, sol pe care colonistii dupa atatea sute de ani il considerau tara lor.
Ei bine, la inceput, prin 1839 aproximativ, cand Algeria a fost colonizata, cum au pornit cu avant francezii in Algeria ? Cum ? pai, datorita politicii Statului francez care la acea epoca vroia colonii !
Deci aveau vantul in pupa.
Nici nu le-a venit sa creada de altfel cand Franta, de Gaulle, a spus ca nu mai " vrem " colonii si " vrem " independenta Algeriei.
S-au simtit, si nu numai, dar au si fost, parasiti la propriu de Statul francez care pana atunci ii tutela, in sensul ca ii ocrotea, ajuta, sustinea puternic.
Deci, bun, politica se schimba, tara nu mai dorea colonii.
Bine, bine, dar ce faci cu oamenii acestia toti ?
Si asa s-a intamplat cu Istoria oamenilor in orice tara si orice loc.
Comunistii i-au maturat pe mosieri si burghezi, - sigur, a fost mult mai rau - dar ma interesa acum sa vad cum s-a procedat cand o tara, un Stat, si-a schimbat brusc, total, politica, regimul !!!!!
Si mosierii si burghezii erau siguri pe ei, cum sa nu fie ?
Ei erau totul, legea, fruntea, elita, conducerea....
Dintr-o data uite ca nu au mai fost.
Si sunt segmente mari de oameni, de populatie.
Acuma, revenind la Judecatorii francezi azi :
Efectiv te uiti ca sunt 2 lumi fata in fata :
Judecatorul francez, si sunt majoritatea chiar francezi-francezi, neaos francez, si in fata lor, la audiere, inculpati - mici in cazul Judecatorului pt. copii - magrebieni, arabi.
Si sunt din cei saraci, amarati.
Acuma, e o combinatie in om foarte ciudata... intre rautate, instincte rele si fragilitate si vulnerabilitate....
Un arab era audiat in fata unei judecatoare, dupa nume, ea insasi, desi cetatean francez, araboaica, poate algerianca, Elsa Bensaid , un arab dormea pe strazi, comisese si infractiuni se pare... dar la judecator nu stia sa explice in franceza, avea translator, si incepuse sa planga.
Ti se facea mila.
Dormea pe strazi.
A spus ca 15 zile l-a ajutat Crucea Rosie cand a sosit in Franta, apoi nu l-au mai ajutat.
Si ce poti sa spui ? Intrebat daca vrea sa ramana in Franta, a raspuns ca nu mai vrea sa se intoarca acolo, pesemne in tara sa, deci acolo era mai rau !
Mai rau decat sa doarma pe strazi si sa comita infractiuni in Franta ?!
Si " astia " repede, francezii sau cine a facut filmul, francezii care au filmat luni in sir in tribunale si la final ne-au dat o emisiune de 52 minute sau mai mult, dupa caz ( dupa luni de filmare ! ) foarte reusita insa, ca emisiune.
Astia repede pun camera pe judecatoarea frantuzoaica-araboaica, cand l-a privit pe inculpatul care plangea ( si ti se rupea inima de el ), ea, de fel, statea cu capul mai mult in jos, spre birou, spre masa de lucru, intr-o parte, nu privea drept in fata adica cu capul sus....
Si au filmat-o cum se uita la arab si ii cam dadeau lacrimile, pentru ca si ea e araboaica...!!!!!!
de altfel l-a intrebat cu capul in jos daca " Vreti sa ramaneti in Franta ? ", o intrebare pornita imediat, cand putea sa nu il intrebe, sa nu se grabeasca cu intrebarea....
Vrea sa-l ajute.

Totusi, si am sa va povestesc, pe scurt, un documentar despre infractionalitatea franceza in Franta anilor 1800,....

