Intâmplãri la scoala de la Sfântul Sava din: Un om între oameni, de Camil Petrescu
IN romanul lui Camil Petrescu ( va trimit intreg
capitolul acesta !!! ) “Un om intre oameni”, volumul I, avem un capitol
consacrat liceului nostru : “Intamplari la Scoala de la Sfantul Sava”, un
capitol extrem de interesant pentru ca aflam despre cum erau uniformele
liceenilor de la Sfantul Sava, aflam si despre cum erau vremurile si despre
caracterul curajos si tenace al lui Nicolae Balcescu, veti gasi intreg
capitolul, si iata un citat : “In fata profesorilor erau si cinci
premianti ai intaiului an de studii de la redeschiderea scolii, imbracati in
uniforma cea noua, pe care Petrache Poenaru voia s-o propuna spre aprobare
generalului [ Kisseleff ] : frac de postav cenusiu, cu vipusca galbena pe
margine si pe cusaturile pantalonilor, cum tot galbena era banda lata a sepcii”.
Ion Ghica si Nicolae Balcescu se imprietenesc....
“Colegiul Sfantul Sava era legat de ulita
Scolii (strada Academiei de mai tarziu) cu o scurta ulicioara care acum, in
aceasta zi de festivitate, se vedea stropita si maturata cu ingrijire, de parca
stralucea si ea in dimineata frumoasa de toamna. Se pusesera si ghirlande de
frunze de-a latul ei, chiar in acest colt, legandu-se astfel casa
Dobrotineanului de a Spahiului...La cativa pasi de scoala – cam unde avea sa
fie candva statuia lui Gheorghe Lazar – raspundea chiar usa bisericii, iar
poarta insasi era cuprinsa intre case cu pridvor a egumenului grec al
manastirii si curtea unui slujbas la Vornicie, Petrescu.”
“Fosta “Academie” romaneasca, cum i s-a zis mai pe
urma, de la manastirea Sfantul Sava, fusese intemeiata in 1818 de eforii
Balaceanu, Ghica si Iordache Golescu si pusa subt conducerea dascalului
ardelean Gheorghe Lazar, care era adus in tara de la Sibiu de marea boieroaica
Barcaneasca pentru invatatura copiilor ei. Cinci ani, cu o intrerupere de
cateva luni in timpul revolutiei din 1821, daduse lectii de limbã
romaneasca, de filozofie si de trigonometrie, inflacarand tineretul.”
Despre Nicolae Balcescu putin mai departe in acest
capitol :
“Iese acum pe poarta scolii, intre multi altii, si un alt
baietandru negricios, slabut, cu ochii intunecati, dar stralucitori in albul
scleroticii lor delicate. Nu pare sa aiba cei paisprezece ani pe care ii are. E
Nicolae Balcescu, acum in clasa a IV-a la Umanioare. E imbracat intr-un fel de
surtuc scurt, inchis la gat, cu sapca in cap si are in picioare cizmulite, caci
locuind tocmai afara din oras, in mahalaua Visarionului, trebuie sa strabata
ulitele, acum cu ploile lui martie, desfundate de noroi. La subsuoara are un
pachet de carti si caiete legat cu sfoara. Se scotoceste in buzunare si se
apropie sfios de alvitarul care se ridicase bucuros de pe vine si isi incuraja
musteriul. Isi alege cu poftã o bucata de alvita si tocmai se pregateste sa
muste din ea cand e luat de guler de Sotea.
-
Frumos, nenicule...vrei sa mananci singur si le nen-tu nu te gandesti ?...
Balcescu isi muscã buza, putin palid, si spune apoi
linistit, privindu-l de jos in sus, cu ochii lui putin oblici :
-
Daca ma rogi frumos, poate ca am sa-ti dau jumatate...
Sotea se prapadeste de ras.
-
Sa te rog, ha ? Stii ca-mi placi ? Pe cine a mai rugat Sotea ?
Uite... pentru ca nu-ti cunosti datoria, ti-o iau pe toata.
Si vlajganul intinde mana lacom spre alvita, dar inainte
de a o ajunge, cu o smucitura a bratului, fulgeratoare, Balcescu i-a trantit
chiar pumnul cu alvita intre ochi.
Sotea, orbit, naucit, aluneca in noroi, nepricepand ce i
s-a intamplat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu