Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Stela Moraru-Pavel, Mihaela-Victoria Munteanu, Olivia-Maria Marcov iunie 2009, USH, Drept

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Petrutu Crãciunas anii 1976 la Marea Mediterana Algeria

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 9-12 V 1982-1986 in 7 iulie 2006 liceul N Balcescu Bucuresti, Romania

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Clasa 12 V Colegiul National Sf Sava promotia 1986

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Jésus-Christ, Jezu Ufam Tobie, Isuse mã încred in tine

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Bucharest Romania CEDO

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Iulia Motoc Patriarhie, Turnul Clopotnita din 1698, 8 septembrie 2013

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Petrutu, prietenul meu din copilaria, Aurora si Tutzu (Petru) Craciunas parintii lui (Algeria)

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Sr Dominique, Renée, Olivia, Corina R., Anca, Victoria si Iudit (Ungaria), Ruxandra, Monica ...

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Petrutu Crãciunas si Stephanie White Mountain

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Sr. Georges, Renée, Marie-Lucie, Suzanne, Octavie, Dominique, RDC Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Olivia Maria Marcov si Corina Resl Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Scoala Catolica Doctrina Crestina Constantine Algeria 1972 1976

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Mihai Miriunis, Laura Simion, Mihai-Ionut Taciu colegii mei de facultate

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Peter-Jacob Hehn Petrutu's friend Canada

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Prof.dr.Dorel Zugravescu, ing.J.-B.Deloly, Olivia Maria Marcov, prof.dr.Ieronim Mihaila

Iulia Motoc 15 august 2013

Iulia Motoc 15 august 2013

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Laura Simion, colega mea de la Drept, USH, Bucharest

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.NIcolae Marcov ( father ) si prof.Udriste

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Florin Munteanu si Leon Zagrean

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Prof.dr.Ieronim Mihaila, ing.J.-B.Deloly AIRAMA, Olivia Marcov

Jesus-Christ

Jesus-Christ

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Tatal meu Nicolae Marcov, Revedere colegi liceu Gh.Sincai, promotia 1959, in 31/oct./2013

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Olivia Maria N. Marcov, august 2006, Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Sorin Tilie, Silviu Marcov, Olivia Maria Marcov, septembrie 2003 Bucuresti

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Olivia Maria Marcov, Alexandra Georgescu, Adrian Pafa, Bianca Eftimie, aug.2009, Bucharest

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Stéphanie Crãciunas Peter Hehn and Stéphanie's cousin, Canada

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Maica Domnului cu pruncul, Rugaciune la aprinderea candelei

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

Mission to Magadan Sister Miriam praying the rosary June 24 2014

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

The Catholic Parish of the Sacred Heart of Jesus, Constantine Algeria 1972 1976

Laura Adriana Bucharest Romania July 2009

Laura Adriana Bucharest Romania July  2009

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov December 2007 Bucharest Romania Cristi s Birthday

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Olivia Maria Marcov si Laura Gabriela Cristea in Aparatorii Patriei anul IV 2008 2009

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Fr Michael Shields Bronislava s gulag number Anchorage USA 2014

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Liliana Iacob Barna 8 martie 2014 Bucuresti Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Olivia Marcov Liliana Iacob Gratiela Andreescu 20 August 1979 Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Liliana Iacob and Gratiela Andreescu Italy Bucharest Romania

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Peter Jacob Hehn Petrutu's friend CANADA

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Mission to Magadan Fr Michael Shields Children Saturday Club April 29 2014

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov at the Faculty of Matehmatics str Academiei 14 Bucharest Spiru Haret amph

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Professor Nicolae Marcov Faculty of Mathematics 14 str Academiei sector 3 Bucharest

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc ORTA ITALY September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Iulia Motoc Clasa I 1973 Romania

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Professor Ieronim Mihaila Faculty of Mathematics Str Academiei 14 3rd floor Bucharest 2007

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov Andrei Dobrescu 12 V 30 Martie 2007 Bucharest Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Iulia Motoc Isla Bella September October 5 2014 Romania

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov 1968 1969 in Str Sebastian Bucharest Romania la bunica mea Jeana Mardale

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov JB Deloly AIRAMA July 20 2012 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 School Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov December 1970 Bucharest Romania

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Olivia Maria, Nicolae, Magdalena, Silviu Marcov, Maria, Irina Craciunas in 1980 Bucharest sector 6

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Magdalena Marcov my mother and aunt Stefania Sestocenco Bucharest '60

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciunas' Birthday May 17 1982 Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Irina Craciuns'Birthday May 17, 1982, 2 years old, Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria Marcov Irina Craciunas Silviu Marcov January 1, 1983 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr.Craciunas, Irina's Birthday, May 17, 1985 Bucharest

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria, Silviu Marcov, Silviu Jr., Irina Craciunas' Birthday, May 17, 1985, Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov in 1969 Bucharest Romania

Mission to Magadan October 29 2014

Mission to Magadan October 29 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus June 4 2014 Magadan Russia USA

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus Mission to Magadan E News Oct 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

The Holy Virgin Mary and the Kremlin Russia December 2014

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

Vladimir Vladimirovich Putin FB page Kremlin Ru En Jan 7 2015

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

MOSCOW THE CATHEDRAL OF THE IMMACULATE HEART OF MARY ANNA BELOVA

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Jesus, The Holy Mother of God Kazanskia by Irina VESELKINA RUSSIA versta-K.ru

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

Vladimir Putin et les enfants orphelins Russie Noel 2014

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

God and Baby Jesus Ekaterina and Anton Daineko Belarus

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Liliana Iacob Gratiela Andreescu September 2014 Bucharest Romania

Gratiela Andreescu Romania Italia

Gratiela Andreescu Romania Italia

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Liliana Iacob Barna si Carina Barna 5 iulie 2015 Bucharest Romania