Inegalitatile acestea din societate, oamenii stiu ca ele exista, stiu ca exista o politica a Statului - dupa caz la caz, a unui Stat sau altuia - care creste, mareste inegalitatile, si totusi oamenii repeta si repeta, automat cele invatate in Scoala, care nu ca nu sunt bune, dar e clar ca fiind bune, pe de o parte, tinand cont de realitate , sunt totusi si depasite si " pe langa problema ".
Deci te uiti ca judecatorul nu are ce sa le spuna decat sa le faca morala, sa ii certe, sa le dea un sfat concret, de pilda copilului de 12 ani care umbla cu banda " sa nu ii mai frecventezi pe astia din banda ".
Dar, sfaturile astea de multe ori chiar sunt - fara voia lor, dar omul invatat e primul care " Cine poate mai mult, poate si mai putin !" - ar trebui omul luminat sa fie mai intelept, sa caute sa faca ceva, sa vina cu niste solutii...
Pentru ca , daca ii spui unui minor care se drogheaza sa zicem si are mintea deja deranjata, bolnava, sa aiba de lucru, sa faca ceva, sau cand ei nu stiu carte, sa le spui ca mearga sa munceasca, sau stiu prea putina carte si oricum fiind somaj, nu se uita nimeni la ei.
Ei si asa cu felul lor de viata, neadaptat, revoltat, rebel, ca asa sunt ei, si ei sunt asa, chiar sunt asa ! - ce vor reusi sa faca ?
Trec cuvintele pe langa urechile lor si din cauza felului lor de a fi, si din cauza societatii si a conditiilor obiective, concrete, de viata - cele din viata LOR !!!!
"De ce ai umblat cu cutitul la tine ? "
Intr-adevar, sa intrebi un algerian asa, daca ai intreba in Algeria, ar fi ca si cum ai intreba omul de ce respira, de ce bea apa ? De ce mananca ?
Ar fi o intrebare fara obiect chiar.

Cine sunt aici victimele ?
Primele, cele supuse saraciei acesteia, de toate felurile : materiala, mentala, spirituala, intelectuala, etc.
Si apoi, am vazut cum " victime " pot ajunge chiar cei care conduc, cum au ajuns francezii in 2015 cand au izbucnit atentatele teroriste de la Paris ( care in mod cert au fost lasate sa se produca ).
Deci ajungi o " victima " si pentru ca te faci ca nu vezi, nu vrei sa vezi UNDE E PROBLEMA REALA ? - pentru ca te faci ca nu auzi, ca nu bagi de seama, pentru ca esti indiferent.
Eu nu spun acum ca trebuie numaidecat toata lumea sa faca politica.
Dar problemele din societate nici nu trebuie trecute cu vederea, nu trebuie inchisi ochii, pe motiv ca FIECARE PROFESIE ARE LIMITARILE EI SI FELIA EI DE COMPETENTA.
Si nu putem trece peste.
Asa nu ajungi niciunde.
Decat poate la alt soi de " revolutie ", cum a fost si revolutia socialista, comunista.
Si nazismul s-a socotit " o revolutie ".
Si cum asa ?
Toate aceste revolutii au in comun nemultumirile, unei categorii largi de cetateni cel mai adesea, sau ale unui popor, cum a fost al 2-lea razboi izbucnit din dorinta de a avea teritorii, de a-si mari teritoriul pe seama altor tari.
Toate relele pornesc de la nemultumiri si nemultumiri mari.
Nici Germania nu o ducea grozav, de aceea s-a ridicat Hitler, dar nu s-a ridicat bine.

Daca uiti insa, e multa boala, sunt multi oameni - probabil multi, sau sigur, nu au un diagnostic - dar nici sanatosi nu mai sunt.
De pilda, un arestat avea un instinct urat si era un instinct puternic, se pare ca i se faceau si nedreptati, dar el cum avea un instinct puternic infuriat, patimas-furios, stiti ce facea ?
Daca nu ar fi tragic, ar fi putin comic.
Omul asta una doua cand era ceva, ameninta cu moartea !
Si daca cel amenintat se plangea de el, daca mai era si vreo infractiune la mijloc, cel care ameninta primea ani grei de puscarie.
Si cand il supara cineva, poate chiar il nedreptatea cu adevarat - asta din instinctul sau, iar sarea si il ameninta ( pe altul deci ) cu moartea, si " legea " iar venea si ii mai dadea nistea ani de inchisoare si asa nu mai vedea lumina soarelui....
Poate ca cineva trebuie sa sesizeze si nici nu e greu, ca sare in ochi, omul asta avea viciul, meteahna, ca una doua, il apucau dracii si ameninta cu moartea.

