salut Litania la Inima Neprihanita a Mariei, 30 ianuarie
2016
|
olivia maria MARCOV <...>
|
|
salut Litania la Inima Neprihanita a Mariei
|
olivia maria MARCOV <...> 30
ianuarie 2016, 15:00
Către: .....
salut,
Va trimit, sau
trimit din nou, din cartea de rugaciuni pe care am o din anii facultatii si am
citit-o, mai exact m-am rugat din ea, si ma rog, toate rugaciunile, nu am
coperta scanata, insa va trimit niste pagini extrase din carte, scanate de
mine, cu Litania la Inima Neprihanita ( Imaculata ) a Mariei.
Si Isus spune,
pentru a te apropia de Isus, de Inima Sa Preasfanta, trebuie sa incepi sa
intri, sa treci prin "cãmara" ( ortodocsii, daca ati remarcat in
rugaciunile ortodoxe, si ei, vorbesc despre "cãmara" Inimii lui Isus,
sau "cãmara" lui Dumnezeu, nu vorbesc precum, exact, intocmai precum
catolicii in rugaciunile lor, dar se refera la aceeasi camera, sau cãmarã,
incapere ), - sa incepi deci sa te rogi INIMII IMACULATE SAU NEPRIHANITE
A FECIOAREI MARIA, pentru ca, de ce ?
Pentru ca
Fecioara Maria a fost om, o fecioara de pe pamant, e drept, stim aleasa de
Dumnezeu pentru calitatile sale cu totul deosebite, Fecioara Maria e
Neprihanita, Preapura, Imaculata.
Mai intai, deci
pentru a ajunge la Isus-Dumnezeu, la Dumnezeu Tatal ( as spune, oarecum, in ultima
instanta ), trebuie sa te PURIFICI, si tu, cel care te rogi esti un om de pe
pamant.
Atunci te rogi Fecioarei Maria
Preapure, Preasfinte, Preaneprihanite, si cum te rogi ?
Foarte important
este sa intram in - cum spun cei de pe site-ul Saint Amour org ( ei tot despre
asta vorbesc ) - incaperile, camerele Inimilor Unite, dar trebuie sa trecem mai
intai prin camera Inimii Imaculate a Mariei, care, rugandu-ne Ei, stie cum si
ce trebuie sa purifice in noi, in inima, sufletul nostru, chiar in trupul
nostru, in functie de viata pe care o ducem si am dus-o.
Este o etapa de
inceput, obligatorie, insa nu este numai o etapa de inceput, pentru ca
rugaciunile catre Imaculata vor continua tot timpul, neincetat.
de altfel, traind
pe pamant, omul este un om pacatos, tot neincetat, caci nu poti trai in
mijlocul oamenilor si sa nu iti faci pacate, greseli.
Sa nu uitam ca
Dumnezeu este PUR, ESTE DUH ABSOLUT, DE O PURITATE cum nu ne putem imagina,
deci trebuie vointa puternica, adevarata, pentru a patrunde in Camerele, sau cãmara
Inimii lui Dumnezeu.
Cat despre
"altii" - cu titlu "foarte" general, niciodata nu stim
exact, decat ce spun, marturisesc "altii", care nu traiesc in
sfintenie, ci in societate, in lume ( nu sunt calugari, etc. ), asa incat, in
materie de credinta trebuie sa avem in minte ca fiecare suntem o
individualitate, ca vom fi judecati numai noi insine, ca sa zic asa, cate unul,
"per bucata", la Judecata si particulara, si de Apoi- cu adevarat nu
esti intrebat deloc, catusi de putin despre faptele altor oameni, ci numai
despre tine, cum ai trait, ce ai facut, cum te-ai purtat, ce n-ai facut ( bun )
dar puteai, si trebuiai sa faci, etc.
Asa incat, desi
trebuie sa vedem, mie imi plac si cred ca sunt utile, marturiile oamenilor
despre experienta si relatia lor cu Dumnezeu, sunt importante, de ce ? Omul trebuie sa dea marturie, sa Il marturiseasca pe Dumnezeu.
Insa, sa nu uitam
ca fiecare om are o structura a lui, un caracter, temperament, personalitate,
situatie concreta de viata, de la nastere pana la moartea sa, asa incat,
vedeti, Dumnezeu cunoaste totul in om si despre om, si viitorul omului, insa il
lasa sa isi exercite vointa libera intreaga si nu intervine.
Nu intervine,
decat daca tu expres, in rugaciuni il rogi sa intervina in viata ta, in vreo
situatie sau alta.
Chiar si asa,
Dumnezeu tot nu te constrange, te lasa liber.
Calugaritele (
calugarii ) : ei au o cu totul alta situatie.