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Vladimir Putin Moscow Russia 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Polonia Iunie 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Sr Barbara Hojda Les Filles de la Charité Magadan Russia 2015 Pologne

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Fr Michael Shields of The Heart of Jesus April 26 2015 Magadan Russia

Father Michael Shields of The Heart of Jesus May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Father Michael Shields of The Heart of Jesus  May 21 2015 The Poor Claire Sisters Ireland

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Luminita Marina Raileanu psiholog Bucharest Romania July 4 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Sr Barbara Hojda Magadan Russia 13 Iulie 2015

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Vie de Prieres JESUS CHRIST

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Olivia Maria Nicolae MARCOV 3 decembrie 2015

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine Chisinau Moldova

Irina Vatava Moscalenco la fille de Boris Vatav Ma cousine  Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Tania Trahman la petite fille de Boris Vatav Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Natasa la fille aînée de Boris Vatav son mari et Tania Trahman leur fille Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Irina Vatav la fille de Boris Vatav le cousin de mon père de Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris et Irina Vatav Chisinau Moldova

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Valentina et Boris Vatav le cousin de mon père Chisinau Moldova 2015

Jesus Christ Iisus Hristos

Jesus Christ Iisus Hristos

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

NOTRE DAME DE LOURDES PRIEZ POUR NOUS

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

Olivia Maria Marcov 1 Octombrie 2014 Bucharest Romania

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

DUMNEZEU TATAL CERESC SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC ATOTTIITORUL

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Olivia Maria MARCOV 5 Ianuarie Janvier 2016 Bucharest Romania

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

Le mot de Jesus Christ Le Verbe Dieu Sfinte Dumnezeule Sfinte Tare Sfinte Fara de Moarte

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

SFANTUL ARHANGHEL MIHAIL CINE E CA DUMNEZEU NIMENI NU E CA DUMNEZEU SFANT VESNIC VIU ATOTPUTERNIC

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Jesus Misericordia ISUS CRISTOS SI COROANA DE SPINI PATIMILE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Olivia Marcov Bogdan Buzoianu 31 janvier 1976 CONSTANTINE ALGERIE

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Maica Domnului icoana Sf Ap Luca aici MD Vladimir

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Saint Padre Pio NOS LARMES AU CIEL

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Profesor fizica Ion MANEA Olivia Marcov cl 12 V 1986 Liceul N Balcescu Colegiul Sf SAVA Bucuresti

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés Bucarest Romania

Olivia Maria Marcov Icône de la Mère de Dieu Salvatrice et Secours des Affligés  Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Silviu Marcov mon frère fratele meu Bucarest Romania

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 la classe 12 V Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Lycée Balcescu Saint Sava 1986 Bucarest Roumanie 2016

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Nasterea Domnului La Naissance du Petit Jésus

Jésus-Christ

Jésus-Christ

Nicolae Marcov tata si prof.Constantin Udriste

Nicolae Marcov tata si prof.Constantin Udriste
20 iulie 2012

Camelia,Mihai, Maria SMICALA, Romania v.Finland

Camelia,Mihai, Maria SMICALA, Romania v.Finland

Fecioara Maria pentru ROMANIA de la Jude DUC THANG NGO

Fecioara Maria pentru ROMANIA de la Jude DUC THANG NGO
Se afișează postările cu eticheta Les Thibault. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Les Thibault. Afișați toate postările

sâmbătă, 6 iunie 2020

Les Thibault, Roger Martin Du Gard (film)

Les Thibault, Roger Martin Du Gard (film)






Les Thibault | 1er épisode - Le cahier gris | TÉLÉFILM INTEGRAL

https://www.youtube.com/watch?v=N2l6L77qP40

 

 

Les Thibault | 2ème épisode - La belle saison | TÉLÉFILM INTEGRAL


https://www.youtube.com/watch?v=pAg3G7ie1Xg


Les Thibault | 3ème épisode - La mort du père | TÉLÉFILM INTEGRAL



https://www.youtube.com/watch?v=7trQjRdMo10

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Les Thibault, Le Cahier Gris ( primele capitole din roman ) 3/09/2016

olivia maria Marcov <Olivia Marcov@gmail.com>

Les Thibault, Le Cahier Gris ( primele capitole din roman ) 3/09/2016

olivia maria Marcov <Olivia Marcov@gmail.com>3 septembrie 2016, 15:14
Către: ...................
Salut,


Va trimit cateva pagini din romanul fluviu “Les Thibault”, scris de Roger Martin Du Gard, Tome Premier, adica Volumul Intai, care contine cartile “Le Cahier Gris”, “Le Pénitencier », « La Belle Saison ».
Cartea a aparut la Gallimard in anul 1955.
Am reusit sa fotografiez foarte bine primele pagini sau capitole din “Le Cahier Gris”.
Cu totul, aproximativ 30-32 de pagini ( ca de obicei, una, doua pagini se repeta ), initial au fost 34, am sters una.
La pagina 22 din roman ( se vede numarul paginilor, in partea de sus ), jos, in dreapta, nu se vad cateva cuvinte si vi le spun acum pentru a nu mai repeta fotografierea paginii.
Pagina 22 jos in dreapta, ultimele cuvinte de pe pagina cartii :
“ [...] chambre, et, sans attendre la réponse : « Antoine, vas-y. »
Cateva cuvinte, sau putin
Vocabular :
( pagina 28, jos :
« -« Que je suis aise de revoir Madame ! » [...] »
Cuvantul « aise » este un adjectiv, avem expresia :
aise : LITT. « être bien aise ( +de, +que ) = être content, adicã a fi bucuros/bucuroasã.
Deci mai sus, cu rosu, doamnei i se spune :
“Ce bucuroasã sunt sã vã revãd Doamnã !”, in fapt, textual, spune asa :
“Ce bucuroasã sunt sa o revad pe Doamna !”, deoarece persoana care facea afirmatia era o fosta servitoare a doamnei de Fontanin, Mariette, pe care doamna de Fontanin s-a dus sa o caute – desi tocmai ca procedand astfel, biata femeie se umilea, si pesemne si azi s-ar umili o femeie daca ar fi pusa intr-o astfel de situatie, sa isi caute sotul si barbatul la alta femeie, sau prin alta femeie... Jenny, fiica doamnei de Fontanin era bolnava si femeia nu stia ce sa mai faca, nu mai avea bani in casa, si era nevoie de doctor si medicamente.
Printre altele, sotul doamnei de Fontanin era cu adevarat desfranat, chiar in sens patologic, si nu se stie clar de unde avea el bani ( mai aflam cate ceva pe parcursul cartii ), cel putin la inceput nu se stie, dar ce se stie sigur este ca avea bani din casa in care locuiau el si sotia sa, doamna de Fontanin, casa fiind proprietatea doamnei, pe care el o angajeaza la un moment dat.
Sotul ei era afemeiat, in sensul patologic al cuvantului.
Si, se pare, fiul sãu Daniel il va mosteni, cu privire la aceasta trasatura.

