Camelia, Mihai si Maria Smicala ( Jalaskoski ), Romania v. Finlanda, 16 aprilie 2020

Camelia, Mihai si Maria Smicala ( Jalaskoski ), Romania v. Finlanda, 16 aprilie 2020

Buna ziua doamna doctor Camelia Smicala !

Nu stiu cum sa numesc aceste cateva randuri care urmeaza, le-am numit “Scurta nota”, sau pot fi si o scrisoare, pe care doresc s-o fac cat mai scurta si cuprinzatoare.

1)Mai intai : cand scriu de pe smartphone, imi apar cuvinte pe care nu le scriu, de pilda blog, apare bloc, desi eu nu scriu bloc, ci blog, imi apar cuvinte automate din memoria smartphone-ului, asa este aparatul setat din fabricatie, deci nu reusesc sa scriu, nici pe cat de repede as vrea, si nici sa spun exact ce vreau sa spun.

In materialul pregatit acum si la care m-am gandit, mai intai pentru ca aici e vorba de o aparare, care se impune prin forta imprejurarilor, este vorba despre AVOCAT.

Al doilea, pentru ca intr-o postare a dvs. pe FB ati scris ca avocatul care a fost desemnat sa apere cauza copiilor dvs., a tacut, tacea.

In al 3-lea rand, sa stiti ca, da, desigur, este limpede ca imprejurarile sunt triste, desi le vom depasi, insa as putea spune asa : daca as fi azi avocat si daca ati fi clienta mea, as spune ca e o bucurie si o placere sa colaboreze avocatul, cineva, cu dvs. !

Dar eu, de obicei, prefer relatiile sociale cat mai firesti, mai putin oficiale, desigur avand insa la baza respectul reciproc, intelegerea situatiilor, a realitatii, insa nu prea sunt adepta ...oficialitatii.

Nu pentru ca am ceva impotriva organizarii societatii, ci pentru ca in mod concret, cand omul are putere, are functie si o functie publica, in primul rand e supus ierarhiei, apoi si la varf de-ar fi, tot nu isi poate intotdeauna impune punctul de vedere, pentru ca intotdeauna intr-o societate, o societate civila si un Stat de Drept, trebuie sa fie un echilibru si sunt mai multe “segmente” ale societatii care se supravegheaza unele pe altele, uneori se inteleg, alteori fac presiune unele asupra celorlalte. Fiecare are in vedere interesul sãu care se vrea si trebuie sa fie legitim.

Cand omul are o functie si una publica in plus, atunci i se vede cel mai bine caracterul, personalitatea, firea, as zice.

Realitatea a demonstrat ca intr-o ierarhie omul suferã.

Stiu ca societatea, Statul este si ramane in continuare organizat, si nici eu nu am o alta solutie, cum ar fi sa nu fie organizat – insa am vazut ca trebuie, e mai bine, daca poti, sa te orientezi in viata spre o profesie liberala, adica una in care sa fii cat mai independent.

Nu sunt impotriva neaparat a ierarhiei, ci a absurditatilor care rezultã de aici, sau a necazurilor care rezultã. Si nu de putine ori rezulta din slabiciunea oamenilor, din apatia lor, din indiferenta lor, si din firea lor pana la urma, si nu in ultimul rand si in cel mai grav caz, necazurile rezulta din rautate, lacomie, invidie, ura chiar - si...coruptie. Materiala sau nu, coruptia, este, nu-i asa ? – mai intai morala.

Cuvintele nu sunt spuse acum la intamplare.

Pentru ca, am sa va arat si despre cum poate societatea civila inclina balanta, pana la urma totul se reduce la om, la oameni. Oamenii fac, oamenii desfac.

Acum vreo 2 seri am vazut un documentar : o avocata apara un tanar informatician rus care participase la 3 proteste neautorizate, cu toate ca multi participasera, si desi unii fusesera retinuti, pe el a cazut cea mai grea prigoana si pedeapsa, pe el l-au condamnat la vreo 4 sau 6 ani de munca, intr-o colonie de munca, in zilele noastre la Moscova.

Voiau sa dea un exemplu. Si este – pentru mine cel putin util si interesant sa ma uit, nu prea sunt insa, la astfel de documentare.

