Acatistul Botezului Domnului, Agheasma Mare si Busuiocul sfintit, Pomelnicele sfintite, Biblia, Sf.Evanghelii, 6 ianuarie 2020

Acatistul Botezului Domnului, Agheasma Mare si Busuiocul sfintit, Pomelnicele sfintite, Biblia, Sf.Evanghelii, 6 ianuarie 2020

Biblia, II Paralipomena, Capitolul 6, « Rugaciunea lui Solomon », Biblia, Daniel, Capitolul 5, “Ospatul lui Baltazar”

Biblia, II Paralipomena, Capitolul 6, « Rugaciunea lui Solomon », Biblia, Daniel, Capitolul 5, “Ospatul lui Baltazar”

6

Rugaciunea lui Solomon.

1 Atunci a grait Solomon: „Domnul a

zis ca vrea sa locuiasca’n întuneric;

2 dar eu i-am zidit numelui Tau un

templu care sa-Ti fie sfânt si pregatit

sa locuiesti în el pe veci”.

3 Regele si-a întors fata si a binecuvântat

toata adunarea lui Israel (si întreaga

adunare a lui Israel era de fata);

4 si a zis: „Binecuvântat fie Domnul,

Dumnezeul lui Israel, Cel ce cu gura Sa

a grait despre David, parintele meu, si

cu mâinile Sale a plinit, zicând:

5 «Din ziua în care l-am scos pe poporul

meu din tara Egiptului, în nici una din

semintiile lui Israel nu am ales o cetate

unde sa fie zidit templul în care sa se

afle numele Meu si nu am ales un alt

om care sa fie cârmuitor peste poporul

Meu Israel;

6 ci am ales Ierusalimul, pentru ca

acolo sa fie numele Meu, si l-am ales pe

David, pentru ca el sa fie peste poporul

Meu Israel».

7 Iar David, parintele meu, îsi pusese

la inima sa zideasca el templu numelui

Domnului, Dumnezeului lui Israel.

8 Dar Domnul a zis catre David, parintele

meu: «De vreme ce ti-ai pus la

inima sa zidesti templu numelui Meu,

bine ai facut ca ti l-ai pus la inima;

9 cu toate acestea, nu tu vei zidi templul,

ci fiul tau care va iesi din coapsele

tale, el îi va zidi numelui Meu casa».

10 Iar Domnul Si-a plinit cuvântul pe

care l-a grait; si’n locul lui David, pa-

rintele meu, m’am ridicat eu si am sezut

pe tronul lui Israel, asa cum Domnul

a grait, si am zidit templu numelui

Domnului, Dumnezeului lui Israel.

11 Si am asezat în el chivotul în care se

afla legamântul Domnului, cel pe care

El l-a facut cu Israel”.

12 Si a stat înaintea jertfelnicului Domnului,

în fata a toata obstea lui Israel,

si si-a întins mâinile

13 (caci Solomon facuse un amvon de

arama, lung de cinci coti si lat de cinci

coti si înalt de trei coti, si-l pusese în

mijlocul curtii templului; si a stat pe el

si a îngenunchiat în fata a toata obstea

lui Israel) si si-a întins mâinile spre cer

si a zis:

14 „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu

este Dumnezeu asemenea Tie, nici sus

în cer, nici jos pe pamânt; Tu esti Cel ce

pazesti legamântul si le faci mila robilor

Tai care umbla înaintea Ta cu toata

inima lor.

15 Tu esti Cel ce i-ai stat de paza robului

Tau David, parintele meu, Tu esti

Cel ce cu gura Ta ai grait si cu mâinile

Tale ai plinit ceea ce este astazi.

16 Si acum, Doamne, Dumnezeul lui

Israel, pazeste-i robului Tau David, parintele

meu, ceea ce i-ai grait, zicând:

«Înaintea Mea nu-ti va lipsi niciodata

un om care sa sada pe tronul lui Israel,

dar numai daca fiii tai îsi vor pazi caile

si vor umbla în legea Mea asa cum ai

umblat tu».

17 Si acum, Doamne, Dumnezeul lui

Israel, adevereasca-se cuvântul pe care

Tu i l-ai grait robului Tau David.

18 Adevarat sa fie oare ca Dumnezeu

va locui cu oamenii pe pamânt? Ca

daca cerul si cerul-cerurilor nu Te încap,

cum oare o va face templul acesta

pe care eu l-am zidit?

19 Asadar, Doamne, Dumnezeul meu,

cata spre rugaciunea robului Tau si

spre cererea mea, ca sa asculti cererea

mea si rugaciunea cu care robul Tau se

roaga astazi în fata Ta;

20 si sa fie ochii Tai deschisi spre templul

acesta ziua si noaptea, spre locul

despre care Tu ai zis ca într’însul sa fie

chemat numele Tau, ca sa asculti rugaciunea

cu care robul Tau se roaga în

locul acesta.

21 Si sa auzi rugaciunea robului Tau si

a poporului Tau Israel: ei se vor ruga

din locul acesta, iar Tu sa-i asculti din

salasul Tau din cer; sa-i asculti si milostiv

sa fii.

22 Daca cineva îi va gresi aproapelui

sau si-si va lua asupra-si blestem cu

care el-însusi s’a blestemat pe sine si

va veni si se va marturisi înaintea jertfelnicului

din templul acesta,

23 Tu sa-l asculti din cer si sa plinesti

si sa-i judeci pe robii Tai: celui nelegiuit

sa-i platesti întorcându-i fapta

asupra capului sau, iar pe cel drept sal

îndreptatesti, fiecaruia rasplatindu-i

dupa dreptatea lui.

24 Daca poporul Tau Israel se va frânge

în fata vrajmasilor, daca ei ar pacatui

fata de Tine si daca se vor întoarce si

se vor marturisi numelui Tau si se vor

ruga si-Ti vor înalta cereri în templul

acesta,

25 Tu sa auzi din cer si sa fii milostiv

fata de pacatele poporului Tau Israel

si sa-i întorci în tara pe care le-ai dat-o

lor si parintilor lor.

26 Daca se va închide cerul si nu va

ploua – din pricina ca ei au pacatuit

fata de Tine – si daca ei se vor ruga în

locul acesta si se vor marturisi nume2

PARALIPOMENA 6 687

lui Tau si se vor întoarce de la pacatele

lor fiindca Tu i-ai umilit,

27 Tu sa-i asculti din cer si sa fii milostiv

fata de pacatele robilor Tai si ale

poporului Tau Israel si sa le arati calea

cea buna în care sa umble, si sa trimiti

ploaie pe pamântul Tau, pe care Tu l-ai

dat mostenire poporului Tau.

28 Daca va fi foamete pe pamânt, sau

daca va fi moarte sau vatamare de vânt

rau sau taciune, sau daca va fi lacusta

sau omida, sau daca dusmanul îi va

hartui în fata cetatilor lor: în orice fel

de plaga si necaz [ar fi ei],

29 atunci orice rugaciune sau cerere pe

care o va face fiecare om sau întregul

popor al lui Israel – daca-si va cunoaste

omul rana si pacatul si-si va întinde

mâinile spre templul acesta –,

30 Tu sa auzi din cer, din locasul Tau

cel pregatit, si sa Te milostivesti si sa-i

dai omului dupa caile lui, asa cum Tu

îi vei cunoaste inima – caci numai Tu

cunosti inima fiilor oamenilor –,

31 pentru ca ei sa se teama de Tine si

sa umble în toate caile Tale atât cât vor

trai pe fata pamântului pe care Tu l-ai

dat parintilor nostri.

32 Cât despre strainul care nu face

parte din poporul Tau Israel, dar care,

de dragul numelui Tau celui mare si al

mâinii Tale celei tari si al bratului Tau

celui înalt, va veni din vreo tara de departe

–, daca va veni si se va închina în

locul acesta,

33 Tu sa-l auzi din cer, din locasul Tau

cel pregatit, si sa-i faci pe potriva a tot

ceea ce strainul acela Te va ruga, pentru

ca toate popoarele pamântului sa

cunoasca numele Tau si sa se teama de

Tine întocmai ca poporul Tau, Israel,

si sa stie ca numele Tau a fost chemat

asupra acestui templu pe care l-am zidit.