[ Asta, apropo de servitoare, si de un comentariu pe care l-am citit “ Sa te ingrijesti...”, “[sa nu arati] ca o servitoare, sau mai rau...”, cine a avut servitoare stie cum le tinea, ce regim de viata le impunea in casa sa, in care erau servitoare...
Asa spune-se ca i-ar fi trimis un comentariu Danei Nalbaru, o doamna, care o sfatuia pe Dana sa se ingrijeasca, ceva la modul, sa nu o lase sotul/barbatul..., pe blogul ei, al Danei.
Un comentariu care te uimeste ! ]

La inceput, romanul incepe cu Le Cahier Gris, Caietul Gri.
Acesta era un caiet in care isi scriau cei doi prieteni : Jacques Thibault si Daniel de Fontanin.
Familia Thibault era catolica, iar familia de Fontanin era protestanta.
Abatele de la scoala unde invata Jacques descopera Caietul Gri si acest lucru i se pare lui o adevarata infractiune.
De frica, Jacques nu se mai intoarce acasa de la scoala, ci fuge cu Daniel “in lume”, si vazand ca nu mai soseste, tatal sau, domnul Thibault ( vaduv ) si Antoine, fiul sau cel mare, fratele lui Jacques, isi fac griji.
Domnul Thibault merge la scoala, sa vada ce se intampla.
Dl Thibault dispretuia familia de Fontanin intrucat erau protestanti membri acestei familii.
El insusi se socotea si chiar era socotit un stalp al societatii si era implicat in activitati filantropice, mai mult sau mai putin, si mai ales era generos cu banii, ceea ce il facea respectat si ascultat.
Una dintre initiativele sale “glorioase” a fost infiintarea unor Penitenciare pentru copiii ai caror parinti sunt bogati, de familie buna, aici erau inchisi, adica internati, copiii, adolescentii care nu isi ascultau parintii.
Este exact ce i se intampla lui Jacques, sanctionat aspru pentru fuga sa de acasa !
Dupa mai multe zile de absenta din Paris unde locuiau cei doi prieteni, Jacques si Daniel, care fusesera dati in urmarire de dl Thibault, sunt prinsi de Politie si inchisi si readusi la Paris, caci au fost gasiti prin Sudul Frantei si chiar se gandeau sa plece in Nordul Africii.
Jacques o pateste insa foarte rau, caci tatal sãu il inchide, mai intai nu ii mai da voie sa vorbeasca cu nimeni, si mai ales nu cu Daniel.
De altfel, Daniel era singurul prieten al lui Jacques.
Mama fratilor Antoine si Jacques Thibault decedase, iar tatal isi crestea copiii cu totul lipsit de afectiune, de orice cuvant sau gest parintesc de iubire, de afectiune, de intelegere.
Antoine insa, spre norocul lui, era mare deja si devenise doctor.
Jacques insa era inca un adolescent.
Jacques este trimis si inchis la Penitenciar, de unde si titlul celei de-a doua carti a Tomului Intai “Le Pénitencier”, iar experienta este traumatizanta, chiar si pentru cititor, imi imaginez cum o fi fost pentru Jacques...
Se pare ca aceste penitenciare pentru adolescentii din familiile bune, chiar au existat in Franta. Sau o institutie asemanatoare a existat.
Te cutremuri numai cand citesti si incerci sa te pui in locul lui Jacques...
Dupa multe luni de zile, Antoine, caruia i se face mila de fratiorul sau, pleaca in cautarea sa, si, ajuns la fata locului, vazand ce traumatizat e copilul si conditiile in care era nevoit sa traiasca, insista pe langa tatal sau, - lucru deosebit de dificil, chiar imposibil de realizat ! – sa il scoata pe Jacques de acolo, si isi ia obligatia de a se ocupa el in continuare de cresterea si educarea lui Jacques.
Si asa a iesit Jacques din Penitenciar, desi dupa tatal sau, mai statea acolo.

Vocabular :
Pagina 5 din roman ( prima pagina, nu are numar, dar are titlul Le Cahier Gris ) :
“Le portier précéda les deux hommes..., tira de sa poche un rat-de-cave, et alluma le lustre. »
(un) rat-de-cave : acest cuvant apare in roman scris cu cratima sau liniuta de unire, in franceza i se spune «  ( le ) tiret » ( = linioara, liniuta de unire, cratima ), precum si in Dictionarul Larousse mare din anul 1992, in schimb apare scris fara cratima in Dictionarul Hachette din anul 2003.

