Despre juristi, cetateanul român, judecatorul CEDO ( 1 )

Despre juristi, cetateanul român, judecatorul CEDO ( 1 )

Asa cum scriam intr-o postare anterioara pe acest blog "Despre comunicare intr-o societate conflictuala", am citit un articol pe site-ul magistrati.ro, in care judecatorul si membrul CSM, Cristi Danilet ne expune actele normative care privesc alegerea judecatorului român pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, de la Strasbourg.

Desigur, alegerea o face România din randul cetatenilor sãi si din randul juristilor români.

Judecatorul Danilet ne prezintã foarte frumos legislatia nationala, internã care se aplicã in aceasta situatie si face o mica sinteza atunci cand ne vorbeste despre modificarea in timp a articolului 5 al Ordonantei Guvernului 94 / 1999, acel articol care odata cu Legea 87 / 2001 atribuia un rol Consiliului Superior al Magistraturii in alegerea judecatorului roman pentru Curtea Europeana a Drepturilor Omului, din randul juristilor tarii.

Mai jos va voi arata acest articol pe care l-am gasit pe pagina internet magistrati.ro, am scris cu rosu si am incadrat articolul 5 care acorda CSM dreptul de a-si intinde tentaculele asupra tuturor juristilor din Romania.

Daca ne gandim, CSM este o institutie - am scris tot pe acest blog un extras din Cursul de Drept Administrativ si Stiinta Administratiei al profesorului nostru din facultate, domnul Emanuel Albu, gasiti postarea sub titlul "Consiliul Superior al Magistraturii" - "publica centrala, cu competenta nationala, care are importante atributii executiv-administrative, de organizare a executarii si de executare in concret a legilor privind cariera profesionala a magistratilor, [...]" ( aceasta fiind natura juridica a acestei institutii astfel cum ea a fost definita de ICCJ, prin Deciai nr. 8180 din 11 noiembrie 2004, a Sectiei Contencios Administrativ si Fiscal a ICCJ - in Emanuel Albu, op.cit., 2004, p. 368 si urm. ).

Daca observam, cele de mai sus ne descriu CSM ca fiind o institutie publica de competenta nationala si care se ocupa de "cariera profesionala" a magistratilor.

Ma gandesc cate discutii s-au facut pe marginea definirii notiunii de "Cariera Profesionala a magistratilor".

Ce este, ce trebuie sa intelegem noi prin Cariera Profesionala a Magistratilor ?

Cat de complicat poate fi ?

Ei bine, nu este asa de simplu, pentru ca - se pare, fara sa fi verificat in clipa aceasta prezenta - tot Inalta Curte ( ICCJ ) a venit sa ne lamureasca asupra acestui aspect si sa impace pe toata lumea, explicand ce inseamna cariera profesionala a magistratilor ( am citit aceasta pe site-ul Luju.ro ).

De ce ?

Pentru ca, se pare ca unii fac o mare deosebire intre profesia, ocupatia, meseria sa o numim asa direct ( adica in concret cu ce se ocupa persoana ) magistratului - a judecatorului si a procurorului, atunci cand magistratul este angajatul unei instante judecatoresti, unui tribunal, unei curti si ce face el atunci, in acest caz ?
El solutioneaza cauze ce sunt deduse judecatii, dupa ce procurorul a facut urmarirea penala si i-a pregatit judecatorului tot materialul necesar.

Impreuna judecatorul si procurorul, in sens foarte larg, foarte extins, solutioneaza cauze deduse judecatii.

Dar, atunci cand judecatorul sau procurorul sunt alesi, numiti, ocupa o functie publica - sau o demnitate - in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii si devin membri ai CSM, in baza unui mandat de 6 ( sase ) ani, atunci - se considera ca magistratul devenit un membru al CSM - nu se incadreaza in notiunea de Cariera Profesionala a Magistratului ( Magistratilor ) atunci cand soseste dimineata la serviciu, aflam ca semneaza si foi de prezenta ( nu stim daca semneaza o Condica de prezenta ?! ) si incepe sa se reuneasca si sa tina sedinte, pe sectii sau in plen, adica cu toti membrii CSM deopotriva judecatori si procurori.