Cand numarul sustinatorilor tanarului a crescut, caci oameni de toate varstele au devenit sustinatorii tanarului inchis, s-a cunoscut diferenta, si anume : daca mai intai, in cursul proceselor de judecata, judecatorii au fost inflexibili, s-a dat o sentinta, s-a facut apel, dar, degeaba ! Avocata a ajuns sa fie...ma exprim asa, “sa fie”....12 avocati ! Dintr-o avocata, tanarul a avut 12 avocati si o multime de sustinatori, in sala de judecata si la poarta Curtii sau a Tribunalului. Toti filmau, toti inregistrau, toti erau cu ochii pe judecatori. Avocata atunci a spus ca, “de data aceasta” a vazut, a simtit cum judecatorii nu mai sunt atat de siguri pe ei in inflexibilitatea lor, in cerbicia lor !!!!!

Ma gandesc ca, daca oamenii ar iesi din pasivitatea lor, daca s-ar aduna mai multi care sa isi vrea copiii scosi din mainile barbare care ii tin inchisi – adesea, am inteles, pana la majorat, sau ce sa inteleg prin “ plasamente PERMANENTE” ?

Fiind vorba de plasamente – adica copiii fiind “subiectii”, subiectul plasamentului.

Si acum ajung la al 2-lea mare punct :

2) Daca, si sa fim siguri ca se va schimba situatia, daca acum situatia se va schimba in bine pentru copiii inchisi, abuzati, pentru toti copiii abuzati si inchisi, ei v-o vor datora cu prisosinta !

Ma gandesc si eu asa, ca in toate exista un sens si o explicatie, desi noi nu le vedem, Dumnezeu le stie si suntem instrumente in Mana lui Dumnezeu ( pe cand cei rai sunt instrumente ale Satanei )....

Ati spus undeva, ca, nu le vor da drumul copiilor dvs. pentru ca asta ar inseamna sa trebuiasca sa le dea drumul tuturor copiilor inchisi in Finlanda ( si poate nu numai... pornind de la cazul Finlandei ).

Dar, intotdeauna a fost asa : o situatie rea, - generala si generalizata – cand nu se mai vedea capatul ei, a fost in mod neasteptat rasturnata de cineva. De cineva.

Intotdeauna Dumnezeu a ales pe cineva dintre oameni pentru a rasturna o situatie nedreapta, o situatie generala.

Cand crezi ca nu se poate face nimic,  - ( cu rugaciune si cu ajutorul lui Dumnezeu ) atunci se intampla ceva care zguduie din temelii, “sandramaua” celor rai.

E foarte posibil ca dvs sa fiti acel cineva, persoana aleasa, flacara.

Cand cei pe care ii iubim, indiferent de varsta lor, au nevoie de ajutor si de ajutorul nostru, trebuie sa fim in masura sa ii ajutam.

Dar nu toti sunt in masura – prin ei insisi, din ei insisi, prin firea si atributele lor – sa-si ajute semenii in necaz, de-ar fi acestia parinti, frati, surori, rude apropiate si pe care le iubim, copii, etc.

Ma gandesc ca nu sunteti aleasa deloc la intamplare, pentru ca de la dvs. sa se prabuseasca tot dominoul celor rai si neinduratori.

Dumneavoastra, doamna doctor Camelia Smicala :

Cu o energie psihica crescuta, cu un creier robust, bine structurat si complet, care nu cunoaste lipsuri, nu cunoaste tare – tarele ! cea mai mare problema a oamenilor pe Pamant ! – cu o vointa puternica, cu ratiune si rationament, cu atentie pentru detalii, cu afectivitate – cu toate aceste insusiri ale dumneavoastra doamna doctor, si cu pregatirea inalta profesionala pe care o aveti, eu cred ca desi Crucea e grea si doare cumplit, - in mod sigur a fost masurata si cantarita bine de Dumnezeu inainte de a v-o pune pe umeri !

Daca analizam putin situatia, datele problemei : efectiv, in mod obiectiv o spun, din convingere o spun, Dumnezeu v-a daruit cu toate insuririle, cu sanatate fizica, cu vocatie pentru profesia de medic, cu memorie buna, cu inteligenta, mai presus de toate cu un creier foarte bun, excelent, cu care veti depasi totul, veti lupta si veti invinge !

Nu e o credinta de-a mea “ mistica”, ar putea spune unii laici, unii atei ca e o credinta “mistica”, intrucat eu nu scriu doua randuri si ma raportez la Dumnezeu, ci este o realitate si cine va priveste si va vede, cine va urmareste de pe Facebook sau pe youtube in emisiunile in care apareti – poate vedea aceasta, poate trage singur concluziile care se impun.

Eu nu am stiut despre cazul dumnevoastra.

La sfarsitul anului 2019, pe Trinitas.Tv a aparut o emisiune in care se spunea ca PS Ep.Macarie Dragoi al Europei de Nord face un apel la rugaciune pentru dna dr.Camelia Smicala.

