Profetul si neamul sãu, sau Pãrintele Arsenie si neamul românesc, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Profetul si neamul sãu, sau Pãrintele Arsenie si neamul românesc, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Profetul este un trimis al lui Dumnezeu în neamul sãu si în vremea sa, pentru ca sã lumineze, sa îndrepteze si sa ridice neamul sãu la nivelul destinului rânduit si voit de Dumnezeu.

Pe de o parte profetul vine la si cãtre neamul sãu, pe de altã parte el se ridicã din adânc de istorii, redescoperind neamului temeliile propriei lui fiinte, luminându-i radacinile, transfigurându-i sensul si aratandu-i menirea crestinã.

Profetul pregãteste în neam si pentru neam “caile Domnului”, indreptandu-i cararile prin viata, mesajul si faptele sale, chiar daca va trebui sa plateasca cu pretul propriei vieti misiunea sa primitã de la Dumnezeu, precum Isaia, sfantul Ioan Botezatorul sau sfantul arhidiacon Stefan.

Profetul coboarã pentru ca neamul sa se ridice, profetul vorbeste pentru ca neamul sa se trezeascã.

Profetul este un apostol al neamului, un pãstor al lui, un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru neam ; el este din neamul lui, dar in acelasi timp este mai presus decat cei din neamul sãu.

De obicei contemporanii nu-l înteleg, cãpeteniile il marginalizeazã, cãrturarii îl prigonesc si doar posteritatea incepe sa-l recunoasca.

Atunci cand neamul sau poporul se indoieste, impietrirea acestuia se spulberã doar prin semne : plãgile Egiptului pe vremea lui Moise sau jertfa sfantului Ilie de pe Carmel.

Profetul nu este trimis la întâmplare, el vine sa coboare din cer sau sã redescopere atat Tablele legii evanghelice pentru vremea sa, cat si pentru a suna din trambita ca strãjer al casei Domnului.

La randul sãu, neamul ii este dator profetului cu ascultare si fidelitate.

Viata profetului este o parte din crucea neamului sau mai bine-zis, profetul este un Simon Cireneanul care-si ajutã neamul sa-si inteleaga si sa-si poarte crucea pe urmele lui Hristos.

Profetul se identificã cu neamul sãu pana la contopire, el spalã zidurile Ierusalimului sau ceea ce a mai rãmas din ele, precum Ieremia, cu lacrimi si le sfinteste cu rugaciuni, restaurând altarele parasite.

Profetul calauzeste poporul prin pustie, il adapã cu apã din stâncã, il hraneste cu manã din cer, il conduce pana la trecerea Iordanului, il încredinteaza urmasului sãu rânduit si moare invaluit in mister si tainã, precum Moise in muntii Moabului.

Alteori, profetul isi însoteste poporul in robie, precum Iezechiel si Daniel, sau il intoarce din robie, precum Agheu si Zaharia.

Profetul, viata si mesajul lui sunt ca un fulger ce lumineaza intr-o clipita in noaptea lunga si neagra a istoriei neamului.

Prin el Dumnezeu fie lucreaza revelatia catre neamul respectiv – Moise si sfantul Ilie – fie o talcuieste si o innoieste, “aducand-o la zi”.

Vazand sabia, el sunã din trâmbitã, vazand potopul care vine, el pregateste corabia, precum Noe.

Profetul exprimã si surprinde energia cea mai curatã si sfanta a neamului, pe care o capteaza, o concentreaza si o canalizeaza orientand-o inspre Cel ce este Alfa si Omega.

El este luat din neam, pentru neam, el este randuit sa fie constiinta treaza a neamului.

IN urma  lui, profetul lasã semne si scrieri, precum Moise si Samuel, sau numai fapte si minuni, precum Ilie si Elisei.

Profetul isi aduce neamul sãu pana la poalele Sinaiului sau Taborului, unde vine ca martor la Schimbarea la Fatã.

Profetul se sileste si se strãduieste sa-si induplece neamul pentru a-si pleca genunchii sub Crucea lui Hristos Cel Înviat, pogorand peste acesta prin mijlocire, binecuvântarea si harul lui Dumnezeu.

Neamul profetului este atat cel din care rãsare omul lui Dumnezeu, cat si cel la care este trimis uneori.

Mai mult decat Israel, neamul cu care Iona s-a identificat au fost ninivitenii !