Ei bine in acest caz, am impresia, ar rezulta ca magistratul este "de passage" intr-o functie publica si ocupa o demnitate, asa in trecere fiind, ca o placere si un hobby, o pasiune in timpul sau liber - observam ca ii ocupa numai 6 ani din viata, si nimic mai mult ! - ce inseamna 6 ani din viata unui om ? - deci el ar rezulta ca indeplineste asa o ocupatie din placere, curiozitate, pasiune, exces de zel - zel de a se ocupa de toti ceilalti colegi ai sai magistrati ramasi ingropati sub muntii dosarelor justitiabililor si de a le dirija munca, activitatea, - prin urmare un judecator care devine membru CSM in munca lui de zi cu zi, caci el depune o munca in mod concret ce face el ? munceste ! - in toata aceasta circumstanta in ce il priveste pe judecatorul-membru al CSM, activitatea lui nu este apreciata ca incadrandu-se in notiunea de "Cariera profesionala a magistratilor".
Prin urmare, "cariera" este pe viata, iar un mandat de 6 ani intr-o institutie publica precum CSM este o ocazie, este ceva vremelnic, este un mandat al unui judecator ( procuror ) care se ocupã de soarta ( evaluarea, promovarea, transferarea, ... ) celorlalti judecatori - "carieristii" - pe care o dirijeaza, adesea avand la indemana Inspectia Judiciara din cadrul CSM, - la fel precum un agent de circulatie, traficul.
Judecatorul care este membru CSM trebuie sa cunoasca in profunzime dedesubturile, esenta "carierei" profesionale a judecatorilor din instantele judecatoresti, din randul carora si el provine de altfel,  sa o "tuteleze", sa vegheze asupra ei, in tot acest timp activitatea lui nefiind considerata a fi o Carierã.
Adica, cu alte cuvinte, acela care este pozitionat deasupra tuturor carierelor profesionale ale judecatorilor, prin activitatea lui "integrativa" nu desfasoara o cariera proprie.
Desigur, o institutie precum CSM care este "garantul independentei Justitiei" ( articolul 133 ( 1 ) din Constitutia Romaniei si Legea 317 / 2004 in articolul sau 1 alineat 1, republicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, si din acel an, inca republicata ... ) ar trebui sa fie si garantul respectarii Constitutiei Romaniei.
De maniera concreta insa, am vazut pana azi ca judecatoarei Mihaela-Lamaita Ciocea i-a fost nesocotita, incalcata libertatea de exprimare, libertatea constiintei, sau dreptul de a se exprima, de a-si exprima opiniile.
Aceasta judecatoare a fost sanctionata pentru ca si-a exercitat, de buna-credinta si in fapt, judecand dupa situatia de fapt adica, ca urmare a faptului ca nu era ascultata de superiorii sai ierarhici si a fost impinsa la disperare - dreptul de a se exprima.
Ori, se presupune ca o institutie precum CSM este o mai buna si atenta cititoare si ascultatoare a normelor constitutionale, ar trebui ca CM sa vegheze la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si cetateanului in Romania, in lipsa acestora neputandu-se discuta despre o independenta a Justitiei.
Din activitatea sa, CSM ne lasa insa sa desprindem ideea ca alege mai mult o atitudine represiva, de reprimare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si cetateanului roman, de nesocotire a lor, si aceasta a fost demonstrat prin insistenta si interventia sustinuta si furibundã a Inspectiei Judiciare, care - in cadrul unei cercetari disciplinare prealabile - a efectuat un numar de opt acte de control, dovedind o totala lipsa de control si incapacitatea de a-si opri, - de a pune o frana sanatoasa si normala, - activitatile sale de control care au avut loc una dupa alta, fara a se preciza pana cand si pana unde vor fi ele sustinute si se vor desfasura.
Putem deduce de aici o lipsa de control in acte si fapte, in conduita, dar si o furie indreptata impotriva unei judecatoare de la Curtea de Apel Bucuresti, pentru "vina" acesteia de a-si fi exercitat dreptul la libertatea de exprimare.
Aceste comportamente depasesc larg, cadrul procedural al desfasurarii unei cercetari disciplinare prealabile cu privire la un magistrat al unei instante judecatoresti ( Curtea de Apel ) si ne vorbesc de la sine de implicarea emotionala a celor care alcatuiesc Inspectia Judiciara a CSM, implicare care ne arata trairile emotionale, furia acestei Inspectii si ne pune pe ganduri cu privire la echilibrul emotional al membrilor Inspectiei si la personalitatea lor.
Cum altfel putem explica un numar de nu mai putin opt acte de control succesive, indeplinite in cadrul unei singure procedurii disciplinare prealabile ?
Si aceasta succesiune a actelor de control, seria acestora a fost curmata numai dupa ce judecatoarea Mihaela Lamaita Ciocea a aparut in vreo doua randuri la postul de televiziune "Antena 3".
Intr-un tarziu dupa ce a fost tinuta in stres si intr-o atmosfera de nesiguranta, de instabilitate, de neliniste si teama, de teroare chiar, seria actelor de control s-a incheiat si s-a oprit la cifra de opt : opt acte de control pentru o singura cercetare disciplinara prealabila.
Rezultatul activitatilor Inspectiei Judiciare a fost infatisat CSM-ului care a luat decizia de a o sanctiona pe judecatoarea Mihaela Lamaita Ciocea, anume de a o muta pentru 3 luni, de la Bucuresti unde ocupa functia de judecatoare a Curtii de Apel, la Ploiesti la o curte de acelasi rang, de Apel adica.
Sigur, victoria in acest caz este aceea ca, in furia lor, Inspectia Judiciara si CSM nu i-au desfacut contractul de munca sau nu i-au curmat raportul de serviciu judecatoarei Ciocea, pentru ca, judecand si apreciind dupa activitatile sustinute si intense de control, sa fim sinceri asta ar fi dorit sa faca sau asta ar fi urmat.
Este important aici sa observam si sa analizam orgoliul, incapatanarea si ambitia nemasurata a Inspectiei Judiciare si a CSM.
De ce ?
Pentru ca sanctiunea aleasa de acestea doua a fost mutarea pentru 3 luni la Curtea de Apel Ploiesti.
Ori, in acest moment se impune sa ne amintim de unde a pornit conflictul.
Conflictul sau suparararile au pornit de la faptul ca judecatoarea Ciocea a spus ca, asupra ei s-au facut, in timp, 2 presiuni de catre 2 judecatoare si in vreo 2 dosare.
De asemenea, judecatoarea Ciocea a fost in Germania la un master in proprietate intelectuala, intrerupandu-si in acest scop al efectuarii masterului, munca, activitatea ei de judecatoare in cadrul Curtii de Apel Bucuresti, iar, la revenirea ei in Romania, si la serviciu, la Curtea de Apel dupa terminarea masterului, judecatoarea a solicitat un concediu prelungit, ( fara plata sau de studii ? ) pentru rezolvarea unor probleme personale sau pentru continuarea pregatirii sale.
Cererea i-a fost respinsa si insisi colegii ei judecatori au facut opozitie, motivand ca in lipsa judecatoarei Ciocea ei ar trebui sa munceasca mai mult, si pentru aceasta adica.
Fata de toate aceste date si imprejurari, iata ca la Sectia a IX-a a Curtii de Apel Bucuresti unde este numita judecatoarea Ciocea, au inceput discutii, dezacorduri, neintelegeri intre ea pe de o parte, si colegii sai pe de alta parte.
In aceste circumstante, fara stirea judecatoarei Ciocea, presedinta Sectiei a IX-a a CAB si presedinta Sectiei Contencios Administrativ a CAB au stat de vorba ca intre doua prietene - nimic rau pana aici ! - si au luat decizia cu privire la soarta si raportul de munca al judecatoarei Ciocea, hotarand ca ea sa fie mutata la Sectia Contencios Administrativ a Curtii de Apel, asa, fara stirea ei, fara acordul sau punctul ei de vedere, si toate acestea cu incalcarea in mod fatis a principiului inamovibilitatii care ii protejeaza pe judecatori de mutari, transferari, si 'deplasari" arbitrare.
De la bun inceput prin urmare, cand situatia conflictuala a izbucnit in sanul Sectiei a IX-a a Curtii de Apel Bucuresti, s-a pus in discutie si s-a hotarat mutarea judecatoarei Ciocea, la o alta sectie, fara dorinta si vointa judecatoarei "subiectul si obiectul" mutarii ce ar fi urmat sa aiba loc.
Ori, daca urmarim evolutia acestei situatii in timp, atunci cand ea s-a mutat la un alt nivel, la nivelul CSM si al Inspectiei sale Judiciare, vom constata ca la final, dupa o perioada in care a avut loc acea unica cercetare disciplinara prealabila a judecatoarei Ciocea, in cadrul careia au avut loc 8 activitati si acte de control - la sfarsit, dupa o perioada scursa in care judecatoarea a fost supusa umilintelor, stresului, amenintarii, riscului evident de a-si pierde locul de munca, de a nu mai fi judecatoare, iata ca solutia si dezlegarea CSM s-a concretizat in alegerea unei sanctiuni : aceea a mutarii judecatoarei Ciocea, care refuza sa fie mutata in cadrul Curtii de Apel Bucuresti de la o sectie la alta,  - de data aceasta, mai rau, si inca in alt oras, adica de la Curtea de Apel Bucuresti la Curtea de Apel Ploiesti.
Sub aspectul resorturilor psihologice ce putem spune despre solutia data de CSM in cazul judecatoarei Ciocea ?
CSM a dovedit ca este o institutie publica care se supara rau de tot pe judecatorii care indraznesc sa isi exercite drepturile constitutionale.
CSM s-a dovedit prin aceasta un organism totalitar, abuziv, discretionar, incapatanat in rau si in fapte rele, un organism exclusiv represiv si care calca peste oameni si cetateni.
Ori, iata ca acelasi CSM se indigneaza fata de faptul ca prin modificarea articolului 5 al OG 94/ 1999 modificat prin Legea 87 / 2001 isi pierde rolul sau diabolic, represiv, nefast si nesanatos - de control asupra nu numai judecatorilor, dar si asupra tuturor juristilor.
Pentru ca in opinia sa, CSM se considera demn de a aduce si face judecati de valoare, aprecieri asupra tuturor juristilor din Romania in vederea si in perspectiva alegerii din randurile juristilor, a unui viitor judecator roman care urmeaza a fi trimis si a detine un mandat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Incalificabila pretentie !
CSM a spus chiar ca va ataca la Curtea Constitutionala a Romaniei, noua reglementare a articolului 5, acel articol care ii dadea puteri diabolice asupra juristilor, cetatenilor romani, pentru ca nu ingaduie ca sa ii fie diminuat rolul sau machiavelic si de rea-credinta in mod manifest.
Pentru toate aceste motive se impune ca de urgenta, acest CSM sa fie desfiintat. Si pentru totdeauna.
Voi posta articolul de pe site-ul magistrati.ro despre care vorbeam mai sus, la inceputul acestei postari, imediat in continuare, cu postarea urmatoare care va contine singur, numai respectivul articol.

Mihaela Lamaita Ciocea ( 22 ) (actualizat la 1 martie 2013)

Mihaela Lamaita Ciocea ( 22 ) (actualizat la 1 martie 2013)

In seara aceasta, ma gandisem sa scriu despre "Sindromul sefului parasit", dar m-am razgandit.

Am sa va explic de ce.

Mai intai, pentru ca seara trece foarte repede, seara rasfoiesc titlurile ziarelor si ma opresc acolo unde un articol imi atrage atentia sau curiozitatea.

Desi, as putea remarca ca, in ultimul timp presa in articolele sale expune situatii curioase, si ele devin o regula.

Situatii, cazuri, imprejurari - curioase, au ajuns sa fie "norma".