34 Daca va fi ca poporul Tau sa iasa

la razboi împotriva vrajmasilor lui, pe

drumul aratat de Tine, si daca Ti se

va ruga cu ochii îndreptati spre aceasta

cetate pe care Tu ai ales-o si spre templul

pe care eu l-am zidit numelui Tau,

35 Tu din cer sa le asculti rugaciunea

si cererea si sa faci ceea ce le este cu

dreptate.

36 Daca-Ti vor gresi – ca nu este om

care sa nu gresasca –, iar Tu îi vei

lovi si-i vei da în mâinile vrajmasilor,

si daca cei ce robesc îi vor robi si-i vor

duce în tara vrajmasilor – într’o tara

de departe sau de aproape –

37 si daca ei, acolo, în tara unde sunt

robi, îsi vor întoarce inimile si ei-însisi

se vor întoarce, si’n robia lor Ti se vor

ruga, zicând: – Am pacatuit, facut-am

faradelege si nedreptate!. . . ,

38 si daca ei, cu toata inima lor si cu tot

sufletul lor se vor întoarce spre Tine,

acolo, în tara robiei lor, unde i-au dus

cei ce i-au robit, si daca Ti se vor ruga

cu ochii întorsi spre calea ce duce’n

tara lor – aceea pe care Tu le-ai dat-o

parintilor lor – si spre cetatea pe care

Tu ai ales-o si spre templul pe care eu

l-am zidit numelui Tau,

39 Tu din cer – din locasul Tau cel pregatit

– sa le auzi rugaciunea si cererea

si sa faci dreptate si sa-i fii milostiv poporului

care a pacatuit fata de Tine.

40 Si acum, Doamne, sa fie ochii Tai

deschisi, iar auzul Tau sa ia aminte

la rugaciunea [ce se face] din locul

acesta.1

1Urmatoarele doua versete reproduc, cu unele

nuantari, versetele 8-10 din Psalmul 131.

2 PARALIPOMENA 7 688

41 Si acum, Doamne, Dumnezeule,

scoala-Te întru odihna Ta, Tu si chivotul

puterii Tale! Preotii Tai, Doamne,

Dumnezeule, s’au îmbracat în mântuire,

iar fiii Tai întru cele bune se vor

bucura.

42 Doamne, Dumnezeule, sa nu întorci

fata unsului Tau! Adu-ti aminte de milele

Tale pe care i le-ai facut lui David,

robul Tau!”

Biblia, II Paralipomena, Capitolul 6, « Rugaciunea lui Solomon »

5

Ospatul lui Baltazar.

1 Regele Baltazar1 le-a facut un ospat

mare celor o mie de dregatori ai sai; si

vin era înaintea celor o mie2.

2 Si Baltazar, bând, dupa ce a dat de

gustul vinului a poruncit sa fie aduse

vasele de aur si de argint pe care Nabucodonosor,

tatal sau, le adusese din

templul din Ierusalim, pentru ca din

ele sa bea regele si dregatorii sai si tiitoarele

lui si nevestele lui.

3 Si au adus vasele de aur si de argint

care fusesera aduse din templul

lui Dumnezeu Cel din Ierusalim; si au

1Baltazar (al carui nume, în babiloniana, însemna

„Bel îl ocroteste pe rege”) era fiu si coregent

al luiNabonide, al patrulea succesor al lui

Nabucodonosor (fara a fi un descendent al acestuia;

daca, în versetul urmator, Nabucodonosor

este numit „tatal” lui Baltazar, aceasta era o cutuma

a dinastiilor orientale). Prin Daniel, Dumnezeu

Îsi va arata, o data mai mult, puterea în

fata unui rege care, la betie, profaneaza sfintele

vase ale templului din Ierusalim.