Pe urma a mai trecut un timp, nu foarte mult pana cand, intr-o zi pe FB....

...ati spus si ati scris ceva, pe pagina dnei judecator/judecatoare Iulia Motoc, judecatorul nostru al Romaniei la CEDO, intr-un comentariu.

Va spun ca nu sunteti ca toate femeile, ca toate Mamele si ca toate persoanele din zilele noastre, de pe la noi, si nu numai de pe la noi.

Si atunci m-am uitat sa vad pagina dvs de Facebook si pentru putin timp m-am uitat pe pagina dvs, nu va ascund ca m-am uitat, adica am fost atenta sa vad felul cum reactionati fata de problemele cu care va confruntati.

M-am uitat adica, la om, la Mama, la femeie, la medic, - la toate acestea la un loc in contextul trist si dramatic al pierderii copilasilor.

Cand copiii vor fi salvati, meritul va fi al dvs integral !

Eu asa o Mama n-am mai vazut !

Am vazut fotografiile in care sunteti cu copilasii, si nu ascund ca m-am uitat si la dvs ca om, si ca mama.

Sunt si femei sau mame care obosesc in viata asta, asa e omul, in viata lui are etape de viata in care se simte obosit, nu se mai simte motivat, si poate nici nu este, si oboseste, sunt si femei si mame care desi isi vor copiii langa ele.... mi-e greu s-o spun, dar nu le vad prea afectuoase, prea bune cu copiii lor. Cand obosesc, devin rele, nervoase, si toate cad pe copilul lor.

Daca insa isi pierd copiii, e probabil ca pe urma plang dupa ei.

Eu la dumneavoastra nu am vazut asa ceva, acest tip de om si de mama !

Am vazut / adica am citit cele pe care le scriati, ca in tot necazul copiilor si al dvs., desi erau lacrimile, desi era durerea, desi era rana, din unele cuvinte se simtea, se vedea ca aveti si distanta fata de situatia pe care o apreciati rational, ca un medic, eu as spune si ca un psiholog.

Pai cine mai bine ca dumneavoastra va castiga aparandu-si copilasii ?

V-o spun cu convingere, nu pentru a va motiva, desi nu mai e necesar, cu vointa dvs si cu credinta dvs. veti spune Muntelui acestuia : Misca-te !

Si se va misca !

Si ajung si eu la punctul, sa-l mai numerotez ? In care va spun ca am fotografiat paginile despre AVOCATUL in Templul Justitiei.

Cum trebuie sa fie avocatul ? Cum este, cum poate fi un avocat ?

Ce calitati trebuie sa aiba ?

Da, vi le arat pe toate pentru ca asa cum sunteti medic si ati studiat Medicina, la fel veti studia si paginile acestea din Psihologia Judiciara !

Pentru ca dupa toate materialele pe care vi le trimit si vi le voi trimite veti fi dvs insiva si avocat si psiholog si psiholog judiciar !!!

Pentru ca deznadejdea, durerea, sunt mari sau cu atat mai mari, cata vreme nu stim cum sa privim situatia sau cum am putea-o privi, intelege, ataca, cum ne-am putea apara....

Asta e ca la doctor : pacientul se simte rau si nu stie de ce si in mintea lui se gandeste la multe boli rele : o fi cancer ? o fi inima ? o fi altceva ? poate am asta....poate sufar cu astalalta... si omul, necunoscand, se sperie... se sperie poate mai rau decat e cazul. Si daca cazul e totusi unul serios, cand cunosti si intelegi, privesti altfel, ai alte solutii, alte parghii, si nu mai deznadajduiesti, si suferi, dar creste speranta, creste vointa, creste curajul !

Trebuie orientare, e nevoie de cunoastere.

Si asta vreau eu sa fac acum si aici.

Despre avocat am fotografiat capitolul, atat din Cursul Universitar de Psihologie Judiciara, cat si din Tratatul de Psihologie Judiciara.

Este o mica diferenta intre ele. Dar importanta.

Eu citesc intotdeauna tot, nimic nu e lipsit de importanta intr-un curs universitar sau un tratat.

Noi la Drept, cand avem un Curs la o disciplina, daca reusim sa ne cumparam Tratatul privind aceeasi disciplina, citim si Tratatul ; de fapt TREBUIE. (Si avem si un acelasi curs la aceeasi disciplina, dupa mai multi autori)

Trebuie lucrat dupa cursuri si dupa tratate.

Cu privire la legislatie si legi : ele se modifica si completeaza continuu.

(Cam exagerat in ultimii ani....)