Am vrut sa scriu despre ce se intampla si cum reactioneaza sefii, atunci cand lucrezi intr-o instanta judecatoreasca si, intr-o buna zi, - dupa ce toti "prietenii" tai au renuntat sa te mai doreasca si viseze plecat din instanta ( sau, in fine, stiti cum e, poate, spun poate, unii prieteni, oricum nu toti ), - atunci se intampla ca vrei tu sa pleci si sa iti parasesti locul de munca in chestiune.
Aici trebuie retinut aspectul urmator la care m-am gandit destul de mult in timp, si anume, de ce, cand vrei sa iti dai demisia, sau sa pleci ( cum a fost cazul Mihaelei Lamaita Ciocea, care a plecat 2 ani la master in Germania, si ulterior a revenit in Romania si la locul ei de munca, insa a solicitat un concediu prelungit, moment la care, colegii ei s-au opus pe motiv ca in lipsa ei, ar fi nevoiti sa munceasca in plus ), de ce prin urmare, sefii, si in instantele judecatoresti sefii sunt judecatorii aflati in functie de conducere si grefierii-sefi ai instantelor, se supara ?
Pentru ca, intr-adevar ei se supara.
Ramane intrebarea si s-ar putea sa fie o intrebare importanta.
In alta ordine de idei, am cautat sa citesc cate un articol din ziarul Lumea Justitiei, am citit mai demult acel articol in care Mihaela Lamaita Ciocea ne arata, prin intermediul ziarului, ca a fost personal, atat la IML, ca urmare a unei adrese eliberate de CSM, cat si la Centrul de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Preventiva, acela de pe strada Washington nr.8-10.
Avea ea adresa si catre acest Centru de Diagnostic in mod expres ?
Dupa lectura acelui articol, am mai scris acest lucru, il repet, am cautat sa o vad la Antena 3, la emisiunea Sinteza Zilei din 17 februarie 2013 pe Mihaela.
M-am intrebat ( vazand articolul din Lumea Justitiei ), de ce Mihaela Lamaita Ciocea, a pasit pragul cabinetului unei doctorite, - aici fac o precizare, am inteles ca totul a decurs ok, si nu s-a intamplat nimic ( rãu ), acest lucru l-am citit in acel articol - pe care a numit-o, a spus ca se numeste doamna doctor Vasilescu.
Intr-adevar, pe pagina web a Centrului de diagnostic din strada Washington 8-10, aflam ca exista un psihiatru si un neuropsihiatru.
Exista si un psiholog care in activitatea sa, notasem undeva, intotdeauna am langa mine o coala de scris alba si mai notez cate ceva, utilizeaza metodele psihologiei si anume Observatia si Interviul.
Insa Mihaela Lamaita Ciocea a trecut pragul unui neuropsihiatru.
Iar ea a fost trimisa prin adresa efectuata catre IML, la psihiatru.
De ce Lamaita a intrat in cabinetul unei doctorite de specialitate neuropsihiatru ?


Acuma, nu este un lucru rau cã Mihaela-Lamaita s-a dus pana la Centrul de Diagnostic din strada Washington, si a stat putin de vorba cu o doctorita de specialitate neuropsihiatru, faptul in sine este ok, numai ca, felul in care intr-o instanta ( judecatorie, curte, tribunal ) se pune problema, se discutã este altul : instantele sunt cârcotase, ele discutã numai pe acte, si, desi tot ele au impins-o sa mearga la Centrul de Diagnostic, in schimb nu i-au eliberat o adresa catre acel Centru.
Din capul locului, as spune ca este bine sa cauti sa stai de vorba cu doctorul, cu un doctor cand ai nevoie - ea avea nevoie asa cum stim, pentru i-a fost facuta recomandarea sa mearga la psihiatru - chiar si numai pentru o discutie de cateva minute, in cabinetul medicului, in fata mesei sale de lucru, pentru ca doctorul te vede, iar un doctor bun si sanatos ( chiar si psihiatrii pot innebuni ! ) eu cred ca imediat vede persoana.
In acest sens este bine ca a mers si la IML, si chiar, tot din presa am aflat, a discutat telefonic cu directorul IML.
Singura chestiune este ca, in instanta nu exista acelasi mod de a comunica - si vedem ca azi nici nu se mai comunica ! - in principiu, ca in cabinetul unui medic sau psiholog.
Sunt lumi diferite, domenii ale cunoasterii foarte diferite si mod de lucru si de a privi omul, persoana, complet opuse.
Acuma, ramane de solutionat aspectul acelei cercetari disciplinare, pe care o desfasoara CSM, prin Sectia sa de Judecatori, deci, in continuare trebuie multa atentie.