2La mesele Iudeilor, vinul se bea cu cumpatare,

potrivit legii lui Moise, dar la ospetele orgiastice

ale regilor pagâni se consuma în cantitati

uriase (a se vedea si ospatul lui Irod Antipa, caruia

i-a cazut victima Sf. Ioan Botezatorul (Mc

6, 14-29).

DANIEL 5 1296

baut din ele regele si dregatorii sai si

tiitoarele lui si nevestele lui;

4 beau vin si-i laudau pe dumnezeii de

aur, de argint, de arama, de fier, de

lemn si de piatra; dar pe Dumnezeul

Cel vesnic, Cel ce are putere asupra duhului

lor, pe Acela nu-L binecuvântau.

5 În chiar ceasul acela au aparut degetele

unei mâini de om; în lumina sfesnicului,

ele scriau pe tencuiala peretelui

din casa regala; iar regele vedea încheieturile

mâinii care scria.

6 Atunci fata regelui s’a schimbat; gândurile

îl tulburau, încheieturile soldurilor

îi piereau, iar genunchii, cuprinsi

de tremur, se loveau unul de altul.

7 Si regele a strigat cu glas mare sa-i

fie adusi magii, Caldeii si ghicitorii. Si

le-a zis înteleptilor Babilonului: „Cel

ce va citi aceasta scriere si-mi va face

cunoscuta tâlcuirea, acela, oricare ar fi

el, va fi îmbracat în purpura, si lant de

aur va avea pe grumaz, si va fi al treilea

cârmuitor în regatul meu”.

8 Atunci au intrat toti înteleptii regelui,

dar n’au putut sa citeasca scrierea,

si nici sa-i arate regelui tâlcul.

9 Si regele Baltazar s’a tulburat si chipul

i s’a schimonosit, iar sfetnicii sai au

fost cuprinsi de spaima.

10 Atunci regina3 a intrat în casa ospatului

si a zis: „O, rege, în veci sa traiesti!

Gândurile tale sa nu te tulbure,

iar chipul tau sa nu se schimbe!

11 În regatul tau este un om în care

se afla Duhul lui Dumnezeu4; în zilele

3Dupa toate probabilitatile, regina-mama,

care nu participase la ospat, dar care era îngrijorata

de ceea ce se întâmpla cu fiul ei.

4T. M.: „. . . în care se afla duhul zeilor sfinti”

(BJ, OSTY); „un duh al zeilor sfinti” (TOB); în

editiile noastre curente: „Duhul lui Dumnezeu

celui Sfânt”.

parintelui tau s’a aflat în el cuget veghetor5

si pricepere; iar regele Nabucodonosor,

parintele tau, l-a facut maimare

peste descântatori si peste magi

si peste Caldei si peste ghicitori.

12 Ca are în el un duh nemaipomenit

si întelepciune si pricepere si tâlcuieste

visele si raspunde la întrebari

grele si deznoada nodurile: e Daniel,

dar regele l-a numit Beltsatar; pune

sa-l cheme, iar el îti va spune tâlcuirea

lui”.

13 Atunci Daniel a fost adus în fata regelui.

Si a zis regele catre Daniel: „Tu

esti Daniel, cel dintre fiii robimii din

Iudeea, pe care a adus-o regele, parintele

meu?

14 Am auzit de tine, cum ca’n tine este

Duhul lui Dumnezeu6 si ca duh veghetor

si pricepere si întelepciune nemaipomenita

s’au aflat în tine.

15 Si acum au venit în fata mea întelepti

si magi si ghicitori sa-mi citeasca

scrierea aceasta si sa-mi spuna tâlcuirea,

dar n’au fost în stare sa mi-o

spuna.

16 Dar am auzit de tine, cum ca poti

face tâlcuiri; acum dar, daca vei fi în

stare sa citesti scrierea aceasta si sami

spui tâlcul ei, în purpura vei fi îmbracat

si lant de aur vei avea pe grumaz

si al treilea dregator vei fi în regatul

meu”.