(le) rat = sobolan, guzgan ;
(la) cave = pivnita ;
de ( prepozitie ) = de ;

rat-de-cave = bougie longue et mince, enroulée sur elle-même, dont on se sert pour s’éclairer dans une cave, dans un escalier = inseamna deci :
lumanare lunga si subtire, rasucita ( infasurata pe ea insasi ), de care ne servim pentru a lumina ( a face lumina ) intr-o pivnita, intr-o scara.

Le clou = cuiul ;
clou de girofle : BOT. = cuisoare ( in limba romana ; cuisoarele sunt un condiment, se mananca ) ;

bazarder ( verb ) = FAM. ( familiar ) : (1) se débarrasser rapidement de... = a scapa, a se debarasa rapid de... ( de ceva, de un obiect ) ; (2) vendre à n’importe quel prix = a vinde cu orice pret, indiferent de pretul vanzarii ;

n’importe quel = oricare, orice ;
prix = pret ;

Am mai intalnit :
Le lendemain ( substantiv masculin ) si
( asta nu am mai intalnit )
Le surlendemain ( substantiv masculin )
Am explicat ca se foloseste cuvantul « le lendemain », atunci cand povestesc, narez, si relatez ceva la timpul trecut.
Cand povestesc in trecut folosesc cuvantul « lendemain » pentru a spune « maine ».
Deci inseamna « maine », in raport cu trecutul.
Un “maine” dintr-o poveste intamplata, petrecuta, din trecut.

( Daca povestesc si spun ca : Am ajuns cu bine la Paris, sambata seara. A doua zi, ne-am sculat, ne-am imbracat, am luat micul dejun si am plecat sa vizitam putin Parisul”.
In acest exemplu, de relatare a unui eveniment din trecut, cand spun “A doua zi, ne-am sculat, ne-am imbracat...”, voi folosi pentru « a doua zi » cuvantul « le lendemain ». )

Le surlendemain, inseamna “poimaine”, in raport cu trecutul, cu o actiune din trecut, pe care o povestesc.

Cand vorbesc de un moment din prezent voi spune :
demain ( adverb ) = maine ;
après-demain ( adverb ) = poimaine.

Demain je quitte la capitale. = Maine parasesc capitala.

Le lendemain si le surlendemain sunt substantive de genul masculin si se folosesc obligatoriu cu articolul hotarat, masculin, singular « le ».
Dictionarele insistã asupra acestui lucru, anume ca se folosesc – neaparat – cu articolul hotarat « le ».
Deoarece demain si après-demain sunt adverbe si prin urmare nu se folosesc cu articol.

Pagina 5 fara numar cu titlul « Le Cahier Gris » :
“essoufflé, s’était laissé choir sur une chaise” = “cu respiratia taiata, s-a lasat sa cada pe un scaun”.

Essoufflé – inseamna, cu privire la o persoana, ca a facut un efort ( indiferent din ce motiv ) si din pricina efortului si-a pierdut suflul, respiratia, nu mai poate respira.
In cazul nostru e vorba de tatal, de domnul Thibault, care era o persoana ponderala, era gras si se deplasa cu greu.
Mai era in cazul acesta si uimirea, ingrijorarea, socul fata de faptul ca fiul sau mai mic, Jacques nu se intorsese inca de la scoala si parintele sau nu stia ce i se intamplase.
Domnul Thibault este un barbat, un om tipicar, ii placea ordinea, toata viata lui era foarte ordonata si precisa, si chiar rigida, nimic nu era intamplator si totul era sub control, copiii erau disciplinati si in siguranta in caminul familial, care tocmai ca era lipsit de caldura sufleteasca, parinteasca si numai camin nu se putea numi.
Pozitia sociala, banii, faceau din dl Thibault un om sigur, un om impozant, a carui viata este in siguranta deplina.
Lui Jacques insa i s-a reprosat indisciplina, caracterul rebel, revoltat, adolescentul acesta rabufnea, era chiar, putea fi brusc, violent.
Si, dupa cum avem sa vedem in roman, toti cei din familia Thibault erau violenti.

Choir [ se citeste ‘shoar’, cu sh ca in soarece ] ( verb ) = FAM. Laisser choir = laisser tomber ( a lasa sa cada ), abandonner ( a abandona ) ;

Pagina 5 fara numar, cu titlul Le Cahier Gris :
“et dut se dresser pour...” – e vorba de abatele Binot care era un om « fort petit », adica tare, foarte mic si care.... pentru a ajunge la inaltimea, la umarul lui Antoine, a fost nevoit, a trebuit ( trebui = « dut » ) sa stea drept.

Se dresser = se lever ; se tenir droit = a se ridica ; a sta drept ( prin opozitie cu a nu sta indoit, cocosat, .... ci cat mai drept )
In cazul nostru abatele Binot fiind micut de statura, scund, trebuia sa stea ( foarte ) drept, pentru a ajunge la umarul lui Antoine.
Scoala era inchisa, era duminica si era ora 9 seara, cand domnul Thibault, tatal, si fiul sau mai mare, Antoine Thibault, au sosit la Scoala unde invata Jacques, pentru ca erau foarte ingrijorati de ce Jacques nu se intorsese acasa pana la ora aceea tarzie.

“Au coin de la rue deVaugirard ...” = « La coltul strazii Vaugirard... »
Daca ati observat in lectia de gramatica fotografiata, despre L’Apposition sau Apozitia :
Era acolo in lectie scris :
“le mois de décembre” = adica, luna decembrie.

In romaneste si noi am putea spune :
Era luna lui decembrie...