Este numai o intrebare, dar un raspuns ar putea fi, poate, faptul ca situatia tensionata care dureaza din aprilie 2010 la Curtea de Apel Bucuresti a fost de natura sa o sperie in cele din urma.
De fapt, cand te afli in "inima" Justitiei, la Curtea de Apel Bucuresti si cand vezi ca nu ai cu cine dialoga, in speta nici colegii, nici sefii nu sunt dispusi sa poarte un dialog, este firesc sa te sperii.
Pentru ca psihiatria si neuropsihiatria sunt in fond, diferite, neuropsihiatria se ocupa si de neurologie si de psihiatrie in cele din urma.
Iar psihiatria se ocupa numai de psihiatrie.
Ei bine, un alt aspect pentru care nu ma grabesc sa scriu despre "Sindromul sefului parasit" in seara aceasta, este acela al timpului.
Da, al timpului.
Pentru ca Mihaela Lamaita Ciocea a depus plangerea formulata de ea pe 7 ianuarie 2013 la Parchetul de pe langa ICCJ, sub numarul 154, si as epuiza subiectul de discutie daca m-as grabi sa scriu totul, in timp ce plangerea cine stie pe ce durata de timp se va intinde, pana la solutionarea ei.
Desigur, am cautat sa citesc putin pe site-ul CSM-ului acolo unde sunt sedintele, sa le numesc asa, disciplinare, adica acolo unde un judecator este cercetat disciplinar de colegii sai, membri CSM.
Am remarcat, cand a izbucnit o alta situatie neplacuta, si anume situatia judecatorului Neacsu, ocazie cu care am intrat pe site-ul ziarului Lumea Justitiei mai des decat de obicei, pentru ca sunt atenta acolo unde, de maniera generala, presa mentioneaza incalcari ale drepturilor omului.
In acest caz, am fost foarte neplacut surprinsa sa citesc ca judecatorul acesta, dl Neacsu a fost urmarit de doua servicii de informatii - aici te poti intreba de ce de doua servicii de informatii ? - faptul care ingrijoreaza este insa ca, se pare, aceste servicii ar fi rechizitionat un apartament al unor proprietari, si au invocat ca motiv, "calitatea" de "terorist" a judecatorului Neacsu.
Pur si simplu, in zilele acestea ale noastre, ramai perplex.
Cum adica, un serviciu de informatii poate spune cuiva, ca judecatorul, sau chiar oricare cetatean la limita, este un terorist, pentru ca, ulterior sa citim in ziar ca mãrul discordiei l-ar fi constituit niste sume de bani, acordate ca diurna sau cheltuieli de deplasare judecatorului respectiv, atunci cand el a fost plecat, undeva in Vrancea, adica nu in Bucuresti.
Din cate stim din cursurile de drept procesual penal, aici am putea cita dintr-un curs de la pagina privind "Inregistrarile audio sau video si fotografiile" ( Drept procesual penal, Nicu Jidovu, manualele Beck, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2006 ), si am putea tine o lectie adevarata, la modul real, insa iata numai cateva fraze, care ne atrag atentia asupra drepturilor omului si le voi cita, iata le ( pagina 206 + urmatoarele din cursul mentionat ) :
"Prin legea nr. 141/1996, au fost adaugate noi mijloace de proba la cele existente in Codul de procedura penala, respectiv inregistrarile audio sau video si fotografiile.
Aceste noi mijloace de proba sunt intercalate in cuprinsul art. 64 intre inscrisuri si mijloace materiale de proba, si desi pot fi falsificate destul de usor, noua reglementare se inscrie in incercarile de modernizare a sistemului de probare.
Facand parte din mijloacele de proba si analizand si intreaga economie a textelor ce reglementeaza aceste noi mijloace de proba, este de la sine inteles ca se inscriu intr-un cadru procesual bine delimitat, in sensul ca este obligatorie sa fie inceputa urmarirea penala in cauza, in rem.
Concluzia este fireasca daca avem in vedere organele judiciare ce desfasoara aceste activitati ( cu totul altele decat cele de la actele premergatoare inceperii urmaririi penale ) dar si interesul enorm privind protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prin interventia judecatorului.
In ipoteza desfasurarii unor astfel de activitati inainte de inceperea urmaririi penale dau nastere la nulitatea lor si chiar posibilitatea actionarii in justitie a persoanelor vinovate."
In continuare cursul mentionat mai sus ne infatiseaza "Procedura de efectuare" si ne explica articolul 91 indice 1 Cod Procedura Penala ( codul meu din facultate, din acel an, anul II, este actualizat la 10.09.2006, aparut la Ed. C.H. Beck ).
Desigur, sunt enumerate infractiunile care pot da loc la astfel de proceduri.
In orice caz, o fraza imi atrage atentia - daca nu ar fi dureros, ar fi caraghios, amuzant - la pagina 208 si anume fraza aceasta din manual : "Cum pentru aducerea la indeplinire a activitatii sunt necesari specialisti si tehnica, persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate sub sanctiunea pedepselor penale".
Despre ceilalti, adica ceilalti care dau curs acestor proceduri de efectuare, se presupune ca sunt, de asemenea, obligati sa pastreze secretul profesional.
In orice caz, ma intreb cum se pastreaza secretul profesional sau secretul operatiunii, cand in apartamentul de vis-a-vis ( ne intoarcem la articolul din Lumea Justitiei care ne arata fotografia unor imobile din strada Virgiliu, din Bucuresti ), dau buzna niste indivizi si spun proprietarilor : "Teroristul ! Uite teroristul !" si proprietarul : " Unde, unde ? ", iar indivizii indicand cu degetul : "Uite, acolo, la casa, la vila aia din fata, acolo e un terorist, lucreaza la Consiliul Superior al Magistraturii si trebuie sa il prindem, deci va luam apartamentul, hai bã ' afarã cu voi din casa, cã "a venit autoritãtili" ! "
Deci eu imi imaginez cã la nivelul de educatie din ziua de azi, cam acesta a fost tipul de dialog intre reprezentantii, trimisii celor doua servicii ale Statului român si proprietarii unui apartament din imobilul aflat in fata imobilului supus unei urmariri.
Articolele pe care le citim in Lumea Justitiei de mult ori ne ridica parul in cap, sau ne stimuleaza reflexul pilomotor.
Ti se face, adica, pielea gaina.
In afara aspectului pastrarii secretului in cazul desfasurarii unei operatiuni, eu am ajuns la convingerea ca se impune completarea legii, pentru ca se ridica o problema, si anume : "autoritatile", sau inca "organele" au voie sa minta despre oameni, si in fata altor oameni ?
De multe ori, lucrez, citesc cu fereastra deschisa si pot spune ca pe strazile din Bucuresti exista oameni care vorbesc foarte urat, pe strazile cartierelor de locuinte, cel mai adesea ei sunt barbati, si chiar in bloc uneori, la etaj de exemplu porneste muzica la ora 23h50 ( cum s-a intamplat noaptea trecuta ), sau asa, dintr-o data.
Intr-o vreme, niste vecini la etaj, presupun chiriasi, obisnuiau sa regleze sonorul muzicii puternic si ascultau cu precadere un ritm de tobe, mereu acelasi ritm, ai fi spus un ritual si ei niste psihopati, niste criminali care folosesc ritualul in tacticile lor.
Pana am scapat de ei, dar mi-e teama ca nu am scapat definitiv !
Intr-o seara, intrucat la ei muzica era foarte tare si ora tarzie, am batut in teava si atunci, de sus si de langa teava aflata la randul ei langa caloriferul din camera, mi-a raspuns unul din barbati ( pareau a fi unul tanar si unul mai in varsta, genul de Oracol care le stie pe toate ) imediat, prompt si m-a intrebat dand muzica mai tare : "Iti place asa ? Acum e bine ?"
Mi se pare grav sa te superi pe cineva, sau sa nu iti placa si atunci sa spui ca este terorist !
Este un fapt foarte grav, din partea oricui ar veni !
Problema este, si in facultate s-a discutat, a faptului ca oamenii si cetatenii trebuie sa aiba incredere in autoritati si in toate institutiile Statului român.
Si se remarca o criza a increderii, oamenii sunt dezamagiti, uimiti, sau chiar prejudiciati, vatamati tocmai de cei care trebuie in primul rand si in orice circumstanta sa vegheze cu atentie la respectarea drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale, - ale omului si cetateanului român si european.
Sau nu suntem noi acuma, un Stat de drept membru al Uniunii Europene ?
Totusi, se impune sa remarcam faptul ca astazi se inregistreaza o criza a respectarii drepturilor omului, si aceasta inca de la nivelul oamenilor aflati pe pozitie de egalitate juridica, al particularilor.
Au trecut deja cativa ani buni de zile, de cand un bun amic care traieste in Franta chiar, a spus ca in ziua de astazi trebuie sa fii atent si sa te lupti chiar pentru ca drepturile sa iti fie respectate.
Sorin Tilie care locuieste la ( 93130 ) Noisy le Sec, o localitate situata in jurul Parisului ( poate in N, N-E Parisului ), "en banlieue parisienne", pe strada Paul Verlaine nr.6, intr-un bloc de locuinte, la etajul 9, la apartamentul 92.
Cu alte cuvinte, exista tendinta ca oamenii sa se calce unii pe altii in picioare.
Omul incearca, nu-i asa ?
Pe urma, sa fim sinceri, nici nu ne putem lupta cu "toata lumea", adica nu putem incepe sa formulam plangeri peste plangeri, ar insemna sa ne petrecem viata in sediul autoritatilor, dand declaratii si stand la audieri si in sedintele de judecata.
Ca sa nu mai spun ca ti se face si sila, nu numai groaza.
Uneori, cand il auzeam si pe prietenul acesta din Franta, care si el la un moment dat patise ceva foarte neplacut, anume la un loc de munca i-au platit un salariu in plus, mai exact dupa ce plecase de la acel loc de munca, sau era pe picior de plecare, deci intr-un moment in care nu avea cum sa i se cuvina un salariu.
Prietenul nostru imediat a anuntat ca in contul lui - in Franta toti au conturi, toti francezii si el e cetatean francez - i-a fost varsat un salariu la care nu are dreptul, a telefonat institutiei unde el lucrase.
Cand el a spus ca le vireaza inapoi, salariul primit nejustificat, lor, adica celor din institutia unde lucrase, i s-a spus sa nu faca nimic, pana cand nu il vor anunta.
A trecut asa un timp, si efectiv institutia nu vroia banii inapoi.
El a mai facut cred - nu mai stiu tot istoricul, il aveam in computerul meu care mi-a fost in mai multe randuri, virusat, as spune parca, cu scrupulozitate virusat, am pierdut multe documente personale ( lucrari, fotografii personale scanate, etc. ) - o incercare, dar institutia i-a raspuns in acelasi mod.
A mai trecut un timp si el de acuma lucra in alta parte, da, parca isi gasise un alt loc de munca.
Incepuse teza de doctorat si asa cum prevede legea in Franta, institutii au obligatia de a angaja doctoranzii pe durata de 3 ani a pregatirii doctoratului, dupa sustinerea doctoratului si obtinerea titlului de doctor, ai insa obligatia sa pleci din acel loc de munca care prin lege, nu te poate pastra.
Imi amintesc cand imi scria Sorin despre doamna Bloch, a fost o doamna cumsecade, era conducatoarea lui de doctorat la INA ( Institutul National al Audiovizualului din Franta ) si aproape sigur facea un tratament puternic cu medicamente, intrucat Sorin imi spunea ca purta un turban si ii cazuse parul de pe cap ( poate cancer ? ).
(Imi era si mila auzind in ce conditii lucreaza, adica sa fii asa de bolnav si sa trebuiasca sa lucrezi, sa nu poti intrerupe pentru ingrijire medicala, faptul acesta vorbeste de la sine despre standardul de viata al francezilor.)
In schimb, iti gasesti in alta parte de lucru.
Asa se face ca prietenul nostru Sorin lucra in alta parte cand i-au dat lovitura de gratie : i-au trimis o scrisoare, o notificare ca, daca nu restituie suma-salariu primita nejustificat il executa silit !
Si Notificarea a indicat un numar de zile, dupa procedura civila.
Iar Sorin era in concediu, sau abia venit din concediu, nu au respectat nici numarul de zile mentionat in Notificare si imediat i-au blocat conturile.
Si nu avea sume mari, fiind un tanar care munceste ca toata lumea, nu are functii, este fizician, inginer.
De retinut este faptul ca Sorin, de la inceput si prompt a anuntat ca a primit o suma ce nu i se datoreaza si imediat a spus si ca vrea sa o vireze inapoi institutiei care i-a trimis-o, iar institutia cu pricina a refuzat !
De ce a refuzat contabila ?
Contabila ar fi avut o pozitie importanta in acea institutie, adica cu ea se vorbea, nu cu altcineva.
Mama lui Sorin s-a speriat rãu de tot si avea o problema cu inima - s-a si operat dupa aceea - ca le vor pune sechestru, adica au procedat de natura sa ii sperie rau !
Iar Sorin, intre cele doua locuri ale sale de munca, o perioada de timp nu lucrase, si deci nu avea mari venituri in conturile lui de economii, dimpotriva, de aceea s-a si speriat mama lui.
Sorin mi-a trimis atunci pe mail actele, dosarul lui de la cabinetul de executori ; asupra acestui aspect, poate nu mai tin bine minte, dar mi se paruse mie parca atunci, cu acea ocazie, ca numele unuia dintre cei doi executori, o femeie, ar fi fost cu rezonanta româneascã.
De altfel, exista multi, dar multi romani care traiesc de foarte multi ani in Franta si au demult cetatenia franceza, ii poti intalni oriunde pe teritoriul francez.
Ei bine, s-a facut tarziu, 21h53 la Bucuresti si mai am de citit in seara aceasta, si, obligatoriu sa imi citesc si rugaciunile si acatistele.
Eram pe punctul de a uita, doream sa va recomand un articol, pe care mi l-a recomandat in seara aceasta un prieten din Franta, un altul, si anume acest articol :
http://varujan.rol.ro/2010/05/30/sfar%C8%99itul-utopiei/
Avand in vedere situatia in care a fost pus Sorin Tilie, român-francez in Franta in urma cu cativa ani buni de zile, in astfel de situatii ma intreb daca România a intrat in Uniunea Europeanã, sau daca Uniunea Europeanã este aceea care intrã in România ?
Cu o alta ocazie, intrucat la etaj, deasupra familiei lui Sorin, unui vecin cineva ii sparsese usa, tatal lui Sorin a fost chemat la Comisariatul de Politie si intrebat daca l-a vazut pe acela care a urcat la etaj, deasupra sa, si a spart usa vecinului de sus ?
Iar tatal lui Sorin a spus ca era intuneric pe palier, pe coridor si nici nu exista o buna vizibilitate daca priveai pe vizorul usii apartamentului in care locuiai.
Insa la Comisariat, insistau ca el trebuie sa fi vazut faptuitorul.
Au trecut anii si Sorin s-a insurat, asa cum isi dorea el de mai multi ani, si a devenit si tatic, insa parintii lui locuiesc cred si azi la Noisy le Sec, unde au locuit timp de multi ani, iar Sorin, in ce il priveste, prin 2009 se impartea intre Franta si Elvetia unde lucra sotia lui, presupun ca nu ii era tocmai usor, mai ales dupa nasterea copilului lor.