Acum, cum e in Romania ? Exista la romani expresia " imi vine sa te strang de gat ", eu am auzit-o de mult si am auzit ca si altii o spun, sau " imi vine sa te omor "....
Daca e dupa expresia asta folosita asa, multi romani ar zacea in inchisori pe viata....
De pilda chiar dl Vali Boanta spunea " nepotica mea s-a jucat cu mobilul meu si mi-a sters numarul lui dna Magda [ al mamei ] CA IMI VENEA S-O STRANG DE GAT ".
Ei bine, cuunoscand mediul, lumea, traditia, folclorul, si numai ce te uitai la Vali, e limpede ca nu si-ar fi strans de gat nepoata.
Dar poate s-a suparat rau pe ea.

De pilda inculpatul- ca acum iar era inculpat, desi arestat in alta cauza si detinut in alta cauza - din documentar spunea ca pe el gardianul cand treceau toti pe rand, sa plece la Liturghie,  GARDIANUL pe el nu l-a lasat sa treaca. Eu ( cam ) asta am inteles.
Si asta, cu instinctul si temperamentul lui cine stie, l-a amenintat si pe asta cu moartea.....
Si hop ! iar la zdup, ia la judecata, iar in fata judecatorului.....
Dar vinile, in cazul asta, sunt impartite.
Totusi, E SANATOS SA PROVOCI UN OM, SI INCA UNUL CARE SI ASA ARE UN TEMPERAMENT MAI PROBLEMATIC ?
Adica daca tu esti om cu scaun la cap, echilibrat si mai istet, nu-i asa ? - vezi ca oamenii cu infractiuni, multi au probleme de sanatate psihica, si au, si au o fire diferita, de ce il provoci ? Tu, desi esti gardian, de ce esti al dracului cu el ?
In fond, cine iti da dreptul ?
Pe unul il cauti la orice, il aduci pentru orice la judecator, si pe altul il lasi sa faca orice....
Si asta : acest act : il impiedici sa participe la Liturghie ! Nemernic !
Cautam dreptatea ?
pai daca vrem dreptate, sa-l intrebam si pe gardian cine ii da dreptul sa restranga drepturile si asa restranse ale celor arestati, pe mine m-a socat CA NU L-A LASAT LA LITURGHIE.
Chiar m-a deranjat.
Oamenii nici de Dumnezeu nu se jeneaza, aici vreau sa ajung si nu au respect....
Tu vrei sa fii cetatean onest, in campul muncii, tu esti gardian, poate te plangi ca ai o munca neplacuta, dura, urata, dar ce faci tu concret la munca ?

Un barbat, ati vazut in " Aux marches du Palais " cred ca acolo, daca v-ati uitat...
Fura carti, a inceput la 2 ani dupa moartea sotiei lui.
Va dati seama, un cleptoman.
Dar comisia psihiatrica, sau psihiatrul a spus ca nu are discernamantul abolit, desi il are alterat.
Si omul cum intra in librarie, cum fura carti.
Avea interdictie, nu il mai vroiau librarii, il stiau toti in oras....
Era singur si singur pe lume, vaduv si spunea ca nu mai suporta inchisoarea.
A mai primit insa, pentru ca fiind cleptoman - dar din film nu rezulta ca l-au facut cleptoman medicii - nu se putea, fireste, abtine.

Daca vedem de aici ceva :
Fiecare om si inculpat, arestat, infractor, are si o obsesie, o idee fixa, datorita temperamentului sau a unei alte defectiuni.... produse in psihicul sau.
Unul fura carti, numai carti, dar negresit.
Un altul una, doua, te ameninta cu moartea.
Iar o fapta repetitiva, se repeta la nemurire, pentru ca e clar ca e o defectiune, un deranajament.

De drogati nu mai ai ce sa spui, dar totusi, pentru ca si drogatii sunt oameni, si asta nu poti trece cu vederea, sunt oameni, ce faci, cu toti acesti oameni ????
Acestia se autodistrug pentru totdeauna.
Putini cred ca se recupereaza si nu se stie cat mai traiesc pentru ca drogul omoara.
Se spune ca drogatii nu traiesc mult, nici dupa recuperare.

Tot vazand filme documentare, au atata de lucru, au dosare intregi, in biroul unui judecator al copiilor stau dosarele exact ca intr-o arhiva.
El se ocupa de el, dar nu sunt deloc putine.

O judecatoare se plangea sa pe la 4h30 pm cam asa, a primit un dosar de 490 pagini si a sunat-o chiar procurorl, pai, la ora aceea ? Sa audieze cand abia a primit 490 de pagini ?
Le-a rasfoit putin si faptele erau grele.