Prepozitia “de” apare si se scrie, se pune, intrucat despre strada respectiva aflãm o informatie, aflam ca numele strazii este Vaugirard.
Adica este socotita o apozitie.
In mod similar, voi spune :
le quartier de Drumul Taberei = cartierul Drumul Taberei.
Revin la exemplul din cartea Grammaire Française de Nathalie Baccus : Apozitia :
In exemplul din carte ( pagina 77 ) :
J’adore le mois de décembre = Ador luna decembrie.
In acest exemplu, « de décembre » este apozitia, construita fara pauza si cu prepozitia « DE » si urmand intotdeauna numele ( substantivul ) nucleu, pe care il determina, despre care aduce o precizare, o informatie.
“Le mois” = este numele/substantivul nucleu.
Despre “le mois”, sau luna, aflãm ca este anume luna decembrie, sau luna lui decembrie.
Conditia pentru a pune prepozitia “DE” este urmatoarea :
sa existe identitate  intre “le mois” si “décembre ».
Cu alte cuvinte sa fie identitate intre luna si decembrie, adica despre luna spun ca este luna lui decembrie.

Pagina 5 din roman :
“-“Il n’est pas rentré de la journée ! » s’écria M.Thibault,
Adica,
Domnul Thibault a strigat ( a tipat, a izbucnit ) :
« -Nu s-a intors acasa toata ziua ! », a trecut ziua si el inca nu s-a intors acasa.
Fiind vorba de Jacques Thibault.
Care in fapt, fugise de casa.

Am spus despre lendemain – surlendemain, in raport cu trecutul, de asemenea se mai foloseste in raport cu viitorul, cand vorbesc despre ceva care se va intampla.

Folosesc deci :
Présent ( prezent )
demain
Après-demain
Passé + Futur (trecut + viitor)
Le lendemain
Le surlendemain
In functie de momentul producerii evenimentului/actiunii
mâine
Poimâine

Pagina 52 din roman :
« Au R.P. PERBOYRE, LAZARISTE »,
R.P. inseamna : Révérend Père = Reverend Pãrinte.

Pagina 55, ultimul paragraf :
« un ocarina » = instrument de muzica, in romaneste : ocarinã
Ocarina ( nom masculin ) = instrument de musique à vent de forme ovoïde et percé de trous = instrument de muzica, de vant ( de suflat ), de forma ovoida si gaurit ( strapuns, intepat ) ...cu gauri.

Ployer ( verb ) = a curba, a indoi ; a plia, a se lasa ; a se lasa sub ceva, sub apasarea, sub greutatea a ceva ( a se lasa sub un jug ) ; in sens figurat : a ceda, a fi coplesit de..., a ceda...

Pagina 51 din roman :
“ ploie” din “ sa taille ploie dans un frisson” = talia sa ( mijlocul sau ) se indoaie intr-un frison “
Forma « ploie » este din conjugarea verbului la infinitiv « ployer ».

Pagina 22 dreapta jos cuvintele ce nu se vad :
« Antoine, VAS-Y. » = « Antoine, DU-TE . »
Vas-y = du-te ( cu sensul de du-te intr-un loc anume, despre care e vorba in context, precizat ).

Este verbul la infinitiv « aller” = a merge, a se duce, a pleca :
Indicativ prezent :
Je vais
Tu vas
Il va
Nous allons
Vous allez
Ils vont.

Imperativ :
Va ( persoana a II-a singular )
Allons ( persoana I plural )
Allez ( persoana a II-a plural )

Am sa alatur, -paginilor din romanul Les Thibault- , din Dictionarul de Verbe, de Conjugare a Verbelor ( cu coperta rosie ) , paginile 17 ( din acest Dictionar ) unde apare verbul BROYER ( = a zdrobi ), deoarece dupa acest model se conjugã verbul PLOYER intalnit mai sus, in roman.
De asemenea si pagina 52 ( din Dictionarul Verbelor ), unde apare conjugarea ( nu are toate modurile si timpurile si persoanele ! ) verbului CHOIR.
Mai avem si verbele :
échoir, si déchoir.
Echoir = inseamna : a se intampla, a se nimeri ; a-i pica, a-i reveni ; a expira, a ajunge la scadenta.
Aici avem expresia, pe care pesemne ati intalnit-o :
“le cas échéant” = inseamna : “daca e cazul”.

Déchoir = inseamna : a decãdea.
Déchu ( adjectiv ) = decãzut ;

Am fotografiat si pagina 22 din Dictionarul de Verbe, privind conjugarea verbului « aller ».
Cu privire la verbul « aller » am fotografiat pagina privind conjugarea acestui verb si din alta carte “Bescherelle La Conjugaison pour tous” de la Hatier ( coperta cu rosu, albastru si alb ).
Din nou am fotografiat o pagina, in detaliu, pe bucati din cartea “Difficultés grammaticales”, Larousse Livres de Bord ( cu coperta cu galben, alb, rosu ), deoarece din aceasta carte aflãm urmatoarele :
Cu privire la verbul “s’en aller” :
Formele « Je me suis en allé »,
« Ils s’étaient en allés »,
Etc., s-au raspandit larg in uzul curent si chiar in textele literare, in locul formelor traditional recomandate care sunt :« Je m’en suis allé », « Ils s’en étaient allés », care au un caracter mai sustinut, adica mai ingrijit.