Multe legi au ramas, sunt aceleasi legi, dar au fost in cursul anilor completate si modificate, (chiar) renumerotate.

Insa esenta a ramas aceeasi. Cel putin in cazul avocatului si cum trebuie sa fie acest profesionist.

La Drept, citesti si vechi si nou, altfel nu se poate, totul se inlantuieste.

In Franta, da, am trecut la altceva, stiti ca multi parinti carora li s-au luat copiii de Serviciile Sociale sau Protectia Copilului, au renuntat la copii ? Le-au fost luati cand erau bebelusi, parintii ii vizitau sa zicem o data pe luna, si stiti ce au putut invoca acei “parinti” ? Spuneau ca bietul copil, bebelusul, pe masura ce creste nu ii mai recunoaste !

Si cum sa ii recunoasca, daca el, un bebe de cateva lunisoare de zile, a fost dus de la parinti la o varsta mult prea frageda ?

Dar in cazul acesta sunt din pacate, probleme cu parintii, ale parintilor, daca unii ca acestia pot spune asa ceva, ei sunt cei care au mari probleme.

Am sa pregatesc un material, privind Drepturile Omului.

IN principiu nu cred ca va fi gata pentru azi, acesta din urma.

Toate acestea sa ne poata inspira si sa ne poata ghida, sa ne poata ajuta.

Da, si nu voi uita in completare, material din Introducere in Drept, despre societate, si societatea civila ( anume ), rolul ei in viata noastra intr-o democratie si un Stat de Drept.

Problema aceasta, a ridicarii copiilor si plasarii lor de catre Protectia Copilului, sa zicem ca nu e una usoara, pentru ca e la nivelul Europei, ma gandesc ca si in Franta a luat chiar amploare, de prin 2012 se pare, iar Franta e un Stat de Drept al carui Parlament are doua Camere... Senatul si l’Assemblée Générale ( Camera deputatilor de la noi ), Finlanda are un Parlament Mono-Cameral... si vad ca tot acolo s-a ajuns si cu Parlament Bi-Cameral si cu Parlament Mono-Cameral.

Ar trebui cumva, sa putem afla, de unde a venit raul acesta peste Europa ?

[ Politica Uniunii Europene ?

In Europa aproape ca luase amploare eutanasia.

Mai aveau putin si ne eutanasiau pe toti. Si normal, nu glumesc cand scriu, nu stau sa scriu pentru a glumi.

Copiii sunt inchisi, batranii sunt marginalizati, acum insa, intrucat locurile de munca sunt prea nesigure, multi muncesc inca pe unde apuca, contractele de munca pe durata nedeterminata, iata, se pare ca in Franta sunt azi rare, un mare procent al contractelor de munca incheiate din 2013 ? incoace, am gasit intr-un documentar, au fost contracte pe durata determinata. ( Peste 90%...)

Somajul este, locul de munca e instabil, multi il pierd,  nu il pot tine, apare si o criza economica, o pandemie....

Tot mai putini oameni muncesc – in sensul de a putea munci concret, an dupa an, preferabil in acelasi loc – adica tot mai putini contribuie zi de zi la Bugetul Pensiilor, somajului, alocatiilor, sanatatii...

Si atunci se doreste ca batranii – care si asa “ traiesc prea mult azi “ – sa fie activi si sa munceasca pana la moarte, pana la varstele cele mai inaintate.

Concret, sa vedem cum vor face asta.

Intr-o profesie liberala, de acord, muncesti pana la moarte.

Dar trebuie sa castigi si sa ai painea, venitul asigurat totusi.

Cred ca tendinta ar fi : sau muncesti, sau ajungi eutanasiat.

Pe de alta parte sunt inegalitati prea mari cat priveste salariile, veniturile, indemnizatiile.

In Franta oamenii spun ca asa e Sistemul si asta vrea sistemul actual. Ce putem face ?

Intrebarea pe care si-o pun cei mai mici si umili. Mai putin bogati, zi de zi, apar tot mai multi saraci...]

Aveati si o postare mi se pare, am vazut ceva cand pe FB am cautat organizatia aceea pentru drepturile omului, Lokakuun Liike... era o postare cu privire la o femeie care ar fi minti in instanta de judecata ... ??

Pe curand,

Olivia Marcov,

16/04/2020 15:45:22, Bucuresti.

P.S. : avocat nu stiu daca ajung, as vrea sa ajung avocat – dar pana una alta, clantau sigur sunt....(ar spune unii). Totusi, cum ar spune francezii, e deja bine sa fii jurist.

Sau : ce a fost mai greu a fost facut.