Sau judecatorul de instructie, care nu are zi, nu are noapte...
Care noaptea sau foarte de dimineata - pornise in operatiune cu politistii, si au patruns in casa unor comericanti de droguri, pe care i-au gasit acasa, cu pungulitele de droguri pe jos....

La audiere, unul care avea o pivnita si el, intrucat vindea droguri, probabil veneau cumparatorii si asta tot facea drumuri in pivnita, cobora, urca....
Il intreaba cine/ sau daca stia cine tot face atatea drumuri, raspunde ca nu stie, ca el pleaca dimineata, se intoarce noaptea acasa, si de cand i-au spart pivnita ( fapt nereclamat de el, cum era sa reclame ? )
Si se prea poate ca alti infractori i-au si spart pivnita, sa se alimenteze de la negustorul asta, gratis.
El spunea insa ca nu mai foloseste pivnita.
Ideea era ca pivnita era in continuare folosita, si, de cine ? Cum ? El proprietarul nu stia de cine ?

Am vazut insa ca dosarele lor sunt foi volante, nicidecum cusute, inserate, lipite....

La noi dosarele sunt cusute, filele numerotate si chiar si asa, se intampla.... sa dispara una sau alta din dosar, din cate am auzit.
Dar in niciun caz nu se ocupa grefierii cu asa ceva.
Dar dispar acte, mai dispar si dosare intregi.
Si toate se stiu.
La noi trebuia sa acorzi mult timp cusutului , prinsului filelor in dosar, sa le numerotezi cu grija.
Si daca cineva vroia sa ia din dosar, tot lua.