17 Si a grait Daniel în fata regelui: „Darurile

tale fie pentru tine, iar ce e de

dat în casa ta da altuia; iar eu îi voi

5Foarte exact: „stare de veghe” (grégoresis);

în speta, minte pururi treaza, trezvie mentala.

Momentele aparent exceptionale ale lui Daniel

nu erau, în fapt, o exceptie, ci actualizarea unei

stari permanente de hiperluciditate.

6T. M.: „duhul zeilor”; „un duh al zeilor”.

DANIEL 6 1297

citi regelui scrierea si-i voi spune tâlcuirea.

18 O, rege, Dumnezeul Cel-Preaînalt ia

dat lui Nabucodonosor, parintele tau,

regat si marire si cinste si slava;

19 si din pricina maririi pe care i-o daduse,

toate popoarele, triburile si limbile

tremurau si se temeau de fata lui:

pe cine vrea îl omora, pe cine vrea îl lovea,

pe cine vrea îl înalta, pe cine vrea

îl umilea.

20 Dar când inima lui s’a înaltat si duhul

i-a dat ghes sa se trufeasca, atunci

a fost coborât de pe tronul regatului

sau si cinstea i-a fost luata.

21 Alungat a fost dintre oameni, si

inima i s’a dat dupa firea fiarelor; salasul

si-l avea laolalta cu asinii salbatici;

ca pe un bou îl hraneau cu iarba,

iar trupul i se scalda din roua cerului,

pâna ce a cunoscut ca Dumnezeul Cel-

Preaînalt este Domnul împaratiei oamenilor

si ca El o da cui Îi place Lui.

22 Ca atare, tu, Baltazar, tu, fiul sau,

cel ce nu ti-ai smerit inima înaintea

lui Dumnezeu, oare n’ai stiut tu toate

acestea?

23 Tu te-ai înaltat împotriva Domnului,

Dumnezeul cerului, si ti-ai adus înainte

vasele casei Sale si ati baut vin din

ele, tu si dregatorii tai si tiitoarele tale

si nevestele tale, si ati adus laude pentru

dumnezeii de aur si de argint si de

fier si de lemn si de piatra, care nu vad

si nici nu aud si nici nu cunosc; dar pe

Dumnezeu, în a Carui mâna se afla suflarea

ta si toate caile tale, pe Acela nu

L-ati slavit.

24 Drept aceea, de la El7 a fost trimisa

încheietura mâinii, si El a porun-

7Literal: „de la fata Lui”; prósopon înseamna

„fata”, dar si „persoana”.

cit aceasta scriere.

25 Iar scrierea cea poruncita este

aceasta: MANE, TECHEL, FARES8.

26 Iar tâlcuirea cuvântului este

aceasta: MANE: Dumnezeu ti-a

masurat regatul si i-a pus capat;

27 TECHEL: a cântarit în cumpana si a

gasit lipsa;

28 FARES: regatul tau este împartit si

dat Mezilor si Persilor”.

29 Atunci Baltazar a dat porunca si l-au

îmbracat pe Daniel în purpura si i-au

pus lant de aur pe grumaz; si s’a dat

de veste ca el este al treilea dregator în

regat.

30 În aceeasi noapte, Baltazar, regele

caldeu, a fost ucis.

Biblia, Daniel, Capitolul 5, “Ospatul lui Baltazar”

Sursa:

Biblia ANANIA, resurse-multimedia-Biblia ANANIA, in format pdf

Biblia, Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 21 :

UUUUUBiblia

Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 21 :

“Domnul Se aratã ucenicilor la Marea Tiberiadei. Iertarea lui Petru si repunerea lui intre apostoli.”UUUUU

1. Dupa acestea, Iisus S-a aratat iarasi ucenicilor la Marea Tiberiadei, si S-a aratat asa :

2. Erau impreuna Simon-Petru si Toma, cel numit Geamanul, si Natanael, cel din Cana Galileii, si fiii lui Zevedeu si alti doi din ucenicii Lui.