 

Examinarea afaziei.Ce este afazia ? ( neurologie pediatrica )

A fi sau a nu fi "urechist/ã"

( termenul l-am auzit pentru prima data in anul IV la cursul de managementul instantelor judecatoresti, pronuntat de profesoara noastra ( aceeasi care ne-a predat in anul I, dreptul procesual civil sau procedura civila ) doamna judecatoare Minodora Condoiu ( Curtea de Apel Bucuresti, Sectia Comercialã ).

Profesoara noastra ne-a explicat la curs cã, odata, avand de deliberat asupra unei spete, a unui litigiu, in raport de judecatoarele, alaturi de care alcatuia completul de judecata, opinia ei a fost divergenta, adica diferita de a celorlalte membre ale completului.

Insa, atunci cand Minodora si-a exprimat opinia, aceea divergentã, judecatoarea care conducea completul de judecata, numitã si presedinta completului, a facut urechea surda, sau a facut pe surdul (surda), neauzind opinia Minodorei Condoiu.

In aceasta situatia Minodora parea cã vorbeste singura si colegele ei faceau abstractie de ea.

In disperare de cauza, Minodora a intrebat-o pe judecatoarea-presedintã a completului de judecata, dupa ce i-a repetat opinia ei in cauza respectiva : "Dumneavoastra nu auziti ? Sunteti urechistã ? "

Intr-adevar, in instantele de judecata, fie ele judecatorii, tribunal sau curti, si indiferent daca esti judecator sau faci parte din personalul auxiliar, de exemplu daca esti grefier, se poate intampla sa se faca abstractie de afirmatiile tale, de pozitia ta, de solicitarea ta, de apararea ta ( dupa caz ), pe scurt atunci cand vorbesti, te adresezi cuiva, indeosebi conducerii unei instante, sa nu fii auzit.

Prin urmare m-am gandit ca in instantele judecatoresti trebuie sa existe o cauza, sau niste motive pentru care judecatorii cu functie de conducere sau uneori ( si ) grefierii-sefi fac pe surzii cand li se vorbeste, cand cineva li se adreseaza, mai ales cand acel cineva face parte din colectivul instantei.

Examinarea afaziei.

Ce este afazia ? (neurologie pediatrica)

Afazia este o tulburare dobandita a limbajului,

1. atat a expresiei ( utilizarii ),
2. cat si a intelegerii ( semnificatiei )

semnalelor verbale si grafice, insotita de tulburari intelectuale, in legatura cu organizarea conceptelor si cu formularea simbolica a gandirii.

Afazia este datorita unei leziuni cerebrale.

Examenul afaziei, efectuat in partea finala a examenului neurologic, permite diferentierea ei de :

1. tulburarile de intelegere a limbajului vorbit sau scris, datorite deficitelor organelor de simt ( surditate, cecitate ) ;
2. tulburarile de exprimare, prin paralizia muschilor esentiali pentru vorbit ( miastenie, paraliziile bulbare ) ;
3. deficitele de articulare ( dizartrie ) din sindroamele cerebeloase, sindroamele extrapiramidale, sindroamele pseudobulbare, paralizia generala progresiva, intoxicatia etilica ;
4. mutismul akinetic ;
5. mutismul isteric si mutismul psihogen al copilului ;
6. mutismul din tulburarile psihice majore, ca in confuzia mintala, stupoarea catatonica, stupoara melancolica ;
7. limbajul incoerent din confuzia mintala sau din dementa.

Pentru necesitati de studiu, afazia se poate diferentia in :

1. afazie de receptie ( intelegere ) si
2. afazia de expresie ( utilizare ).

In aceasta schematizare, afazia de receptie ar cuprinde ca elemente principale :

1. surditatea verbala – imposibilitatea de a intelege semnificatia cuvintelor vorbite, bolnavul nefiind surd, si
2. alexia – imposibilitatea de a intelege semnificatia cuvintelor scrise.

Afazia de expresie ar cuprinde :

1. anartria – probabil apraxie* a musculaturii vorbirii, si
2. agrafia.

*Apraxia este imposibilitatea de a executa o miscare conform unui plan determinat, sau in vederea unui scop ( in special pentru miscarile insusite prin experienta, exemplu, educatie ). [...]