Un alt documentar vizionat privea Franta si problema Guyanei franceze.
Al doilea Imperiu si A treia Republica franceza au trimis francezi acolo, exilati, primul, Imperiul, din motive politice, insa a 3-a Republica franceza din motive de infractiuni de drept comun.
Si multi oameni au avut de patimit. Ca unii erau infractori, cum se spune, " pe merit ", dar erau si femei sarace, cu copii de crescut, care au furat.
Dintre ele, la fel, probabil unele erau cleptomane.
Altele insa furau de mancare !
Daca in 10 ani aveai 4 condamnari de mai mult de 3 luni, cadeai sub incidenta unei legi care i-a cam " lovit " pe francezi, La loi de la relégation, legea, cum sa ii spune ? A indepartarii, ar veni asa, simplu....
In temeiul ei erau exilati pentru totdeauna din Franta care a vrut sa faca colonii in Guyana franceza, unde insa n-a reusit cam nimic, conditiile de viata au fost prea dure, pamantul nefavorabil, si au murit pe capete, insa reusita au avut in Noua Caledonie.
femeile acestea plecand din franta, lasau familii, sot, copii, altele parinti, o mama....
S-au intors foarte putini de acolo, dupa vreo 19 ani de ocna.
Ocna.
Dupa ce executau pedeapsa in franta, si desi o executasera, pentru infractiunea savarsita, daca fusese a 4-a condamnare, plecau automat in Guyana.
Pur si simplu femeile au fost considerate incorigibile, si nu se dorea existenta lor, pana acolo incat in Guyana sau N.Caledonie, femeile NU AU CIMITIR.
Barbatii se pare ca au.
Barbati si femei au plecat acolo si femeile erau pazite de Caugarite, de Maici.
Dupa niste ani au fost lasate sa se marite, ERA POLITICA STATULUI FRANCEZ, sa se marite ( desi multe erau maritate in Franta ) si sa faca copii.
Unele insa nu erau placute de sotii lor, care le duceau la Maici inapoi, dupa un timp, veneau si le lua de acolo din nou.
Maicile hotarau daca o casatorie anume, sa se faca sau nu.
Ele stiau ca o femeie supusa, blanda, va fi acceptata, iar una mai nesupusa va fi adusa inapoi de sot.
Copiii nascuti acolo, intre 2-4 ani mureau, nu au supravietuit deloc.
Sunt exceptii cei care au supravietuit.
Erau si epidemii, era si febra galbena, din banii lor maicile cumparau chinina.
Cu chinina s-au tratat peste tot oamenii mult timp.
In Noua Caledonie au reusit mai mult, dar in Guyana sporul a fost cam zero.
Legea era La Loi sur la Relégation du 27 mai 1885.
In 1887 a plecat primul convoi pe vapor, spre Guyana, o luna pe vapor, 3 luni pana in N.Caledonie.
In 1850 ar fi fost creat cazierul ( judiciar ).
Cei mai defavorizati au fost cei din clasele populare, clasa " proletariana ".
Femeile erau doici, servitoare, muncitoare in primele fabrici deschise , si pentru ele.
Erau considerate irecuperabile, se vorbea de degenerare, degenerescenta, de " femme amorale ", interesant ca nu spuneau imorala, ci amorala ......
Va amintiti de cursul de TGD unde scria despre IMORAL SI AMORAL ????Oricum, e o deosebire de termeni.
In 20 de ani au fost expediati in Guyana 17.000 barbati si vreo 519 (?) femei.
Unele erau femei betive, altele se prostituau.
Prin 1907 inceteaza, se incheie acest fenomen.
IN 1897 a pornit spre Noua Caledonie ultimul convoi.
Prin Lege in 1904 sau 1907 s-a incheiat exilul condamnatilor.
S-a pus capat.
In 1913 s-a facut un recensamant in colonii, sa se vada cati sunt, pentru ca de acum nu mai aveau sa vina si alti condamnati.
Iar altii urmau sa se repatrieze.
Dar unii nu mai vroiau, altii, altele - dar erau putine ! - spau repatriat totusi.
Prin 1915, dupa recensamantul facut in colonii, s-au repatriat primii condamnati la ocna.
In Franta.
Unii dintre ei au nepoti, stranepoti adica si acestia au inceput si au facut cercetari sa afle despre stramosii lor, bunici, strabunici, matusi, etc.
Ca medie de varsta, se pare ca femeile condamnate care plecau in Guyana, probabil si in N.C., aveau cam 38 de ani, iar la epoca aceea, insemna ca nu mai esti deloc tanara, multe erau la menopauza se spune, altele erau sterile din cauza avoturilor facute, altele erau infertile, nefertile, altele aveau amenoree, adica nu aveau menstre.
Iar Statul francez se " baza " pe ele, pentru a face copii acolo in Guyana, in N. Caledonie.
25% dintre femei au fost decimate intr-o epidemie de febra galbena.
Si asa, ele nu erau multe.
Sau prea multe.
Dupa perioada in care in Guyana sau N. Caledonie unde traiau ca ocnasi, ca detinuti, inchisi, mai ales femeile insa ! - au fost eliberati, sigur, avand un regim aparte insa, ramaneau pe insula, si se maritau si faceau copii, primeau o bucata de pamant, dar pamantul nu era generos, bun in Guyana, puteai hrani o familie cu un copil, dar 3, 4 copii nu puteai hrani.
Atunci, Administratia Penitenciara ( l'Administration Penitentiaire ) a infiintat Internate, a luat copiii de la aceste familii de condamnati, " eliberati ", si i-a crescut, insa familia nu mai putea niciodata sa isi ia copiiii inapoi.
Acolo insa in acele Internate aveau de toate, ma rog, tot ce puteau avea atunci si acolo, si prin comparatie cu ceilalti.
S-a numit acest fenomen : Colonizarea Penala.
Maicile tineau Caiete de/cu Pedepse pentru fiecare " bagnarde ", ocnasa, condamnata, detinuta.
Barbatii mai munceau pamanturile, detinuti fiind, deci mai ieseau afara la camp, dar femeile munceau in incaperi inchise, cu gratii la geam, in croitorie, confectii, ele faceau uniformele, saltelele, rochiile, absolut tot ce folosea la imbracamintea celor de la insula.
Aveau si hainele rationalizate, un jupon din lana / per persoana trebuia sa tina 8 luni, 1 pereche de incaltari, trebuia sa tina 6 luni, etc.
Primeau un " set " de haine cum ar veni, fiecare la fel.
Ele croiau si confectionau si " des vareuses", veste ample...haine ample de fapt.
Vesta ( " veste " ) inseamna haina cu maneci, haina, la francezi.
Iata, de pilda o condamnata avea 1m48 inaltime ! Ce sa zici ? O persoana de 1m48 !
Erau considerate, inainte de a fi exilate, cand erau in Franta, infractoare, de pilda fete, femei care consumau totul la parinti si erau " des profiteuses", profitoare, dupa ce consumau tot ce puteau la parintii care nu mai aveau, furau sau se prostituau....
Dar cel mai adesea cele care furau, furau de mancare !!!!!
Cele mai multe sau mai multi proveneau din mediul rural, totusi in insule ajungand, cand au fost pusi in situatia sa cultive pamantul acela, nu prea s-au descurcat pentru ca era alta clima, si alt sol, in Guyana solul nu era prea bun, prea productiv si nici ei nu stiau prea bine cum sa- lucreze.
Femeile din Guyana sau N.C se numeau " reléguées collectives ", " relegate colective ", condamnate, " indepartate "...
Verbul " reléguer " inseamna a pune deoparte, a indeparta, de pilda a " relega" o mobila in pod, a duce o mobila in pod pentru ca n-o mai folosesti.
" La reléguée collective ", femeia " relegata", indepartata, alungata, exilata, avea si numar matricol de identificare.
A fost o perioada neagra din Istoria Frantei.