3. Simon-Petru le-a zis : Ma duc sa pescuiesc. Si i-au zis ei : Mergem si noi cu tine. Si au iesit si s-au suit in corabie, si in noaptea aceea n-au prins nimic.

4. Iar facandu-se dimineata, Iisus a stat la tarm ; dar ucenicii n-au stiut ca este Iisus.

5. Deci le-a zis Iisus : Fiilor, nu cumva aveti ceva de mancare ? Ei I-au raspuns : Nu.

6. Iar El le-a zis : Aruncati mreaja in partea dreapta a corãbiei si veti afla. Deci au aruncat-o si nu mai puteau s-o traga de multimea pestilor.

7. Si a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus : Domnul este ! Deci Simon-Petru, auzind ca este Domnul, si-a incins haina, caci era dezbracat, si s-a aruncat in apa.

8. Si ceilalti ucenici au venit cu corabia, caci nu erau departe de tarm, ci la doua sute de coti, tragand mreaja cu pesti.

9. Deci, cand au iesit la tarm, au vazut jar pus jos si peste pus deasupra, si paine.

10. Iisus le-a zis : Aduceti din pestii pe care i-ati prins acum.                                            

11. Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari : o suta cincizeci si trei, si, desi erau atatia, nu s-a rupt mreaja.

12. Iisus le-a zis : Veniti de pranziti. Si nici unul din ucenici nu indraznea sa-L intrebe : Cine esti Tu ?, stiind ca este Domnul

13. Deci a venit Iisus si a luat painea si le-a dat lor, si de asemenea si pestele.

14. Aceasta este, acum, a treia oara cand Iisus S-a aratat ucenicilor, dupa ce S-a sculat din morti.

15. Deci dupa ce au pranzit, a zis Iisus lui Simon-Petru : Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia ? El I-a raspuns : Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a lui : Paste mieluseii Mei.

16. Iisus i-a zis iarasi, a doua oara : Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti ? El I-a zis : Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a Iisus lui : Pãstoreste oile Mele.

17. Iisus i-a zis a treia oara : Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti ? Petru s-a întristat, cã i-a zis a treia oara : Ma iubesti ? si I-a zis : Doamne, Tu stii oate, Tu stii ca Te iubesc. Iisus i-a zis : Paste oile Mele.

18. Adevarat, adevarat zic tie : Cand erai mai tanar, te incingeai singur si umblai unde voiai ; dar cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti.

19. Iar aceasta a zis-o, insemnand cu ce fel de moarte va preaslãvi pe Dumnezeu. Si spunand aceasta, i-a zis : Urmeaza Mie.

20. Dar intorcandu-se, Petru a vazut venind dupa el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cinã s-a rezemat de pieptul Lui si I-a zis : Doamne, cine este cel ce Te va vinde ?

21. Pe acesta deci, vazandu-l, Petru a zis lui Iisus : Doamne, dar cu acesta ce se va intampla ?

22. Zis-a Iisus lui : Daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu ? Tu urmeaza Mie.

23. De aceea a iesit cuvantul acesta intre frati, ca ucenicul acela nu va muri ; dar Iisus nu i-a spus ca nu va muri ci : daca voiesc ca acesta sa ramana pana voi veni, ce ai tu ?

24. Acesta este ucenicul care marturiseste despre acestea si care a scris acestea, si stim ca marturia lui e adevarata.

25. Dar sunt si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu de-amãnuntul, cred cã lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin.UUUUU

UUUUUBiblia, Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 21.UUUUU

Evangile selon Jean, Chapitre 21 :

1. Après cela, Jésus se montra encore aux disciples, sur les bords de la mer de Tibériade. Et voici de quelle manière il se montra.

2. Simon Pierre, Thomas, appelé Didyme, Nathanaël, de Cana en Galilée, les fils de Zébédée, et deux autres disciples de Jésus, étaient ensemble.

3. Simon Pierre leur dit: Je vais pêcher. Ils lui dirent: Nous allons aussi avec toi. Ils sortirent et montèrent dans une barque, et cette nuit-là ils ne prirent rien.