In concluzie :
Fotografiile ( paginile ) cu numarul de la 001- pana la 034 inclusiv ( din care unele lipsesc, fie le-am sters, fie nu le voi mai trimite, sunt dubluri ), apartin romanului Les Thibault, iar in completare, paginile 035- pana la 044 inclusiv contin Conjugarile verbelor mentionate mai sus ( si copertile celor 2 carti de Conjugari ) si explicatii cu privire la verbul “s’en aller” ( si coperta cartii din care am extras, “Difficultés grammaticales” este si ea, separat ) , intre trecut si actualitate, desi formele traditionale sunt, cred eu, cele mai recomandate si astazi si cele mai avute in vedere.
Olivia.
03/09/2016 15:04:02 ; samedi 3 septembre 2016 ; sâmbătă, 3 septembrie 2016


2 atașamente
POZE OLIVIA 23 AOUT 2016 001.jpg
654K
Olivia 3 Sept 2016 LES THIBAULT ROGER MARTIN DU GARD.doc
63K

miercuri, 27 aprilie 2016

Les Thibault, Le Pénitencier, Tome Premier, pages 175-182, Roger Martin du Gard

Les Thibault, Le Pénitencier, Tome Premier, pages 175-182, Roger Martin du Gard



VI
UN matin, il était neuf heures à peine, la concierge de l’avenue de l’Observatoire fit demander Mme de Fontanin.
En bas une « personne » désirait la voir, mais qui ne voulait ni monter à l’appartement ni donner son nom.
-         « Une personne ? Une femme ? »
-         « Une jeune fille. »
Mme de Fontanin eut un mouvement de recul.
Une aventure de Jérôme sans doute.
Un chantage ?
-         « Et si jeune ! » ajouta la concierge : « Une enfant ! »
-         « J’y vais. »
Une enfant, en effet, qui se dissimulait dans l’ombre de la loge, qui leva enfin la tête...
-         « Nicole ? » s’écria Mme de Fontanin, en reconnaissant la fille de Noémie Petit-Dutreuil.
Nicole fut sur le point de se jeter dans les bras de sa tante, mais elle réprima cet élan.
Elle avait le teint gris, le visage défait.
Elle ne pleurait pas : elle tenait ses yeux grands ouverts et ses sourcils levés ; elle semblait surexcitée, résolue, et tout à fait maîtresse d’elle-même.
-         « Tante, je voudrais vous parler.
-         « Viens. »
-         « Pas là-haut. »
-         « Pourquoi ? »
-         « Non, pas là-haut. »
-         « Mais pourquoi ? Je suis toute seule. »
Elle devina que Nicolae hésitait : « Daniel est au lycée, Jenny à son cours de piano : je te dis que je suis seule jusqu’au déjeuner. Allons, viens. »
Nicole la suivit, sans une parole.
Mme de Fontanin la fit entrer dans sa chambre.
-         « Qu’est-ce qu’il y a ? » Elle ne pouvait dissimuler sa méfiance : « Qui t’envoie ? D’où viens-tu ? »
Nicole la regardait sans baisser les yeux ; ses cils battirent :
-         « Je me suis sauvée. »
-         « Ah !... » fit Mme de Fontanin, avec une expression de souffrance. Elle se sentait soulagée, cependant. « Et c’est ici que tu es venue ? »
Nicole eut un mouvement d’épaules qui semblait dire :
« Où aller ? Je n’ai personne. »
-         « Assieds-toi, ma chérie. Voyons...Tu as l’air bien fatiguée. Tu n’as pas faim ? »
-         « Un peu. » Elle souriait pour s’excuser.
-         « Mais pourquoi ne le dis-tu pas ? » s’écria Mme de Fontanin, en entraînant Nicole dans la salle à manger.
Quand elle vit comment la petite mordait dans son pain beurré, elle tira du buffet un reste de viande froide et des confitures.
Nicole mangeait, sans rien dire, honteuse de son appétit, incapable de le masquer.
Le sang montait à ses joues.
Elle but coup sur coup deux tasses de thé.
-         « Depuis quand n’avais-tu rien mangé ? » demanda Mme de Fontanin, dont le visage était plus bouleversé que celui de l’enfant. « Tu as froid ? »
-         « Non. »
-         « Mais si, tu frissonnes. »
Nicole fit un geste d’impatience : elle s’en voulait de ne pas pouvoir cacher ses faiblesses.
-         « J’ai voyagé toute la nuit, c’est ça qui donne un peu froid... »
-         « Voyagé ? D’où viens-tu donc ? »
-         « De Bruxelles. »
-         « De Bruxelles, mon Dieu ! Et seule ? »
-         « Oui », articula la jeune fille. Son accent suffisait à prouver la fermeté de sa détermination.
Mme de Fontanin saisit sa main.
-         « Tu es gelée. Viens dans ma chambre. Veux-tu te coucher, dormir ? Tu m’expliqueras plus tard. »
-         « Non, non, tout de suite. Pendant que nous sommes seules. D’ailleurs, je n’ai pas sommeil. Je vous assure, laissez-moi. »
On était encore au début d’avril.
Mme de Fontanin alluma le feu, enveloppa la fugitive dans un châle et l’assit de force près de la cheminée.
L’enfant résistait, puis cédait, agacée, avec deux yeux brillants et fixes qui ne voulaient pas s’attendrir.
Elle consultait la pendule ; elle avait hâte de parler, et, maintenant qu’elle était installée, ne se décidait pas à le faire.
Sa tante, pour ne pas accroître son malaise, évitait de la regarder.
Quelques minutes s’écoulèrent ; Nicole ne commençait pas.
-         « Quoi que tu aies fait, chérie », dit alors Mme de Fontanin, « personne ici ne te demandera rien. Garde ton secret, si tu veux. Je te sais gré d’avoir pensé à venir près de nous. Tu es ici comme une enfant de la maison. »
Nicole se redressa.
Est-ce qu’on la soupçonnait d’avoir commis quelque faute pénible à confesser ?
Dans le mouvement qu’elle fit, le châle glissa de ses épaules et découvrit un buste plein de santé, qui contrastait avec son visage maigri et l’extrême jeunesse de ses traits.