Cand calugaritele
- citim despre ele, citim Viata lor, citim citate din viata lor in care ele
insele vorbesc despre ele, sau toata viata lor povestita de ele - ele sunt
complet diferite, ele cunosc bine de tot religia, ele aprofundeaza clipa de
clipa credinta, religia o cunosc si mai bine, caci ele invata continuu in
manastirile unde se afla si vietuiesc.
de aceea, lor li
se dezvaluie Isus, Dumnezeu, Fecioara, asa cum unui om nu i se - prea / deloc -
dezvaluie, pentru ca omul nu sta continuu desi ar trebui, cu mintea la Dumnezeu
si nici nu se roaga, macar in fiecare zi sa spuna si el niste rugaciuni... pe
cand in manastire traiesti in cer, traiesti cu Cerul, in credinta.
Calugaritele, -
de pilda, cum citeam despre Yvonne Aimee de Malestroit, ele cand ii scriu lui
Isus, Mariei, sau cand scriu despre viata lor, chiar daca ni se pare ca ele
povestesc, simplu, obisnuit, cuvintele lor nu sunt obisnuite, semnificatia
cuvintelor, pentru ca toate trebuie intelese in sensul religiei, ele invata
religie si ele isi traiesc si povestesc viata, cum ar spune ortodocsii
"duhovniceste".
Adica preocuparea
lor este catre/ la / pentru Cer, si ele chiar vor sa se uneasca cu Cerul, ele
traiesc pe pamant dar si in cer, cu inima, mintea.
De aceea, din
scrierile calugaritelor invatam religie "la greu", cum vine acea vorbã
sau sintagmã, "la greu".
La Dumnezeu, mai
ales la El, exista o logica, o ordine, un sens, de a patrunde in Viata lui
Isus, a Mariei.
Si totul trebuie
inceput si urmat progresiv.
Am citit in multe
randuri : omul sa nu isi doreasca sa fie ambitios cu Dumnezeu, ambitia nici nu
trebuie sa o aiba nici in viata obisnuita, comuna.
de ce ?
Multi calugari au
fost tentati sa devina ei foarte credinciosi, asa, intr-un ritm accelerat, ca
si cum inveti pentru un examen un manual in scurt timp si te lauzi ca ai
invatat mai repede decat colegii tai care l-au studiat un an, sau un semestru.
NU.
Cu Dumnezeu nu
arzi etapele, nu sari peste etape.
Cei care au vrut
sa devina ei sfinti, sau mari credinciosi, mari induhovniciti, rapid, au patit
cam asa : s-au "inaltat" ( de fapt nu s-au inaltat ) la Cer cu
mintea, in prea scurt timp, si cu cat inaintezi mai mult la, catre Dumnezeu, ce
se intampla ?
Apare Satana care
iti pune in cale obstacole mai mari, si ispite mai puternice.
Si tu nu esti
pregatit suficient pe calea credintei, si nu cunosti obstacolele.
Si asa, in mod
real, - e adevarat- multi calugari au picat puternic, au patit chiar rele,
pentru s-au cocotat ei "sus" adica pe calea credintei, catre Cer, de
unde au fost ispititi de Satana si au picat jos rasunator !
Fereasca
Dumnezeu.
E un pericol.
E o primejdie.
Cu rugaciunea nu
se joaca nimeni.
Pentru ca Satana
e la panda.
Si satana de
pilda poate ispiti omul la orice, la sinucidere, la infractiuni, nu vreau sa
spun ucidere, la orice fapta rea.
Omului care face
cu Dumnezeu exces de zel, ii sunt puse in fata mari obstacole.
Chiar si asa,
daca mergi pe calea credintei in ritm obisnuit, adica ?
Cu perseverenta,
zi de zi, noapte de noapte in lectura Bibliei, in rugaciune, la slujbe la
biserica....
Aprofundand si
cunoscand cat mai temeinic Invatatura lui Cristos, Evanghelia, Biblia toata
chiar.
Deci oameni care
au pornit ei viteji sa devina mari credinciosi in mai scurt timp decat semenii
lor, au patit-o rau de tot, incat au picat de-a binelea dati jos de diavolul si
au pierdut uneori tot.
Pai, ganditi-va,
daca un om se sinucide ?
Pr. Arsenie Boca
scrie clar, sinuciderea e pacatul cel mai teribil, face CAT TOATE PACATELE,
TOATE, ORICAT DE GRAVE, LA UN LOC.
E pacatul suprem.
Sa nu iti duci
Crucea, adica sa nu iti traiesti viata, oricat de rea iti este.
Am sa va atasez
deci pagini din carticica mea de rugaciune.
Cand ma rog
Litania la Inima Neprihanita a Mariei..., si cu toata taria V-O RECOMAND FOARTE
PUTERNIC, ideal, zilnic de spus....
