Clasa a III-a I, de la Isus, a scolii generale 169: colega mea Mirela Margoi

Clasa a III-a I, de la Isus, a scolii generale 169: colega mea Mirela Margoi, 1976-1982

Pentru ca de curand am regasit o colega de clasa din scoala generala, pe Mirela Margoi-Madslangrud, iata o fotografie pe care a tinut mult sa o facem cu totii, invatatorul nostru, domnul Orjehovky ( mi se pare, cand am terminat clasa a IV-a ) :

Am inceput scoala in Romania din clasa a III-a si aceasta din luna septembrie 1976, iar in iunie 1982 am terminat clasa a VIII-a.

In toti acesti ani, Mirela Margoi a fost colega mea si o perioada am fost si colege de banca.

Unde este Mirela Margoi in fotografie ?

Daca privim fotografia, de la perete, din spatele salii de clasa, unde se afla Valentin Baciu, colegul nostru cel bun si dolofanel, grasut, aflat langa invatatorul nostru, domnul Orjehovsky, atunci il vedem pe Baciu Valentin in picioare, aproape lipit de zidul clasei, in fata lui este asezata in banca Antoaneta, o colega cu parul negru si ochi albastri si cu o bentita albã si mai latã pe cap, zambind, apoi, in fata Antoanetei este asezata in banca Mirela Margoi, serioasa si putin contemplativa, asa cum era ea, cu capul putin aplecat spre umarul ei drept, cu parul ei frumos, bogat ( si azi il are la fel ! ), cu un breton mare, iar bentita albã, prin parul bogat se zareste, ingusta, subtire, nu zambeste, gura este inchisa, iar ochii sunt aceia care parca privesc in interior, ganditori ; i se zareste, iesit din randul de banci, piciorusul in ciorap trei sferturi impecabil, alb.

In ce ma priveste, eram in spatele clasei, in fata si in stanga domnului Orjehovsky asezata, sau in dreapta lui atunci cand privim fotografia, langa mine era Marinela Teodorescu, mai inalta decat mine, in dreapta domnului Orjehovsky, sau in stanga lui cand ne uitãm la fotografie.

Invatatorul nostru, tine o mana ocrotitoare pe umerii fiecareia dintre noi elevele sale, Marinela si cu mine.

Peste ani, mama mi-a spus ca a intalnit-o pe mama fratilor Teodorescu, Marinela si Cristi Teodorescu au ales sa traiasca in Grecia, pentru totdeauna cred.

Cristi Teodorescu este asezat in fotografie, in prima banca, inspre geam, in partea dreapta cand privim fotografia, pe randul cu banci din dreapta si este singurul elev care tine in mana si ne aratã o carte de “Povesti Nemuritoare”.

Colegul de banca al lui Cristi Teodorescu este Florea... ?, era alintat “Fifinel” si multi ani a locuit, poate si astazi nu stiu, intr-un bloc, in apropierea blocului nostru.

De altfel, multi colegi din scoala generala locuiau in blocurile din apropiere si chiar in blocul din fata blocului nostru.

Florea...Adrian, da, era roscat, natural roscat, precum morvocul si foarte pistruiat, cu un ten alb, extrem de alb, de roscovan, arata ca un englez.

In spatele celor doi colegi, Cristi Teodorescu si Florea Adrian, se afla trei colegi in aceeasi banca, la mijloc se afla colegul Pentilescu Marcel, cel care duce mainile la nasuc.

De cate ori era strigat la catalog, el spunea ca se numeste “Maricel”, iar invatatorul il ruga sa spuna “Marcel”, insa el repeta tot “Maricel” : Pentilescu Maricel.

Langa Pentilescu Maricel in banca, in camasa alba de pionier este un alt coleg, iar in spatele colegului in camasa alba de pionier, se afla colegul Emil Ortopan, zambitor, i se vad dintisorii frumosi, ochii mici, razatori.

Emil Ortopan si Antoaneta erau cei mai inalti colegi din clasa noastra.

In banca fiind asezat nu se vede, insa Emil era foarte inalt, drept, subtire, avea ochi mici, rotunzi, albastri, vioi si de un albastru viu, intens.

Langa mine, in spatele clasei, se afla in picioare un coleg, Petrisor, si nu ii mai stiu acum numele de familie, nu imi vine in minte, si langa Petrisor, tuns regulamentar, se afla o colega, tot in picioare, blonda, Pompilia Ivan, se numea Ivan cred si sigur Pompilia.

Eu ii retinusem prenumele pentru ca imi amintea de orasul Pompei, acela care a fost inecat de lava fierbinte, revarsata din vulcanul Vezuviu ( Vesuvio ), din Italia.

Vizitasem cu parintii orasul Pompei, sau, in fine, ceea ce ramasese din el, si urcasem pe vulcanul Vezuvio, exact inainte sa sosim in Romania, inainte sa incep scoala in Romania, in chiar aceasta clasa, alaturi de noii mei colegi.

La plecarea definitiva din orasul Constantine unde locuisem vreo 4 ani, din Algeria, am plecat cu masina, cu parintii, pana in Romania, prilej sa ne oprim putin si sa vizitam.

In tot cazul, in vacanta de vara, plecam cu parintii prin Europa si Nordul Africii sa vizitam putin cateva tari.

Notã : Fotografia este facuta in clasa a IV-a, I, insa este vorba de noi, colegii clasei a III-a I, iar eu ma raportez la clasa a 3-a, intrucat incepand din acel moment am inceput scoala in Romania.