-         « Au contraire », dit-elle, avec un regard flamboyant, « je veux tout dire. »
Et aussitôt elle commença avec une sorte de sécheresse provocante : « Ma tante...Le jour où vous êtes venue rue de Monceau... »
-         « Ah ! » fit Mme de Fontanin ; et, de nouveau, sa figure prit une expression de souffrance.
-         « ...j’ai tout entendu », acheva Nicole, très vite, en battant des paupières.
Il y eut un silence.
-         « Je le savais, ma chérie. »
La petite étouffa un sanglot et plongea son visage entre ses mains, comme si elle fondait en larmes.
Mais elle releva la tête presque aussitôt ; se yeux étaient secs et ses lèvres serrées, ce qui changeait son expression habituelle et jusqu’au son de sa voix :
-         « Ne la jugez pas mal, tante Thérèse ! Elle est très malheureuse, vous savez... Vous ne me croyez pas ? »
-         « Si », répondit Mme de Fontanin.
Une question lui brûlait les lèvres ; elle regarda la jeune fille avec un calme qui ne pouvait tromper personne : « Est-ce que, là-bas, il y a aussi...ton oncle Jérôme ? »
-         « Oui. »
Elle ajouta, après une pause, en levant les sourcils.
« C’est même lui qui m’a donné l’idée de me sauver...de venir ici... »
-         « Lui ? »
-         « Non, c’est-à-dire...Pendant ces huit jours, il est venu chaque matin. Il me donnait un peu d’argent pour que je puisse vivre, puisque j’étais restée là, toute seule. Et avant-hier, il m’a dit : « Si une âme charitable pouvait te prendre chez elle, tu serais mieux qu’ici. »
Il a dit « une âme charitable ».
Mais j’ai tout de suite pensé à vous, tante Thérèse.
Et je suis sûre que lui aussi, il y pensait.
Vous ne croyez pas ? »
-         « Peut-être... », murmura Mme de Fontanin.
Elle éprouvait soudain un tel sentiment de bonheur qu’elle faillit sourire.
Elle se hâta de parler.
-         « Mais, comment étais-tu seule ? Où donc étais-tu ? »
-         « Chez nous. »
-         « À Bruxelles ? »
-         « Oui. »
-         « Je ne savais pas que ta maman s’était installée à Bruxelles. »
-         « Il a bien fallu, à la fin de novembre. Tout était saisi rue de Monceau. Maman n’a pas de chance, toujours des ennuis, des huissiers qui réclament de l’argent. Mais maintenant on a payé les dettes, elle pourra revenir. »
Mme de Fontanin leva les yeux.
Elle voulut demander : « Qui on ? »
Son regard posait si nettement la question, qu’elle lut la réponse sur les lèvres de l’enfant.
De nouveau, elle ne put se retenir :
-         « Et...il est parti en novembre avec elle ? »
Nicole ne répondit pas.
La voix de tante Thérèse avait tremblé si douloureusement !
-         « Tante », dit-elle enfin, avec effort, « il ne faut pas m’en vouloir, je ne veux rien vous cacher, mais c’est difficile d’expliquer tout, comme ça, en une fois. Vous connaissez M.Arvelde ? »
-         « Non. Qui est-ce ? »
-         « Un grand violoniste de Paris, qui me donnait des leçons. Oh ! un grand, grand artiste : il joue dans les concerts. »
-         «  Eh bien ? »
-         « Il habitait Paris, mais il est Belge. C’est pour ça, quand il a fallu se sauver, il nous a emmenées en Belgique. Il a une maison à lui, à Bruxelles, où on s’est installé. »
-         « Avec lui ? »
-         « Oui. »
Elle avait compris la question et ne s’y dérobait pas ; elle semblait même prendre un sauvage plaisir à surmonter toute réticence.
Mais elle n’osa plus rien dire et se tut.
Mme de Fontanin reprit, après une pause assez longue :
-         « Mais, où étais-tu ces derniers jours, quand tu étais seule et que l’oncle Jérôme venait te voir ? »
-         « Là. »
-         « Chez ce monsieur ? »
-         « Oui. »
-         « Et ton oncle y venait ? »
-         « Bien sûr. »
-         « Mais comment te trouvais-tu seule ? continua Mme de Fontanin sans se départir de sa douceur.
-         « Parce que M.Raoul fait une tournée en ce moment, à Lucerne, à Genève. »
-         « Qui ça, Raoul ? »
-         « M.Arvelde. »
-         « Et ta maman t’avait laissée seule à Bruxelles, pour aller avec lui en Suisse ? »
L’enfant eut un geste si désespéré que Mme de Fontanin rougit.
« Chérie, je te demande pardon », balbutia-t-elle.
« Ne parle plus de tout ça. Tu es venue, c’est bien. Reste auprès de nous. »
Mais Nicole secoua violemment la tête :
-         « Non, non, c’est presque fini. »
Elle fit une forte aspiration, et tout d’un trait : « Ecoutez, tante : M.Arvelde, lui, il est en Suisse. Mais sans maman. Parce qu’il avait obtenu pour maman un engagement dans un théâtre de Bruxelles, pour chanter un rôle d’opérette, à cause de sa voix, qu’il lui a fait travailler. Même qu’elle a eu un grand, grand succès dans les journaux ; j’en ai des coupures dans ma poche, que vous pourrez voir. »
Elle s’arrêta, ne sachant plus où elle en était : « Alors », reprit-elle avec un regard étrange, « c’est justement parce que M.Raoul partait en Suisse que l’oncle Jérôme est venu. Mais trop tard. Quand il est arrivé, maman n’était plus là.
Un soir, elle m’a embrassée... Non », fit-elle en baissant la voix et en fronçant durement les sourcils, « elle m’a presque battue parce qu’elle ne savait plus que faire de moi. »
Elle releva la tête et se contraignit à sourire : « Oh ! elle ne m’en voulait pas pour de vrai, au contraire. »