Unora dintre profeti Dumnezeu le incredinteaza mai multe misiuni si revelatii, altora una singura.

In randul celor dintai este sfantul Ilie si Elisei si cei patru prooroci mari : Isaia, Ieremia, Iezechiel si Daniel, iar in randul celor de-al doilea : Avdie, care profeteste impotriva Edomului, Naum, care prooroceste impotriva Ninivei sau Agheu, care stãruieste pentru rezidirea templului.

Moise a fost legiuitor pentru Israel, pentru vremea lui si profet mesianic.

David a fost rege pentru vremea lui, profet pentru vremuri indepartate si psalmist pentru toate vremurile.

Sfantul Ilie a fost profet pentru vremea lui si va fi din nou in vremurile de pe urma, ca inaintemergator al celei de a Doua Veniri a lui Hristos.

Daniel a fost profet atat pentru vremea lui, cat si pentru cele urmatoare, dar si pentru cele de pe urma.

Iona a fost profet doar pentru o zi de propovaduire, careia i-au urmat trei zile de pocainta a ninivitenilor, iar prin minunea cu chitul a fost semn pentru Fiul Omului, dat neamului lui Israel.

Unii dintre profeti au proorocit si vestit pentru mai multe neamuri sau chiar pentru toate neamurile, dupa cum sfantul Pavel avea sa fie trimis si numit “apostolul neamurilor”.

In general profetii sunt inaintemergatori ai lui Hristos, dupa cum apostolii sunt urmatori ai Lui.

Toti proorocii se regasesc si se implinesc in Hristos “Proorocul cel Mare” ; la fel arhiereii si imparatii, prin intreita demnitate, slujire si misiune a Fiului lui Dumnezeu intrupat.

Legatura dintre profetism si chenozã se exprimã si prin legatura dintre profetism si eshatologie, lucratã de Acelasi Duh Sfant prin Biserica.

Astfel, cu cat se apropie tot mai mult “plinirea vremii”, cu atat profetii si profetiile tac !

A se vedea, spre exemplu, vremea de aproape trei sute de ani de la profetul Maleahi pana la sfantul Ioan Botezatorul.

La fel, cu cat se apropie tot mai mult cea de “a doua plinire a vremii” – si noi ne apropiem de ea -, cu atat asteptarea este mai tacuta si mai tainica si Parusia mai cutremuratoare.

Chiar daca uneori profetul este prigonit, intemnitat, alungat sau taiat cu fierastraul, ucis cu pietre sau rastignit de cei din neamul sãu, el strigã in vremea Pãresimilor vietii lui : “Lumina lui Hristos lumineaza tuturor !” iar in Noaptea Inverii de Apoi ii cheama pe toti : “Veniti de luati luminã !”

Asa a fost si este legatura dintre Parintele Arsenie si neamul nostru romanesc “cel crestinesc si de Hristos iubitor”, pe al carui Liturghier de slujbã, am gasit scris de sfintia Sa la sfarsit, rugaciunea din vremea Ceasurilor din sfantul si marele Post : 

“Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza Fata Ta peste noi si ne miluieste !”

Extras din cartea “Parintele Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” ( Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al Daciei Felix, Sinaia 2008,  Editura Charisma, Deva, 2008

Pasii calugarului si picaturile de apa, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Pasii calugarului si picaturile de apa, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

“Zis-iarãsi : de este cu putintã, câti pasi face cãlugãrul, sau câte picãturi bea în chilia sa, trebuie cu indraznealã sa le vesteascã batranilor, ca nu cumva sa greseasca întru dânsele.” ( avva Antonie 40 ).

Aceste cuvinte ale sfantuli Antonie cel Mare, cu care se încheie duhovnicestile sale apoftegme din Patericul egiptean, sunt un indemn mereu valabil de deschidere si destãinuire sufleteascã deplinã a ucenicului fatã de pãrintele sau indrumatorul sãu duhovnicesc, rânduit de Dumnezeu, mãrturisindu-i si descoperindu-i acestuia pana si “cati pasi face” sau “cate picaturi – de apa – bea in chilia sa.”

In acelasi timp, cuvintele patriarhului monahismului crestin pot avea si un sens duhovnicesc, tainic si mistic, fiind vorba si de pasii calugarului si ai crestinului pe calea lui Hristos si de picaturile de lacrimi, precum cele de apã.