Surditatea verbala, alexia, agrafia, anartria, denumite impropriu “afazii pure”, nu se intalnesc izolat, clinic afazia aparand mixtã, cu o predominare fie asupra limbajului expresiv, fie asupra celui receptiv.

In clinicã se izoleaza obisnuit, doua forme majore :

1. afazia Wernicke, si
2. afazia Broca.

Afazia Wernicke ( senzoriala ) se caracterizeaza prin :

1. surditate verbala,
2. alexie,
3. uitarea vocabularului si logoree,
4. parafazie,
5. jargonafazie.

Afazia Broca ( totala ) se caracterizeaza prin asocierea afaziei Wernicke, cu anartria.

Afazia este datorita leziunilor scoartei cerebrale din emisfera dominanta ( emisfera stanga, la dreptaci ), zona principala cuprinzand portiunea posterioara a lobului temporal si regiunile vecine din lobul parietal si occipital.

Tulburari afazice tranzitorii pot sa apara ( prin fenomene de diaskizis ) si in leziuni ale nucleilor posteriori si laterali talamici, din emisfera dominanta, nuclei asezati in circuit cu ‘zonele nodale” ale limbajului din scoarta cerebrala.

In timpul examinarii bolnavului afazia variaza, agravandu-se paralel cu gradul de obosire al bolnavului, si ameliorandu-se dupa ce acesta se odihneste.

Afazia fiind o tulburare a unei functii dezvoltate dupa nastere, nu se poate vorbi de o afazie la copil, decat dupa ce acesta a ajuns treptat, sa posede un limbaj receptiv si expresiv, relativ bogat.

Pana la varsta de 7-8 ani, tulburarile afazice sunt discrete si nepersistente.

La copil, dominanta emisferica pentru limbaj, este mai putin neta ca la adult, si lezarea zonelor corticale in legatura cu limbajul poate sa fie compensata, prin preluarea functiei limbajului de catre regiuni indemne vecine ale scoartei cerebrale, sau chiar din emisfera minora.

In general, pentru leziuni egale, afazia este cu atat mai usor reversibila, cu cat este vorba de un creier mai tanar.

Afazia la copil se manifestã mai ales prin reducerea limbajului spontan, mergand uneori pana la mutism.

Deseori, mai ales pana la varsta de10 ani, se intalneste stilul telegrafic.

Copilul afazic este de multe ori, echolalic si da raspunsuri stereotipe.

Vorbirea emotionala si vorbirea automata sunt relativ bine conservate.

Copilul afazic, spre deosebire de afazicul adult, nu este logoreic.

Capacitatea de a scrie este de obicei tulburata, corespunzator si cu achizitia mai tardiva a acestei forme de limbaj.

O orientare rapida in examinarea afaziei cuprinde testarea urmatoarelor grupe de performante, posibil sa fie aplicate in general dupa varsta de 10-12 ani :

( 1 ) Intelegerea limbajului vorbit.

Sunt cazuri cand bolnavul are surditate verbala completa, neintelegand niciun ordin.

Intr-o forma mai putin grava, el intelege un ordin simplu, apoi insa nu mai intelege niciun alt ordin : se “intoxicã” cu un ordin.

In formele fruste de afazie, bolnavul “oboseste” rapid, sau prezinta tulburari de “inatentie”.

O proba mai complexa este ordinul de a duce mana stanga, la urechea dreapta ( Head ), sau proba celor trei hartii de dimensiuni diferite, cu fiecare dintre ele bolnavul trebuind sa execute un ordin diferit ( proba Pierre Marie ).

In general, bolnavul intelege mai usor ordinele concrete, decat pe cele abstracte, mai bine cuvintele uzuale, si greu sau deloc, pe cele rar intrebuintate.

Un poliglot va intelege mai usor limba materna, decat limba invatata mai tarziu si folosita mai rar.

Cuvintele cu incarcatura afectiva sunt de asemenea, mai usor intelese de bolnav, decat cuvintele care ii sunt indiferente.

( 2 ) Testarea capacitatii de intelegere a limbajului scris.

( 3 ) Examinarea limbajului expresiv cuprinde :

1. vorbirea spontana ( narativa sau dialogata ). Este posibil ca bolnavul sa nu respecte structura gramaticala a frazei, alteori sa foloseasca stilul telegrafic, cuvinte trunchiate inca inteligibile, sau inlocuirea unui cuvant cu altul ( parafazie ), sau chiar cuvinte ininteligibile ( jargonafazie ) ; uneori repeta cuvintele examinatorului ( echolalie ). Afazicul poate sa vorbeasca mult, folosind modalitati de exprimare mimico-gestuale adecvate, corespunzator conceptiei lui Jackson a pierderii formei superioare ( voluntare ) a limbajului, cu pastrarea celei inferioare ( limbaj automat-emotional ).
2. vorbirea automata este in general mai bine pastrata : o poezie poate sa fie recitata corect, desi separat sau in alt context cuvintele din poezie nu pot sa fie exprimate. Sub imperiul unei emotii, pot sa fie corect pronuntate unele formule automatizate ( de politete ).
3. capacitatea de a denumi obiecte, culori, parti ale corpului este deseori alterata ( afazie amnestica ). Daca examinatorul denumeste obiectul, bolnavul se poate debloca, pronuntand corect.
4. capacitatea de a se exprima in scris se va testa pentru scrisul spontan, dictat, copiat sau folosindu-se litere de carton, cu care copilul poate forma cuvinte.

( extras din Neurologie pediatrica Bazele diagnosticului neurologic, Partea a II-a, Examenul neurologic clinic, A. Mares, P. Nisipeanu, S.Vîlciu, A. Câmpeanu, Ministerul Educatiei si Invatamantului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976 ).

Mihaela Lamaita Ciocea la "Sinteza Zilei" in 17 februarie 2013

Mihaela Lamaita Ciocea la "Sinteza Zilei", 17 februarie 2013

In dupa-amiaza zilei de ieri, 18 februarie 2013, am deschis pagina ziarului Lumea Justitiei si am constatat aparitia unui nou articol despre Mihaela Lamaita Ciocea.

Din acest articol am aflat ca ea a fost invitatã in emisiunea "Sinteza Zilei" din 17 februarie 2013 ( Antena 3 ).

Prin urmare, seara am cautat pe pagina web, a Antenei 3, emisiunea mentionata mai sus, pentru ca doream sa o vad si ascult pe Mihaela Lamaita Ciocea.

Nu am putut privi intreaga emisiune, si am cautat momentul la care Mihaela Lamaita a inceput sa vorbeasca.

Astfel, am privit cateva minute, putin inainte de ora 22h37 si pana la ora 22h46, iar ora este aceea care apare in partea de jos a ferestrei ce contine emisiunea inregistrata, pe site-ul Antenei 3.

Am inteles punctul de vedere al realizatorului care a spus ca "noi aparam persoanele sub presiune", si in ce mod ? Anume "dandu-le posibilitatea sa isi spuna povestea", cam in acest sens s-a exprimat tanarul realizator.

De obicei nu privesc Antena 3, insa mai intai, am citit articolul publicat in Lumea Justitiei pe 18 februarie 2013 si acest articol m-a facut curioasa.

Sigur, nu am inteles de ce jurnalistii, realizatorii de la Antena 3, apreciaza ca este intelept sa vorbeasca in aceeasi emisiune despre judecatoarea Mihaela Lamaita Ciocea, si despre presedintele Romaniei, infatisat ca un dictator.

Pentru ca, sa fiu sincera, nu cred ca i se face un bine Mihaelei, atunci cand ea incepe sa vorbeasca despre seria necazurilor ei, incepute in aprilie 2010, la Curtea de Apel Bucuresti, continuate la Consiliul Superior al Magistraturii si la Inspectia Judiciara din cadrul CSM, intrucat ea este judecator, iar judecatorii sunt numiti de presedintele Romaniei, asa cum Constitutia Romaniei ne explica.

Acuma, fara urma de rautate, ma gandesc ca era mai bine pentru ea, daca si-ar fi expus cazul la un alt post de televiziune, pentru ca Antena 3 este foarte patimasa, si subiectele emisiunilor ei sunt toate la un loc, cum am vazut la Sinteza Zilei, si, pentru ca vorbeam de dictatori, pesemne oamenii, unii, aici mai pastreaza in amintirea lor modul de elaborare, sau structura Discursurilor dictatorului Ceausescu.