...Dupa aceea -
nu stiu cum sa explic senzatia, pentru ca va spun ca nu stiu - dar parca Il
simt pe Dumnezeu ca vine la mine, ca isi indreapta atentia, iubirea spre mine,
Prezenta chiar, Isus, Tatal Ceresc, SUNT UNA, O SINGURA FIINTA.
Negresit, stiti
cum ? Negresit !
Dar, mai vreau sa
spun ceva :
cand pasesti pe
calea credintei si te apropii de Dumnezeu, pe urma, - nici nu trebuie ! - nici nu
mai poti, nici nu iti mai vine, sa dai inapoi, sa te intorci la viata de
dinainte.
Mie imi pare rau
ca in Romania nu puteam avea Biblia si carti de rugaciuni din 1976 cand ne-am
intors din Algeria, pana in 1990 practic, cand s-a terminat cu acest comunism.
Padre Pio spune
asa si spune bine : in credinta, cand incepi sa te angajezi pe Calea Credintei,
NICIODATA NU TREBUIE, NU TREBUIE SA DAI INAPOI, trebuie continuu sa mergi
inainte, sa inaintezi, sa nu te uiti inapoi, sa nu intorci capul inapoi, mergi
inainte, continua, niciodata indarat !!!!
Yvonne Aimee in
revista Etoile Notre Dame, explica ca Isus nu a vrut-o savanta pentru oameni,
intre oameni, pentru ca Yvonne - Isus cunostea firea ei, caracterul ei, stia
cum ar fi urmat sa evolueze - daca ar fi invatat bine, ar fi fost bucuroasa de
succesul ei, ar fi invatat mereu mai bine, ar fi devenit ingamfata, si astfel
ar fi pornit pe Calea Rea, nu pe Calea Buna a lui Isus Invatatorul - Calea
Adevarul si Viata.
Deci Yvonne avea
dureri de cap puternice si nu invata bine din cauza asta.
Desi se straduia.
Dar Isus i-a
explicat ca El nici nu o vrea sa invete bine, pentru ca daca ar avea succes,
si-ar schimba caracterul !
Din pacate multi chemati si putini
alesi.
In viata trebuie atentie.
Yvonne l-a uimit
pe preotul "ei" la care mergea intr-o vreme, pentru ca acest duhovnic
a observat imediat ca aceasta copila este extrem de atenta - ti se cere atentie
in viata de credinta, marita ! - si avea o vointa formata, era pornita,
"chitita" sa mearga catre Isus pe calea credintei, Yvonne era atenta
sa nu greseasca, Yvonne exercita asupra ei un control voluntar puternic (
franele emotionale, care controleaza conduita, comportament, frane interne ),
Yvonne de pilda era "lacoma", ii placeau mancarea, tartele, prajiturile,
dulciurile ( o vedeti de altfel era cam grasuta ), si cred ca asa a ramas, eu
i-a spune, o pofticioasa, ca mai degraba era o pofticioasa decat o lacoma.
Dar Yvonne isi
infrana poftele ei.
Le doza.
La fel, mica
fiind, era foarte - toata viata a fost de o sensibilitate care i-a condus pe
apropiati sa se intrebe daca nu are ceva neurologic ! - sensibila, dar pentru
nimica toata se rostogolea pe jos, se supara, infuria, fremata, tremura toata
*[ *tropaia, dadea din picioare ].
In afara de furia
ei, de infuriatul ei....
Yvonne era cu
adevarat de o sensibilitate peste orice medie.
Si poate ca da,
poate ca sistemul ei nervos era mai diferit, biochimic sau si structural.
Era de o
sensibilitate, cam cum ar fi un radar extrem de puternic.
Totul simtea in
corpul ei, in organele ei de simt.
Intre timp s-au atasat fisierele,
documentele scanate.
Cata vreme omul e in viata, omul poate
veni la Dumnezeu.
Cata vreme Dumnezeu i-a mai lasat
TIMPUL omului.
Dar, in viata asta, totul are un pret.
Nu poti sluji la
doi domni si lui Dumnezeu si lui Mamona, unde Mamona inseamna diavolul, banii,
si toate atributele aferente.
In acest sens se spune ca nu poti sa ii
placi si lui Dumnezeu si oamenilor.
Asta nu inseamna
ca nu trebuie sa iti iubesti semenii, pe ceilalti oameni.
Inseamna ca nu poti
trai dupa viata lumeasca, a oamenilor, si sa spui ca traiesti si cu
Dumnezeu, in credinta.
Poate si de
aceea, Biserica catolica intr-o perioada era foarte puternica in Franta si a
uniformizat oamenii in credinta.
Adica toti se rugau Rozariul, mergeau la
Liturghie, urmau aceeasi cale.
11
ataşamente