Son sourire s’étrangla dans sa gorge.
« Elle était si malheureuse, tante Thérèse, vous ne pouvez pas savoir : il fallait bien qu’elle parte, puisque quelqu’un l’attendait en bas.
Et elle savait que l’oncle Jérôme allait arriver, parce qu’il était déjà plusieurs fois venu nous voir, il faisait même de la musique avec M.Raoul ; mais la dernière fois il avait dit qu’il ne reviendrait plus tant que M.Arvelde serait là.
Alors, avant de partir, maman m’a dit de dire à l’oncle Jérôme qu’elle était partie pour longtemps, qu’elle me laissait, et qu’il s’occupe de moi.
Ça, je suis sûre qu’il l’aurait fait, mais je n’ai pas osé le lui dire, quand je l’ai vu arriver.
Il était en colère, j’ai eu peur qu’il ne parte à leur poursuite ; alors je lui ai menti exprès ; je lui ai dit que maman allait revenir le lendemain ; et tous les jours je lui disais que je l’attendais.
Lui, il la cherchait partout, il la croyait encore à Bruxelles.
Mais moi, tout ça était trop, je ne voulais plus rester ; d’abord, parce que le domestique de M.Raoul, je le déteste ! »
Elle frissonna.
C’est un homme, tante Thérèse, qui a des yeux !...Je le déteste !
Alors, le jour où l’oncle Jérôme m’a parlé de l’âme charitable, tout d’un coup je me suis décidée.
Et hier matin, dès qu’il m’a eu donné un peu d’argent, je suis sortie pour que le domestique ne me le prenne pas, je me suis cachée dans les églises jusqu’au soir, et j’ai pris le train omnibus de nuit. »
Elle avait parlé vite, le front baissé.
Quand elle redressa la tête, le visage si doux de Mme de Fontanin exprimait une telle révolte, une telle sévérité, que Nicole joignit les mains :
-         « Tante Thérèse, ne jugez pas mal maman, je vous assure que rien de tout ça n’est sa faute. Moi non plus je ne suis pas toujours gentille, et je suis tellement gênante pour elle, ça se comprend ! Mais je suis grande maintenant, je ne peux plus vivre comme ça. Non, je ne peux plus. », reprit-elle en serrant les lèvres. « Je veux travailler, gagner ma vie, ne plus être à la charge de personne. Voilà pourquoi je suis venue, tante Thérèse.
Je n’ai que vous. Comment voulez-vous que je fasse ? Aidez-moi seulement quelques jours, tante Thérèse ? Vous seule pouvez m’aider. »
Mme de Fontanin était trop émue pour répondre.
Eût-elle jamais cru que cette enfant lui deviendrait un jour si chère ? Elle la considérait avec une tendresse dont elle savourait elle-même la douceur, et qui calmait ses propres souffrances.
Moins jolie qu’autrefois peut-être ; la bouche abîmée par une éruption de petits boutons de fièvre ; mais ses yeux ! des yeux d’un gris bleu assez foncé, et qui étaient presque trop vastes, trop ronds...Quelle loyauté, quel courage, dans leur limpidité !
Lorsqu’elle put sourire :
-         « Ma chérie », dit-elle en se penchant, « je t’ai comprise, je respecte ta décision, je te promets de t’aider. Mais pour l’instant tu vas t’installer ici, près de nous : c’est de repos que tu as besoin. »
Elle disait « repos », et son regard disait « affection ».
Nicole ne s’y méprit pas ; mais elle refusait encore de s’attendrir :
-         « Je veux travailler, je ne veux plus être à charge. »
-         « Et si ta maman revient te chercher ? »
Le regard transparent se troubla et prit soudain une incroyable dureté.
-         « Ça, jamais plus ! » fit-elle, d’une voix rauque.
Mme de Fontanin n’eut pas l’air d’avoir entendu.
Elle dit seulement :
-         « Moi, je te garderais volontiers avec nous...toujours. »
La jeune fille se leva, parut chanceler, et, tout à coup, se laissant glisser, vint poser sa tête sur les genoux de sa tante.
Mme de Fontanin caressait la joue de l’enfant, et songeait à certaines questions qu’il fallait bien qu’elle abordât encore :
-         « Tu as vu bien des choses, mon enfant, que tu n’aurais pas dû voir à ton âge... », hasarda-t-elle.
Nicole voulut se redresser, mais elle l’en empêcha.
Elle ne voulait pas que l’enfant la vît rougir.
Elle maintenait le front de la jeune fille sur son genou et enroulait distraitement une mèche de cheveux blonds autour de son doigt, cherchant ses mots :
-         « Tu as deviné bien des choses...Des choses qui doivent rester...secrètes...Tu me comprends ? »
Elle penchait maintenant ses yeux sur ceux de Nicole, qui eurent une lueur rapide.
-         « Oh ! tante Thérèse, soyez sûre...Personne...Personne ! Ils ne comprendraient pas, ils accuseraient maman. »
Elle désirait cacher la conduite de sa mère presque autant que Mme de Fontanin tenait à cacher celle de Jérôme à ses enfants.
Complicité inattendue, qui s’affirma soudain lorsque Nicole, après avoir réfléchi, se releva, le visage animé :
-         « Ecoutez, tante Thérèse. Voilà ce qu’il faudra leur dire : Que maman a été obligée de gagner sa vie, et qu’elle a trouvé une place à l’étranger. En Angleterre, par exemple... Une place qui l’empêcherait de m’emmener... Tenez, une place d’institutrice, voulez-vous ? » Elle ajouta, avec un sourire d’enfant : « Et puisque maman est partie, il n’y aura rien d’étonnant à ce que je sois triste, n’est-ce pas ? »


Extrait du roman Les Thibault, Tome Premier, Le Cahier Gris, Le Pénitencier, La Belle Saison, pages 175-182, Roger Martin du Gard, Gallimard, 1955, Le Livre de Poche, Texte intégral.