Pentru ca, nu-i asa, daca ne amintim in mare cel putin, fostul didactor comunist ne vorbea in Discursurile sale despre subiecte precum : pacea in lume, dezarmarea, propasirea si progresul patriei, nationalitatile conlocuitoare, agenturile straine, agricultura, planul cincinal - toate acestea erau nelipsite in cuvantarile, luarile de pozitie, discursurile fostului dictator Ceausescu, cu care actualul presedinte al Romaniei a fost asemuit si comparat in emisiunea "Sinteza Zilei" din 17 februarie 2013.

Cu alte cuvinte, cei de la Antena 3, sunt pesemne bine intentionati, dar ati putea, ca o dovada a faptului ca nu vreti dictator, sa va dezobisnuiti de a realiza o emisiune, intr-un mod asemanator construirii Discursurilor ex-dictatorului Ceausescu.

Emisiunea poate fi vazuta accesand link-ul acesta : http://www.antena3.ro/inregistrari/sinteza-zilei-cu-mihai-gadea-45-17-02-2013.html

Pentru ca, la emisiunea Sinteza Zilei s-a ridicat problema autonomiei Inspectiei Judiciare, ei bine din cate stiam si am si verificat in urma cu cateva minute, Inspectia Judiciara  a fost infiintata ca structura cu personalitate juridica in cadrul - deci in cadrul - Consiliului Superior al Magistraturii, aflam din articolul 65 ( 1 ) al Legii 317/ 1 iulie 2004 privind CSM, publicata in Monitorul Oficial nr.628 / 1 sept. 2012, pe care tocmai am parcurs-o putin la Capitolul sau VII, direct pe pagina Consiliului Superior al Magistraturii.