4. Le matin étant venu, Jésus se trouva sur le rivage; mais les disciples ne savaient pas que c'était Jésus.

5. Jésus leur dit: Enfants, n'avez-vous rien à manger? Ils lui répondirent: Non.

6. Il leur dit: Jetez le filet du côté droit de la barque, et vous trouverez. Ils le jetèrent donc, et ils ne pouvaient plus le retirer, à cause de la grande quantité de poissons.

7. Alors le disciple que Jésus aimait dit à Pierre: C'est le Seigneur! Et Simon Pierre, dès qu'il eut entendu que c'était le Seigneur, mit son vêtement et sa ceinture, car il était nu, et se jeta dans la mer.

8. Les autres disciples vinrent avec la barque, tirant le filet plein de poissons, car ils n'étaient éloignés de terre que d'environ deux cents coudées.

9. Lorsqu'ils furent descendus à terre, ils virent là des charbons allumés, du poisson dessus, et du pain.

10. Jésus leur dit: Apportez des poissons que vous venez de prendre.

11. Simon Pierre monta dans la barque, et tira à terre le filet plein de cent cinquante-trois grands poissons; et quoiqu'il y en eût tant, le filet ne se rompit point.

12. Jésus leur dit: Venez, mangez. Et aucun des disciples n'osait lui demander: Qui es-tu? sachant que c'était le Seigneur.

13. Jésus s'approcha, prit le pain, et leur en donna; il fit de même du poisson.

14. C'était déjà la troisième fois que Jésus se montrait à ses disciples depuis qu'il était ressuscité des morts.

15. Après qu'ils eurent mangé, Jésus dit à Simon Pierre: Simon, fils de Jonas, m'aimes-tu plus que ne m'aiment ceux-ci? Il lui répondit: Oui, Seigneur, tu sais que je t'aime. Jésus lui dit: Pais mes agneaux.

16. Il lui dit une seconde fois: Simon, fils de Jonas, m'aimes-tu? Pierre lui répondit: Oui, Seigneur, tu sais que je t'aime. Jésus lui dit: Pais mes brebis.

17. Il lui dit pour la troisième fois: Simon, fils de Jonas, m'aimes-tu? Pierre fut attristé de ce qu'il lui avait dit pour la troisième fois: M'aimes-tu? Et il lui répondit: Seigneur, tu sais toutes choses, tu sais que je t'aime. Jésus lui dit: Pais mes brebis.

18. En vérité, en vérité, je te le dis, quand tu étais plus jeune, tu te ceignais toi-même, et tu allais où tu voulais; mais quand tu seras vieux, tu étendras tes mains, et un autre te ceindra, et te mènera où tu ne voudras pas.

19. Il dit cela pour indiquer par quelle mort Pierre glorifierait Dieu. Et ayant ainsi parlé, il lui dit: Suis-moi.

20. Pierre, s'étant retourné, vit venir après eux le disciple que Jésus aimait, celui qui, pendant le souper, s'était penché sur la poitrine de Jésus, et avait dit: Seigneur, qui est celui qui te livre?

21. En le voyant, Pierre dit à Jésus: Et celui-ci, Seigneur, que lui arrivera-t-il?

22. Jésus lui dit: Si je veux qu'il demeure jusqu'à ce que je vienne, que t'importe? Toi, suis-moi.

23. Là-dessus, le bruit courut parmi les frères que ce disciple ne mourrait point. Cependant Jésus n'avait pas dit à Pierre qu'il ne mourrait point; mais: Si je veux qu'il demeure jusqu'à ce que je vienne, que t'importe?

24. C'est ce disciple qui rend témoignage de ces choses, et qui les a écrites. Et nous savons que son témoignage est vrai.

25. Jésus a fait encore beaucoup d'autres choses; si on les écrivait en détail, je ne pense pas que le monde même pût contenir les livres qu'on écrirait.

Bible : Alleluia-france.com ( format pdf )

UUUUULa Bible, Evangile selon  Jean, chapitre 21.UUUUU