Aici includem si pasii pelerinilor facuti la mormantul Parintelui Arsenie de la Prislop si aghiasma lacrimilor cu care acestia ii stropesc crucea si mormantul, venind de departe, de aproape sau de foarte departe : Un batran sedea in pustie, departe de apa ca la douasprezece mile. Si mergand intr-o zi sa aduca apã, s-a suparat si a zis : de ce este nevoie de osteneala aceasta ? Voi veni si voi petrece aproape de apã.

Aceasta zicand, a simtit pe cineva venind dupa dânsul.

Si intorcandu-se, l-a vazut pe cel ce venea dupa el, cã ii numãra pasii.

Si l-a intrebat batranul :

Cine esti ?

Iar el i-a zis : îngerul Domnului sunt si sunt trimis sã numãr pasii tãi si sã-ti dau plata.

Aceasta auzind batranul, intarindu-se cu sufletul, s-a facut mai osârduitor.

Si a mai adãugat inca cinci mile, adicã a locuit mai înãuntrul pustiei, departe de apã saptesprezece mile.” ( Pateric XXI, 9 ).

Conform marturiei unei credincioase din Brasov, prezentã impreuna cu alti credinciosi la mijlocul Saptamanii Patimilor anului 1988 la Draganescu, Parintele Arsenie le-ar fi spus :

“Eu plec de aici. Sa nu mai veniti, ca nu ma mai gasiti ( aici n.n. ), dar cine vine la aceasta biserica, pasii lui sunt numarati.”

Pasii Parintelui si picaturile de apa isi au inceputul in partile Bradului din Tara Motilor.

Neuitând vreodatã de unde a plecat, si nici pe cei ce i-au indrumat intai pasii in viata, sfintia Sa avea sa înscrie, ca act umil de recunostintã, pe foaia de titlu a unui exemplar dãruit din Filocalia vol.I ( Sibiu, 1946 ), aceste cuvinte :

“Director Scolar Vasile Crucin – Nu uit niciodata ca inceputul meu cu scoala, ti-l datorez tie si stãruintelor tale pe langa ai mei. Ieromonahul Arsenie.”

Pentru ca spune dumnezeiasca Scriptura in cantarea Anei, mama sfantului prooroc Samuel : “Pasii sfintilor Sãi El îi pãzeste” ( I Regi 2, 8 ).

Inspirate de Duhul Sfânt, cuvintele acestei cantari proclamã acest mare adevar si lucrare a providentei lui Dumnezeu in viata sfintilor.

Acest cuvânt din Cuvântul lui Dumnezeu, “Pasii sfintilor Sai El ii pazeste”, ne propune, ne determinã si ne ajutã sa contemplãm pasii tuturor sfintilor Sãi din Sfânta Scripturã si istoria Bisericii, prin care cerul a punctat si a insemnat umbletele lor pe pamant, pe “calea lui Dumnezeu” ( Matei 22, 16 ; Faptele Apostolilor 18, 26 ).

In lumina acestui cuvant vedem pasii lui Enoh care “a umblat inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice.

Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani.

Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu » ( Facere 5, 22-24 ).

In cuvantul sfintei Ana contemplãm pasii lui Noe spre usa corabiei de pe vremea potopului, spre altarul de jertfã de dupa potop si spre sãdirea vitei de vie.

Prin acelasi cuvant urmãm pasii lui Avraam din Urul Caldeii prin Haran in Canaan, cu o descindere in tara Egiptului si cu o alta in tara filistenilor.

Acest cuvant ne ajutã sa mergem pe urmele pasilor lui Iacob de la Betel in Mesopotamia si inapoi, pana in Egipt, unde pasii patriarhului aveau sa se reintalneasca, dupa multi ani, cu pasii fiului sau iubit Iosif, cel vandut de fratii sai.

Pasii lui Moise din Egipt in Madian si din Egipt in Sinai, prin Marea Rosie, ca si pasii lui Iosua, pasii judecatorilor, pasii si urmele lui David si ai lui Solomon, pasii sfintiti ai sfantului prooroc Ilie, de la paraul Cherit in Sarepta Sidonului si de aici pe Carmel, iar din Beer-Seba la Horeb si de aici pana dincolo de Iordan, de unde avea sa fie inaltat la cer, ca si pasii proorocului Iona de pe tarmul marii pana in Ninive, pot fi contemplati, urmariti si urmati in lumina acestui cuvant al Sfintei Scripturi : “Pasii sfintilor Sai El ii pazeste.”