Octavian Paler : Poeme superbe, 2008, in anii facultatii, anul IV Drept (2) :

Octavian Paler : Poeme superbe, 2008, in anii facultatii, anul IV Drept (2) :

-         continuare :

Octavian Paler – Poeme, Editura Semne, Bucuresti, 2008, poeme in interpretarea actorului Liviu Craciun, www.semneartemis.ro.

Este o carte foarte frumoasa pe care a primit-o fratele meu Silviu, de ziua lui de nastere, “La Multi Ani ! Alex & Elena Anghel, 23.06.2008”.

Cartea este insotita si de un CD.

Alexandru-Ionut Anghel este fiul cel mic al profesoarei noastre de limba romana din clasele V-VIII, de la scoala generala nr. 169 din cartierul Drumul Taberei, sector 6, ( nu departe de statia RATB “Romancierilor” ), o profesoara cu adevarat nascuta sa predea, sa explice, un excelent cadru didactic, doamna Zenovia Anghel.

Scriu astfel, pentru ca de curand, pe 13 ianuarie 2014, am avut surpriza frumoasa de a regasi pe facebook, o buna colega din scoala generala, clasele III ( pentru mine, eu am venit in Romania din clasa a 3-a ) – VIII, Mirela Mãrgoi-Madslangrud.

Intamplator, pentru ca nu il prea deschid, am gasit un mesaj vechi, pe facebook, in cutia mea postala, datat 6 iulie 2012, de la Mirela Margoi, astazi Madslangrud, ea imi scria ca probabil nu o mai tin minte, si ca m-a gasit pe facebook.

Cum sa nu te tin minte, Mirela ?

Dintre toti colegii de clasa, la Mirela Margoi, pe care mi-a aminteam insa « Dragoi » si nu « Margoi », m-am gandit cel mai adesea in toti acesti ani de cand am terminat scoala generala.

Mama mea, care iese zilnic la cumparaturi, in cartier, nu de putine ori s-a intalnit cu alte mamici, mamele colegilor nostri de scoala generala, dar si cu unele colege ale clasei noastre a III-a I, de la Isus, mi-am spus eu intotdeauna, am fost repartizata in septembrie 1976, la intoarcerea din Algeria, in clasa a 3-a I, I, precum Isus, a scolii generale nr. 169 din Drumul Taberei sector 6 Bucuresti.

De cate ori mama imi spunea ca s-a intalnit cu mama colegului Emil Ortopan, sau cu colega Corina Stan, imi aminteam de colega Mirela “Dragoi”.

Si acum iata, la inceputul anului acestuia 2014, am gasit in inbox pe FB, un mesaj de la Mirela Margoi-Madslangrud, care azi traieste alaturi de sotul si copiii ei, doi baieti care ii seamana Mirelei leit, desi totusi cel mare seamana cu sotul ei pe masura ce creste, in Norvegia.

Mirela Margoi : eram foarte sigura, stiam ca o voi regasi la fel, neschimbata.

De ce ?

Pentru ca nu stiti ce educatie primeam in anii aceia – poate au avut si unele parti bune acei ani ! – in scoala !

Mirela este o fata buna de felul ei, din nastere, insa scoala te formeaza si ea, te educa si ea in felul ei specific.

O persoana si o fata sincera, linistita, calma, niciodata, dar niciodata nu a spus nici cel mai mic cuvant neplacut despre cineva dintre noi colegii, sau despre oricine altcineva, o fata tacuta, parca intoarsa spre sine, asupra ei, usor introvertita.

O colega de incredere, o fata foarte bine educata si crescuta.

Din cate stiu, Mirela avea mai multi frati, poate erau trei copii la parinti ?

Am regasit-o exact aceeasi, ca in anii 1976-1982, anul in care am terminat clasa a opta, la scoala generala 169.

Si ce memorie buna are Mirela !

Eu uitasem de exemplu, dar Mirela mi-a spus cu foarte multa naturalete, parca s-ar fi petrecut ieri, ca, atunci cand Silviu, fratele meu era mic, ea a venit la noi acasa in vizita.

Pur si simplu uitasem acest aspect.

In schimb, da, stiam, stiu, cu Mirela Margoi am fost colega de banca o perioada in scoala generala.

Este un sentiment atat de minunat sa poti avea o incredere oarba in oameni, sa ii regasesti absolut aceiasi, indiferent cat timp s-ar scurge...

Pe doamna profesoara de limba romana am revazut-o peste foarte, foarte multi ani si numai in fotografiile de la nunta fiului ei Alexandru Ionut, la care fratele meu a fost invitat.

O cunosteam pe Mona, fiica ei cea mare, care dupa ce a devenit doctor, a ales sa traiasca in SUA cu sotul si cele doua fiice, si pe Mona am revazut-o tot in fotografiile de la casatoria lui Alexandru Ionut Anghel, insa in anii de scoala am fost cu Mona si cu doamna Anghel la munte, intr-o tabara la Busteni, unde mancarea nu mi-a priit si mi s-a facut rau.

Mona a stat langa mine si m-a incurajat, era tare blanda, calma, senina, desi fiindu-mi rau, avand greturi, imi era si foarte frica.

A fost singura tabara cand mi s-a facut rau de la mancare.

Iar Elena este fosta prietena a colegului de liceu al fratelui meu, Dragos Popa.

Elena a fost si colega in anul intai de facultate, la Drept, Universitatea Bucuresti, in anul universitar 1996-1997, cu fratele meu Silviu Marcov care a dat admiterea si a reusit admiterea la Stat “din primul foc”.

Ulterior, fratele meu a reluat facultatea de Drept la Universitatea “Hyperion”, unde a si terminat facultatea de Drept, iar in anul...2004 si-a sustinut examenul de licenta pe care l-a promovat, lucrarea lui de diploma avand tema aleasa de el, “Consiliul Europei”.