Legea 317/ 2004 privind CSM in articolul sãu 67 ( 1 ) ne arata ca : inspectorul-sef si adjunctul sau sunt numiti de Plenul CSM dintre inspectorii judiciari in functie.
Acestea fiind spuse, Inspectia Judiciara nu se poate bucura de o autonomie de functionare.
O alta chestiune care a fost ridicata si apreciata ca importanta, in emisiunea Sinteza Zilei, din 17 februarie 2013, a fost aceea a Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici" sau IML si a competentei sale.
Cu privire la Institutul de Medicina Legala si la competenta acestuia, - si nu numai - ma gandeam sa expun pe blogul meu situatiile in care IML este competent sa efectueze o expertiza psihiatrica medico-legala, dat fiind faptul ca in emisiunea mentionata mai sus se dezbatea ( la un moment dat ) cazul judecatoarei Mihaela Lamaita Ciocea.
Desigur ca medicina legala are si un obiect ( sau domeniu de activitate ) si are si niste principii ale activitatii sale, numite principiile activitatii de medicina legala, are si o competenta si are si cateva acte normative in baza carora se organizeaza si functioneaza, adica un cadru legal.
Medicina legala este organizata intr-o retea, de asemenea are si un Consiliu Superior de Medicina Legala, Comisii mixte,  si un Consiliu de analiza si evaluare a activitatii de medicina legala.
In cadrul obiectului medicinei legale sau al domeniului de activitate al acesteia, se poate vorbi pe langa tanatologia medico-legala si clinica medico-legala, despre deontologia medicala, care este "acea parte a medicinei legale care se ocupã cu indatoririle corpului medical, cu raporturile medicilor intre ei, fata de societate, justitie si fata de pacienti".
Din articolul publicat pe 18 februarie 2013 in Lumea Justitiei sau luju.ro, am inteles ca Mihaela Lamaita Ciocea s-ar fi prezentat chiar la IML, si, in egala masura la Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Preventiva, de pe strada Washington ( l-am gasit pe internet avand adresa web cmdtamp.ro ).
Un alt aspect care mi-a retinut atentia, de data aceasta in emisiunea de seara "Sinteza Zilei" din 17 februarie 2013, a fost acela al declaratiilor facute de grefiere, cu privire la Mihaela Lamaita Ciocea, cu privire la care Mihaela i-a spus jurnalistei de la Lumea Justitiei ( si ea invitata in emisiune ) "dumneavoastra nu ati copiat ultima pagina".
Probabil pentru ca aceasta "ultima pagina" sa fie inclusa in articolul din Lumea Justitiei publicat pe 18 februarie 2013 in cursul dupa-amiezii.
Este adevarat ca acest articol, mentionat mai sus, nu ne spune nimic despre vreo declaratie a vreunei grefiere sau a mai multora.
Intr-adevar si eu cred ca este bine sa avem prieteni, desigur cu conditia ca ei sa ne fie prieteni buni, sinceri, si care sa ramana pentru noi si cu noi, prieteni.
Un om care are prieteni si este iubit supravietuieste mai bine si mai mult, si are o sanatate mai buna, este un fapt dovedit.
Au existat oameni care tineau mult sa aiba prieteni, i-au avut si le-a mers foarte bine in viata. De exemplu asa era povestea unui american, acuma nu stiu daca se verifica tot timpul si in alte tari, sau in Europa.
Mihaela a spus la un moment dat ca : "sunt relevante prieteniile".
Eu as spune "relatiile", pentru ca poti avea si prieteni care sa doreasca, dar sa nu te poata ajuta intr-o situatie data.
Cat priveste prieteniile ele pot ajuta mult, si este parerea psihologilor americani, ei au demonstrat acest lucru pentru ca au o mare aplecare spre oameni si spre viata si ... prietenie.
Nu-i asa, atunci cand ai un prieten, esti tentat sa alergi la el sa ii ceri un sfat, o recomandare sau ajutorul, sau inca sprijinul, sau macar prezenta.
Imi amintesc ca am avut o colega care in facultate m-a intrebat daca nu vreau si eu - ea ar fi dorit sa ne strangem mai multi colegi - sa fac practica la Institutul de Medicina Legala.
In cele din urma eu am facut practica in doua locuri, vroiam mult si am ajuns putin, sa fac practica la Politie, si apoi tineam sa fac practica si in instanta, pentru ca lucrasem in instante timp de sase ani de zile.
Asa incat am fost - cate putin - in cele doua locuri, atat la Politie cat si la Curtea de Apel Bucuresti, la Sectia a II-a Penala a Curtii.
In mod ideal am dori sa ne pastram colegii si prietenii aproape, insa uneori viata isi vede de cursul ei individual as spune, in sensul ca poti ajunge sa nu te mai vezi cu colegi sau prieteni, mai ales din lipsa de timp, sau atunci cand vreunul pleaca din tara.
Dar, desi nu am fost in practica la IML, imi amintesc ca profesorul nostru a invitat colegii in vizita la IML, iata, exista persoane care au o mai mare incredere intr-un doctor legist, in acest sens, cineva, o colega mi-a spus ca doreste sa isi faca cateva analize la IML si vrea ca numai acolo sa le faca.
Nu mi-a spus rezultatul lor, insa am fost sigura ca este sanatoasa fizic, pentru ca, o vreme am continuat sa comunic cu ea, pana cand mi-a dat vestea fericita ca urmeaza sa fie mama, si are din ce in ce mai putin timp.
Tot ea, la inceputul facultatii, in anul intai nu era hotarata daca sa ramana sau nu in Romania, ne-am intalnit, cu ea si alti colegi intr-o sala de seminar, in ziua cea mai lunga de examen, a examenului la limba franceza, a fost cel mai serios examen, am ajuns seara tarziu acasa, cand se lasase demult intunericul.
Am asteptat ore intregi sa ne vina randul sa intram in sala de examen, iar profesoara noastra ce sa mai zica ? Ea era in sala de examen de dimineata, noi am intrat seara, nu mai retin ora, dar ziua se termina...
Colega mea dorea sa isi faca niste analize, dar nu o expertiza precum era vorba in cazul Mihaelei Ciocea, ea avea alte probleme sau banuia ca ar avea.
Sunt sigura ca i-au iesit bune rezultatele, din moment ce avea sa devina mama.
In ziua examenului de licenta, iesisem din examen, am ramas cateva minute cu un grup de colegi in curtea facultatii din campusul Politehnicii, acolo, Universitatea noastra Spiru Haret avea cel putin o cladire in proprietate, si deci o facultate a universitatii noastre, cel putin, - parca erau chiar doua facultati - se afla in campusul Universitatii Politehnice.
( De curand am primit Newsletter-ul site-ului CrestinOrtodox.Ro si am aflat ca, la intrarea in campusul Politehnicii se afla Biserica Sfantului Grigorie Palama ).
Dupa ce am ramas cateva minute cu niste colegi, si ei iesiti dupa examenul de licenta, am iesit si din curtea facultatii care ne gazduise in acea zi mai mult decat fierbinte, si am asteptat sa vina fratele meu care a avut amabilitatea sa ma conduca cu masina lui la examen - ( cand am aflat ca dam licenta in Politehnica, si cum nu cunosteam bine locurile, afland tarziu, am disperat, mi-am spus ca nu o sa gasesc locatia si voi rata licenta, iar el s-a oferit sa ma conduca, a facut o fapta buna cu adevarat, caci in rest, cand il rog, nu ma conduce niciodata nicaieri daca as vrea ... ) ( cei mai multi colegi erau cu masina, caci campusul e mare si in apropierea lui, ne intersectam numai cu masini si in toate erau colegii nostri din Universitatea Spiru Haret, ne intrebau daca nu stim unde este locatia cutare ... ? toti erau colegii nostri de la Drept, si cum fratele meu plecase in recunoastere cu o zi inainte de ziua examenului, el aflase drumul, le faceam semn sa ne urmeze .. ) - in timp ce il asteptam deci, m-am intalnit cu colega mea care atunci se indrepta spre sala de examen, am fost organizati pe ore si pe serii, eram multi si ea s-a oprit sa schimbe cateva vorbe cu mine, si atunci mi-a spus ca este lucru hotarat, nu mai pleaca din Romania, ramane aici cu sotul ei.
In afara de aceste aspecte, m-a impresionat sa constat ca Mihaela Ciocea a fost pusa intr-o situatie foarte nelinistitoare pentru ea, de catre unii dintre colegii ei de la Curtea de Apel Bucuresti si de la CSM ( + Inspectia Judiciara ), pentru ca, nu de putine ori cred ca mai avea putin si incepea sa planga si, direct spus a fost timorata.
Ceea ce am remarcat a fost ca, atunci cand a inceput sa vorbeasca a spus ca ea nu crede sa fie neaparat politic, cazul ei.
Si a raspuns bine, a fost un moment culminant, si intrebarea, caci a fost ca o intrebare introducerea, inainte ca ea sa inceapa sa vorbeasca.
Sigur ca in Romania, care a trait multi ani sub un regim comunist, totalitar, oamenii asociaza orice abuz, orice incalcare a drepturilor omului si cetateanului cu o "comanda politica".
Asta arata cat rau a facut, si ce consecinte nefaste a avut comunismul asupra oamenilor.
Am inteles ca in prezent, Mihaela Ciocea a fost replanificata in sedintele de judecata si acum ea intra in sedintele publice, in acest sens, ar fi restabilita situatia anterioara ( aceea de dinaintea inceperii seriei de sicane, hartuieli, amenintari, intimidari, presiuni - care au debutat in aprilie 2010 ).
De asemenea, Mihaela a spus ca miercuri are un nou termen la CSM, Sectia pentru Judecatori, in acel dosar care pana azi a avut cel putin 11 termene, si in care este cercetata disciplinar, la 5, 6 termene fiind mereu noi si noi probe aduse.
De unde erau aduse noile si noile probe ?
Insa mai frumos si mai corect ar fi, pentru cei care doresc sa o ajute pe Mihaela Ciocea sa isi apere drepturile si sa le puna in valoare, cu referire la canalele si posturile de televiziune, sa o inteleaga, sa ii inteleaga pozitia delicata, si anume, asa cum spuneam la inceputul acestei postari pe blog, sa inteleaga faptul, daca le sta in putinta, ca ea este o judecatoare si ca, toti judecatorii Romaniei sunt numiti de catre Presedintele Romaniei.
Daca vreti sa o ajutati, mi se pare lipsit de tact si de intelepciune sa alcatuiti o emisiune in care sa spuneti sus si tare ca Presedintele tarii in exercitiu este un dictator, dupa modelul fostului dictator comunist, al carui regim a fost abolit, rasturnat la 22 decembrie 1989.
Pentru ca daca puneti problema in acest mod, este mai dificil sa o ajutati pe Mihaela.
Si, sa speram ca Antena 3 chiar vrea sa ajute un om, o persoana sa isi apere drepturile, intamplarea face ca acel om acum, in acest caz sa fie o tanara judecatoare pusa greu la incercare si care isi poate pierde postul, locul de munca chiar.
Nu in ultimul rand as spune ca in Romania exista multe persoane care s-au inspirat din "modelul Ceausescu", autoritar, despotic si care nu iti permitea sa deschizi gura sau sa ii scrii un cuvant.
Daca ati ascultat si va amintiti, odata, Presedintele Romaniei a explicat - poate intr-o emisiune de seara la TVR ( adica nu cred sa fi fost in vreo conferinta de presa ), ce a explicat el ?
A explicat ceva, ce se intampla dintotdeauna : anume ca oamenii scriu despre necazurile, problemele lor de viata, durerile lor sau situatiile nedrepte in care au fost pusi, Presedintelui.
Eram chiar o grefiera cand, nu de putine ori, in dosarele instantei, se aflau depuse, cusute sau atasate, Memoriile pe care oamenii le faceau catre institutiile si autoritatile Statului, in cautarea dreptatii lor.
Cel mai frumos ar fi, daca mai aveti intentia sa o ajutati, de ce nu realizati o emisiune numai cu Mihaela Ciocea, si, daca vreti voi si cu jurnalista - care pare o persoana cu suflet bun - Adina Anghelescu care scrie in ziarul Lumea Justitiei ?
In orice caz, in Romania multi oameni nu stiu sa dialogheze, si cauta sa aiba relatii sociale bazate pe relatii de putere, de functii si grade, "pile" si "relatii", bani si altele, prea multi oameni sunt niste dictatori autentici.
Ei pot fi intalniti in multe institutii, posturi de conducere, sau pot fi fara functie.
De obicei se spune ca, atunci cand in fiecare zi vezi, intalnesti, o persoana numai in acelasi cadru, de exemplu un coleg la serviciu, an dupa an, sau chiar sotul sau sotia, in domiciliul si viata conjugala - nu poti sti cu adevarat care este natura persoanei.
De exemplu, daca vei pleca din acel loc de munca, vei putea sa iti dai seama daca colegul tau, pe care poate il credeai un prieten, ti-a ramas prieten.
La randul sau, colegul tau care ramane in post, va putea vedea ce fel de om esti si cum evoluezi in societate, la un alt loc de munca, sau in oricare alta imprejurare in care el nu te cunoscuse si chiar tu nu te aflasesi.
Se intampla ca, aparent, o persoana ne inspira incredere, pare sa aiba calitati, sa fie o persoana dreapta, sociabila, de buna-credinta si mai ales plina de bunavointa, de intelegere si toleranta, dar, atunci cand ajunge intr-o functie sau un post de la inaltimea careia/ caruia conduce, si poate dispune asupra altor oameni si carierelor lor profesionale, se dovedeste a fi o cu totul alta persoana : de fapt, atunci poti descoperi ca nici nu e sociabil, nici comunicativ, ca nu isi prea place in general colegii, ca nu are chef de nimeni si vrea numai linistea lui proprie ( cine nu o vrea ? ), poti descoperi ca nu te intelege si pe scurt, ca te-ai inselat asupra ei, mai mult sau mai putin.
Ma intreb daca nu cumva in Romania, necazurile nu vin si de la persoane care au o personalitate dictatoriala si care ajung sa ocupe functii importante ?