Extras din cartea “Parintele Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” ( Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al Daciei Felix, Sinaia 2008,  Editura Charisma, Deva, 2008

“Sa fim intelesi : Nu intri dupa moarte in Imparatia in care nu ai trait inca de pe Pamant”, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

“Sa fim intelesi : Nu intri dupa moarte in Imparatia in care nu ai trait inca de pe Pamant”, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Este o înstiintare, un avertisment si o chemare a lui Dumnezeu prin Parintele Arsenie : “Nu intri dupa moarte in Imparatia in care nu ai trait inca de pe pamant”.

In pictura Bisericii de la Draganescu sfintia Sa a inscris acelasi lucru : “Sa nu credeti ca veti intra “dupa moarte” in Imparatia in care nu ati trait de pe pamant !” pentru ca, la Judecata de Apoi, Mantuitorul Hristos ne va zice : “Nu gasesc la voi nicio asemanare cu Mine !” ( Albumul Bisericii de la Draganescu, pg.174 si 193 ).

Asa raman pe dinafara bogatul nemilostiv si talharul de-a stanga, cel lipsit de hainã de nuntã si fecioarele cu candelele stinse sau caprele de-a stanga.

“Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua” ( Apocalipsa 21, 8 ), deoarece “afara (sunt ) cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna ! ( Apocalipsa 22, 15 ).

“Imparatia lui Dumnezeu – care este inlauntrul nostru ( Luca 17, 21 ) – nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant” ( Romani 14, 17 ), de aceea scrie sfantul apostol Pavel in epistolele sale :

( a ) “Nu stiti oare ca nedreptii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ? Nu va amagiti : nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” ( I Corinteni 6, 9-10 ).

( b ) “Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt : adulter, desfranare, necuratie, destrabalare, inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, galcevi, dezbinari, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ( Galateni 5, 19-21 ).

( c ) “Caci aceasta s-o stiti bine, ca niciun desfranat sau necurat sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.

Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii” ( Efeseni 5, 5-6 ).

( d ) “Drept aceea, omorati madularele voastre cele pamantesti : desfrânarea, necurãtia, patima, pofta rea si lãcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultãrii” ( Coloseni 3, 5-6 ; I Petru 4, 3-5 ).

Se dã “cu bogatie intrare in vesnica Imparatia a Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos” ( II Petru 1, 11 ), talharului celui de-a dreapta, rastignit, pocait si mantuit, saracului Lazar si lui Lazar prietenul Domnului, fecioarelor cu candelele aprinse, sfintelor femei mironosite si sfintilor ucenici Luca si Cleopa, sfantului arhidiacon Stefan si tuturor sfintilor, patriarhi, prooroci, apostoli, evanghelisti, mari dascãli ai lumii si ierarhi, mucenici, cuviosi, marturisitori si tuturor drept-credinciosilor crestini.

Drept aceea multumim “cu bucurie Tatalui Celui ce ne-a invradnicit pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor, intru lumina, ( caci ) El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului iubirii Sale, intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor” ( Coloseni 1, 12-14 ).

Prin Hristos, Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de noi ( Matei 4, 17 ).

Prin Hristos cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui ( Matei 6, 33 ).

Prin Hristos mostenim Imparatia Tatalui cea pregatita noua de la intemeierea lumii ( Matei 25, 34 ).

Iar prin Duhul Sfant ne rugam in rugaciunea Tatal nostru : “Vie Imparatia Ta !” ( Matei 6, 10 ; Luca 11, 2 ).

“Si mi-a zis : Scrie : Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului !

Si mi-a zis : Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu” ( Apocalipsa 19, 9 ).

“Si in cetate nu va intra nimic pangarit si nimeni care e dedat cu spurcaciunea si cu minciuna, ci numai cei scrisi in Cartea vietii Mielului” ( Apocalipsa 21, 27 ).

“Fericiti cei ce spala vesmintele lor ca sa aiba stapanire peste pomul vietii si prin porti sa intre in cetate !” ( Apocalipsa 22, 14 ).

Extras din cartea “Parintele Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” ( Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al Daciei Felix, Sinaia 2008,  Editura Charisma, Deva, 2008