" ivrognerie " - betia, betie, starea de betie;

Patru condamnari de mai mult de 3 luni intr-o perioada de 10 ani, dadeau loc la prezumtia irefragabila de...vinovatie, mai exact de infractor care nu poate fi corijat, irecuperabil.
Les Cahiers de Punitions - Caietele de Pedepse tinute de Maici, in care ele notau pedepsele daca vreo condamnata incerca sa evadeze, sau pentru ca detinutele proferau cuvinte foarte urate la adresa Maicilor.

Un nepot sau chiar fiu al unei detinute spunea ca in Franta s-au tinut multi ani Registre [ de casatorii ], de asa maniera incat sa nu existe mezaliante !!!
De pilda, mama lui ( ? ) s-a maritat cu un barbat liber, si la nunta lor, din partea sotului nu a venit din cauza asta ( sotia, femeia fiind o detinuta, o fosta detinuta ) niciun membru al familiei sale.

El incheie marturia sa cu faptul ca, de-a lungul timpul si al Istoriei, s-a trecut de la
LE DROIT A L'OUBLI [ DREPTUL LA UITARE ] la LE DEVOIR DE MEMOIRE [ DATORIA/ OBLIGATIA DE MEMORIE ].
Dreptul la uitare a fost invocat de condamnati care nu vroiau ca lumea, ziarele, sa vorbeasca despre cazul lor tot timpul, la nesfarsit, ani intregi, dupa incheierea " povestii".
Iar acuma este Obligatia la Memorie, Datoria a de-i pastra in Memorie, de a nu-i uita pe acesti oameni care au fost ocnasi, condamnati, detinuti pe insule de pe globul pamantesc, fie din motive politice, cum erau trimisi de Imperiul al Doilea Francez ( chiar am citit o povestire mai demult, inspirata din acele realitati ale acelor vremuri istorice, o povestire trista.... ), fie pentru ca erau infractori de drept comun, recidivisti pentru infractiuni precum : prostitutia, BETIA [ care e o dependenta pana la urma ], furtul de mancare, furtul de haine din casa unei persoane unde o femeie era servitoare ( o servitoare primise o vizita din partea unei femei, si aceea se pare, furase din casa stapanului )....

Documentarul s-a numit " FEMMES AU BAGNE " France O ( cu accent circumflex pe o, cum ai exclama " O ! Oh ! Franta ! " ) 2018 03 08.



Un alt documentar s-a intitulat "  TRIBUNAL POUR ENFANTS  - reportage 2018 " 52:17 postat pe youtube de Paris Médias



Un alt documentar  a fost despre o judecatoare tanara, judecatoare pentru copii si s-a intitulat " MARIE, PREMIERE ANNEE AU TRIBUNAL ", adica " Maria, primul an la Tribunal ",


Judecatoarea franceza seamana cu Antoanela Ane-Mary ( Anemary ) Mares ( Costache ), ea insasi fosta judecatoare in 1995 la Judecatoria Sector 2 Bucuresti, in 2007 la Sectia Penala ( presedinta sau vice-presedinta ) a Tribunalului Bucuresti, seamana si nu seamana, seamana totusi la infatisare, insa in anumite limite, dar in rest....
Seamana ca aspect fizic insa, dar ochii judecatoarei pentru copii sunt atenti, sunt expresivi, in orice caz mai expresivi decat ai Antoanelei noastre care nu arata chiar nimic, si fara voia ta, cat de cat, tot mai exprimi ceva pe trasaturile fetei ( de altfel nu putem controla chiar toate starile noastre sufletesti, emotii, dispozitii care transpar pe chip si fara voia noastra ).
Are ochi mai blanzi, caprui se pare.



olivia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu