La Marginea Orizontului, de Varujan Pambuccian:
IN loc de Introducere, si
IN capcana naturii (capitolul 1)
De pe Facebook Varujan Pambuccian :
Varujan Pambuccian
Am pus pe blog (care
trece zilele astea printr-un serios facelift) o bucățică dintr-o scriere la care lucrez de câțiva ani și pe care nu știu
dacă o să o termin de scris vreodată. Se numește "La marginea
orizontului" și este o scriere despre om și revoluțiile pe care le-a produs
specia noastră de la Homo Erectus la noi. Ce am pus pe blog
este introducere și primul
capitol.
https://pambuccian.com/2020/01/12/0-in-loc-de-introducere/
https://pambuccian.com/2020/01/12/lmo-capitolul-1/
https://pambuccian.com/2020/01/12/lmo-capitolul-1/
Pe bara de sub
fiecare capitol există un icon care permite afișarea integrală a paginilor pe ecran, astfel încât să poată fi
citite cu ușurință.
Dacă vi se pare că e ok, puteți da like acolo. Dacă nu, sunt
interesat de punctul dumneavoastră de vedere și m-ar bucura să mi-l transmiteți.
Blogul va avea o
structură nouă și va fi despre:
Era digitală
A Treia Revoluție agrară
Biologie sintetică
Antropologie
A Treia Revoluție agrară
Biologie sintetică
Antropologie
Sper să vă placă și îmi cer
de pe acum scuze pentru experimentele pe care le voi face în ceea ce privește forma sa.
Varujan Pambuccian
Astăzi împlinesc
60 de ani. M-am născut într-o casă cu o bibliotecă imensă care acum încape
lejer într-un SSD. În jurul meu, în București erau fabricile Primei Revoluții Industriale, clasa muncitoare era
la mare preț și una dintre cele două ideologii ale
sale ne dicta viața tuturor. Științele cele mai atrăgătoare pentru un
elev erau fizica și chimia.
Am ales matematica. Pentru oamenii din jur meseriile la mare preț erau cele de inginer, medic sau
profesor, chiar dacă erau mult mai prost plătite decât cea de muncitor. A doua
Revoluție
Industrială m-a prins în liceu. Cercetarea începea să se facă în echipe mari,
munca fizică începea să fie preluată la scară din ce în ce mai mare, de
sistemele inteligente. În România, clasa muncitoare continua să domine, dar
începea să se ridice o birocrație nu foarte diferită de cea corporatistă de azi.
Inginerul, medicul și profesorul continuau să fie respectați de către oameni iar muncitorul
continua să fie mai bine plătit decât ei. La revoluție am ieșit cu speranță că von scăpa de comuniști și securiști. Am stat aproape doi ani în
stradă la mai toate protestele de atunci. Nu a fost să fie. Nici nu aveam
mintea de acum ca să înțeleg că nu avea cum să fie. Anii 2000 m-au prins în Facultate și în Parlament. Nu fusesem lăsat să
predau în anii 80, pentru că n-am vrut să intru în partidul comunist. Țineam ore prin bunăvoința profesorilor mei, doar pentru că
este meseria care mi-a plăcut cel mai mult. Toată așteptarea asta de un deceniu m-a
făcut să privesc posibilitatea de a preda în universitatea pe care o absolvisem
ca pe un scop suprem și când, după revoluție, lucrul acesta a fost posibil, nu am ezitat deloc, neglijând oferte de a
preda în universități care mi-ar fi schimbat viața. În anii 2000 clasa muncitoare începea să dispară și să fie înlocuită de proletariatul
corporatist. Profesorul, medicul și inginerul nu mai erau la fel de respectați de către oameni și noua clasă care se ridica tindea
să ocupe și ca
atractivitate și ca nivel
de trai golul lăsat la revoluție de căderea clasei muncitoare. Acum trăiesc A treia
Revoluție
Industrială. Inginerul și medicul încep să fie din nou prețuiți de oameni. Profesorul nu. Pentru că, între timp, în
societatea umana suprareglementarea devine o alternativă la educație. Este o ultimă reminiscență a Celei de-a Doua Revoluții Industriale. La orizont începe să
se profileze A Doua Mare Revoluție Agrară care va rupe o parte dintre lucrurile statornicite
ca tipar social de 12000 de ani încoace. Am trăit vremuri foarte dinamice și interesante, chiar dacă jumătate
din viața mea s-a
scurs dincolo de cortina de fier. Voi vedea, probabil, apariția a ceea ce Harari numește clasa oamenilor inutili. Voi
vedea, probabil, începuturile reinventării societății umane și, cu siguranță, privesc cu o mare bucurie tot ce
se întâmplă în lumea biologiei sintetice și a inteligenței artificiale. Am rămas creștin. Cineva mă întreba cum se împacă
asta cu interesul meu pentru lucruri darwiniste și i-am răspuns că sunt creaționist, evoluționist ș intervenționist, pentru toate trei având
suficient suport științific și pentru toate trei surprinzând
absoluta noncontradicție. Ca să înțelegem
lumea nu trebuie să gândim în tipare. Și am rămas la aceeași pasiune pentru baroc și metal. Ăsta e și motivul pentru care azi însoțesc postarea cu Aria din Suita
numărul 3 a lui Bach.
Dar au trecut 60 de ani.
*************************************************************************
Varujan Pambuccian
Limba armeană este o limbă Indo-Europeană cu o vechime de
peste 4.000 de ani. Pe substratul proto-Indo-European pe care îl are s-au
suprapus succesiv influențe sumeriene, akkadiene și, mai recent, influențe din limbile vorbite în Anatolia,
în special din limba hitită. La începutul erei noastre era o limbă
cristalizată, modernizarea ei continuă realizându-se fără neologisme ci cu o
serie de construcții bazate
pe cuvinte sau particule existente. Există ipoteza unei evoluții dintr-o rădăcină comună cu limba
greacă, aceasta petrecându-se în antichitatea preclasică. Stabilizarea sa în
ceea ce poartă numele de crapar (limba cultă) s-a realizat în secolul al V-lea.
Cum însă vicisitudinile istoriei au separat de mai multe ori armenii în două
zone mari locuite de aceștia, există două variante ale limbii vorbite: estică și vestică, variante ce diferă prin
felul în care sunt pronunțate anumite litere din alfabetul armean, adică diferențe pur fonetice. De exemplu
există transpoziții sonore
între b și p sau t și d.
Felul în care au scris armenii a urmat oarecum istoria
scrisului. În perioada regatului armean Urartu, perioadă în care a fost fondată
în anul 782 î.C. fortăreața Erebuni (Erevan), numele acesteia apare scris cu
cuneiforme urartiene, ele reprezentând scrierea silabică utilizată în
antichitatea armeană. A urmat o perioadă plină de frământări în întreaga
regiune a Anatoliei și Caucazului, frământări care au dus la apariția și dispariția de regate, fluxuri și refluxuri culturale și religioase punând uneori la grea încercare
păstrarea ființei naționale armene. La începutul erei creștine armenii utilizau diferite forme
de scriere, scrierea aramaică fiind utilizată pe multe inscripții din timpul regelui Ardașez I (189-160 î.C.). Este cert
faptul că a existat o interacțiune culturală între armeni și aramei, interacțiune ce a avut loc la sfârșitul antichității, iar un alfabet este mult mai ușor de utilizat decât o scriere
silabică. În secolul I armenii și-au pus problema unui alfabet propriu care să reprezinte
corect sunetele din limba armeană. Au existat mai multe tentative, dar nici una
nu s-a concretizat.
Între timp, datorită prezenței apostolilor Bartolomeu și Tadeu pe pământ armean, poporul
începea să adere la creștinism. Acest proces lent s-a desăvârșit în anul 301, an în care, sub domnia regelui Drtad al
III-lea și prin
puternica prezență a
Sfântului Krikor Luminătorul, regatul armean devenea primul stat având ca
religie, creștinismul.
Ca unică religie. Amplasat într-o regiune în care existau mulți greci creștini, armenii erau puși în fața unei dileme care ținea de păstrarea ființei naționale: va fi Biblia utilizată în
scrierea greacă sau aramaică sau era nevoie de un alfabet care să conserve
limba și să evite
pierderea ei în secolele care aveau să vină? Alegerea a fost simplă iar efortul
construirii unui alfabet propriu, adecvat sunetelor limbii armene, a fost
încununat cu succes în anul 405, an în care Sfântul Mesrop Maștoț venea cu un alfabet bine articulat,
alfabet care, cu mici adausuri este utilizat și astăzi.
Biblia a fost tradusă în limba armeană și scrisă utilizând noul alfabet de
către Sfântul Movses din Horen, traducerea sa fiind considerată însă ca o
traducere imperfectă. De aceea, Biserica Apostolică Armeană i-a trimis la
Edessa și
Constantinopol pe Hovhannes din Egheghiaț și Hovsep din Baghin pentru a traduce Noul Testament utilizând un text
considerat a fi cât mai fidel precum și Vechiul Testament în varianta greacă adusă din
Alexandria. Opera traducerii Bibliei în limba armeană a fost desăvârșită în anul 434. Începând cu acel
an, poporul armean avea o limbă și un alfabet stabilizate și Biblia scrisă cu alfabetul propriu
și în limba sa. Riscul
diluării identității naționale fusese înlăturat.
Secolul al V-lea a fost un secol de mare efervescență culturală și științifică. Marile lucrări ale antichității au fost traduse în limba armeană,
ceea ce a generat o școală din care s-au desprins secole de cultură și știință. Pentru poporul armean s-a
cristalizat un triptic care ne-a însoțit în toată istoria și ne-a ținut împreună atât atunci când
vremurile au fost minunate cât și atunci când ele au fost potrivnice. Tripticul creștinism, limbă și alfabet, cultură și știință.
Astăzi Parlamentul României a votat în
unanimitate ca ziua de 12 Octombrie, zi în care cade anul acesta Sărbătoarea
Sfinților Traducători (a
doua sâmbătă a lunii Octombrie), să fie celebrată ca Zi a limbii, scrierii și culturii armene. Ca o poveste frumoasă fără de sfârșit.
Varujan Pambuccian
Senatul Statelor Unite ale Americii a
recunoscut genocidul împotriva armenilor!
Prin votul de astăzi din Senat, votul dat
în Camera Reprezentanților primește întreaga greutate a întregului congres al Statelor Unite.
Susținută cu
cerbicie de senatorii Robert Menendez (democrat) și Rafael Edward Cruz (republican), rezoluția adoptată azi de către Senat prevede comemorarea
ca genocid a uciderii a 1,5 milioane de armeni în Imperiul Otoman între anii
1915-1923.
Dacă rezoluția din Camera Reprezentanților a exprimat
voința suverană a poporului american, acestă rezoluție a Senatului se transpune ca politică de stat a
Statelor Unite a comemorarării genocidului împotriva armenilor din Imperiul
Otoman din anii 1915-1923.
*******************************************************************
Varujan Pambuccian
Քրիստոս ծնաւ եւ յայտնեցաւ:
(Cristos dznav ev haitnețav!)
(Cristos dznav ev haitnețav!)
Քրիստոս ծնաւ եւ յայտնեցաւ:
(Cristos dznav ev haitnețav!)
(Cristos dznav ev haitnețav!)
sunt cuvintele cu care armenii întâmpină astăzi nașterea Domnului nostru
Iisus. Ele înseamnă "Cristos s-a
născut și ni s-a revelat!" Pentru că armenii
sărbătoresc Crăciunul și botezul Domnului în
aceeași zi. De aceea,
răspunsul la acest salut este Օրհնեալ է յայտնութիւնը Քրիստոսի: (Ortnial e haitniutiună Cristosi!), adică Binecuvântată este
revelația lui Cristos!
În primul secol al erei
creștine Crăciunul nu a fost sărbătorit. Nu există nici o
referire biblică la momentul nașterii Domnului și lucrul acesta a creat confuzie în comunitățile creștie timpurii.În secolul al II-lea
unele comunități au început să sărbătorească
Crăciunul la date din cele mai diferite, plecând de la interpretări diferite
ale evenimentelor descrise în evanghelii. O parte dintre comunitățile creștine au ales ca dată a nașterii Domnului ziua
botezului acestuia în Iordan, interpretând simbolic faptul că Iisus s-a botezat
în momentul în care a împlinit o vârstă care iar nu este clar dacă e 29, 30 sau
31 de ani. Armenii au adoptat acest
criteriu, al botezului în ziua de naștere, ca un criteriu simbolic și, de aceea, sărbătoresc nașterea și botezul
Domnului în aceeași zi (6 Ianuarie).
În Imperiul Roman creștinismul a devenit religie tolerată în anul 321 și, un timp, nașterea Domnului s-a
sărbătorit la date diferite. În anul 350, Papa
Iulius I a decretat sărbătorirea Crăciunului în ziua de 25 Decembrie, acoperind
astfel cu o sărbătoare creștină ultima zi a
Saturnaliilor, adică ziua în care romanii sărbătoreau Soarele de neînvins.
Când în anul 1582 Papa
Gregor al XIII-lea a decretat abandonarea calendarului Iulian și trecerea la un nou calendar, o parte din lumea creștină (lumea ortodoxă și cea protestantă)
au refuzat noul calendar. Ele tot pe 25 Decembrie sărbătoresc Crăciunul, doar
că 25 Decembrie iulian înseamnă 7 Ianuarie gregirian.
Rând pe rând statele
protestante au aderat însă la noul calendar (Prusia în 1657, Danemarca și Suedia în 1700. În anul 1751 Imperiul Britanic a adera și el la calendarul Gregorian. O parte dintre statele ortodoxe, cum ar fi Rusia și Bulgaria au
trecut la calendarul gregorian după 1900. Un număr de biserici ortodoxe
continuă să măsoare timpul după calendarul iulian și, de aceea, sărbătoresc Crăciunul pe 7 Ianuarie.
Nu este cazul armenilor care sărbătoresc Crăciunul odată cu Epifania, au
Anul Nou în postul Crăciunului și măsoară trecerea
timpului folosind calendarul gregorian.
Crăciun fericit tuturor
armenilor și Crăciun fericit celor care
folosesc calendarul iulian și au Crăciunul
peste două zile!
*****************************************************************************
Varujan Pambuccian
Am pus pe blog (care
trece zilele astea printr-un serios facelift) o bucățică dintr-o scriere la care lucrez de câțiva ani și pe care nu știu
dacă o să o termin de scris vreodată. Se numește "La marginea
orizontului" și este o scriere despre om și revoluțiile pe care le-a produs
specia noastră de la Homo Erectus la noi. Ce am pus pe blog
este introducere și primul
capitol.
https://pambuccian.com/2020/01/12/0-in-loc-de-introducere/
https://pambuccian.com/2020/01/12/lmo-capitolul-1/
https://pambuccian.com/2020/01/12/lmo-capitolul-1/
Pe bara de sub
fiecare capitol există un icon care permite afișarea integrală a paginilor pe ecran, astfel încât să poată fi
citite cu ușurință.
Dacă vi se pare că e ok, puteți da like acolo. Dacă nu, sunt
interesat de punctul dumneavoastră de vedere și m-ar bucura să mi-l transmiteți.
Blogul va avea o
structură nouă și va fi despre:
Era digitală
A Treia Revoluție agrară
Biologie sintetică
Antropologie
A Treia Revoluție agrară
Biologie sintetică
Antropologie
Sper să vă placă și îmi cer
de pe acum scuze pentru experimentele pe care le voi face în ceea ce privește forma sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu